Culegere Fizica Rodica Luca-1

Capitolul I
FENOMENE MECANICE
I.1. Măsurarea lungimilor
Informaţii de bază
• lungimea este o mărime fizică fundamentală şi are ca simbol litera

;
• unitatea de măsură a lungimii în Sistemul Internaţional de Mărimi şi
Unităţi (SI) se numeşte metru, se notează prescurtat cu litera m şi
aceasta se scrie astfel < > = m; din motive practice, metrul are
multipli şi submultipli (vezi C1, pag. 213);
• pentru măsurarea lungimii se folosesc diferite instrumente, cum ar
fi:
○ rigla gradată
○ metrul de croitorie ○ metrul pliat
Precizare: informaţiile din domeniul geometriei plane, necesare re-

zolvării problemelor de la tema Măsurarea lungimilor, se găsesc la
pag. 213, fiind notate cu C2.
Exemplul 1
O sârmă este formată din două bucăţi, una de lungime 1 = 25cm şi
alta de lungime 2 = 0,025 dam. Să se calculeze lungimea a sâr-
mei. Rezultatul să fie exprimat în metri.
Date: 1 = 25cm, 2 = 0,025 dam; Cerinţe: .
5
Rezolvare
lungimea sârmei este egală cu suma lungimilor celor două bucăţi,
exprimate în aceeaşi unitate de măsură:
= 1+ 2
se exprimă în metri lungimile bucăţilor de sârmă:
1
1 = 25· m = 0,25 m; 2 = 0,025·10 m = 0,25 m
100
calcule:
= 0,25 m+0,25 m = 0,5 m.
Exemplul 2
Un teren împrejmuit are forma unui dreptunghi de laturi: L = 500 dm,
= 0,08 hm. Să se calculeze lungimea gardului care împrejmuieşte
terenul. Rezultatul să fie exprimat în metri.
Rezolvare
se aplică formula perimetrului pentru dreptunghi:
p = 2(L + )
se exprimă în metri lungimile celor două laturi ale dreptunghiului:
1
L = 500 dm = 500· m = 50 m, = 0,08hm = 0,08·100 m = 8 m
10
calcule:
p = 2(50 m+8 m) = 2·58 m=116 m
Probleme
I.1.1. Un elev afirmă că distanţa dintre două localităţi este egală cu

1 234 000 cm. Care este cea mai convenabilă exprimare a acestei
distanţe?
I.1.2. Măsurând lungimile a patru bare, s-au obţinut valorile: pentru

bara (1) 1 = 150 cm, pentru bara (2) 2 = 0,000012 km, pentru bara
7,25
(3) 3 = 2·104 mm, pentru bara (4) 4 = dam. Ordonaţi barele în
102
sensul crescător al lungimii lor.
I.1.3. Efectuaţi următoarele operaţii, exprimând rezultatele în metri:

a. 0,003 km+200 cm=? ;
b. 427 mm+0,013 hm=? ;
c. 2 dam - 40 dm=? .
6
I.1.4. Perimetrul pătratului (1) este p1 = 40 cm. Cât este perimetrul
pătratului (2), care are latura cu 0,005 m mai mică decât a pătratului
(1)?
I.1.5. Un dreptunghi, cu lăţimea de trei ori mai mică decît lungimea,

are perimetrul 528 m. Să se afle lungimea şi lăţimea acestui
dreptunghi.
I.1.6. Notaţi în problema I.1.5. cu p – perimetrul dreptunghiului, L –

lungimea acestuia, – lăţimea dreptunghiului şi cu n – numărul care
arată de cîte ori se cuprinde lăţimea în lungimea L. Descoperiţi
formulele literale pentru calcularea lungimii şi a lăţimii.
I.1.7. Un teren agricol de formă dreptunghiulară este format din două

parcele de perimetre egale. Ştiind că terenul are laturile
L = 100 m, = 500 dm, să se afle perimetrul unei parcele.
I.1.8. Un capac din carton, de forma unui triunghi cu laturile egale,

este format din două bucăţi de perimetre egale cu p′ = 2,365 m
fiecare. Ştiind latura capacului b =1 m, să se afle lungimea laturii
care uneşte cele două bucăţi.
I.1.9. De câte ori este mai mare lungimea unui cerc de rază
r1 = 9 cm decât a unui cerc de rază r2 = 1,5 cm?
I.1.10. Un grup de 6 elevi, folosind aceeaşi riglă gradată în milimetri,

măsoară lungimea manualului de fizică. Grupul a obţinut următoarele
valori: 1 = 23,8 cm, 2 = 23,7 cm, 3 = 24,1cm, 4 = 23,6 cm, l5 = 23.9 cm,
6 = 22,8 cm. Să se calculeze a. lungimea medie a manualului; b.
eroarea medie; c. lungimea manualului.
I.1.11. Trei oameni dau următoarele aprecieri asupra distanţei pe o

şosea în linie dreaptă, între oraşele A, B, C şi D: A→B: 35÷40 km,
B→C: 45÷55 km, C→D: 30÷35 km. Să se afle distanţele A→C şi
A→D.
7
I.2. Măsurarea ariilor
• aria unei suprafeţe este o mărime fizică derivată şi are ca simbol

litera S;
• unitatea de măsură a ariei în Sistemul Internaţional de Mărimi şi
Unităţi (SI) se numeşte metru pătrat, se notează prescurtat m2 şi
aceasta se scrie astfel < A > = m2 ; din motive practice, metrul
pătrat are multipli şi submultipli (vezi C3, pag. 214); în acelaşi timp,
se utilizează şi alte unitaţi de măsură cum ar fi: hectarul
( 1 ha =10000 m2 ), arul ( 1 ar =100m2 ), pogonul ( 1 pogon=5000 m2 );
• aria unei suprafeţe plane poate fi aflată astfel:
o dacă suprafaţa plană are o formă geometrică regulată, cum ar
fi pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc etc., atunci se măsoară
dimensiunile suprafeţei şi se calculează aria folosind formulele
C4 învaţate la geometrie şi redate la pag. 214;
o dacă suprafaţa are o formă neregulată, aria se poate afla pe
cale experimentală, comparând-o direct cu o altă arie conside-
rată unitate de măsură.
Exemplul 1
Să se calculeze aria dreptunghiului care are lungimile laturilor L = 55 cm
şi = 350 mm. Rezultatul să fie exprimat în m2.
Date: L = 55 cm şi = 350 mm; Cerinţe: Sdreptunghi .
Rezolvare
se aplică formula ariei:
• aria dreptunghiului se calculează cu formula: Sdreptunghi = L ×
• se exprimă dimensiunile dreptunghiului în metri: L = 55 cm =
= 0,55 m, = 350 mm = 0,35 m;
• calcule: S = 0,55m×0,35m=0,1925 m2 ;
răspuns: S = 0,1925 m2 .
Exemplul 2 /2
O placă metalică are forma din figura alăturată.
Se dă = 0,2 dam şi se cere aflarea ariei plăcii.
Date: schiţa plăcii şi = 0,2 dam; Cerinţe: Splaca .
8
Rezolvare
se analizează schiţa:
• se observă că placa este formată dintr-un pătrat de latură şi o
jumătate de cerc de rază / 2
1
• Splaca = Spatrat + Scerc (1)
2
se aplică formulele pentru aria pătratului şi aria cercului:
• aflarea ariei pătratului:
• formula pentru aria pătratului este: Spatrat = 2 ;
• se exprimă lungimea laturii pătratului în metri:
= 0,2 dam = 2 m;
• calcule: Spatrat = ( 2m ) = 4 m2 ;
2
(2)
• aflarea ariei cercului:
• formula pentru aria cercului: Scerc = πr 2 ;
• aflarea razei cercului: r = / 2 = 0,1 dam = 1 m;
• calcule: Scerc = 3,14 × (1m ) = 3,14 m2 ;
2
(3)
calcule finale :
• se înlocuiesc rezultatele intermediare (2) şi (3) în relaţia (1) :
1
Splaca = 4 m2 + ×3,14m2 = 5,57 m2 ;
2
răspuns: Splaca = 5,57 m2 .
Exemplul 3
Se dă o coală de carton, care are forma din figura a1. Avem la dispo-
ziţie o grilă transparentă (figura a2 ), reprezentată în desen la ace-
eaşi scară ca şi placa din carton. Un pătrat al grilei are aria
S0 = 1 cm2 . Cum vom proceda pentru aflarea ariei colii din carton?
1
2 3 4
5 6 7
8 9 10
a1 a2 a3
9
Date: schiţa colii şi o suprafaţă de arie cunoscută. Cerinţe: Scoala
Rezolvare
• pentru a afla aria colii, o comparam cu aria suprafeţei unui pătrat
al grilei date;
• suprapunem grila transparentă peste coala de carton, ca în figura
a3 ;
• observăm că în perimetrul colii există pătrate întregi şi jumătăţi de
pătrat ;
• numărăm pătratele întregi din interiorul conturului colii, sunt
N1 = 10;
• numărăm jumătăţile de pătrat, sunt N2 = 4;
S0
• calculăm aria colii: Scoala = N1 × S0 + N2 × ;
2
• răspuns: Scoala = 12 cm2 .
Probleme
I.2.1. Aria unei suprafeţe este S = 10,6235 m2 . Exprimaţi această

arie: a. în decimetri pătraţi ; b. în decametri pătraţi; c. în milimetri pă-
traţi.
I.2.2. Măsurând ariile a cinci suprafeţe, s-au obţinut valorile: pentru

suprafaţa (1) S1 = 100 cm2 , pentru suprafaţa (2) S2 = 0,000012 km2 ,
pentru suprafaţa (3) S3 = 2·105 mm2 , pentru suprafaţa (4)
15
S4 = 4 hm2 , pentru suprafaţa (5) S5 = 7,25 m2 . Ordonaţi suprafe-
10
ţele în sensul descrescător al ariilor lor.
I.2.3. Efectuaţi operaţiile de mai jos, exprimând rezultatele în unitatea

de măsură cerută la fiecare exerciţiu.
a. 0,004 hm2 +2 000 cm2 =? (în decimetri pătraţi);
2
b. 2 × 107 mm2 - 6 km2 =? (în decimetri pătraţi);
10
2
c. 2 dam :40 dm=? (în metri);
d. 0,5 ha + 250 ari = ? (în pogoane).
10
I.2.4. Aria unei plăci de faianţă, de forma pătratică, este S = 625cm2 .
Să se afle: a. lungimea unei laturi a plăcii ; b. perimetrul plăcii de
faianţă.
I.2.5. Peste un carton de forma celui desenat cu

linie îngroşată în figura I.2.5. se suprapune o grilă
transparentă. Ştiind că aria unui pătrat al grilei este
S0 = 1 dm2 , aflaţi aria cartonului.
Fig. I.2.5
I.2.6. Un grup de 6 elevi, folosind aceeaşi ruletă, măsoară dimen-

siunile catedrei din laboratorul de fizică şi calculează aria acesteia.
Grupul a obţinut următoarele valori: S1 = 1,144 m2 , S2 = 1,236 m2 ,
S3 = 1,11 m2 , S4 = 1,124 m2 , S5 = 1,198 m2 , S6 = 1,208 m2 . Să se
calculeze a. aria medie a catedrei; b. eroarea medie; c. aria catedrei.
I.2.7. Un teren de joacă, de formă dreptunghiulară, are dimensiunile:

= 15 m, L = 3 dam. Copiii care se joacă pe acest teren îşi doresc
unul care să aibă aria cu 150 m2 mai mare decât a celui existent.
Cum trebuie modificată lăţimea terenului existent pentru ca dorinţa
copiilor să se îndeplinească?
I.2.8. Lungimea unui dreptunghi cu perimetrul 204 cm este mai mare

decît lăţimea acestuia de cinci ori. Să se afle aria dreptunghiului,
exprimată în milimetri pătraţi.
I.2.9. Calculaţi aria plăcii reprezentate în

figura I.2.9, dacă = 20 cm. Rezultatul
să fie exprimat în unitatea de măsură din
S.I., corespunzătoare mărimii cerute. 1,5
Fig. I.2.9
I.2.10. Aria unui echer compact este S = 600cm2 . Ştiind că înălţimea

echerului este h = 300 mm, să se afle: a. lungimea bazei; b. peri-
metrul echerului. Rezultatul să fie exprimat în metri.
Informaţie: pentru aflarea celei de a treia laturi a echerului, folosiţi te-
orema lui Pitagora C15, expusă la pag. 217.
11
I.2.11. Pardoseala unui hol acoperit cu gresie
2
are forma şi dimensiunile din figura I.2.11.,
pentru care = 6 dm. O placă de gresie, de
4
forma unui dreptunghi, are dimensiunile
0 = 15 cm, L0 = 0,03 dam. Calculaţi numărul
de plăci utilizat pentru acoperirea în întregime
a suprafeţei holului. 3
Fig. I.2.11
I.3. Măsurarea volumelor
• volumul unui corp este o mărime fizică derivată şi are ca simbol

litera V;
• unitatea de măsură a volumului în Sistemul Internaţional de Mărimi
şi Unităţi (SI) se numeşte metru cub, este notată prescurtat m3 şi
aceasta se scrie astfel < V >= m3 ; din motive practice, metrul cub
are multipli şi submultipli (vezi C5, pag. 214); în acelaşi timp, se
utilizează şi alte unitaţi de măsură cum ar fi litrul ( 1 = 1 dm3 );
• volumul unui corp poate fi aflat astfel:
o când corpul solid are o formă regulată, cum ar fi cub, parale-
lipiped, cilindru, sferă etc., se măsoară dimensiunile corpului şi
se calculează volumul folosind formulele C6 învaţate la geo-
metrie şi redate la pag. 215;
o când corpul solid are o formă neregulată, volumul se află pe
cale experimentală folosind cilindrul gradat şi un lichid în care
corpul nu se dizolvă; această metodă poate fi utilizată şi
pentru corpul solid cu formă regulată;
o în cazul gazelor, volumul lor este egal cu cel al vaselor în care
se află.
o în cazul lichidelor, se află pe cale experimentală, folosind vase
gradate cum ar fi:
12
○ pipeta gradată, ○ biureta, ○ cilindrul
gradat.
Exemplul 1
1. Să se calculeze volumul paralelipipedului care are lungimile
laturilor L = 0,0045 hm, = 150 mm şi h = 0,2 dm. Rezultatul să fie
exprimat în m3 , apoi în unitatea cu numărul cel mai mic de cifre.
Date: L = 0,0045 hm şi = 150 mm, h = 0,2 dm;
Cerinţe: Vparalelipiped .
Rezolvare
se aplică formula volumului:
• volumul paralelipipedului se calculează cu formula:
Vparalelipiped = L × × h ;
• se exprimă dimensiunile paralelipipedului în metri:
L = 0,0045 hm = 0,45 m, = 150 mm = 0,15 m,
h = 0,2 dm = 0,02 m ;
calcule: V = 0,45m×0,15m × 0,02m=0,00135 m3 ;
răspuns: V = 0,00135 m3 , V = 1,35 dm3 .
Exemplul 2
Într-un vas de formă cubică, a cărui latură are valoarea = 0,5 m, se
toarnă un volum de apă Vapa = 0,025 m3 . În vas se introduce o bară
metalică de volum Vbara = 0,005m3 . Să se afle: a. înălţimea stratului
de apă din vas; b. variaţia înălţimii stratului de apă ca urmare a
introducerii barei în vas.
Date: = 0,5 m, Vapa = 0,025 m3 , Vbara = 0,005m3 ;
Cerinţe: a. h; b. Δh.
13
Rezolvare
pe baza textului, se realizează o
schiţă (v. fig. alăturată) Δh
a. se observă că apa din vas ( fig. a1 ) h
are forma unui paralelipiped cu aria

bazei egală cu cea a unei feţe a
vasului cubic şi înălţimea h; a1 a2
se aplică formula volumului şi a ariei
• Vapa = Sb × h ; (1)
• Sb = 2
; (2)
• din relaţiile (1) şi (2), rezultă Vapa = 2
×h ; (3)
Vapa 0,025m 3
• din relaţia (3), obţinem h = = = 0,1 m.
( 0,5m )
2 2
b. analizând figura a2 , constatăm că apa împreună cu bara formează

un corp de formă paralelipipedică cu aria bazei egală cu aria unei
feţe a vasului cubic şi înălţimea h + Δh, al cărui volum este egal cu
suma volumelor celor două corpuri;
• Vapa +bara = Sb ( h + Δh ) (4)
• Vapa+bara = Vapa + Vbara (5)
• din relaţiile (4) şi (5), rezultă Vapa + Vbara = Sb ( h + Δh ) (6)
Vbara 0,005m3
• din relaţile (1) şi (6), obţinem Δh = = = 0,02 m;
( 0,5m )
2 2
răspuns: a. h = 0,1 m; b. Δh = 0,02 m;
Probleme
I.3.1. Exprimaţi în metri cubi şi în centimetri cubi volumul

V = 25,2 dm3 .

de măsură cerută la fiecare exerciţiu :
1
a. 9
hm3 +2000 cm3 =? (în decimetri cubi);
10
2
b. 4 × 106 mm3 - 3 m3 =? (în decametri cubi);
10
14
c. 2 km3 :4000 dm2 =? (în metri).
I.3.3. Folosind acelaşi tip de cilindru gradat şi apă, o grupă formată

din 6 elevi măsoară volumul unui model confecţionat din plastilină. Ei
au găsit următoarele valori: V1 = 56,7 cm3 , V2 = 55,9 cm3 ,
V3 = 62 cm3 , V4 = 56,1 cm3 , V5 = 56,3 cm3 , V6 = 55,8 cm3 . Să se cal-
culeze a. volumul mediu a modelului; b. eroarea medie; c. volumul
modelului.
I.3.4. Trei elevi măsoară diferite volume de apă, folosind un cilindru

gradat de 25 m . După ce a scris valoarea pe tablă, fiecare elev
toarnă proba într-un pahar de 100 m . Cele trei probe sunt:
(22,5 ± 0,5) m , (18,0 ± 0,5) m , (24,5 ± 0,5) m . Să se afle: a. volu-
mul de apă din pahar; b. care este eroarea totală.
I.3.5. Latura unui cub din marmură are lungimea = 14cm. Să se

afle: a. lungimea muchiilor cubului; b. aria totală a feţelor cubului; c.
volumul cubului exprimat în litri.
I.3.6. Volumul unui cilindru cu înălţimea h = 6 dm este

V = 753,6 cm3 . Să se afle: a. aria bazei; b. raza cilindrului.
400
80 110
I.3.7. Pentru fiecare cilindru gradat 100

(fig. I.3.7), indicaţi volumul de lichid.
70
Pe cilindri există notaţia cm3 . 350 90
a. b. c.
Fig. I.3.7
I.3.8. Un paralelipiped are lungimea de 9 ori mai mare decât înăl-

