CAPITOLUL VIII

Calcul Integral

1. Integrala Riemann
2. Clase de funcţii integrabile
3. Integrale improprii
4. Integrale care depind de un parametru

1. Integrala Riemann
b
Semnul  se numeşte semn de integrală, iar notaţia  f ( x)dx
a
se citeşte integrală

de la a la b din f ( x)dx . Numerele a şi b reprezintă limitele de integrare, respectiv limita

inferioară şi limita superioară. Funcţia f se numeşte funcţie de integrat, iar x variabila de
integrare.
Fie funcţia f :[a, b]  mărginită; d  ( x0 , x1 ,..., x n ) o diviziune a intervalului
[a, b] şi  : 1 , 2 ,..., n un sistem de puncte intermediare ale diviziunii d.
Definiţie. Numim sumă Riemann (sumă integrală Riemann) asociată funcţiei f,
diviziunii d şi punctelor intermediare  : 1 , 2 ,..., n , numărul real  d ( f ,  ) (notat şi prin
 d ( f , i ) ) având expresia
n n
 d ( f ,  )   f (i )( xi  xi 1 )   f (i ) i .
i 1 i 1

Prin norma diviziunii d, notată  (d ) se înţelege cea mai mare dintre lungimile
 i  xi  xi 1 , i  1, n ale subintervalelor [ xi 1 , xi ] , i  1, n , adică
 (d )  max  i .
1i  n

Definiţie. Funcţia f :[a, b]  spunem că este integrabilă Riemann sau simplu

integrabilă pe intervalul [a, b] dacă există un număr real I ( f ) cu proprietatea ca pentru orice
  0 există  ( )  0 astfel încât pentru orice diviziune d  ( x0 , x1 ,..., xn ) a intervalului
[a, b] cu norma  (d )   ( ) şi pentru orice alegere a punctelor intermediare
i [ xi 1 , xi ], i  1, n să avem

 d ( f , )  I ( f )   . (1.2)

Numărul real I ( f ) se numeşte integrala definită Riemann (sau simplu

b
integrala) funcţiei f pe intervalul [a, b] şi se notează I ( f )   f ( x)dx .
a
Prin definiţie se consideră
a a b

 f ( x)dx  0,  f ( x)dx   f ( x)dx,

a b a
a b,
 2. Clase de funcţii integrabile
Propoziţie. Orice funcţie monotonă f :[a, b]  este integrabilă pe a, b .
Propoziţie. Orice funcţie continuă f :[a, b]  este integrabilă.
Propoziţie. Funcţia f :[a, b]  este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă este
mărginită, şi continuă aproape peste tot pe [a, b] .
Definiţie. Funcţia f :[a, b]  spunem că este continuă pe porţiuni, dacă există
o diviziune d  x0  a, x1 , x2 ,..., xn  b a intervalului [a, b] astfel încât f să fie continuă în
orice interval deschis ( x k 1 , x k ), k  1, n şi să aibă limite finite
f (a  0), f ( x1  0), f ( x1  0),..., f ( xk  0), f ( xk  0),..., f (b  a) .
Propoziţie. Orice funcţie f :[a, b]  continuă pe porţiuni este integrabilă pe
a, b.
Definiţie. Fie I  un interval (nedegenerat) şi funcţia f : I  . Spunem că
funcţia f are primitive pe intervalul I dacă există o funcţie F : I  , derivabilă pe I
astfel încât F ( x)  f ( x), x  I .
Funcţia F se numeşte primitivă a funcţiei f pe intervalul I.
Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala nedefinită a funcţiei f şi
se notează  f ( x)dx .
Putem scrie  f ( x)dx  F ( x)  C, x  I , unde F reprezintă o primitivă a lui f, deci
F ( x)  f ( x) iar C  este constanta de integrare.
Operaţia de calcul a primitivelor unei funcţii (care admite primitive) se numeşte
integrare.
Propoziţie. Fie f :[a, b]  o funcţie integrabilă pe [a, b] . Atunci funcţia
x
 ( x)   f (t )dt , x  [a, b] este continuă pe [a, b] .
a

Propoziţie. Fie f :[a, b]  o funcţie integrabilă pe [a, b] . Dacă funcţia f este

x
continuă într-un punct c [a, b] , atunci funcţia  ( x)   f (t )dt , x  [a, b] este derivabilă în
a

x  c şi avem  (c)  f (c) .