ţimea şi lăţimea de patru ori mai mare decât înălţimea. O sferă are
raza de 3 ori mai mare decât înălţimea paralelipipedului. Să se
calculeze raportul dintre volumul sferei şi cel al paralelipipedului.
I.3.9. Un dop are forma din figura I.3.9. Se

dă volumul dopului V = 69,39 dm3 şi se
cere să se afle latura a cubului.
2
Fig. I.3.9.
15
I.4. Măsurarea duratelor
• durata unui eveniment este o mărime fizică fundamentală şi se

notează astfel:
Δt = t 2 - t1 M1
unde cu t1 s-a notat momentul începerii desfăşurării evenimentului şi
cu t2 momentul terminării acestuia;
• unitatea de măsură a duratei în Sistemul Internaţional de Mărimi şi
Unităţi (SI) se numeşte secundă, este notată prescurtat cu litera s
şi aceasta se scrie astfel < Δt > = s; din motive practice, secunda
are multipli şi submultipli (vezi C7, pag. 215); în acelaşi timp, se
utilizează şi alte unitaţi de măsură cum ar fi: minut, ora, ziua,
săptămâna, luna etc.
• dintre instrumentele folosite pentru măsurarea duratei unui
eveniment notăm:
○ ceasurile de diferite tipuri
○ cronometrul ○ metronomul
Exemplul 1
Durata unei excursii este Δt = 5 zile 2 h şi 48 min. Exprimaţi această
durată: a. în ore; b. în minute; a. în secunde.
16
Rezolvare
48
a. Δt = 5×24h+2 h+ h=122,8 h;
60
b. Δt = 5×24 × 60min+2 × 60min+48 min=7368 min;
c. Δt = 5×24 × 60 × 60 s+2 × 60 × 60 s+48 × 60 s =442 080 s.
Exemplul 2
Programul de lucru al unui laborant începe la ora t1 = 7 h 30 min şi
se termină la ora t 2 = 16 h 45 min, cu următoarele pauze: 45 min
pauza de prânz şi trei pauze a câte 10 min fiecare. Prima pauză
începe la ora t1′ = 10 h 5 min 25 s, iar ultima pauză se sfârşeşte la
ora t 2′′ = 14 h 2 min 32 s. Determinaţi: a. cât timp a stat laborantul la
serviciu; b. cât timp a lucrat laborantul; c. la ce oră se termină prima
pauză; d. la ce oră a început ultima pauză.
Date: t1 = 7 h 30 min, t 2 = 16 h 45 min, Δtpp = 45 min, Δtp = 10 min,
t1′ = 10 h 5 min 25 s, t 2′′ = 14 h 2 min 32 s;
Cerinţe: a. Δt ; b. Δtlucru ; c. t2′ ; d. t1′′.
Rezolvare
a. Δt = t 2 - t1
Δt = 16 h 45 min- 7 h30 min = 9 h 15 min;
b. Δtlucru = Δt - Δtpp - 3Δtp
Δtlucru = 9h 15 min- 45 min-3 × 10min =
9 × 60min + 15 min - 45 min- 30 min = 480 min = 8h
c. Δtp = t 2′ - t1′
t 2′ = Δtp + t1′ = 10min+10h 5min 25 s = 10h 15min 25 s
d. Δtp = t2′′ - t1′′
Δtp = t 2′′ - t1′′ = t 2′′ - Δtp = 14h 2min 32s - 10min = 13h 62min 32s - 10min =
= 13h 52min 32 s;
răspuns: a. Δt = 9 h 15 min; b. Δtlucru = 8h;
c. t 2′ = 10h 15min 25 s; d. t1′′ = 13 h 52 min 32 s.
17
Probleme
I.4.1. Ordonaţi în sens descrescător următoarele durate:

Δt1 = 0,3 min, Δt 2 = 3000 ms, Δt3 = 0,01 h, Δt 4 = 1 min 10 s.
I.4.2. La o întrecere de atletism, 5 elevi măsoară cu acelaşi tip de

cronometru intervalul de timp în care unul dintre colegii lor parcurge
o anumită distanţă. Ei obţin următoarele rezultatele: Δt1 = 70 s,
Δt 2 = 74 s, Δt3 = 68 s, Δt 4 = 77 s, Δt5 = 69 s. Să se calculeze a. du-
rata medie a cursei; b. eroarea medie; c. durata cursei.
I.4.3. Un autocar pleacă din oraşul A la ora t1 = 22 h 3 min 25 s şi

ajunge în oraşul B la ora t 2 = 3 h 1 min 55 s. Calculaţi durata depla-
sării autocarului.
I.4.4. O operaţie a durat Δt = 3 h 37 min 35 s. Ştiind că operaţia a

început la ora t1 = 9 h 52 min 45 s, aflaţi la ce ora s-a terminat ope-
raţia.
I.4.5. Vârsta medie a unui om este 2 207 520 000 s. Exprimaţi vârsta
medie într-o unitate convenabilă.
I.5. Măsurarea masei
• masa unui corp este o mărime fizică fundamentală şi are ca simbol

litera m;
• unitatea de măsură a masei în Sistemul
Internaţional de Mărimi şi Unităţi (SI) se
numeşte kilogram, este notată prescurtat
kg şi aceasta se scrie astfel < m >= kg;
din motive practice, kilogramul are
multipli şi submultipli (vezi C8, pag. 215);
în acelaşi timp, se utilizează şi alte unitaţi
de măsură cum ar fi tona, 1 t=103 kg;
• aflarea masei unui corp se numeşte cân-
tărire, balanţa fiind instrumentul utilizat în
acest scop.
18
Probleme
I.5.1. Un corp are masa m = 0,01 kg. Exprimaţi masa corpului în

grame şi în decigrame.

de măsură cerută la fiecare exerciţiu :
1
a. kg+2 000 mg=? (în centigrame);
103
2
b. 4 × 104 dg - 3 t=? (în kilograme);
10
c. 20 dag + 4000 dg-6 hg=? (în kilograme).
I.5.3. Folosind acelaşi tip de balanţă, un elev cântăreşte de mai multe

ori o radieră. El a găsit următoarele valori: m1 = 21,5 g, m2 = 21,8 g,
m3 = 22,7 g, m4 = 21,5 g, m5 = 21,1 g. Să se calculeze a. masa me-
die a radierei; b. eroarea medie; c. masa radierei.
I.5.4. O bijuterie din aur roşu este realizată dintr-un aliaj de aur şi
cupru de 18 carate. Bijuteria cântareşte m = 120 g. Să se afle masa
aurului şi a cuprului conţinute de bijuterie.
Informaţie: un aliaj de aur are X carate dacă 24 g din acel aliaj
conţine X g de aur pur.
I.6. Densitatea
• densitatea unei substanţe este o mărime fizică derivată şi se

notează cu litera grecească ρ, care se citeşte „ro”, (v. Tabelul 1,
pag. 219):
• formula de definiţie a densităţii unei substanţe este:
m
ρ= M2
V
unde cu m s-a notat masa unui corp confecţionat din acea substanţă
şi cu V volumul acestuia;
• unitatea de măsură a densităţii în Sistemul Internaţional de Mărimi
şi Unităţi (SI) se deduce de la formula de definiţie astfel:
< m > kg
< ρ >= = ; uneori, pentru exprimarea densităţii cu un nu-
< V > m3
măr minim de cifre, se utilizează şi alte unităţi de măsură;
19
• densitatea unei substanţe poate fi aflată pe cale experimentală,
măsurând masa şi volumul unui corp confecţionat din acea
substanţă.
Exemplul 1
kg
1. Aluminiul are densitatea ρ = 2700 . Exprimaţi densitatea
m3
⎛ g ⎞
aluminiului: a. în grame pe centimetru cub ⎜ 3 ⎟
; b. în tone pe
⎝ cm ⎠
⎛ t ⎞ ⎛ kg ⎞
metru cub ⎜ 3 ⎟ ; c. în kilograme pe litru ⎜ ⎟ .
⎝m ⎠ ⎝ ⎠
kg
Date: ρ = 2700 3 ;
m
g t kg
Cerinţe: a. ρ = ? 3
; b. ρ = ? 3 ; c. ρ = ? .
cm m
Rezolvare
kg 1000 g g
a. ρ = 2700 3 = 2700 × 3
= 2,7 ;
m 1 000000 cm cm3
kg 1t 1 t
b. ρ = 2700 3 = 2700 × × 3 = 2,7 3 ;
m 1000 m m
kg kg kg
c. ρ = 2700 3 = 2700 × 3
= 2,7 ;
m 1 000 dm
g t kg
răspuns: a. ρ = 2,7 3
; b. ρ = 2,7 3 ; c. ρ = 2,7 .
cm m
Exemplul 2
kg
Densitatea benzinei este egală cu ρ = 0,8 . Să se exprime
g kg
densitatea benzinei: a. în 3
; b. în 3 .
cm m
kg g kg
Date: ρ = 0,8 ; Cerinţe: a. ρ = ? 3
; b. ρ = ? 3
cm m
Rezolvare
kg 1 000 g g
a. ρ = 0,8 = 0,8 × 3
= 0,8 ;
1000 cm cm3
20
kg kg kg
b. ρ = 0,8 = 0,8 × = 800 ;
1 m3
m3
1000
g kg
răspuns: a. ρ = 0,8 3
; b. ρ = 800 3 .
cm m
Exemplul 3
Un zar din porţelan are latura L = 2 cm. Să se determine masa
zarului exprimată în unitatea cea mai convenabilă.
kg
Date: = 2 cm, ρ = 2300 3 ; Cerinţe: m .
m
Rezolvare
se aplică:
• formula densităţii M2 ;
• formula volumului unui cub V = L3 ;
calcule:
• calcularea volumului zarului:
1 8
V = ( 2 cm ) =8 cm3 =8×
3
m3 = 6 m3 ;
1 000 000 10
• calcularea masei:
M2 ⇒ m = ρ × V (1)
• în relaţia (1) se înlocuiesc valorile densităţii şi volumului:
kg 8 8 kg
m = 2300 3 × 6 m3 = [2300× 6 ][ 3 ×m3 ] ⇒
m 10 10 m
8 kg 18,4
m = [2300× 6 ][ 3 ×m3 ] = kg = 0,0186 kg = 18,4 g
10 m 1000
răspuns: m = 18,4 g .
Probleme
kg
I.6.1. Densitatea zincului este egală cu ρ = 7100 . Exprimaţi
m3
g t
această densitate în: a. 3
; b. .
cm hm3
I.6.2. O bară din plumb are volumul egal cu V = 20 dm3 . Să se cal-

culeze masa barei.
21
I.6.3. Să determine volumul unui inel din aur care cântăreşte 3,86 g.
Rezultatul să fie exprimat în unitatea cea mai convenabilă.
I.6.4. Un kilogram de apă se toarnă într-un cilindru a cărui bază are

aria Sb = 25 cm2 . Să se afle înălţimea stratului de apă.
I.6.5. Într-un pahar de formă cubică, plin pe jumătate cu apă, se

introduce o sferă din cupru, de volum Vs = 10 cm3 . Paharul are masa
mpahar =101 g şi latura L = 1 dm. Să se afle: a. cu cât creşte nivelul
apei din pahar; b. cât cântăreşte paharul cu apa în care s-a introdus
bila.
I.6.6. Două bare, de aceeaşi arie a secţiunii transversale, au aceeaşi

masă. Prima bară este din alumniu iar a doua din fier şi are lungimea
L2 = 18 dm. Să se afle lungimea barei din aluminiu L1.
I.6.7. Un vas gol cântăreşte m1 = 200 g, iar plin cu apă m2 = 260 g.

Vasul umplut cu un lichid de densitate necunoscută cântăreşte
m3 = 245 g. Să se determine densitatea lichidului necunoscut.
I.6.8. Un model din fontă are volumul exterior Vext = 317 cm3 şi masa
kg
m = 2,1 kg. Considerând densitatea fontei ρ = 7000 3 , să se afle:
m
a. volumul ocupat de fontă; b. volumul golurilor.
I.6.9. Relaţia dintre razele a două bile sferice, confecţionate din

aceeaşi sticlă, este r1 = 3 r2 . Masa sferei mai mici este m2 = 2,4 g.
Să se afle masa celeilalte bile.
I.6.10. Se amestecă 1 litru de apă cu 0,5 litri de alcool. Să se deter-

mine densitatea amestecului astfel format. Rezultatul să fie dat în
kg
.
I.6.11. Între densităţile a două substanţe există relaţia ρ1 = 1,25 ρ2 .

Aliajul format din cele două substanţe are densitatea ρaliaj = 1,15 ρ2 .
Să se calculeze raportul maselor ( m1 / m2 ) luate din cele două sub-
stanţe pentru a se realiza aliajul.
22
I.7. Mişcare rectilinie uniformă
• definiţie: mişcarea este un fenomen fizic, care înseamnă schim-

barea în timp a poziţiei unui corp (numit mobil) faţă de alt corp,
considerat reper;
• poziţia mobilului faţă de reper poate fi exprimată cu ajutorul
coordonatelor; dacă traiectoria este în linie dreaptă şi coincide cu
axa Ox, atunci se alege ca reper originea acestei axe şi poziţia
mobilului va fi dată de coordonata x;
• în figura alăturată, sunt redate
A ( x1 ) B ( x2 )
poziţiile mobilului pentru două
momente: la momentul t1 mobilul O x
se află în punctul A de coor-
donată x1, iar la momentul t 2 mobilul se află în punctul B de
coordonată x2 ; se notează cu Δt = t 2 - t1 ( M1 ) durata mişcării şi
cu
Δx = x2 - x1 M3
deplasarea mobilului (în exemplul ales, distanţa parcusă de mobil);
• definiţie: viteza medie a mobilului în intervalul de timp Δt este e-
gală cu raportul dintre distanţa totală parcursă de mobil şi durata
considerată; formula de definiţie:
Δx
v medie = M4
Δt
< Δx > m
• unitatea de măsură a vitezei medii în SI: < v medie > = = ;
< Δt > s
• definiţie: mişcarea în linie dreaptă cu viteză constantă se numeşte
mişcare rectilinie uniformă;
• legea mişcării rectilii uniforme este:
Δx = v ·Δt sau x = x0 + v ( t - t0 ) M5
în care x0 reprezintă coordonata mobilului la momentul iniţial notat
cu t0 şi cu x s-a notat coordonata mobilului la momentul t .
23
Exemplul 1
km
La un moment dat, viteza unei maşini este v1 = 21,6 iar a unei bi-
h
m m km
ciclete v 2 = 2 . Exprimaţi viteza maşinii în şi a bicicletei în .
s s h
Rezolvare
se transformă kilometrii în metri şi ora în secunde:
1000 m m
v = 21,6 × =6
3600 s s
se transformă metrii în kilometri şi secunda în ore:
m 1 1 1 km
v2 = 2 = 2 × km × = 2× km × 3 600 h = 7,2
s 1000 1 1000 h
h
3 600
Exemplul 2 A ( x1 ) B ( x2 )
Un mobil se deplasează de-
a lungul axei Ox (v. fig. O x(m)
alăturată). În momentul
t1 = 2 min 37 s, mobilul se 2 4 6 8
află în punctul A de coordonată x1 = 3 m şi după Δt = 1 min 33 s
ajunge în punctul B de coordonată x2 = 5 m. Să se afle: a. momentul
sosirii în punctul B; b. deplasarea mobilului Δx.
Date: t1 = 2 min 27 s, x1 = 3 m, Δt = 1min 33 s, x2 = 5 m.
Cerinţe: a. t 2 ; b. Δx.
Rezolvare
a. se foloseşte expresia duratei M1 :
Δt = t 2 - t1 ⇒ t 2 = t1 + Δt
calcule
t 2 = 2 min 37 s+1 min 33 s = 3 min70 s = 4min10 s
b. se foloseşte expresia deplasării M3 :
Δx = x2 - x1
calcule
Δx = 5 m - 3 m = 2 m
răspuns: a. t 2 = 4min10 s; b. Δx = 2 m .
24
Exemplul 3
În cât timp, un camion care se deplasează cu viteza v = 32,4 km/h
străbate 2700 m? Rezultatul să fie exprimat în secunde.
Date: v = 32,4 km/h, Δx = 2 700 m . Cerinţe: Δt .
Rezolvare
se foloseşte legea mişcării rectilinii uniforme M5 :
Δx = v × Δt
calcule
• se exprimă viteza în m/s:
km 1 000 m m
v = 32,4 = 32,4 × =9
h 3 600 s s
Δx
• din M5 se calculează durata Δt = (1)
v
2700m 2700 s
• în (1) se înlocuiesc valorile: Δt = = m× = 300 s
m 9 m
9
s
Probleme
I.7.1. Un motociclist parcurge fiecare din cele patru porţiuni în acelaşi

interval de timp (fig. I.7.1). Ordonaţi segmentele în sensul crescător
al vitezei cu care sunt parcurse.
A B C D E
Fig. I.7.1.
I.7.2. Un biciclist se mişcă cu viteza de 25,2 km/h iar un patinator cu

viteza de 12 m/s. Cine se mişcă mai repede?
I.7.3. Începând de la un anumit moment, paraşutistul coboară

uniform cu viteza v = 5 m/s. Ştiind că el coboară cu această viteză
timp de 4 min, să se calculeze distanţa parcursă de paraşutist în
intervalul de timp dat.
I.7.4. Un automobil, care se deplasează cu viteza 17 m/s, trece prin

dreptul bornei kilometrice 24 la ora t1 = 11 h. Considerând că auto-
mobilul se mişcă rectiliniu uniform, la ce oră trece prin dreptul bornei
kilometrice 75?
25
I.7.5. O anumită distanţă este parcursă de biciclistul A în 5 s iar de
biciclistul B într-un interval de timp de 1,25 ori mai mare. Ştiind că
biciclistul A are viteza de 5 m/s, să se determine viteza biciclistului B.
I.7.6. Un tren parcurge distanţa dintre două staţii A şi B, Δx = 28 km,

astfel: un sfert cu viteza v1 = 7 m/s iar restul cu viteza v1 = 37,8 km/h.
Trenul pleacă din staţia A la ora t1 = 12 h 25 min. Să se afle: a. inter-
valul de timp în care trenul parcurge distanţa dintre staţii; b. ora la
care ajunge trenul în staţia B; c. viteza medie, exprimată în km/h, cu
care parcurge trenul distanţa dintre staţii.
I.7.7. Punctul material se deplasează de-a lungul axei Ox cu viteză

constantă. În tabelul de mai jos sunt date coordonatele punctului
material în anumite momente.
t(s) 0 2 4 6 8 10
x(m) 0 0 0 4 8 12
Cerinţe: a. să se reprezinte grafic legea mişcării punctului material; b.
să se determine poziţia punctului material în momentul t1 = 3 s; c. să
se afle momentul în care punctul material se află în punctul de
coordonată x2 = 10 m; d. să se calculeze viteza punctului matrial.
x (1) (2)
I.7.8. În figura I.7.8. sunt redate
graficele legilor de mişcare pentru
punctele materiale (1) şi (2). Stabiliţi
asemănările şi deosebirile dintre cele
două mişcări. t
O Fig. I.7.8.
x(m)
I.7.9. Graficul din figura I.7.9. arată cum se 15
schimbă în timp coordonata unui mobil. 12
Cerinţe: a. stabiliţi coordonata mobilului în
9
momentul t0 = 0 s; b. intervalul de timp în
6
care mobilul ajunge din punctul de 3
coordonată x1 = 6 m în cel de coordonată t(s)
O
x2 = 15 m; c. viteza mobilului în fiecare din 2 4 6 8 10
Fig. I.7.9.
cele trei etape.
26
I.7.10. În figura I.7.10. este redat modul în v(m/s)
care variază în timp viteza unui punct mate-
rial, care se deplasează pe o traiectorie 6
rectilinie.
a. Stabiliţi valoarea vitezei punctului mate- 4
rial pentru fiecare etapă a mişcării. 2
b. Calculaţi deplasarea punctului material în t(s)
cele 9 s de mişcare. O 2 4 6 8 10
c. Stabiliţi semnificaţia fizică a ariei haşura- Fig.I.7.10.
te;
d. Aflaţi viteza medie a punctului material. Exprimaţi viteza în km/h.
I.7.11. Legea de mişcare a punctului material, a cărui traiectorie

coincide cu axa Ox, este x = 4 + 2(t - 1), exprimată în unităţi de măsu-
ră din SI. Stabiliţi semnificaţia fizică a valorilor din legea de mişcare
dată.
I.7.12. Două mobile A şi B încep simultan să se deplaseze cu viteze

constante de-a lungul axei Ox. Legea de mişcare a primului mobil
este x A = 2 - 3t , iar a celui de-al doilea xB = - 4 + 3t , exprimate în uni-
tăţi de măsură din SI. Cerinţe: a. realizaţi o schiţă în care figuraţi axa
Ox, mobilele în momentul t = 0 s şi, prin săgeţi paralele cu axa dată,
sensul lor de mişcare; b. determinaţi coordonatele mobilelor în
momentul t1 = 1 s; c. interpretaţi rezultatul obţinut la cerinţa b.; d. cal-
culaţi distanţa dintre mobile în momentul t 2 = 3 s.
I.7.13. Informaţiile cu privire la mişcarea rectilinie şi uniformă a două

mobile sunt date astfel: pentru mobilul A sub forma tabelului de date
de mai jos şi pentru mobilul B prin legea de mişcare xB = 2 + t , în
unităţi SI. Cerinţe: a. reprezentaţi, pe acelaşi sistem de axe, depen-
denţa de timp a coordonatei mobilelor; b. stabiliţi coordonatele punc-
tului de intersecţie a celor două grafice şi arătaţi semnificaţia fizică a
acestora.
t(s) 0 1 2 3 4
x A (m) -1 1 3 5 7
27
I.7.14. Un camion şi un automobil, pornind din localităţi situate la
distanţa d = 48 km una faţă de cealaltă, se deplasează unul spre
celălalt. Camionul porneşte la ora t1 = 12 h cu viteza v1 = 43,2 km/h.
Automobilul are viteza v 2 = 64,8 km/h şi se întâlneşte cu camionul la
o distanţă d ′ = 12 km de locul de pornire al camionului. Să se
determine: a. ora la care se întâlnesc cele două maşini; b. ora la care
a plecat autoturismul.
I.7.15. Din două oraşe A şi B, aflate la distanţa d = 7 km, pleacă
simultan doi biciclişti care au vitezele v1 = 10,8 km/h, respectiv
v 2 = 4 m/s. Dacă bicicliştii pleacă unul spre celălalt, să se afle:
a. după cât timp, din momentul plecării, se întâlnesc bicicliştii;
b. la ce distanţă faţă de oraşul A se întâlnesc bicicliştii;
c. cu ce viteză se apropie unul de celălalt.
I.7.16. Două mobile A şi B au poziţiile redate în schiţa din figura

I.7.16. Mobilele încep simultan, la momentul t0 = 0 s, să se depla-
seze în sensul indicat pe schiţă, cu vitezele v A = 8 m/s, respectiv
v B = 16 m/s. Să se afle: a. momentul întâlnirii celor două mobile; b.
coordonata punctului de întâlnire; c. viteza cu care mobilul B se
apropie de mobilul A.
O x(km)
0 B 2 4 6 A
Fig.I.7.16.
I.7.17. Două maşini A şi B se deplasează pe o autostradă rectilinie

cu viteze constante. În figura I.7.17. sunt indicate poziţiile iniţiale şi
sensurile de mişcare. Vitezele maşinilor au valorile: v A = 21 m/s,
respectiv v B = 27 m/s. Să se afle: a. după cât timp distanţa dintre
maşini se dublează; b. deplasarea fiecărei maşini în condiţiile punc-
tului a.; c. viteza cu care maşina A se îndepărtează de maşina B.
O B A x(km)
0 30 60 90
Fig.I.7.17.
I.7.18. Două poduri peste un râu sunt situate la distanţa d = 1 hm. Un

înotător parcuge distanţa dintre localităţi într-un sens, în Δt1 = 100 s,
iar în sens invers, în Δt 2 = 200 s. Determinaţi viteza înotătorului ( v 1 )
şi viteza de curgere a râului ( v 2 ).
28
I.8. Forţa
• forţa este mărimea fizică derivată, care măsoară interacţiunea;

în general – forţa se notează cu litera F;
• unitatea de măsură a forţei în SI se numeşte newton şi se
notează cu litera N, adică < F > = N; pentru exprimarea conve-
nabilă a valorilor forţei se utilizează multipli şi submultipli ai
acestuia (vezi C9, pag. 215);
• instrumentul folosit pentru măsurarea forţei se
numeşte dinamometru;
• datorită interacţiunii, corpurile:
o îşi pot modifca forma – se deformează;
o îşi pot schimba starea de mişcare;
• efectele forţei depind atât de caracteristicile corpului
asupra căruia acţionează cât şi de cele ale forţei;
caracteristicile unei forţe, care influenţează efectul ei
asupra unui corp dat, sunt:
o valoarea forţei;
o sensul de acţiune al forţei;
o direcţia pe care acţionează forţa;
• cunoaşterea completă a unei forţe înseamnă precizarea
tuturor elementelor care influenţează efectul ei, adică: valoare,
direcţie, sens şi corpul asupra căruia acţionează; din aceste
motive, se afirmă că forţa este o mărime fizică vectorială;
• precizare cu privire la notaţii: F reprezintă valoarea forţei,
numită şi modul, iar F reprezintă vectorul forţă – adică toate
cele patru caracteristici ale ei – modul, direcţie, sens şi punct
de aplicaţie; modul 4 N
1N
• vectorul F poate fi repre- notaţie
zentat grafic (fig. alătura- A F
tă);
punct de aplicaţie direcţie sens
• operaţiile cu mărimile fizice vectoriale se realizează după re-

guli specifice, care diferă de operaţiile cu mărimile fizice sca-
lare;
29
• un sistem de forţe care acţionează asupra unui corp poate fi
înlocuit cu una singură, numită rezultantă, care are acelaşi
efect ca al sistemului dat;
• operaţia prin care un sistem de forţe este înlocuit cu rezultanta
corespunzătoare se numeşte compunerea/adunarea forţelor;
• operaţia prin care o forţă este înlocuită prin două forţe, care
împreună au acelaşi efect ca şi forţa dată, se numeşte
descompunerea forţei respective; forţele care se obţin prin
descompunere sunt numite componente.
Probleme
I.8.1. Ordonaţi, în sensul crescător al modulului, următoarele forţe:

24
F1 = 0,003 kN, F2 = 12 000 mN, F3 = 7 MN, F4 = 12 dN.
10
I.8.2. Efectuaţi operaţiile şi exprimaţi rezultatul în unitatea de măsură

notată la fiecare exerciţiu:
4
a. 0,7 hN - 200 cN+ 3 daN=? (în decanewtoni)
10
b. 100 000 N + 10 daN + 1 000 000 000 mN=? (în kilonewtoni)
3
Exemplul 1
O forţă are modulul F = 3 N şi punctul de aplicaţie în originea
sistemului de axe xOy. Să se reprezinte grafic această forţă atunci
când: a. are orientarea axei Ox; b. are direcţia axei Oy şi sensul
negativ al acestei axe; c. formează un unghi α = 45 cu axa Ox.
Rezolvare (v. fig. alăturată)
o se desenează cu linii punctate şi se y 1N
notează sistemul de axe xOy; Fc
o se alege scara de reprezentare – un
O α x
segment care reprezintă 1 N;
a. începând din O, de-a lungul şi în sensul Fa
pozitiv al axei Ox, repetăm de trei ori etalonul
pentru newton; în capătul celui de-al treilea
Fb
segment desenăm săgeata care arată sensul
vectorului forţă; astfel am construit un segment
de dreaptă orientat; în apropierea acestui segment de dreaptă
orientat scriem Fa ;
30
b. începând tot din O, de-a lungul axei Oy şi în sensul negativ al
acesteia, repetăm de trei ori etalonul pentru newton; în continuare
desenăm săgeata pentru sens; în apropierea vectorului astfel
construit, scriem Fb ;
c. folosind raportorul construim o dreaptă care trece prin punctul O şi
formează cu axa Ox un unghi de 45 ; pe această dreaptă, începând
din punctul O şi spre dreapta, construim vectorul Fc , pe care, în final,
îl notăm.
I.8.3. Să se reprezinte grafic următoarele forţe care au acelaşi modul

2 N: a. F1 cu punctul de aplicaţie în originea sistemului de axe xOy şi
care formează cu axa Ox un unghi α1 = 180 ; b. F2 cu punctul de
aplicaţie în punctul B de coordonate xB = 4 cm, y B = 0 şi care
formează cu axa Oy un unghi α 2 = 30 ; c. F3 cu punctul de aplicaţie
în punctul C de coordonate xC = 0, y C = 6 cm şi care formează cu
axa Ox un unghi α3 = - 60 .
Precizare: unghiurile se consideră pozitive dacă, pornind de la reper,
sunt parcurse în sensul invers mişcării acelor de ceasornic şi
negative când sunt parcurse în sensul mişcării acelor de ceasornic.
1cm y 1N
I.8.4. Comparaţi forţele F2 şi F3 date în F1

1cm
problema I.8.3. A
F3
D
I.8.5. Stabiliţi caracteristicile forţelor re- O F2 x
prezentate în fig. I.8.5.
F4
Exemplul 2
Se dau două forţe cu acelaşi punct de aplicaţie, care au aceeaşi
direcţie şi modulele F1 = 4 N, respectiv F2 = 5 N. Să se afle caracte-
risticile rezultantei acestor forţe atunci când unghiul dintre forţe este:
a. α = 0 ; b. α = 180 .
31
Rezolvare (figura de mai jos)
a. b.
F1 F1
a1 F2 b1 F2
F2 F1
F1
a2 b2 F2
a3 R b3 R
a.
• se reprezintă forţele F1 şi F2 (fig. a1 .)
• în vârful forţei F1 se desenează forţa F2 (fig. a2 .);
• se uneşte vârful lui F2 cu originea lui F1 ;
• vectorul astfel obţinut reprezintă rezultanta forţelor date (fig.
a3 ); rezultanta are direcţia şi sensul forţelor care se compun,
iar modulul R = 9 N;
b.
• se reprezintă forţele F1 şi F2 (fig. b1 .)
• în vârful forţei F1 se desenează forţa F2 (fig. b2 .);
• se uneşte vârful lui F2 cu originea lui F1 ;
• vectorul astfel obţinut reprezintă rezultanta forţelor date (fig.
b3 ); rezultanta are direcţia forţelor, sensul forţei de modul mai
mare ( F2 ) şi modulul R′ = 1 N.
În concluzie:
• rezultanta a două forţe concurente, care au aceeaşi direcţie şi
acelaşi sens, are aceeaşi direcţie, acelaşi sens cu forţele date şi
modulul:
Rfr.ac. orientare = F1 + F2 M6
• rezultanta a două forţe concurente, care au aceeaşi direcţie şi sens
contrar, are aceeaşi direcţie cu forţele date, sensul forţei de modul
mai mare şi modulul:
Rfr.ac. directie,sens contrar = F1 - F2 M7
32
I.8.6. Două forţe, cu acelaşi punct de aplicaţie (forţe concurente) şi
aceeaşi direcţie, au modulul rezultantei egal cu 12 N atunci când un-
ghiul dintre este α = 0 . Ştiind că una dintre forţe are modulul egal cu
7 N, să se determine modulul celeilalte forţe.
I.8.7. Forţele concurente şi coliniare F1 şi F2 dau o rezultantă de

modul R = 123 N când au acelaşi sens şi o rezultantă de modul R′ =
= 51 N când au sens contrar. Ştiind că forţele F1 şi R ' au sensul axei
Ox, să se afle modulele forţelor.
I.8.8. Asupra punctului material acţionează forţele coliniare F1 şi F2 ,

de module F1 = 66 N şi F2 = 36 N. Să se stabilească valorile modu-
lului rezultantei forţelor date.
I.8.9. Două echipe (1) şi (2) trag de capetele unei sfori orizontale cu
forţele F1 = 100 N spre dreapta şi F2 = 101 N stânga. Cine va câştiga
întrecerea şi în ce sens se vor deplasa echipele? Justificaţi răs-
punsul.
I.8.10. Se dă sistemul de forţe F1

concurente din fig. I.8.10. Să se F3 F2
calculeze modulul rezultantei
sistemului de forţe. Fig. I.8.10.
Exemplul 3
Două forţe concurente, de module F1 = 3 N şi F2 = 4 N, formează
între ele unghi α = 90 . Cerinţe: a. pe cale grafică, să se stabilească
orientarea rezultantei forţelor date; b. să se calculeze modulul
rezultantei.
Rezolvare
a. fig. de mai jos
B B B
C E D C D
E
F2 F2 F2 F2
R
O O O A O A
F1 F1 A F1 F1
a1 a2 a3 a4
33
• din vârful forţei F1 se desenează paralela AB la forţa F2
(fig. a2 .);
• din vârful forţei F2 se desenează paralela CD la forţa F1
(fig. a3 .);
• se notează cu E punctul de intersecţie al celor două paralele;
• se uneşte originea vectorilor cu punctul E (fig. a4 ), se dese-
nează săgeata la capătul din E şi se notează vectorul astfel
obţinut cu R;
b.
• operaţia de adunare a vectorilor, aplicată la forţe, se scrie
astfel
R = F1 + F2 M8
• analizând fig. a4 , observă că rezultanta reprezintă ipotenuza
triunghiului dreptunghic OEC şi pentru calcularea modulului se
poate aplica teorema lui Pitagora (C15 – pag. 217 pentru
triunghiul dreptunghic R 2 = F12 + F22
• calcule:
2
Rfr.perpend. = F12 + F22 M9
⇒ R2 = F12 + F22 ⇒ R = F12 + F22 ⇒ R = (3 N)2 + (4 N)2 = 5 N

răspuns : R = 5 N.
I.8.11. Unghiul dintre forţele concurente şi de module F1 = 6 N şi

F2 = 8 N are valoarea α = 90 . Să se afle modulul rezultantei.
I.8.12. Se dă sistemul de forţe din figura I.8.12. Dacă F2

forţele au modulele egale cu 7 N fiecare, să se afle: a.
modulul rezultantei; b. unghiul pe care rezultanta îl for- F1
O
mează cu una dintre forţe. Fig. I.8.12.
I.8.13. Despre rezultanta sistemului de forţe din

F
figura I.8.13. se ştie că are modulul R = 16 2 N şi 2 F
3
că formează cu fiecare dintre forţe unghiuri egale. F1
Se mai cunosc modulele a două dintre forţe: O
F1 = 16 N şi F2 = 11 N. Să se afle modulul forţei F3 . Fig. I.8.13.
34
I.8.14. Forţa F1 are orientarea axei Ox şi modulul egal cu 17 N, forţa
F2 are orientarea axei Oy şi modulul egal cu 8 N, iar forţa F3 are
direcţia axei Ox şi sensul negativ al acesteia. Rezultanta sistemului
de forţe are modulul egal cu 10 N şi formează cu axa Ox un unghi
α < 90 . Cerinţe: a. desenaţi forţele şi rezultanta acestora; b. calcu-
laţi modulul forţei F3 .
Exemplul 4
Forţe de module egale 100 N fiecare formează între ele un unghi
α = 120 . Stabiliţi caracteristicile rezultantei acestor forţe.
Rezolvare
Date: F1 = F2 = 100 N, α = 120 . Cerinţe: caracteristicile lui R .
a. punctul de aplicaţie al rezultantei este comun cu cel al foeţelor, O ;
b. orientarea rezultantei se află pe cale grafică şi folosind noţiuni de
geometrie
B
C E
D
F2 F2
α β
A
O O
F1 F1
a1 a2
• se construieşte rezultanta forţelor folosind regula paralelo-
gramului, expusă şi la exemplul 3 (fig. a2 );
• figura OCEA este un paralelogram cu laturi egale, pe care
diagonala OE îl împarte în două triunghiuri egale; diagonala
OE este şi bisectoarea unghiului α , astfel că unghiul pe care
rezultanta îl formează cu fiecare dintre forţe are valoarea
β = 60 ;
c. modulul rezultantei poate fi aflat prin calcule sau continuând
analiza figurii a2
o prin calcule – se foloseşte teorema lui Pitagora (C16 – pagina
218) pentru un triunghi oarecare:
R 2 = F12 + F22 + 2F1F2 cos α M10
35
⎪⎧R = F1 + F2 + 2F1F2 cos α
2 2 2
⎨ ⇒ R 2 = F 2 + F 2 + 2FF cos α = 2F 2 (1 + cos α ) ⇒