Corolar. Fie f :[a, b]  o funcţie continuă. Atunci funcţia
x
 ( x)   f (t )dt , x  [a, b] este derivabilă pe [a, b] şi  ( x)  f ( x) .
a

Formula lui Leibniz-Newton. Fie f :[a, b]  o funcţie continuă pe [a, b] şi F o

primitivă oarecare a lui f. Atunci are loc egalitatea
b

 f ( x)dx  F (b)  F (a)  F ( x)

b
a
.
a

Tabelul integralelor nedefinite uzuale

1.  0dx  c
2.  dx  1 dx  x  c
 x 1
3.  x dx 

 c,   \ 1
 1
dx
4.  x
 ln x  c  ln k x , k  0
dx 1
  x     ln  x    c
ax
5.  a dx 
x
 c, a  0, a  1
 ln a
e x
6.  e x dx   c,   0

7.  sin xdx   cos x  c
8.  cos xdx  sin x  c
1
9.  cos xdx  tg x  c
2

1
10.  sin x dx   ctg x  c
2

11.  sh xdx  ch x  c
12.  ch xdx  sh x  c
1
13.  sh 2
x
dx   cth x  c
1
14.  ch x dx  th x  c
2

15.  tg xdx   ln cos x  c

16.  ctg xdx  ln sin x  c
dx x
17.  sin x  ln tg 2  c
dx  x
18.  cos x  ln tg 4  2   c
1 1 x
19. x a2 2
dx  arctg  c, a  0
a a
1
 x2  1 dx  arctg x  c  arcctg x  c
1 1 xa
20.  2 dx  ln  c, a  0
x a 2
2a x  a

21.  x a2
1
2
 
dx  ln x  x 2  a 2  c, a  0

22. 
1
x a2 2  
dx  ln x  x 2  a 2  c, I  1,  
 1 x
23.  a2  x2
dx  arcsin  c, a  0
a
1
 1  x2
dx  arcsin x  c   arccos x  c

x 2 a2 x
 a  x dx  a  x  sin  c, a  0
2 2 2
24.
2 2 a

x 2 a2
 x 2  a 2 dx    ln x  x 2  a 2  c, a  0
2
x a
2 2
Formula de integrare prin părţi. Fie I  un interval şi funcţiile f , g : I 
derivabile şi cu derivate continue  f , g  C ( I ) . Atunci are loc relaţia
1

 f ( x) g ( x)dx  f  x  g ( x)   f ( x) g ( x)dx .
Dacă funcţiile f , g : I  sunt derivabile, iar derivatele f  şi g  sunt continue
 f , g  C ([a, b])  , atunci are loc formula
1

b b

 f ( x) g ( x)dx  f ( x) g ( x) a   f ( x) g ( x)dx
b

a a

unde f ( x) g ( x) |  f (b) g (b)  f (a) g (a) .

b
a

3. Integrale improprii
b
Integrala Riemann  f ( x)dx
a
s-a definit în ipoteza că funcţie f este mărginită pe

intervalul finit [a, b] . Diferite probleme din fizică, mecanică, calculul operaţional, calculul
probabilităţilor şi altele conduc la considerarea unor integrale la care funcţia este nemărginită
sau intervalul de integrare este infinit. Asemenea integrale le vom numi integrale improprii
sau integrale generalizate. Vom deosebi trei tipuri de integrale improprii.
O integrală improprie spunem că este de speţa întâi (sau de primul tip) dacă
intervalul de integrare este nemărginit, deci b  a   , iar funcţia este mărginită pe intervalul
 b 
de integrare. Integralele I   f ( x)dx, I 
a


f ( x)dx, I  

f ( x)dx, a, b  sunt de speţa

întâia deoarece f ( x)  M pe intervalul de integrare.

O integrală improprie spunem că este de speţa a doua (sau de-al doilea tip) dacă
intervalul de integrare [a, b]   este finit dar funcţia f este nemărginită în [a, b] .
În cazul că intervalul de integrare este de lungime infinită şi funcţia f este nemărginită
în intervalul de integrare, atunci spunem că avem o integrală improprie de a treia speţă (sau
de-al treilea tip).