F
⎪⎩ 1 = F2
R = F 2(1 + cos α )
1
R = 100 2(1 - ) N = 100 N ⇒ R = 100 N
2
I.8.15. Două forţe concurente au modulele egale şi formează între

ele un unghi al cărui cosinus este egal cu 0,28. Ştiind că modulul
rezultantei este egal cu 32 N, să se afle modulele celor două forţe.
F2
I.8.16. Se dă sistemul de forţe din figura I.8.16. α
Fortele au modulele egale cu 10 N fiecare şi α O
direcţiile lor formează între ele un unghi
α F1
α = 120 . Să se afle modulul rezultantei.
F3
Fig. I.8.16.
I.8.17. Forţele F1 şi F2 au punctele de aplicaţie în originea axei Oy şi

formează cu aceasta unghiurile α1 = 30 respectiv α 2 = - 30 .
Modulul forţei F1 este egal cu 8 N, iar al rezultantei, cu 13 N. Să se
determine modulul forţei F2 .
informaţii: ● folosiţi relaţia C17 de la pag. 218 ;
● valorile funcţiei cosinus sunt în tabelul de la pag. 217.
I.8.18. Asupra punctului material acţionează sistemul de forţe din

figura I.8.18, ale căror module au valorile: F1 = 8 N, F2 = 6 N. Să se
afle orientarea şi modulul unei forţei F3 , care acţionând simultan cu
celelalte două forţe are ca efect menţinerea stării de mişcare a
punctului material.
Exemplul 5
O forţă F , de modul F = 20 N, are punctul de aplicaţie în originea
sistemului de axe xOy, formând un unghi α = 30 cu axa Ox. Să se
descompună forţa dată după cele două axe şi să se calculeze
modulele celor două componente.
36
Rezolvare
Date: F = 20 N, α = 30 . Cerinţe: Fx , Fy .
se desenează sistemul de referinţă şi forţa F (fig. a1 );
descompunerea se realizează astfel:
• din vârful E al vectorului F se construieşte paralela AB la axa
Oy (fig. a2 );
• din vârful E al vectorului F se construieşte paralela CD la axa
Ox (fig. a3 );
• segmentele OB şi OD reprezintă modulele celor două
componente pe care le notăm cu Fx , respectiv Fy (fig. a4 );
• relaţia vectorială dintre forţa F şi componentele Fx şi Fy este
F = Fx + Fy (1),
respectiv între modulele acestora F = Fx2 + Fy2 (2);
calcule:
y y y y
A A
A E
E
E D C D C
F F F F
α α α Fy α
B B B
O x O x O x O x
Fx
a1 a2 a3 a4
o segmentul OB , fiind cateta alăturată unghiului α din

triunghiul dreptunghic OAB, se poate calcula folosind
formula de definiţe a cosinusului C10 pag. 216:
OB
cos α = ⇒ OB=OEcos α ⇒ Fx = F cos α (3)
OE
o segmentul OD fiind egal cu segmentul BE (cateta
opusă unghiului α în triunghiul OAB), poate fi calculat
folosind formula de definiţie a sinusului C11 pagina
216:
EB
sin α = ⇒ EB=OE sin α ⇒ Fy = F sin α (4)
OE
o înlocuirea valorilor în formulele (3) şi (4):
3 1
Fx = 20 N× = 17,3 N; Fy = 20 N × = 10 N.
2 2
37
I.8.19. Se descompune forţa F în două componente care au direcţiile
axelor Ox şi Oy. Modulul uneia dintre componentele este egal cu
8 N. Ştiind modulul forţei F = 10 N, să se calculeze modulul celeilalte
componente.
I.8.20. O forţă de modul F = 40 N are punctul de aplicaţie în originea

sistemului de axe xOy şi formează cu axa Ox un unghi α = 60 . Să
se descompună forţa dată după cele două axe şi să se calculeze
modulele celor două componente.
I.9. Greutatea
• definiţie: greutatea unui corp este forţa cu care acel corp este
atras de către Pământ;
• simbolul greutăţii este litera G, unitatea de măsură în SI este
< G > = N;
• greutatea este mărime fizică vectorială ( G ), cu următoarele
caracteristici:
o modulul dat de relaţia
G = mg M11
unde m reprezintă masa corpului iar cu g s-a notat o mărime
fizică numită acceleraţie gravitaţională, a cărei valoare în
N
România şi la suprafaţa Pământului are valoarea g = 9,8 ;
kg
o direcţia verticală;
o sensul spre Pământ;
o punctul de aplicaţie se numeşte centru de greutate;
• instrumentul cu care se măsoară greutatea unui corp se numeşte
dinamometru.
Exemplul 1
Un buştean are volumul V = 6 m3 . Să se calculeze greutatea buştea-
nului, exprimată în unitatea cea mai convenabilă. Densitatea lemn-
kg
ului este ρ = 500 3 .
m
kg N
Date: V = 6 m3 ; ρ = 500 3 ; g = 9,8 . Cerinţe: G.
m kg
38
Rezolvare
se aplică formula greutăţii M11
G = mg
pentru că în relaţia M11 sunt două necunoscute (m, G), se aplică
formula densităţii M2
m
ρ=
V
calcule
• din M2 se obţine m = ρV (1)
• relaţia (1) se înlocuieşte în relaţia M11 şi rezultă
G = ρVg (2)
• în (2) se înlocuiesc valorile
kg N kg N
G = 500 3 × 6 m3 × 9,8 = 500 × 6 × 9,8 [ 3 × m3 × ] = 29 400 N
m kg m kg
răspuns: G = 29,4 k N .
Exemplul 2
Pentru a urca în autocar, turistul trage pe verticală în sus de mânerul
geamantanului cu o forţă de 90 N. Geamantanul are masa de 9 kg.
Cerinţe: a. să se reprezinte forţele care acţionează asupra geaman-
tanului; b. să se calculeze modulul rezultantei forţelor care acţionea-
ză asupra geamantanului; c. să se enumere caracteristicile rezultan-
tei .
N
Date: F = 90 N; m = 9 kg; g = 9,8 . Cerinţe: G.
kg
Rezolvare
F
a. figura a1;
b. R
se aplică regula de compunere a forţelor
asupra geamantanului acţionează două forţe: forţa de-
pusă de turist şi forţa cu care geamantanul este atras
de către Pământ, deci G
R = F +G M8 a1 a2
cele două forţe au aceeaşi direcţie şi sensuri contrare,
deci
R = F -G M7
se aplică formula greutăţii M11 :
G = mg
39
calcule:
• se înlocuieşte expresia greutăţii M11 în relaţia M7
R = F - mg (1)
• în (1) se înlocuiesc valorile
N
R = 90 N - 9 kg×9,8 = 1,8 N
kg
c. figura a2 , rezultanta are:
• direcţia verticlă;
• sensul în sus;
• punctul de aplicaţie geamantanul;
• modulul 1,8 N.
Probleme
I.9.1. Un creion are masa egală cu 20 g. Să se calculeze greutatea

creionului.
I.9.2. Să se determine latura cubului confecţionat din aluminiu şi

care are greutatea de 26,46 mN.
I.9.3. O carte are masa de trei ori mai mare decât a alteia,
m1 = 3 m2 . Cât este raportul greutăţilor celor două cărţi aflate în ace-
laşi loc pe pământ?
I.9.4. Cu cât scade nivelul apei dintr-un bazin cilindric atunci când se
consumă apă în greutate de 392 kN? Aria bazei vasului este de
20 dam2 .
I.9.5. Raportul greutăţilor a două bare are valoarea G1 / G2 = n = 2,4.

Barele, de aceeaşi formă paralelipipedică, au aceeaşi lăţime şi
înălţime, iar lungimile în relaţia L1 = 0,8 L2 . Să se determine raportul
densităţilor ρ1 / ρ2 .
I.9.6. Într-un vas încap 200 mℓ apă. Cum se schimbă greutatea

sistemului dacă în vasul plin cu apă se introduce o sferă din aluminiu
de volum V = 100 cm3 ?
40
I.9.7. Dintr-un aliaj format din 75% cupru si 25% staniu se confec-
ţionează o bilă de greutate G = 0,784 N. Să se afle masa cuprului
din sferă.
I.9.8. La un moment dat, asupra unei mingi aflate în F3

aer acţionează forţele reprezentate în figura I.9.8.
Mingea are masă m = 500 g. Forţele au modulele: F1 F2
F1 = 4 N, F2 = 4 N, F3 = 6 N. Stabiliţi în ce constă
G
efectul dinamic al rezultantei forţelor care acţio-
nează asupra mingii. Fig.I.9.8.
I.9.9. Bila de masă m = 300 g urcă vertical cu viteza v = 5 m/s.

Cerinţe: a. stabilirea modulului şi a orientării forţei care trebuie să
acţioneze asupra bilei pentru ca aceasta să urce vertical cu viteza
dată; b. reprezentarea forţele care acţionează asupra bilei în
condiţiile date.
I.10. Deformarea elastică. Forţa elastică

Deformarea elastică
• definiţie: schimbarea formei şi a dimensiunilor unui corp, datorită

interacţiunii cu alt corp, se numeşte deformare;
• clasificarea deformărilor
o deformări elastice – atunci când corpul, după încetarea interac-
ţiunii, revine la forma pe care o avea înainte de interacţiune;
o deformări plastice – atunci când corpul îşi menţine deformarea
după încetarea interacţiunii;
• forţa deformatoare
o definiţie – forţa care determină deformarea corpului asupra
căruia acţionează se numeşte forţă deformatoare; simbolul ei
este Fdef.;
• legea deformărilor elastice:
o enunţ - alungirea unui resort ideal este direct proporţională cu
forţa deformatoare;
o formulare matematică:
Fdef. = k Δ M12
41
k se numeşte constanta elastică a resortului, iar Δ se numeşte
alungire şi este egală cu diferenţa dintre lungimea finală şi
lungimea în stare nedeformată ( Δ = - 0 );
Δ
o reprezentare grafică v. fig. alăturată;
precizare: în toate aplicaţiile care urmează s-a
considerat că resorturile au mase neglijabil de mici
şi că deformările lor sunt elastice;
Fdef .
O
Exemplul 1
Să se afle constanta elastică a resortului care, sub acţiunea greutăţii
corpului de masă m = 300 g, se alungeşte cu Δ = 20 mm. Se va
considera g = 10 N/kg.
Date: m = 300 g; Δ = 20 mm; g = 10 N/kg . Cerinţe: k.
Rezolvare
se aplică legea deformărilor elastice
Fdef. = k Δ M12
pe baza informaţiei din textul problemei
Fdef. = G (1)
se aplică formula greutăţii
G = mg M11
calcule
• pe baza relaţiilor M12 şi M11 , relaţia (1) devine: mg = k Δ (2)
mg
• din (2) calculăm constanta elastică k = ; (3)
Δ
• în (3) înlocuim valorile date, exprimate în SI:
N
0,3 kg×10
kg N
k= = 150 ;
0,02 m m
N
răspuns: k = 150 .
m
Probleme
I.10.1. De un resort cu lungimea în stare nedeformată 0 = 75 cm şi

constanta elastică k = 1600 N/m se atârnă un corp de masă m =
= 3200 g. Să se afle lungimea resortului în stare deformată.
42
I.10.2. Când de-a lungul unui resort se acţionează cu forţa de 156 N,
el se alungeşte cu 10%. Să se determine cu cât la sută se alungeşte
resortul atunci când de el se suspendă un cub din fier cu latura
L = 1 dm. Se va considera g = 10 N/kg.
I.10.3. Acelaşi corp se suspendă pe rând de resorturile

reprezentate în fig. I.10.3. Se constată că alungirea
resortului (1) este de 1,25 ori mai mică decât alungirea (1) (2)
resortului (2). Cunoscând constanta elastică a resortu-
lui (2) k2 = 400 N/m, să se afle constanta resortului (1). Fig. I.10.3.
I.10.4. În tabelul de mai jos sunt trecute valorile forţei deformatoare

ce acţionează în lungul unui resort cu lungimea nedeformată
0 = 40 cm şi cele ale alungirilor corespunzătoare. Cerinţe: a. repre-
zentaţi grafic dependenţa alungirii de forţa deformatoare; b. calculaţi
constanta elastică a resortului; c. aflaţi pentru ce valoare a forţei
resortul se alungeşte cu 30%.
Fdef. (N) 10 20 30 40 50
Δ (cm) 2 4 6 8 10
(cm) (1)
I.10.5. În figura I.10.5. este redată dependen-
ţa lungimii a două resorturi în funcţie de forţa 30
deformatoare care acţionează de-a lungul lor.
Cerinţe: a. stabiliţi lungimile resorturilor în 20 (2)
stare nedeformată; b. aflaţi alungirile resortu-
rilor atunci când asupra fiecăruia acţionează o 10
forţă de modul 45 N; c. calculaţi constantele Fdef. (N)
O
elastice ale resoturilor. 30 60
Fig. I.10.5
I.10.6. Un resort vertical, de constantă elastică

k = 250 N/m, este fixat la capătul inferior de un
suport iar la cel superior are prins un taler (fig.I.10.6.).
Când talerul este gol, resortul îşi micşorează
lungimea cu 1 cm. Să se afle: a. masa talerului; b. cu
cât se va micşora lungimea resortului atunci când pe
Fig. I.10.6.
taler se va aşeza o masă marcată de 100 g? Se va
43
I.10.7. Folosind acelaşi dinamometru, o grupă de elevi măsoară
greutatea aceluiaşi corp. Ei au obţinut valorile: G1 = 0,99 N,
G2 = 1,1 N, G3 = 0,97 N, G4 = 1 N, G5 = 0,98 N. Să se afle greutatea
corpului.
dN
0
I.10.8. Schematic, scările gradate a două 9

dinamometre, în timp ce acestea măsoară for- daN
ţe, sunt redate în fig. I.10.8. Stabiliţi valorile
0
forţelor indicate de către cele două dinamome-
tre. Rezultatele să fie date în newtoni.
90
a. b.
Fig.I.10.8.
Principiul acţiunilor reciproce
• în timpul interacţiunii corpurilor A şi B, corpul A acţionează cu

forţa FA →B asupra corpului B şi, la rândul lui, corpul B acţio-nează
asupra corpului A cu forţa FB→ A ;
• în timpul interacţiunii se manifestă două forţe, pe care le numim
acţiune şi reacţiune;
• comparaţia celor două forţe, acţiune şi reacţiune (fig. de mai jos):
FP atrage bila
FB→ A
Fbila atrage P
A
Pământul
B
FA →B
44
o asemănări:
au acelaşi modul;
au aceeaşi direcţie;
o deosebiri:
au sens contrar;
au puncte de aplicaţie diferite;
• relaţia dintre acţiune şi reacţiune se scrie astfel
FA →B = - FB→ A ; M13
• acţiunea şi reacţiunea nu pot fi compuse/adunate deoarece
ele nu au acelaşi punct de aplicaţie.
I.10.9. Pe o masă orizontală se găseşte un vas de formă cilindrică în

care se află 200 cm3 de alcool. Vasul are masa mv = 142 g şi aria
bazei Ab = 103 mm2 . Să se afle: a. înălţimea coloanei de alcool; b.
forţa cu care vasul cu alcool acţionează asupra mesei; c. forţa cu
care ar acţiona masa asupra vasului gol.
I.10.10. Dinamometrul de care este suspendată o cutie indică 7 N.

Când cutia se sprijină pe o masă orizontală, indicaţia dinamometrului
devine 4 N. Să se afle forţa cu care cutia acţionează asupra mesei.
I.10.11. Corpul de masă m = 500 g se poate afla în una dintre cele

trei situaţii redate în fig. I.10.11. În cazul (1) este suspendat de un fir,
în cazurile (2) şi (3) este aşezat pe o masă şi asupra lui acţionează o
forţă de modul F = 1 N. Să se afle: a. forţa cu care firul acţionează
asupra corpului; b. forţa cu care corpul acţionează asupra mesei în
cazurile (2) şi (3); c. valoarea minimă a forţei pentru care în cazul (2)
forţa cu care masa acţionează asupra cutiei este nulă.
F F
(1) (2) (3)

Fig. I.10.11.
45
Forţa elastică
• în cazul deformărilor elastice, corpurile revin la forma şi

dimensiunile pe care le aveau înainte de interacţiune;
• revenirea lor la starea iniţială se datorează unei forţe numită forţă
elastică, notată Fel.;
• conform principiului acţiunii şi reacţiunii, dacă
asupra resortului acţionează un corp cu o forţă
deformatoare care îl alungeşte, atunci resortul
acţionează asupra corpului cu o forţă numită forţă Δ Felastica
elastică;
• forţa elastică are aceeaşi direcţie şi acelaşi
modul cu cel al forţei deformatoare şi sens Fdef.
contrar (v. fig. alăturată);
• expresia forţei elastice se obţine folosind legea deformărilor
elastice şi principiul acţiunilor reciproce:
⎧⎪Fdef. = k Δ ⎧Fdef. = k Δ
⎨ →⎨ → Fel. = k Δ M14
⎪⎩Fdef. = - Fel. ⎩Fdef. = Fel.
• tensiunea în fir este o forţă elastică, care se datoreşte alungirii
elastice a firului; tensiunea în fir se notează cu litera T; de-a
lungul unui fir întins şi fără noduri, considerat fără masă,
tensiunea are aceeaşi valoare.
Exemplul 2
De un fir inextensibil şi cu masa neglijabilă, se suspendă un corp de
mici dimensiuni şi masa m = 200 g (fig. a1 ). Să se determine cu cât
se modifică tensiunea în fir dacă acesta, sub acţiunea forţei F , este
înclinat astfel încât formează cu verticala un unghi α = 60 (fig. a2 ).
Se va considera g = 10 N/kg.
O O
α α T′ F
F
R′
m T G
G
a1 a2 a3 a4
Date: m = 200 g, α = 60 , g = 10 N/kg. Cerinţe: ΔT .
46
Rezolvare
se aplică principiul acţiunilor reciproce şi compunerea forţelor con-
curente:
• se reprezintă forţele care acţionează asupra corpului sus-
pendat de fir:
în poziţia iniţială, asupra corpului acţionează greutatea G şi
tensiunea din fir T (fig. a3 );
în poziţia finală, asupra corpului acţionează greutatea G,
tensiunea din fir T ′ şi forţa F (fig. a4 );
• corpul fiind în repaus, înseamnă că R = 0 :
R =0
în cazul a3 , ⇒ T =G = 2N (1)
R = G +T
R=0
în cazul a4 , ⇒ T ′ = - (G + F ) = -R ′ (2)
R = G +T′ + F
R ′ are acelaşi modul cu T ′ ;
calcule:
• observăm că R ′ formează cu G unghiul α ;
• în triunghiul ABC:
G G G mg
cos α = = ⇒ T′ = = =4N (3)
R′ T ′ cos α cos 60
• ΔT = T ′ -T ; (4)
• din (1), (3) şi (4), rezultă ΔT = 2 N .
răspuns: ΔT = 2 N .
I.10.12. Un resort de constantă elastică 200 N/m este comprimat cu

3 cm. Calculaţi forţa elastică ce apare în resort. Reprezentaţi această
forţă.
I.10.13. De un resort cu lungimea iniţială 0 = 20 cm se atârnă un

corp cu masa m = 1,25 kg, care determină o alungire Δ = 2,75 cm.
Să se afle: a. lungimea finală a resortului; b. forţa elastică din resort;
c. constanta elastică a resortului.
I.10.14. Sistemul format din bila de masă m = 200 g şi
resortul de constantă elastică k = 250 N/m, urcă pe
direcţie verticală (fig. I.10.14). Stabiliţi pentru ce valori
ale alungirii resortului sistemul se deplasează cu: a. vi-
teză constantă; b. viteză care creşte; c. viteză care
scade. Se va considera g = 10 N/kg. Fig. I.10.14.
47
I.10.15. Asupra corpului suspendat prin intermediul
unui fir inextensibil şi cu masă neglijabilă acţionează
două forţe ca în fig.I.10.15, de module egale,
F1 = F2 = 10 2 N. Ştiind că tensiunea în fir este 30 N, F1 F2
45 45
să se determine greutatea corpului.
Fig.I.10.15.
I.10.16. Două resorturi, legate ca în fig. I.10.16, au con- (1)

stantele elastice k1 = 200 N/m, respectiv k2 = 400 N/m.
Corpul suspendat are masa m = 800 g. Se va consi-
dera g = 10 N/kg. Să se determine: a. alungirile celor
două resorturi; b. forţa elastică din fiecare resort; c. (2)
constanta elastică a unui alt resort care, sub acţiunea
greutăţii aceluiaşi corp, s-ar alungi la fel de mult ca şi Fig. I.10.16
sistemul de resorturi dat.
I.10.17. Resorturile din fig. I.10.17, au constantele

elastice k 1 = 200 N/m, respectiv k 2 = 300 N/m. Corpul
suspendat are masa m = 800 g. Se va considera (1) (2)
g = 10 N/kg. Să se determine: a. alungirile celor două re-
sorturi; b. forţa elastică din fiecare resort; c. constanta
elastică a unui alt resort care, sub acţiunea greutăţii
aceluiaşi corp, s-ar alungi la fel de mult ca şi sistemul Fig. I.10.17.
de resorturi dat. Se va considera ca în timpul alungirii
resorturilor, bara rămâne paralelă cu ea însăşi.
I.11. Forţa de frecare
• definiţe – forţa care se manifestă la suprafaţa de contact dintre

două corpuri şi se opune mişcării unui corp faţă de celălalt se nu-
meşte forţă de frecare; simbolul vectorului forţei de frecare este Ff
şi numai a modulului Ff ;
• frecarea între două corpuri se manifestă atunci când:
o un corp alunecă faţă de celălalt – frecare la alunecare;
48
o un corp se rostogoleşte faţă de celălalt – frecare la rostogolire;
o un corp este în repaus faţă de celălalt dar asupra lui acţionea-
ză o forţă care tinde să-l deplaseze;
• conform principilui acţiunii şi reacţiunii, la suprafaţa de contact se
manifestă două forţe de frecare (v. fig. de mai jos): forţa de frecare
din partea scândurii asupra cărămizii – Fscandura →caramida – şi forţa de
frecare din partea cărămizii asupra scândurii – Fcaramida→scandura ;
relaţia între aceşti vectori este Fscandura →caramida = - Fcaramida→scandura , iar
între modulele lor Fscandura →caramida = Fcaramida→scandura ;
cărămidă
scândură
v v
Fscandura →caramida Fcaramida → scandura
• forţa de frecare la alunecare, care acţionează asupra cărămizii

aflate în mişcare faţă de scândură:
o are modulul direct proporţional cu cel al reacţiunii normale;
o depinde de natura şi gradul de prelucrare ale suprafeţei de
contact;
o nu depinde de mărime suprafeţei de contact;
o are expresia:
Ff = μN M15
unde cu litera grecească μ (miu) s-a notat coe- N
v
ficientul de frecare la alunecare iar cu N forţa
de reacţiune normală (v. fig. alăturată); Ff
• forţa de frecare poate fi utilă sau dăunătoare;
ea poate avea rol de forţă de tracţiune, forţă de
frânare sau de forţă de menţinere a unui corp
G
pe o traiectorie curbilinie.
Probleme
I.11.1. Motorul unei maşini dezvoltă o forţă de tracţiune Ft = 20 kN.

Pentru ce valoare a forţei de frecare maşina se deplasează cu viteză
constantă? Desenaţi forţele care acţionează asupra maşinii.
49
I.11.2. Forţa de frecare la alunecarea unei cărţi pe o masă are
modulul egal cu 0,5 N. Masa cărţii este de 250 g. Se va considera
g = 10 N/kg. Să se determine: a. reacţiunea normală; b. coeficientul
de frecare la alunecare.
I.11.3. Tensiunea din firul prin intermediul căruia se trage uniform o

ladă pe un suport orizontal este de 100 N. Ştiind că firul este ori-
zontal, să se afle forţa de frecare la alunecarea lăzii pe suport. Re-
prezentaţi aceste forţe.
I.11.4. Un sportiv urcă uniform pe o sfoară verticală. Dacă sportivul
cântăreşte 63 de kg, calculaţi modulele forţelor ce acţioneză asupra lui.
I.11.5. Un paraşutist cu masa de 65 kg coboară pe verticală. Forţa de
rezistenţă din partea aerului are modulul de 350 N. Cerinţe: a.
desenaţi forţele care acţionează asupra paraşutistului; b. stabiliţi ca-
racteristicile rezultantei forţei care acţionează asupra paraşutistului;
c. modulul forţei de rezistenţă din partea aerului pentru care para-
şutistul coboară cu viteză constantă. Se va considera g = 10 N/kg.
I.11.6. Corpul de masă m = 3,5 kg, situat pe un suport orizontal,

descrie o mişcare rectilinie uniformă. Asupra lui acţionează două
forţe orizontale, care au aceeaşi direcţie dar sens contrar. Una dintre
forţe are modulul F1 = 25 N iar cealaltă F2 = 32 N. Să se afle: a. mo-
dulul şi orientarea forţei de frecare; b. coeficientul de frecare la alu-
N
necare. Se va considera g = 10 .
kg
I.11.7. Un capăt al resortului de constantă
elastică k = 200 N/m este fixat de un perete
vertical, iar celălalt capăt este prins de un
corp care poate aluneca cu frecare pe un Fig. I.11.7.
suport orizontal (fig. I.11.7.). Sub acţiunea
unei forţe orizontale de modul F = 7 N corpul este deplasat spre
perete astfel încât lungimea resortului scade cu 2 cm. Coeficientul de
frecare are valoarea μ = 0,15. La un moment dat, forţa îşi încetează
acţiunea şi resortul începe să se destindă. Cerinţe: a. reprezentarea
forţelor care acţionează asupra corpului înainte de încetarea acţiunii
forţei F ; b. masa corpului; c. rezultanta forţelor care acţionează
asupra corpului în momentul în care deformarea a devenit 1,5 cm.
N
Se va considera g = 10 .
kg
50
I.11.8. Sistemul mecanic din figura
I.11.8 este format din două resorturi (1) (2) F
identice, de constantă elastică k = A
= 100 N/m fiecare, şi un corp de Fig. I.11.8.
masă m = 1000 g care poate aluneca
pe suportul orizontal. La un moment dat, în capătul A al resortului (2)
acţionează o forţă F orientată de-a lungul resorturilor şi de modul
10 N. Să se afle: a. alungirea fiecărui resort dacă între corp şi suport
nu se manifestă frecare; b. ştiind coeficientul de frecare la alunecare
μ = 0,25, alungirile resorturilor în noua situaţie; c. reprezentaţi forţele
care acţionează asupra corpului în cele două situaţii. Se va
N
considera g = 10 .
kg
Exemplul 1
O sanie cu masa m = 35,955 kg este trasă pe un drum orizontal în
linie dreaptă sub acţiunea unei forţe de tracţiune Ft = 10 N. Coefi-
cientul de frecare la alunecarea saniei pe zăpadă are valoarea
μ = 0,02 Să se stabilească starea mecanică a saniei atunci când
forţa de tracţiune: a. este orizontală; b. face cu direcţia orizontală un
unghi α = 30 . Se va considera g = 10 N/kg.
Date: m = 35,955 kg, Ft = 10 N, μ = 0,02 α = 45 . Cerinţe: starea
mecanică a saniei
Rezolvare
a. N
pe baza textului problemei, se realizează o
schiţă cu forţele care acţionează asupra Ft
Ff
saniei (fig. a1 );
starea mecanică se stabileşte prin cunoaş- G
terea rezultantei forţelor care acţionează a1
asupra saniei;
se calculează rezultanta forţelor ce acţionează asupra saniei
• pe direcţie orizontală: Roriz. = Ft - Ff (1); aflarea rezultantei
impune cunoaşterea în prealabil a forţei de frecare;
• Ff = μN (2); pentru a afla forţa de frecare este nevoie să
cunoaştem reacţiunea normală;
• pe direcţie verticală: Rvert. = G - N (3); deoarece sania rămâ-
ne în contact permanent cu solul, înseamnă că pe această
direcţie nu se schimbă starea mecanică şi Rvert. = 0; astfel că,
din relaţia (3), obţinem G = N (4);
51
• ţinând cont de relaţia (4), formula (2) devine Ff = μG (5);
• din relaţiile (1), (5) şi G = mg obţinem Roriz. = Ft - μmg (6);
• înlocuim valorile în (6):
N
Roriz. = 10 N-0,02×35,955 kg×10 = 2,809 N ;
kg
interpretarea rezultatului
o rezultanta are modulul diferit de zero şi orientarea forţei de
tracţiune;
o sania are o mişcare cu viteză crescătoare;
b. cu o singură diferenţă, se parcurg aceleaşi etape ca în cazul a.;
diferenţa constă în faptul că trebuie descompusă forţa de tracţiune în
două componente;
schiţa (fig. a2 );
descompunerea forţei de tracţiune (fig. a3 ) în componentele Ftx şi
Fty , precum şi calcularea lor Ftx = Ft cos α, Fty = Ft sin α (1);
Ft Fty
N Ft
N
Ff Ff Ftx
G G
a2 a3
calcularea rezultantei forţelor ce acţionează asupra saniei

• pe direcţie orizontală: Roriz. = Ft x - Ff (2);
• Ff = μN ' (3);
• pe direcţie verticală: Rvert. = Fty + N '- G (4); Rvert. = 0; astfel că,
din relaţia (4), obţinem N ' = G - Fty (5);
• ţinând cont de relaţia (5), formula (3) devine:
Ff = μ(G - Ft y ) (6);
• din relaţiile (2), (6) obţinem Roriz. = Ftx − μ (G − Fty ) (7)
• iar din relaţiile (1), (7) şi G = mg rezultă:
Roriz. = Ft × cosα - μ( mg - Ft × sin α ) (8);
• în (8) se înlocuiesc valorile:
2 N 2
Roriz. = 10· -0,02( 35,955 kg·10 -10 N· ) = 0 N;
2 kg 2
52
interpretarea rezultatului
• rezultanta are modulul egal cu zero;
• sania poate fi în mişcare cu viteză constantă sau în repaus.
I.11.9. Forţa de tracţiune care acţionează asu- Ft

pra corpului situat pe un suport orizontal for-
mează cu direcţia de mişcare a acestuia un unghi
α = 60o (fig. I.11.9.). Corpul are masa m = 2 3 kg
Fig. I.11.9.
şi poate aluneca cu frecare de-a lungul supor-
0,4
tului, coeficientul de frecare având valoarea μ = . Se va considera
3
g = 10 N/kg. Să se afle: a. modulul forţei de tracţiune pentru care
reacţiunea normală a suportului este nulă; b. forţa de frecare dintre
corp şi suport atunci când forţa de tracţiune are modulul de 30 N; c.
modulul forţei de tracţiune pentru care corpul are o mişcare cu viteză
constantă.
I.11.10. Asupra corpului aşezat pe un suport
orizontal acţionează o forţă de tracţiune care α
formează cu direcţia suportului un unghi α = - 60
(fig. I.11.10.). Corpul are masa m = 3 kg. La un Ft
0,3 Fig. I.11.10.
coeficient de frecare la alunecare μ = , forţa
3
de frecare este de 4,5 N. Să se calculeze modulul forţei de tracţiune.
Se va considera g = 10 N/kg.
I.12. Echilibrul mecanic al corpurilor

Echilibrul de translaţie
• corpurile se pot afla, faţă de un reper, în mişcare de translaţie

şi/sau în mişcare de rotaţie;
• un corp care are o mişcare de translaţie cu viteză constantă (sau
nulă) faţă de un reper se află în echilibru de translaţie;
• atunci când asupra unui corp acţionează mai multe forţe, el se
află în echilibru de translaţie dacă rezultanta acestor forţe este
nulă, adică
R = F1 + F2 + F3 + ... = 0 M16
53
Exemplul 1
F2
Asupra bilei B acţionează forţele reprezentate 1N
în figura a1. Ce forţă trebuie să mai acţioneze
asupra bilei pentru ca aceasta să fie în echi-
F1 B F3
libru de translaţie?
Date: din desenul dat: a1
F1 = 5 N, F2 = 3 N, F3 = 5 N.
Cerinţe: F4 = ? pentru ca R = 0 .
Rezolvare y
y R′
y
F2
R′ x
O
x x
F1 O F3 O
F4
a2 a3 a4
se aplică condiţia de echilibru la translaţie M16
R = F1 + F2 + F3 + F4 = 0; (1)
• se stabileşte modulul şi orientarea rezultantei forţelor date în fi-
gura a1 R ′ = F1 + F2 + F3 (2), procedând astfel:
o se ataşează sistemul de axe xOy cu originea în B (fig. a2 );
o se calculează rezultanta forţelor care acţionează pe direcţia
axei Ox:
Rx = F1 + F3 ⇒ Rx = F3 - F1 = 0 (3), pentru că forţele au acelaşi
modul, aceeaşi direcţie şi sens contrar;
o se calculează rezultanta forţelor care acţionează pe direcţia
axei Oy:
Ry = F2 (4)
o se calculează rezultanta forţelor Rx şi Ry (fig. a3 ):
R ′ = Rx + Ry care, împreună cu (3) şi (4), duce la
R ′ = F2 (5)
• din relaţiile (1) şi (2), obţinem:
R = R ′ + F4 = 0 ⇒ F4 = - R ′ (6)
• iar din relaţiile (5) şi (6), rezultă: F4 = - F2 (fig. a4 )
54
răspuns: forţa cerută are modulul egal cu 3 N, direcţia axei Oy şi
sensul negativ al acesteia (are aceeşi direcţie cu forţa F2 şi sens
contrar acesteia).
Probleme
I.12.1. O cutie cu masa de 3,5 kg, aflată în cădere, întâmpină din

partea aerului o forţă de rezistenţă 30 N. Ce forţă trebuie să mai acţi-
oneze asupra cutiei pentru ca aceasta să coboare cu viteză con-
stantă?
I.12.2. Un om cu greutatea de 75 daN coboară rectiliniu şi uniform

cu o paraşută. Paraşuta cântăreşte 12,5 kg. Considerând g = 10 N/kg,
determinaţi caracteristicile forţei de rezistenţă din partea aerului pe
care o întâmpină omul împreună cu paraşuta.
I.12.3. Renii care trag o sanie pe un drum orizontal şi în linie dreaptă

acţionează cu o forţă de 300 daN. Sania, împreună cu lemnele din
ea, cântăreşte 1500 kg. Se va considera că forţa de tracţiune dez-
voltată de reni este orizontală şi g = 10 N/kg. Ştiind că mişcarea sa-
niei se face cu viteză constantă, să se afle coeficientul de frecare la
alunecarea saniei pe zăpadă.
I.12.4. Asupra unui punct material aflat în repaus acţionează trei

forţe. Două dintre ele au modulele egale cu 10 N fiecare şi unghiul
dintre ele de 90 . Să se afle modulul şi orientarea celei de a treia
forţă.
I.12.5. O ladă cu masa m = 10 kg este A Ftr.

trasă orizontal prin intermediul unui resort
de constantă elastică k = 200 N/m (fig.
Fig. I.12.5.
I.12.5). Coeficientul de frecare la aluneca-
re are valoarea μ = 0,25. Se va considera g = 10 N/kg. Să se afle:
a. pentru ce valoare a alungirii resortului mişcarea lăzii se face cu
viteză constantă; b. în condiţiile punctului a., forţa de tracţiune cu
care trebuie să se acţioneze în punctul A.
55
Planul înclinat
• numim plan înclinat orice suprafaţă plană care formează un unghi

ascuţit cu planul orizontal (fig. a1 );
• planul înclinat face parte din categoria mecanismelor simple,
folosit ori de câte ori este necesar a ridica un corp acţionând cu
forţă mai mică decât greutatea sa;
y
N y
Gt x
x Gn
α α α
a1 a2 G G a3
N y N
F
Gt x
Gt
h
Gn Gn
a4 a5
• se consideră corpul aşezat pe planul înclinat lipsit de frecări,
asupra căruia acţionează forţele (fig. a2 ): greutatea corpului G şi
forţa de reacţiune normală a planului N;
• pentru a studia echilibrul corpului situat pe planul înclinat, se
foloseşte sistemul de axe xOy orientat ca în figura a2 şi se înlocu-
ieşte vectorul greutate prin două componente care au direcţiile
celor două axe (la fel ca în exemplul 5 de la tema Forţa, pag. 36),
notate şi denumite astfel: Gt – greutate tangenţială şi Gn –
greutate normală (fig. a3);
• folosind relaţiile (3) şi (4) de la exemplul 5 (pag. 37), modulele
celor două componente au expresiile:
Gt = G sin α, respectiv Gn = G cos α, iar între ele există relaţia
G 2 = Gn2 + Gt2 ;
• acum, se poate afirma că asupra corpului acţionează forţele: Gt ,
Gn şi N (fig. a4 );
56
• condiţia de echilibru la translaţie, R = 0, este echivalentă cu
forma:
⎧⎪Rx = 0
⎨ (1)
R
⎪⎩ y = 0
• se calculează rezultantele forţelor pe cele două axe (fig. a4 ) :
⎧⎪Rx = Gt
⎨ (2)
⎪⎩Ry = N + Gn
• comparând (1) cu (2), se constată că echilibrul de translaţie pe
direcţia axei Ox se realizează numai dacă asupra corpului mai
acţionează o forţă care are aceeaşi direcţie şi acelaşi modul cu ale
greutăţii tangenţiale Gt , dar sens invers aceateia (fig. a5 );
concluzie: echilibrul de translaţie al unui corp aflat pe un plan înclinat
lipsit de frecări se realizează atunci când între forţele care acţionează
pe direcţia mişcării există relaţia (fig. a5 ):
h
F = - Gt ⇒ F = Gt ⇒ F =G M17
I.12.6. Determinaţi grafic modulele componentelor greutăţii unui corp

aflat pe un plan înclinat cu α = 45 . Ce relaţie există între aceste
module?
I.12.7. Componentele greutăţii unui corp situat pe un plan înclinat au

modulele egale cu Gt = 6 N, Gn = 8 N. Să se afle greutatea corpului.
I.12.8. Calculaţi valoarea forţei necesare pentru a menţine în repaus

un corp cu masa m = 7 kg pe un plan înclinat lipsit de frecări, cu
înălţimea de 2 m şi lungimea 4,9 m.
I.12.9. O ladă cu masa m = 1000 g se află în

repaus pe un plan înclinat cu unghiul α = 30 faţă
de orizontală (fig.I.12.9). Resortul de care este
prinsă lada are constanta elastică k = 100 N/m. α
Se neglijează frecările şi se va considera g = 10 N/kg. Fig. I.12.9.
Determinaţi: a. forţa cu care lada acţionează asu-
pra resortului; b. forţa cu care planul înclinat acţionează asupra lăzii;
c. alungirea resortului.
57
I.12.10. Sania de masă m = 20 kg coboară uniform pe o pantă înaltă
de 10 m şi lungă de 50 m. să se afle forţa de frecare care acţionează
la suprafaţa de contact sanie – zăpadă. Se va considera g = 10 N/kg.
I.12.11. O maşină de greutate 8 000 N urcă uniform pe o pantă înaltă