Integrale improprii de prima speţă

b
Definiţie. Fie funcţia f :[a, )  cu proprietatea că există  f ( x)dx, b  a .
a

Atunci integrala improprie de prima speţă I   f ( x)dx se defineşte prin formula
a
  b

 f ( x)dx  lim  f ( x)dx .

a
b  
a

Dacă limita există şi este finită vom spune că integrala improprie este
convergentă, iar dacă limita nu există sau este   , atunci spunem că
integrala improprie este divergentă.
b b
Dacă f : (, b]  şi există 
a
f ( x)dx, a  b , atunci integrala improprie  f ( x)dx

se defineşte astfel
b b



f ( x)dx  lim
a    f ( x)dx .
a

Dacă limita există şi este finită spunem că integrala improprie este

convergentă şi divergentă în caz contrar.
Prin combinarea celor două tipuri de integrale improprii pe care le putem numi şi

integrale improprii unilaterale, obţinem integrala improprie bilaterală  f ( x)dx .

b
Fie f :  astfel încât  f ( x)dx, a  b . Atunci integrala improprie de prima
a

speţă  f ( x)dx se defineşte prin

 b



f ( x)dx  lim
a    f ( x)dx ,
b   a

unde a şi b tind independent respectiv către   şi   .

Integrala improprie va fi convergentă dacă limita există şi este finită şi va fi
divergentă în caz contrar.
a
Definiţie. Fie funcţia f :  astfel încât există 
a
f ( x)dx, a  0 . Spunem că


integrala improprie  f ( x)dx este convergentă în sensul valorii principale Cauchy

dacă există şi este finită limita
a 
lim
a  
a
f ( x)dx  v. p.  f ( x)dx .


Exemplu. Să se calculeze I   e x dx .
0
 b b

 e dx  lim e dx . e
x b
Avem x x
Deoarece dx   e  x  e  b  1 obţinem
b  0
0 0 0


e
x

dx  lim 1  e b  1 .
b  

0
Aşadar integrala improprie este convergentă.
 
dx
Să se calculeze I  1 x

2
.
  b
dx dx dx
Aplicând formula (2.6) avem 1  x 2  20 1  x 2  2 blim 
 1  x 2
0
.

b
dx
 1 x  arctg x 0  arctg b  arctg 0  arctg b , obţinem
b
Deoarece 2
0
 
dx  dx
1  x 2  2 blim

(arctg b)  2    , deci
2 1 x

2
 .

Integrala lui Euler-Poisson


I   e  x dx   .
2


 
Integralele lui A.J. Fresnel I 1   sin x 2 dx , I 2   cos x 2 dx ,
0 0
sunt convergente
 
1 
 sin x dx   cos x dx  2
2 2

0 0
2

Integrale improprii de speţa a două

Definiţie. Fie funcţia f : (a, b]  , b  a  astfel încât lim f ( x)   şi
x a  0
b
integrabilă pe orice compact [a   , b]  (a, b],   0 . Atunci integrala  f ( x)dx
a
se numeşte

integrală improprie de speţa a doua şi punem prin definiţie

b b


a
f ( x)dx  lim
 0  f ( x)dx .
a
(1)

b
Dacă limita există şi este finită spunem că integrala  f ( x)dx
a
este convergentă. În

cazul că limita nu există sau este egală cu   spunem că integrala (1) este divergentă.
În mod analog dacă f :[a, b)  , lim f ( x)   şi este integrabilă pe orice compact
x b 0
b
[a, b   ]  [a, b),   0 , atunci integrala improprie de speţa a doua  f ( x)dx
a
se defineşte prin

formula
b b 

 f ( x)dx  lim  f ( x)dx .

a
 0
a
(2)

Integrala (2) spunem că este convergentă dacă limita există şi este finită şi
divergentă în caz contrar.
Putem considera şi funcţia f : (a, b)  cu lim f ( x)   , lim f ( x)   şi
x a  0 x b  0

integrabilă pe orice compact [a  1 , b   2 ]  (a, b) ,  1 ,  2  0 .

 b
Integrala improprie de speţa a doua  f ( x)dx
a
se defineşte prin

b b  2

 f ( x)dx  lim
1  0  f ( x)dx , (3)
a  2  0 a 1

unde  1 şi  2 tind independent unul de altul către zero.