10 m şi lungă de 1 km. Forţa de frecare la alunecare reprezintă 0,01
din greutatea maşinii. Să se afle forţa de tracţiune dezvoltată de
motorul maşinii.
I.12.12. Un container de greutate 1 000 N este coborât dintr-un depo-

zit, de la înălţimea de 6 m, cu ajutorul unui plan înclinat lung de 10 m.
Coeficientul de frecare la alunecare are valoarea μ = 0,25. Să se
afle: a. modulele celor două componente ale greutăţii containerului;
b. forţa de frecare la alunecare; c. orientarea şi modulul forţei care
trebuie să acţioneze asupra containerului pentru ca acesta să coboa-
re uniform.
Momentul forţei
• efectul de rotaţie al unei forţe care acţionează asupra unui corp

este măsurat de o mărime fizică numită momentul forţei faţă de
axa de rotaţie considerată;
o definiţie: momentul forţei faţă de o axă este mărimea fizică
egală cu produsul dintre modulul forţei şi braţul forţei faţă de
acea axă;
o simbol: litera M;
o formula de definiţie:
M = Fb M18
o unitatea de măsură: < M > = < F > · = N·m;
o convenţie
momentul forţei care tinde să rotească corpul în sensul
mişcării acelor de ceasornic (numit sens orar) este con-
siderat pozitiv;
momentul forţei care tinde să rotească corpul în sens
invers mişcării acelor de ceasornic (numit antiorar) este
considerat negativ;
• dacă asupra unui corp acţionează mai multe forţe, momentul total
al acestora faţă de o axă dată este egal cu suma algebrică a
momentelor acestor forţe.
58
I.12.13. În figura I.12.13 este redat un disc F4
1m 1N
şi cinci forţe care acţionează în planul E
acestuia. Discul se poate roti în jurul axei D F3 F5
C
perpendiculare pe disc şi care trece prin B A F1
punctul O. Calculaţi momentul fiecărei O
forţe faţă de axa de rotaţie şi precizaţi
F2
semnul corespunzător.
Fig.I.12.13
I.12.14. De-a lungul unei bare fixate la 1 dm

capete sunt aşezate 3 cuburi ca în fig. (1) (2) (3)
I.12.14. Cuburile au masele m1 = 3 kg, O
m2 = 6 kg, m3 = 8 kg. Calculaţi, pentru fi-
ecare cub, momentul greutăţii proprii faţă
de capătul O. Se va considera g = 10 N/kg. Fig.I.12.14.
I.12.15. Pentru a roti un disc de diametru 1 m, un copil acţionează la

periferia discului cu o forţă tangentă la disc şi conţinută în planul
acestuia. Momentul forţei depuse de copil faţă de centrul discului
fiind M = 10 N·m, aflaţi modulul acestei forţe.
I.12.16. O bară omogenă de lungime F

= 80 cm şi masă m = 1 kg se poate roti O
în jurul capătului O (fig.I.12.16). La capătul A
A al barei acţionează forţa F de modul G
75 N. Cerinţe: a. să se afle momentului
greutăţii faţă de capătul O şi să se Fig.I.12.16.
precizeze semnului acestuia; b. să se calculeze momentul total al
forţelor care acţionează asupra barei. Se va considera g = 10 N/kg.
I.12.17. Două forţe paralele, de sens contrar şi fi-

ecare având modulul egal cu 80 N, acţionează C
asupra unui disc cu raza de 20 cm (fig.I.12.17).
Direcţiile forţelor sunt verticale şi în acelaşi plan A O
B
cu discul. Să se calcluleze momentul cuplului
dacă punctele de aplicaţie ale forţelor sunt D
situate: a. în A, respectiv în B; b. în C, respectiv Fig.I.12.17.
în D. Pentru fiecare caz, precizaţi sensul de rotaţie al discului.
59
Echilibrul de rotaţie
• un corp care are o mişcare de rotaţie uniformă (sau care nu se

roteşte deloc) faţă de un reper se află în echilibru de rotaţie;
• un corp se află în echilibru de rotaţie dacă suma algebrică a
momentelor forţelor nulă:
n
M = ∑ ± Mi = 0 M19
i=1
• centrul de greutate al unui corp reprezintă punctul de aplicaţie al

greutăţii acestuia;
• corpurile omogene şi cu formă geometrică regulată au centrul de
greutate în centrul de simetrie;
• când suspendăm un corp şi verticala coborâtă din punctul de
suspensie trece prin centrul de greutate al corpului, acesta se află
în echilibru atât de translaţie cât şi de rotaţie;
I.12.18. Ce modul ar trebui să aibă forţa F pentru ca bara din

problema I.12.16 să fie în echilibru în poziţie orizontală?
I.12.19. Bara omogenă AB de lungime A O B

= 1 m se poate roti în jurul punctului O,
situat la mijlocul ei (fig.I.12.19). Forţa care F
Fig.I.12.19.
acţionează la capătul A al barei are modu-
lul egal cu 20 N. Să se afle: a. în ce sens se roteşte bara dacă la ca-
pătul B se suspendă un corp cu masa m = 1,6 kg; b. la ce distanţă de
capătul B trebuie suspendat corpul cu masa m = 2,5 kg pentru ca ba-
ra să fie în echilibru în poziţie orizontală. Se va considera g = 10N/kg.
I.12.20. O bară de secţiune constantă este formată prin sudarea a

două segmente de aceeaşi lungime = 160 cm. Segmentul (1) are
masa de cinci ori mai mare decât al segmentului (2). Să se afle
poziţia centrului de greutate al barei faţă de capătul liber al
segmentului cu masă mai mare.
60
Pârghia
• pârghia este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct de
sprijin;
A A
F R
B O O O B
B A
F
R F
R
a1 a2 a3
• elementele unei pârghii sunt (fig. a1 ):

o punctul de sprijin O;
o forţa activă F ;
o forţa rezistentă R;
o braţul forţei active OA;
o braţul forţei rezistente OB;
• clasificarea pârghiilor:
o pârghii de genul I (fig. a1 );
o pârghii de genul II (fig. a2 );
o pârghii de genul III (fig. a3 );
• legea pârghiilor:
o enunţ: în absenţa frecărilor, o pârghie se află în echilibru de
rotaţie dacă raportul forţelor este egal cu raportul invers al
braţelor;
o formularea matematică a legii pârghiilor:
F OB
= M20
R OA
I.12.21. O pârghie de genul I cu lungimea AB = 1,2 m are braţul for-

ţei active OA = 90 cm. Să se calculeze forţa activă care echilibrează
un corp cu masa de 60 kg. Se va considera g = 10 N/kg.
I.12.22. Doi copii, unul de 27 kg şi altul de 36 kg, vor să se legene

folosind o scândură lungă de 4m, sprijinită la mijlocul ei. Cel mic se
aşază la un capăt. La ce distanţă de cel mic trebuie să se aşeze cel
mare? Se va considera g = 10 N/kg.
61
I.12.23. Cu ajutorul unei roabe se transportă un corp de masă 63 kg.
Braţul forţei active este de 7 ori mai mare decât cel al forţei rezis-
tente. Să se afle forţa activă. Se va considera g = 10 N/kg.
I.12.24. O bară de lungime 2,4 m este utilizată pentru învingerea unei

forţe de 200 N folosind o forţă de 100 N. La ce distanţă de punctul de
aplicaţie al forţei active trebuie sprijinită bara?
I.12.25. Se dă sistemul mecanic din fig.I.12.25,

aflat în echilibru cu pârghia OB în poziţie
O A
orizontală şi raportul OA/AB egal cu 0,5. B
Corpul suspendat în punctul A are greutatea
de 42 N, iar resortul de masă neglijabilă are
constanta elastică egală cu 140 N/m. Să se Fig. I.12.25.
afle: a. tensiunea în firul folosit pentru suspendarea corpului în A; b.
alungirea resortului.
I.12.26. Un corp este menţinut în echilibru de A B O

către pârghia AO în poziţie orizontală şi resortul
de constantă elastică 200 N/m comprimat cu
2 cm (fig.I.12.26). Se mai cunoaşte raportul
Fig. I.12.26.
AB/BO = 3. Se va considera g = 10 N/kg. Să
se afle: a. forţa elastică din resortul comprimat şi orientarea acesteia;
b. masa corpului suspendat în punctul B.
I.12.27. Pârghia de genul I AB este B O A

prinsă de pârghia de genul III O′B′
prin intermediul firului inestensibil
şi de masă neglijabilă BB′ (fig. O′ A′
B′
I.12.27). Sistemul se află în stare
de echilibru, cu pârghiile în poziţie
Fig. I.12.27.
orizontală. Se dau: O′A ′=20 cm,
O′B′=60cm şi tensiunea în firul de care este suspendat corpul în A,
TA = 12 N. Să se afle: a. raportul dintre forţa activă şi cea rezistentă
care acţionează asupra pârghiei de genul III; b. pentru ce valoare a
raportului OB/OA greutatea corpului suspendat în A′ este
GA′ = 36 N.
62
Scripetele
• scripetele este format dintr-o roată cu şanţ pe muchie, mobilă în

jurul axului susţinut de o furcă;
• clasificarea scripeţilor: a1 a2 F
o scripeţi ficşi (fig. a1 ); A
O B
o scripeţi mobili (fig. a2 );
• scripetele fix: A B
O
o este o pârghie de genul I cu bra-
ţe egale;
F
o în absenţa frecărilor, este în e- R
chilibru de rotaţie dacă R
F =R M21
o deplasarea punctului de aplicaţie al forţei active este egală cu
cea a punctului de aplicaţie al forţei rezistente;
• scripetele mobil:
o este o pârghie de genul II, pentru care OB=2OA;
o în absenţa frecărilor, este în echilibru de rotaţie dacă
R
F= M22
2
o deplasarea punctului de aplicaţie al forţei active este de 2 ori
mai mare decât cea a punctului de aplicaţie al forţei rezis-
tente.
I.12.28. Folosind un scripete fix, o cutie cu masa de 5 kg este ridicat
uniform la înălţimea de 15 m în timp de 10 s. Să se afle: a. forţa
activă necesară ridicării; b. viteza cu care este urcată cutia; c.
deplasare punctului de aplicaţie al fiecăreia dintre forţele ce acţio-
nează la capetele sforii trecute prin şanţul scripetelui. Se va consi-
dera g = 10 N/kg.
I.12.29. Să se rezolve problema I.12.28, considerând că urcarea
cutiei se face folosind un scripete mobil.
I.12.30. Corpul suspendat de scripetele mobil are

greutatea de 140 N şi urcă uniform sub acţiunea forţei
F (fig.I.12.30) Punctul de aplicaţie al forţei F coboară
cu viteza 0,2 m/s, timp de 20 s. Să se determine: a. mo-
dulul forţei F ; b. deplasarea centrului de greutate al
corpului; c. viteza cu care urcă centrul de greutate al
corpului. Fig.I.12.30
63
I.12.31. Un corp este tras uniform folosind
F
un scripete fix, ca în fig.I.12.31. Se va lua în
considerare numai frecarea la alunecarea
corpului pe planul orizontal, coeficientul de Fig.I.12.31.
frecare având valoarea μ = 0,2. În timpul
deplasării uniforme a corpului, resortul de lungime în stare
nedeformată 0 = 20 cm şi constantă elastică k = 160 N/m, se alun-
geşte cu 20%. Să se afle greutatea corpului.
I.12.32. Sistemul mecanic din fig.I.12.32 se

află în stare de echilibru, pârghia AB fiind
în poziţie orizontală. Pârghia este sub for-
ma unei bare omogene de lungime 120 cm F
şi greutate G. Greutatea corpului suspen-
B O A
dat de scripetele mobil şi modulul forţei F
sunt de două ori mai mari decât greutatea
pârghiei. Să se afle distanţa de la punctul Fig.I.12.32.
de sprijin al pârghiei până la punctul de
aplicaţie al forţei F .
I.12.33. Sistemul mecanic din fig. F

I.12.33 se află în stare de echi- B O
libru, pârghia OB fiind în poziţie A
orizontală. Pârghia este sub forma
unei bare omogene de greutate 30
15 N. Greutatea corpului care
poate aluneca fără frecare pe Fig.I.12.33.
planul înclinat cu α = 30 faţă de
orizontală este de 4 ori mai mare decât greutatea pârghiei. Punctul
de aplicaţie al forţei F împarte bara OB în raportul 1:5. Să se afle: a.
tensiunea în firul de prindere a scripetelui fix; b. modulul forţei
I.12.34. Să se rezolve problema I.12.33 ţinând cont doar de frecarea

la alunecarea corpului pe planul înclinat, forţa de frecare fiind 0,125
din greutatea corpului.
64
I.13. Lucrul mecanic
Lucrul mecanic
• lucrul mecanic este o mărime fizică scalară, al cărui simbol este

litera L; ori de câte ori o forţă îşi deplasează punctul de aplicaţie
pe orice direcţie, cu excepţia celei perpendiculare pe forţă, spu-
nem că acea forţă a efectuat un lucru mecanic;
O O
Δx x Δx x
F F F F
a1 a2
F
Δx
O
x
F O
α αF x1 x2 x
Δx
a3 a4
• definiţie: lucrul mecanic efectuat de o forţă constantă este egal cu
produsul dintre forţă şi deplasarea forţei de-a lungul direcţie forţei;
• formula de definiţie:
atunci când deplasarea are loc pe direcţia şi în sensul forţei
(fig. a1 )
L = F ·Δx M23a
atunci când deplasarea are loc pe direcţia şi în sens invers
forţei (fig. a2 )
L = - F ·Δx M23b
atunci când deplasarea are loc pe o direcţie care formează
unghiul α cu direcţia forţei (fig. a3 )
L = F·Δx cos α M23c
• unitatea de măsură: < L > = < F > · < Δx > = N·m=J se numeşte
joule, şi are simbolul J;
• semnul lucrului mecanic: lucrul mecanic este pozitiv (motor) dacă:
0 ≤ α < 90 şi negativ (rezistiv) atunci când 90 < α ≤ 180 ;
65
• interpretarea geometrică a lucrului mecanic (fig. a4 ): lucrul me-
canic este numeric egal cu aria haşurată în fig. a4 .
Exemplul 1
Un cărucior parcurge uniform şi pe direcţie orizontală o distanţă
Δx = 200 m. Forţa de tracţiune care acţionează asupra căruciorului
are modulul F = 8 N. Să se afle: a. lucrul mecanic efectuat de forţa
de tracţiune dacă are direcţia deplasării; b. lucrul mecanic efectuat
de forţa de tracţiune când aceatsa formează un unghi α = 60 cu
direcţia mişcării; c. lucrul mecanic efectuat de reacţiune normală
Date: Δx = 200 m, F = 8 N, α = 0 , α′ = 60 .
Cerinţe: a. LF = ? α = 0 ; b. LF = ? α = 60 ; c. LN = ? α = 0o , α = 60o.
Rezolvare
a.
se aplică formula M23a (fig. a1 ):
L = F ·Δx = 8 N·200 m = 1600 J;
b.
se aplică formula M23c (fig. a3 ):
L = F ·Δx·cos α = 8 N·200 m·cos 60 = 800 J;
c.
se aplică formula M23c (fig. a5 şi a6 ):
L = N·Δx·cos α = N·Δx·cos 90 = 0 J;
LN ′ = N ′·Δx·cos α = N ′·Δx·cos 90 = 0 J.
N N N′ F N′ F
F α
a5 a6
G Δx G G Δx G
Probleme
I.13.1. Asupra unei maşini, care se deplasează rectiliniu cu viteza

v = 54 km/h, acţionează o forţă de tracţiune Ftr. = 800 N. Forţa de
tracţiune are orientarea deplasării. Să se calculeze lucrul mecanic
efectuat de forţa de tracţiune în timp de 10 min.
66
I.13.2. În timp ce o piatră coboară vertical pe distanţa Δx = 2 m greu-
tatea acesteia efectuează un lucru mecanic egal cu 19,6 J. Să se
afle masa pietrei.
I.13.3. Un automobil cu masa m = 4 t se deplasează pe o porţiune

de drum orizontală. La un moment dat se decuplează motorul şi
maşina parcurge până la oprire 25 m. Lucrul mecanic efectuat de
forţa de frecare din momentul decuplării motorului şi până la oprire
este L = - 8·105 J. Să se afle: a. lucrul mecanic efectuat de greutatea
automobilului; b. coeficientul de frecare. Se va considera g = 10 N/kg.
I.13.4. O ladă de masă m = 7 kg este trasă uniform pe podeaua ori-

zontală sub acţiunea unei forţe de tracţiune orizontale. Coeficientul
de frecare la alunecare are valoarea μ = 0,25. Să se afle: a. modulul
forţei de tracţiune; b. lucrul mecanic efectuat forţa de tracţiune pe
distanţa de 12 m; c. lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare pe
aceeaşi distanţă.
I.13.5. Un corp de masă m = 1kg este ridicat uniform de la sol până

la înălţimea h = 10 m. Forţa de tracţiune care acţionează asupra
corpului are direcţia verticlă. Să se afle: a. lucrul mecanic efectuat de
forţa de tracţiune; b. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului.
F(N)
I.13.6. Un corp se deplasează uniform de-a 40

lungul axei Ox. În fig.I.13.6 este redată 20
dependenţa forţei de coordonata corpului. Să
se afle lucrul mecanic efectuat de această
forţă. O 2 4 6 x(m)
Fig.I.13.6.
I.13.7. Un punct material se deplasează uniform de-a lungul axei Ox

sub acţiunea unei forţe F de modul 150 N, orientată sub un unghi
α = 60 faţă de această axă. Deplasarea punctului material este
Δx = 5 m. Să se determine: a. modulele componentelor Fx şi Fy ; b.
lucrul mecanic efectuat de componenta Fx ; c. lucrul mecanic efectuat
de componenta Fy ; d. lucrul mecanic efectuat de forţa F ; e. lucrul
mecanic efectuat de greutatea punctului material.
67
I.13.8. Sania de masă m = 30 kg este ridicată uniform de-a lungul
unui plan înclinat cu α = 30 faţă de orizontală, până la înălţimea de
10 m. Coeficientul de frecare la lunecare are valoarea μ = 0,2 / 3.
Să se afle lucrul mecanic efectuat de: a. greutatea saniei; b. com-
ponenta Gt a greutăţii; c. forţa de reacţiune normală; d. forţa de fre-
care la alunecare; e. forţa de tracţiune. Se va considera g = 10 N/kg.
I.13.9. Cu ajutorul scripetelui compus din fig.I.13.9 un

corp cu greutatea de 2000 N este ridicat pe o distanţă
de 1,3 m. Neglijând frecările, să se afle: a. modulul
forţei F ; b. lucrul mecanic efectuat de greutatea cor- F
pului; c. lucrul mecanic efectuat de forţa F .
Fig.I.13.9.
I.13.10. O cutie cu masa m = 5000 g, care poate
aluneca pe o scândură orizontală, este prinsă de
un taler prin intermediul unui fir inextensibil şi de
masă neglijabilă, trecut peste un scripete fix (fig.
I.13.10). Se neglijează toate frecările, cu excep- Fig.I.13.10.
ţia celeia dintre cutie şi scândură, coeficientul de
frecare la alunecare având valoarea μ = 0,15. Talerul are masa
m′ = 200 g. Să se determine: a. masa maselor marcate care trebuie
puse pe taler pentru ca acesta să coboare uniform; b. lucrul mecanic
efectuat greutatea talerului atunci când acesta coboară uniform cu
Δy = 70 cm; c. lucrul mecanic efectuat de forţa care, aplicată cutiei
pe direcţie orizontală, determină urcarea uniformă a talerului pe
distanţa Δy ′ = 50 cm . Se va considera g = 10 N/kg.
I.13.11. Se dă sistemul mecanic format (1)

din corpurile (1) şi (2), legate prin inter-
mediul unui fir uşor şi inextensibil trecut
peste un scripete fix (fig.I.13.11). Cor- (2)
α
pul (1), de masă m1 = 2 kg, coboară
uniform pe planul înclinat cu α = 30 , Fig.I.13.11.
parcurgând Δx = 60 cm. Să se afle: a.
masa corpului (2) în absenţa frecărilor; b. masa corpului (2) dacă
forţa de frecare la alunecarea pe planul înclinat reprezintă 0,25 din
greutatea corpului (1); c. lucrul mecanic efectuat de greutatea
corpului (2), în absenţa frecărilor; d. lucrul mecanic efectuat de
reacţiunea normală a planului înclinat. Se va considera g = 10 N/kg.
68
Puterea mecanică
• puterea mecanică este o mărime fizică derivată, al cărei simbol

este litera P;
• definiţia: puterea mecanică este egală cu raportul dintre lucrul
mecanic efectuat de o forţă şi intervalul de timp în care s-a
efectuat acest lucru mecanic;
L
P= M24
Δt
<L> J
• unitatea de măsură: = = = W se numeşte watt, cu
< Δt > s
simbolul W.
I.13.12. Puterea motorului unei maşini este 40 kW. Să se afle lucrul

mecanic efectuat în decurs de 10 min.
I.13.13. Într-un atelier de reparaţii mecanice, un ciocan cu masa de

5 kg este ridicat uniform în timp de 4 s la înălţimea de 0,75 m. Să se
calculeze: a. lucrul mecanic efectuat de forţa musculară a lucrăto-
rului; b. puterea dezvoltată de acesta.
I.13.14. Cu ajutorul unei pompe se ridică la înălţimea de 10 m un

volum de 3 m3 de apă în decurs de 4 min. Să se afle puterea
pompei.
I.13.15. Forţa de tracţiune a motorului unui automobil care se

deplasează cu viteza de 15 m/s este de 1200 N. Să se calculeze
puterea motorului.
Randamentul
• definiţie: randamentul este mărimea fizică egală cu raportul dintre

lucrul mecanic util şi lucrul mecanic consumat; simbolul pentru
randament este litera grecească η (eta);
69
Lutil
η= M25a
Lconsumat
< Lutil > J
• unitatea de măsură: < η >= = =1, randamentul nu are
< Lconsumat > J
unitate de măsură, el fiind un număr;
• altă formulă a randamentului:
Putila
η= M25b
Pconsumata
I.13.16. Un motor, lucrând cu un randament de 40%, furnizează o

putere de 100 kW. Să se calculeze puterea consumată de motor.
I.13.17. O macara cu randamentul de 80% ridică un panou de beton

de 2 t la înălţimea de 12 m în 48 s. Se va considera g = 10 N/kg. Să
se afle: a. lucrul mecanic util; b. lucrul mecanic consumat; c. puterea
motorului.
I.13.18. Un tren electric merge cu viteza de 90 km/h. Puterea

motorului electric este 600 kW, iar randamentul lui η = 0,82. Să se
afle: a. puterea utilă; b. forţa de tracţiune ce acţionează asupra tre-
nului.
Exemplul 2
Un corp este ridicat uniform la o anumită înălţime folosind un plan
înclinat cu α = 30 faţă de orizontală. Coeficientul de frecare la alu-
necare are valoarea μ = 0,25 / 3. Să se determine randamentul
planului înclinat.
Date: α = 30 , μ = 0,2 / 3. Cerinţe: η.
Rezolvare
a.
• ridicarea corpului la înălţi-
mea h se poate face pe
N F′
traseele:
direct, pe verticală (fig h Gt
a1 ); lucrul mecanic efec- F
α Ff Gn
tuat pe acest traseu re-
prezintă lucrul mecanic G
util, Lutil ; a1 a2
70
folosind planul înclinat (fig. a2 ); lucrul mecanic efectuat pe acest
traseu reprezintă lucrul mecanic consumat, Lconsumat ;
• pe ambele tresee, mişcarea corpului este rectilinie şi uniformă; ca
urmare, rezultanta forţelor pe direcţiile de deplasare este nulă:
R1 = 0
⇒ F =G (1)
R1 = F + G
R2 = 0
⇒ F ′ = Gt + Ff (2)
R2 = F ′ + Gt + Ff
• deoarece corpul nu se deprinde de planul înclinat înseamnă că şi
pe direcţia perpendiculară pe plan rezultanta forţelor este nulă
R2′ = 0
⇒ N = Gn (3)
R2′ = Gn + N
• acum, poate fi exprimat lucrul mecanic efectuat pe fiecare dintre
trasee:
Lutil = F ·h = G·h (4)
Lconsumat = F ′· = (Gt + Ff ) (5)
• relaţiile (4) şi (5), împreună cu formula de definiţie a randamen-
tului, duc la:
L G·h
η= u = (6)
Lc (Gt + Ff )
• se vor utiliza expresiile pentru modulele componentelor greutăţii
corpului situat pe planul înclinat, cea a forţei de frecare şi a
sinusului unghiului α :
Gt = G sin α, Gn = G cos α
Ff = μN (7)
h
sin α =
• din relaţiile (6) şi (7), rezultă:
G·h sin α
η= =
(G sin α + μG cos α ) sin α + μ cos α
răspuns: η = 0,8.
71
I.13.19. Un butoi cu greutatea de 1500 N este ridicat la 6 m înălţime
folosind un plan înclinat de randament η = 75%. Ştiind lungimea
planului înclinat = 10 m, să se afle: a. lucrul mecanic util; b. lucrul
mecanic consumat; c. forţa de tracţiune necesară ridicării butoiului cu
ajutorul planului înclinat.
I.13.20. Cu ajutorul scripetelui compus din fig.I.13.9, un sac de 100 kg

este ridicat la înălţimea de 24 m. Scripetele are randamentul
η = 80%. Considerând g = 10 N/kg, să se calculeze: a. lucrul meca-
nic util; b. lucrul mecanic consumat; c. modulul forţei F .
I.14. Energia mecanică. Conservarea energiei mecanice

Energia mecanică
• starea mecanică a unui sistem fizic se poate schimba prin modi-

ficarea vitezei sau a poziţiei părţilor componente;
• la trecerea sistemului fizic dintr-o stare în alta se efectuează lucru
mecanic;
• energia mecanică este mărimea fizică scalară care măsoară
capacitatea unui corp sau sistem de a efectua lucru mecanic;
simbolul pentru energia mecanic este litera E; unitatea de măsură a
energie este joulul;
G Δ
v v =0 h
Ff
h0 = 0 Fel.
G
a1 a2 a3
• orice corp aflat în mişcare faţă de un reper are energie cinetică;
o corpul lansat cu viteza v pe o suprafaţă orizontală (fig. a1 )
parcurge o anumită distanţă până când viteza lui devine nulă;
lucrul mecanic este efectut de către forţa de frecare care
acţionează asupra corpului; simbolul pentru energia cinetică
este Ec ;
72
o variaţia energiei cinetice a unui corp este egală cu lucrul
mecanic efectuat de rezultanta forţelor care acţionează asupra
lui:
L = Ecf - Eci M26
o energia cinetică a unui corp de masă m, care se deplasează cu
viteza v faţă de un reper dat, are expresia:
1
Ec = mv 2 M27
2
• sistemele în cadrul cărora se manifestă interacţiunea gravitaţională
au energie potenţială gravitaţională;
o un corp dat, lăsat liber la înălţimea h faţă de nivelul de referinţă
h0 = 0 ales (deseori este chiar suprafaţa Pământului), se depla-
sează spre Pâmânt datorită atracţiei acestuia (fig. a2 ); lucrul
mecanic este efectuat de către de greutatea G; simbolul pentru
energia potenţială garvitaţională este Ep.g ;
o variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp –
Pământ este egală cu lucrul mecanic efectuat de greutatea
corpului luat cu semn schimbat:
L = - (Ep.g.f - Ep.g.i ) M28
o energia potenţială gravitaţională a sistemului corp – Pământ,
corpul de masă m aflându-se la înălţimea h faţă de suprafaţa
Pâmântului, are expresia:
Ep.g = mgh M29
• corpurile deformate elastic au energie potenţială elastică;
o un resort alungit cu Δ , lăsat liber, el revine la starea pe care o
avea înainte de alungire (fig. a3 ); lucrul mecanic este efectuat
de către de forţa elastică Fel.; simbolul pentru energia potenţială
elastică este Ep.el.;
o variaţia energiei potenţiale elastice este egală cu lucrul mecanic
efectuat de forţa elastică luat cu semn schimbat:
L = - (Ep.el.f - Ep.el.i ) M30
o energia potenţială elastică a unui resort de constantă elastică k,
alungit/comprimat cu Δ , are expresia:
1
Ep.el. = k Δ 2 M31
2
73
Probleme
I.14.1. Un autoturism cu masa de 900 kg se deplasează cu viteza de

72 km/h. Calculaţi energia cinetică a autoturismului.
I.14.2. O minge cu greutatea de 2,5 N, aruncată vertical de către de

un copil, ajunge la înălţimea de 2,2 m faţă de sol. Alegând ca nivel
de referinţă solul, determinaţi energia potenţială gravitaţional a siste-
mului minge – Pământ, atunci când mingea se află la înălţimea de
2,2 m.
I.14.3. Să se calculeze variaţia energiei cinetice a unui cărucior

împins de către un copil cu o forţă de 12 N pe o distanţă de 8 m.
Deplasarea are loc pe direcţia şi în sensul forţei.
I.14.4. Energia potenţială elastică a unui resort alungit cu 2 cm este

de 0,4 J. Să se determine constanta elastică a resortului.
I.14.5. Un copil cu masa de 25 kg stă la ferestra unui tren care se

deplasează cu viteza de 61,2 km/h. Să se afle energia cinetică a
copilului în raport cu: a. fereastra trenului; b. terasamentul.
Exemplul 1
Un automobil cu masa m = 950 kg se deplasează pe o şosea
orizontală şi în linie dreaptă cu viteza v = 64,8 km/h. La un moment
dat, motorul se opreşte. Coeficientul de frecare are valoarea
μ = 0,25. Se va considera g = 10 N/kg. Să se calculeze: a. energia
cinetică a automobilului; b. lucrul mecanic efectuat de forţa de freca-
re până la oprirea automobilului; c. distanţa parcursă de automobil
până la oprire.
Date: m = 950 kg, v = 64,8 km/h, μ = 0,25, g = 10 N/kg.
Cerinţe: a. Ec ; b. LF f ; c. xm ;
Rezolvare
a.
1
se aplică formula M27 : Ec = mv 2 ;
2
calcule:
km 1000 m m
• exprimarea vitezei în m/s: 64,8 =64,8 =18 ;
h 3600 s s
74
•
înlocuirea valorilor:
1 m m
Ec = 950 kg·182 ( )2 = 153900 kg· 2 ·m = 153,9·103 N·m = 153,9 kJ
2 s s
b.
se aplică formula M26 :
L = Ecf - Eci
⇒ L = - Eci ⇒ L = -153,9 kJ ;
Ecf = 0
c.
se aplică formula M26 :
L = Ecf - Eci
1 1
Ecf = 0, Eci = mv 2 ⇒ - Ff xm = - mv 2 (1)
2 2
L = -Ff xm
se aplică formula forţei de frecare la alunecarea pe planul orizontal
Ff = μN
⇒ Ff = μmg (2)
N = G = mg
calcule:
1 2
• din relaţiile (1) şi (2), rezultă: xm = v (3)
2μg
• înlocuirea valorilor în formula (3):
1 2 m 2 kg m2
xm = 18 ( ) =64,8 =64,8 m,
N s N s2
2·0,25·10
kg
m
pentru că kg 2 =N ;
s
răspuns: xm = 64,8 m.
I.14.6. O locomotivă se deplasează pe un traseu rectiliuniu şi

orizontal cu viteza 79,2 km/h. La un moment dat, se intrerupe
alimentarea cu curent electric şi viteza locomotivei ajunge la
v1 = 57,6 km/h. Coeficientul de frecare fiind μ = 0,1, să se determine
deplasarea locomotivei în acet timp. Se va considera g = 10 N/kg.
I.14.7. Sub acţiunea unei forţe de modul 20 N, deplasarea unui corp

cu masa de 20 kg este Δx = 32 m. Se neglijează frecarea şi se
75
consideră mişcarea corpului pe direcţia forţei şi în sensul acesteia.
Să se afle viteza finală a corpului dacă în momentul începerii acţiunii
forţei viteza corpului era: a. nulă; b. egalcă cu v1 = 15 m/s.
I.14.8. Prin deplasarea pe verticală a unui corp, greutatea acestuia

efectuează lucrul mecanic L = - 29 J. Să se afle variaţia energiei po-
tenţiale gravitaţionale a sistemului corp – Pământ.
I.14.9. Corpul de greutate G = 10 N începe să alunece din vârful unui
plan înclinat cu α = 30 faţă de orizontală şi lung de = 5 m. Să se
afle energia potenţială a sistemului corp – Pământ în momentul
începerii alunecării corpului pe planul înclinat.
I.14.10. Corpul de greutate G = 4 N este tras în F

sus timp de Δt = 100 s, cu viteza v = 20 cm/s,
de-a lungul planului înclinat cu α = 30 faţă de
orizontală prin intermediul unui resort de
constantă elastică k = 200 N/m (fig.I.13.10). Se 30
neglijează frecările. Să se afle: a. lucrul mecanic Fig.I.13.10.
efectuat de greutatea corpului; b. variaţia
energiei potenţiale a sistemului corp – Pământ; c. energia potenţială
elastică a resortului.
I.14.11. Cu ajutorul scripetelui compus din fig.I.13.11, o

ladă cu masa de 20 kg este ridicată uniform la înălţimea
de 15 m faţă de sol. Resortul are constanta elastică
egală cu 500 N/m. Să se afle: a. energia potenţială
gravitaţională a sistemului ladă – Pământ în starea
finală; b. lucrul mecanic efectuat de forţa F pentru F
ridicare corpului; c. energia potenţială elastică a resor-
tului. Se va considera g = 10 N/kg şi se vor neglija Fig.I.13.11
frecările.
Conservarea energiei mecanice
• energia mecanică a unui sistem este egală cu suma energiilor