Integrale improprii de speţa a treia

În acest caz intervalul de integrare este infinit iar integrantul este nemărginit în unul
sau mai multe puncte. Problema convergenţei unei astfel de integrale se reduce la studiul
convergenţei unor integrale improprii de prima şi a doua speţă. Fie astfel integrala improprie


 f ( x)dx, f :[a, ) 
a
, (1)

unde f este continuă pe intervalele [a, c) şi (c, ) . Atunci pentru orice număr b cu c  b   ,
putem scrie
 b 

 f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx ,

a a b
(2)

b 
unde 
a
f ( x)dx este o integrală improprie de speţa a doua iar  f ( x)dx
b
o integrală improprie

de speţa întâia. Convergenţa acestor integrale care nu depinde de alegerea punctului b, asigură
convergenţa integralei improprii de speţa a treia (1).
Funcţiile Euleriene Gama şi Beta
Funcţia lui Euler de speţa a doua sau funcţia gamma notată prin (x) şi definită
pentru x  0 prin egalitatea

( x)   t x 1e t dt .
0
Proprietăţi
( x  1)  x( x) ,
( x  n  1)  x( x  1)( x  2)...( x  n)( x), x  0 ,
(n  2)  (n  1)! ,
 
1
   2 e t dt   e t dt   ,
2 2

2 0 


( x)(1  x)  , 0  x  1 , formula complementelor,
sin(x)
Funcţia B : (0, )  (0, )  definită prin formula
1
B( p, q)   t p 1 (1  t ) q 1 dt , (1)
0

se numeşte funcţia lui Euler de prima speţă sau funcţia beta.

 
Efectuând schimbarea de variabilă t  cos 2  ,   0,  vom obţine pentru funcţia
 2
B( p, q) expresia
 
2
B( p, q)  2  cos 2 p 1  sin 2 q 1  d .
0
Proprietăti
B( p, q)  B(q, p) ,
 ( p ) ( q )
B ( p, q ) 
( p  q )

4. Integrale care depind de un parametru

Fie D  [a, b]  [c, d ] un compact dreptunghiular şi funcţia continuă f : D  2
 ,
deci f  C 0 ( D) .
Definim funcţiile I :[c, d ]  , J :[a, b]  prin formulele
b d
I ( y )   f ( x, y )dx , J ( x)   f ( x, y )dy .
a c
Aceste două funcţii există deoarece f este continuă şi vom spune că ele sunt definite cu
ajutorul unor integrale depinzând de un parametru; în prima integrală parametrul este
y [c, d ] , iar în a doua parametrul este x [a, b] .
Propoziţie. Fie f : D  o funcţie continuă pe D  [a, b]  [c, d ] . Dacă funcţiile
 ,  :[c, d ]  sunt continue pe [c, d ] , iar curbele x   ( y), x   ( y), y [c, d ] se află în
 ( y)
dreptunghiul D  , atunci funcţia I :[c, d ]  , definită prin I ( y )  
2
f ( x, y )dx este
( y)

continuă în [c, d ] , adică y [c, d ] avem

 ( y)  ( y0 )  ( y0 )
lim  f ( x, y)dx    lim f ( x, y)dx   f ( x, y 0 )dx
y  y0  y  y0 
 ( y)  ( y0 )  ( y0 )

Propoziţie. Fie funcţia f :[a, b] [c, d ]  continuă pe [a, b] pentru orice y [c, d ] .
f b
Dacă există şi este continuă pe [a, b]  [c, d ] , atunci integrala I ( y )   f ( x, y )dx este o
y a

funcţie derivabilă în raport cu y, y [c, d ] şi avem


b b
d

dy a
f ( x, y)dx  
a
y
f ( x, y)dx .

Propoziţie. (Formula lui Leibniz de derivare a integralelor cu

f
parametru) Fie f : D  o funcţie continuă cu derivata parţială continuă în
y
D  [a, b]  [c, d ] . Dacă funcţiile  ,  :[c, d ]  sunt derivabile pe [c, d ] , iar curbele
x   ( y), x   ( y), y [c, d ] se află în dreptunghiul D, atunci funcţia I :[c, d ]  definită
 ( y)
prin I ( y )   f ( x, y)dx este derivabilă pe [c, d ] şi avem
 ( y)
 ( y)  ( y)
d 
 f ( x, y)dx   f ( x, y)dx  ( y) f   ( y), y    ( y) f  ( y ), y  .
dy  ( y )  ( y ) y