cinetice, potenţiale gravitaţionale şi potenţiale elastice:
E = Ec + Ep.g. + Ep.el. M32
76
• legea conservării energiei mecanice
o enunţ: energia mecanică a unui sistem care nu interacţionează
(sistem izolat) cu corpurile din jur şi în care frecările sunt
neglijabile rămâne constantă, adică se conservă;
Estare initiala = Estare finala
sau M33
Eci + Ep.g.i + Ep.el.i = Ecf + Ep.g.f + Ep.el.f
o când un sistem fizic izolat şi lipsit de frecări trece dintr-o stare
în altă stare, energia cinetică se poate transforma în energie
potenţială şi invers.
Exemplul 2
Un pendul gravitaţional este format dintr-un fir inextensibil şi de masă
neglijabilă, de care este suspendată o bilă de mici diemnsiuni.
Pendulul cu lungimea =1,25 m şi masa m =120 g este menţinut în
O A O A O A
hA hA hA
vA
α
B hB
P
D
vB
h0 = 0 v h0 = 0 h0 = 0
D
a1 a2 a3
poziţia OA (fig. a1 ). Se neglijează frecările şi se va considera g = 10 N/kg.
Să se afle: a. energia cinetică a bilei în momentul în care trece prin
poziţia de echilibru, notată cu D în fig. a2 , şi v A = 0; b. energia
cinetică a bilei în momentul când trece prin poziţia de echilibru şi v A
are modulul egal cu v A = 2 m/s; c. unghiul pe care-l face firul cu
verticala în momentul în care energia potenţială gravitaţională este
egală cu energia cinetică (fig. a3 ), dacă v A = 0.
Date: =1,25 m, m = 120 g.
Cerinţe: a. EcD cu v A = 0; b. EcD ′ cu v A = 2m/s; c. α cu EcB = Ep.g.B
şi v A = 0 .
Rezolvare
se aplică legea conservării energiei mecanice a sistemului bilă -
Pământ;
deoarece Ff = 0, rezultă că :
Ei = Ef ; M33
a.
77
• se reprezintă sistemul în poziţiile corespunzătoare acestor
stări (fig. a2):
starea iniţială, în poziţia OA,
starea finală, în poziţia OD;
• se alege ca stare de referinţă, cu energie potenţială nulă,
starea corespunzătoare poziţiei OD în dreptul căreia se scrie
h0 = 0;
• se stabileşte energia mecanică în fiecare dintre cele două stări:
starea iniţială - pendulul se află în repaus la înălţimea
hA ;
E A = Ep.g.A + EcA
Ep.g.A = mghA ⇒ E A = mghA ; (1)
EcA = 0
starea finală - pendulul se află în mişcare la nivelul
h0 = 0;
ED = Ep.g.D + EcD
⇒ ED = EcD ; (2)
Ep.g.D = 0
• se aplică relaţia M33 :
E A = ED ; (3)
calcule
• rezultatele (1) şi (2), împreună cu relaţia (3), dau:
mghA = EcD (4)
• se înlocuiesc valorile în (4) şi se ţine cont de faptul că
hA = :
răspuns: EcD = 1,5 J ;
b. primele două etape sunt identice cu cele de la subpunctul a.
• se stabileşte energia mecanică în fiecare dintre cele două stări:
starea iniţială - pendulul se află în repaus la înălţimea
hA ;
E A′ = Ep.g.A
′ + EcA
′
1
′ = mghA
Ep.g.A ⇒ E A′ = mghA + mv A2 ;(5)
2
1
′ =
EcA mv A2
2
starea finală - pendulul se află în mişcare la nivelul h0 = 0;
78
ED′ = Ep.g.D
′ + EcD
′
⇒ E 'D = E 'cD ; (6)
′ =0
Ep.g.D
E A′ = ED′ ; (7)
calcule
rezultatele (5) şi (6), împreună cu relaţia (7), dau:
1
mghA + mv A2 = EcD ′ ; (8)
2
se înlocuiesc valorile în (8):
răspuns: EcD′ = 1,74 J ;
c.
• cele două stări (fig. a3):
starea iniţială, în poziţia OA,
starea finală, în poziţia OB;
• nivelul de referinţă, acelaşi, planul orizontal ce trece prin D;
• caracterizarea stărilor şi exprimarea energiei mecanice:
starea iniţială - pendulul se află în repaus la înălţimea hA ;
E A = Ep.g.A + EcA
Ep.g.A = mghA ⇒ E A = mghA (9)
EcA = 0
starea finală - pendulul se află în mişcare, la înălţimea hB ;
EB = Ep.g.B + EcB
Ep.g.B = mghB ⇒ EB = 2mghB (10)
EcB = Ep.g.B
E A = EB (11)
calcule :
• rezultatele (9) şi (10), împreună cu relaţia (11), dau
mghA = 2mghB ⇒ hA = hB ⇒ hB = 0,5 (12)
• se scrie expresia pentru funcţia cosinus în triunghiul
dreptunghic OBP (fig. a3 )
OP - hB 1
cos α = = = ;
OB 2
răspuns: α = 60 .
79
I.14.12. Un corp este lăsat liber la înălţimea de 10 m faţă de sol. Să
se afle cu ce viteză ajunge corpul pe sol.
I.14.13. O minge este aruncată pe verticală în sus cu viteza v = 9,8 m/s.
Calculaţi înălţimea maximă la acre ajunge mingea.
I.14.14. De la baza unui plan înclinat cu α = 30 faţă de orizontală

este lansat un corp cu viteza v = 7 m/s, orientată de-a lungul
acestuia. Corpul are masa egală cu 500 g. Să se determine: a. ener-
gia cinetică a corpului în momentul lansării; b. distanţa pe care o
parcurge corpul până la oprirea pe planul înclinat; c.viteza cu care
revine corpul la baza planului înclinat. Se vor neglija toate frecările.
I.14.15. O piatră este aruncată de sol cu viteza de 14 m/s, orientată
vertical în sus. Să se determine la ce înălţime energia cinetică a
pietrei este egală cu energia potenţială a sistemului piatră – Pământ
faţă de sol.
I.14.16. Un corp este lăsat să cadă liber de la înălţimea de 16 m faţă

de sol. La un moment dat, energia potenţială gravitaţională a
sistemului corp – Pământ este de 4 ori mai mare decât energia
cinetică a corpului. Se va considera g = 10 N/kg. Să se afle viteza
corpului în acel moment.
I.14.17. Corpul de masă 500 g, lăsat liber la înălţimea de 8 m, ajunge

la sol cu viteza de 8 m/s. Considerând g = 10 N/kg, să se determine
forţa de rezistenţă din partea aerului.
I.14.18. Din vârful unui plan înclinat cu α = 30 faţă de orizontală şi

lungimea = 8 m, este lăsat liber un corp cu masa m = 600 g.
Viteza corpului la baza planului înclinat este v = 6 m/s. Să se afle: a.
variaţia energiei mecanice prin parcurgerea planului înclinat; b. lucrul
mecanic efectuat de forţa de frecare pe planul înclinat. Se va
I.14.19. Folosind sistemul mecanic din fig. A

I.14.19, corpul (1) este ridicat cu viteza v = 0,2 m/s
de-a lungul unui plan înclinat cu α = 30 faţă de (1)
orizontală. Masa corpului (1) este de 5 kg. Se 30
vor neglija toate frecările, masele firelor de (2)
legătură şi ale scripeţilor şi se va considera g = Fig.I.14.19.
= 10 N/kg. Să se afle: a. masa corpului (2);
b. variaţia energiei potenţiale gravitaţionale a sistemului corp (1) –
Pâmânt în decurs de 10 s; c. variaţia energie potenţiale gravitaţio-
80
nale a sistemului corp (2) – Pâmânt în decurs de 10 s; d. energia
cinetică a corpului (2) în raport cu punctul de prindere al firului (A).
I.14.20. Un resort, aşezat în poziţie verticală

ca în fig.I.14.20, are constanta elastică k =
250 N/m şi lungimea 0 = 20 cm în stare 0
nedeformată. Pe taler se aşază un corp cu
masa m = 1,25 kg. Masa resortului şi a
Fig.I.14.20.
talerului fixat în partea superioară a
resortului vor fi neglijate. Se va considera g = 10 N/kg şi nivelul de
referinţă va fi cel al capătului inferior al resortului. S-a ales ca stare
finală, starea în care rezultanta forţelor care acţionează asupra
corpului este nulă. Să se determine: a. energia potenţială
gravitaţională a sistemului corp - Pământ în momentul aşezării lui pe
taler; b. lungimea resortului în starea finală; c. variaţia energiei
potenţiale gravitaţionale a sistemului corp – Pământ; d. energia
potenţială elastică a resortului în starea finală; e. energia cinetică a
corpului în starea finală.
I.15. Echilibrul mecanic al fluidelor

Presiunea
• presiunea este o mărime fizică scalară, notată cu litera p;

• definiţie: presiunea este egală cu raportul dintre forţa normală şi
uniform distribuită pe o suprafaţă şi aria acelei suprafeţe
F
p= M34
S
• unitatea de măsură se numeşte pascal,
<F > N
= = =Pa.
< S > m2
Probleme
I.15.1. Presiunea exercitată de un cub din aluminiu, aşezat pe o

suprafaţă orizontală, este egală cu 540 Pa. Considerând g = 10 N/kg,
aflaţi latura cubului.
81
I.15.2. O cărămidă, cu lungimea L = 25 cm, lăţimea =9,8 cm şi
greutatea 19,6 N, este aşezată cu faţa cea mai mare pe un plan
înclint cu α = 60 faţă de orizontală. Să se calculeze: a. reacţiunea
normală a planului înclinat; b. presiunea exercitată de cărămidă asu-
pra planului înclinat.
I.15.3. De un resort vertical de constantă elastică A

k = 200 N/m şi masă neglijabilă este prins un corp
(fig.I.15.3). Aria suprafeţei de sprijin a corpului este
S = 2 dm2 . Să se determine cu cât variază presiunea
exercitată de corp asupra suprafeţei de sprijin dacă de
capătul A al resortului se trage cu o forţă verticală Fig.I.15.3.
astfel încât lungimea resortului: a. creşte cu 2 cm; a.
scade cu 1 cm.
I.15.4. O cutie de masă m = 6,9 kg şi aria suprafeţei de sprijin

S = 400 cm2 este trasă uniform pe un drum orizontal de către un
copil. Sfoara de care trage copilul formează cu direcţia mişcării un
unghi pentru care sin α = 0,6. Coeficientul de frecare la alunecare
are valoarea μ = 0,2. Se va considera g = 10 N/kg. Să se determine:
a. forţa cu care trage copilul; b. presiunea exercitată de cutie asupra
suprafeţei de sprijin.
I.15.5. Un schior cu masa de 57 kg schiază folosind schiuri cu

dimensiunile: L = 1,5 m şi = 10 cm. Să se afle presiunea exercitată
de schior.
I.15.6. Corpurile (1) şi (2) sunt prinse la capetele unui

fir trecut peste un scripete fix (fig.I.15.6). Reacţiunea
normală a suportului pe care se sprijină corpul (1) are
valoarea de 14,7 N. Suprafaţa de sprijin a corpului (1)
este S = 0,02 m 2 . Tensiunea în firul cu care este legat (1) (2)
scripetele fix de tavan este de 39,2 N. Să se afle: a.

presiunea exercitată de corpul (1) asupra suportului Fig.I.15.6.
orizontal; b. masa corpului (2); c. masa corpului (1).
82
Presiunea hidrostatică şi atmosferică
• lichidele şi gazele se numesc fluide datorită proprietăţii lor de a

curge;
• presiunea din interiorul unui lichid aflat în echilibru, datorită
greutăţii lui, se numeşte presiunea hidrostatică şi are formula :
p = ρ·g·h M35
• într-un lichid aflat în echilibru, presiunea hidrostatică în puncte
situate la acelaşi nivel este aceeaşi; punctele de egală presiune
formează o suprafaţă numită suprafaţă de egală presiune, pentru
care p1 = p2 = p3 = .... M36
• principiul fundamental al hidrostaticii: diferenţa presiunilor exercita-
te în două puncte ale unui lichid aflat în echilibru este direct
proporţională cu diferenţa de nivel la care se află cele două
puncte:
Δp = ρ·g·Δh M37
• paradoxul hidrostatic: în vase comunicante, lichidul omogen urcă
la acealşi nivel;
• presiunea exercitată de aerul din atmosfera terestră, datorită
greutăţii sale, se numeşte presiune atmosferică; s-a convenit ca
presiunea atmosferică a cărei valoare este 101 325 Pa să se
numească presiune atmosferică normală şi să se noteze cu p 0 ;
valoarea presiunii atmosferice se exprimă în unităţi de măsură
tolerate, cum ar fi: atmosfera fizică, torrul sau milimetri coloană de
mercur; presiunea atmosferică normală, exprimată în aceste
unităţi are valorile:
p 0 = 101325 Pa=1 atm=760 torri = 760 mm col. Hg.
I.15.7. Ce presiune exercită o coloană de mercur asupra bazei vasu-

lui în care se găseşte atunci când are înălţimea de 20 cm?
I.15.8. Într-un vas cu apă se introduce un corp de volum 30 cm3 , fără

ca acesta să atingă baza sau pereţii vasului. Ştiind că aria bazei
vasului este S = 1,5 dm2 , să se determine cu cât a crescut presiunea
exercitată de apă asupra bazei vasului.
83
I.15.9. Într-un vas se toarnă pe rând aceeaşi masă de apă, respectiv
de alcool. Să se afle raportul presiunilor hidrostatice exercitate de
cele două lichide asupra bazei vasului.
I.15.10. Într-un vas cu aria bazei S = 20 cm2 se toarnă alcool până la

înălţimea h = 25 cm. Presiunea atmosferică are valoarea
patm = 105 Pa. Să se determine: a. presiunea exercitată de alcool
asupra bazei vasului; b. forţa care se exercită asupra feţei interioare
a fundului vasului. Se va considera g = 10 N/kg.
I.15.11. Aerul dintr-un recipient închis cu un dop de arie S = 1 cm2

are presiunea p = 104 Pa. Presiunea atmosferică are valoarea
patm = 105 Pa. Neglijând frecările, să se afle forţa minimă necesară
pentru scoaterea dopului, considerat de masă neglijabilă.
I.15.12. Gazul dintr-un vas este separat de atmosferă cu

un piston mobil, de masă m1 = 5 kg şi arie S = 20 cm2 .
Pistonul este prins de un fir trecut peste un scripete fix,
ca în fig.I.15.12. Masa corpului suspendat la celălalt
capăt al firului este m2 = 10 kg. Presiunea atmosferică
are valoarea patm = 105 Pa. Să se afle presiunea gazului
Fig.I.15.12.
din vas. Se va considera g = 10 N/kg.
Exemplul 1 (1) (2)

Un vas de forma celui
reprezentat în fig. a1 con- h2
h1 Δh
ţine apă. Ramurile verti- A B Δh′
cale ale vasului au ace- x x′
eaşi secţiune S = 4 cm2 .
Când în ramura (2) se a1 a2
toarnă V2 = 16 cm3 dintr-
un lichid de densitate necunoscută şi mai mică decât a apei, se
constată că apa urcă în ramura (1) cu Δh = 1,8 cm. Cele două lichide
nu se amestecă. Să se determine densitatea lichidului turnat în
ramura (2).
Date: ρ1 = 1000 kg/m3 ; S = 4 cm2 ; V = 16 cm3 ; Δh = 1,8 cm.
Cerinţe: ρ2 .
84
Rezolvare
se aplică proprietatea suprafeţei de egală presiune :
• se reprezintă vasul cu cele două lichide - deoarece lichidul
adăugat are densitatea mai mică, el va ocupa partea superi-
oară a ramurii (2) (fig. a2 );
• se stabileşte suprafaţa de egală presiune chiar suprafaţa de
separare a celor două lichide - notată xx';
• se notează înălţimile coloanelor de lichid faţă de suprafaţa xx'
- cu h1 înălţimea coloanei de apă, cu h2 a celei de lichid cu
densitatea necunoscută;
• se aleg două puncte pe suprafeţa de nivel: punctul A în
ramura (1) şi B în ramura (2);
pA = pB (1)
• se exprimă presiunile exercitate în cele două puncte de către
toate corpurile situate deasupra nivelului considerat:
în punctul A: atmosfera şi coloana de apă h1;
pA = patm + ρ1gh1 (2)
în punctul B: atmosfera şi coloana de lichid h2 ;
pB = patm + ρ2 gh2 (3)
calcule:
• din (1), (2) şi (3) se obţine:
ρ1h1 = ρ2 h2 (4)
• în relaţia (4) conţine trei necunoscute, ρ2 , h1 şi h2 ;
• se caută încă două relaţii:
deoarece apa este incompresibilă şi secţiunile
ramurilor verticale sunt egale, înseamnă că Δh
reprezintă şi distanţa pe care a coborât nivelul apei în
ramură (2)
h1 = Δh + Δh′
⇒ h1 = 2Δh (5)
Δh = Δh′
V
V2 = h2S ⇒ h2 = 2 (6)
S
• din (4), (5) şi (6) rezultă:
Δh S
ρ2 = 2ρ1 (7)
V2
85
• înlocuirea valorilor:
kg 1 kg
ρ2 = 2 × 1000 3 ×1,8 cm×4 cm2 × 3
=900 3 .
m 16 cm m
kg
răspuns: ρ2 = 900 3 .
m
I.15.13. Gazul din ramura închisă (1) este separat de (1)
atmosferă printr-o coloană de mercur, aşa cum se
arată în fig.I.15.13. Înălţimile celor două coloane, faţă
de baza vasului, sunt: h1 = 16 cm, h2 = 6 cm. Presiu-
nea atmosferică are valoarea patm = 105 Pa. Se va
considera g = 10 N/kg. Să se afle presiunea gazului
din ramura (1). Fig.I.15.13.
I.15.14. Vasul în formă de U conţine mercur, O B A

iar în ramura (1) aer comprimat la presiunea
(1) (2)
p = 1,5·105 Pa (fig.I.15.14). Pistonul din ra-
mura (2) are aria S = 10 cm2 şi este menţinut F
în echilibru cu ajutorul pârghiei OA, împărţită
de punctul B în raportul 1/3, atunci când în A
acţionează o forţă F = 2,3 N. Diferenţa de
nivel a celor două coloane de mercur este
egală cu 30 cm. Se va considera g = 10 N/kg. Fig.I.15.14.
Să se afle presiunea atmosferică.
Legea lui Pascal
• legea lui Pascal:

o enunţ: presiunea exercitată într-un punct al unui fluid se
transmite integral în toate punctele fluidului;
o formulare matematică :
p1 = p2 M38a
• presa hidraulică
o este una dintre aplicaţiile legii lui Pascal;
o în absenţa frecărilor, între forţele care acţionează asupra pis-
toanelor şi ariile lor, în baza formulei M38a , există relaţia:
F1 F2
= M38b
S1 S2
86
o în realitate, datorită frecărilor, presa lucrează cu un randament:
L
η= u M25a
Lc
Lu reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţa aplicată pistonului
mare, iar Lc lucrul mecanic efectuat de forţa aplicată pistonului
mic.
Exemplul 2
Presa hidraulică folosită pentru ridicarea unei piese de greutate
G = 5· 10 4 N lucrează cu randamentul η = 80%. Raportul razelor delor
două pistoane este k = 0,1. La o cursă, pistonul mare se deplasează
cu 2 = 2 mm. Să se afle: a. deplasarea pistonului mic la o cursă; b.
lucrul mecanic util la o cursă; c. forţa care acţionează asupra
pistonului mic. d. forţa care ar trebui să acţioneze asupra pistonului
mic în absenţa frecărilor.
Date: G = 5· 104 N; η = 80%; k = 0,1; 2 = 2 mm.
Cerinţe: a. 1; b. Lu ; c. F1; d. F1′, Ff = 0.
Rezolvare
a.
• lichidul fiind incompresibil, volumul de lichid care trece din
cilindrul mic (V1 ) este egal cu cel care ajunge în cilindrul mare
(V2 ):
V1 = V2
S1 = πr12
V1 = S1 1 ⇒ S1 1 = S2 2 (1), dar (2)
S2 = πr22
V2 = S2 2
r22 1
din (1) şi (2) se obţine: r12 1 = r2 ⇒ 1 = =
2
2 2 2 (3)
r12 k2
1
se înlocuiesc valorile în (3): 1 = 2 mm = 20 cm ;
(0,1)2
b.
• lucrul mecanic util este lucrul mecanic efectuat de forţa F2 care
acţionează asupra pistonului mare în vederea ridicării piesei;
ridicarea fiind uniformă, forţa F2 este egală cu greutatea piesei;
Lu = F2 × 2 (4)
se înlocuiesc valorile: Lu = 5· 104 N × 2·10-3 m = 100 J ;
87
c.
• se foloseşte formula randamentului M25a :
L
η= u
Lc
F ×
Lu = F2 × 2 ⇒ η= 2 2 (5)
F1 × 1
Lc = F1 × 1
F2 × k 2 F2 × k 2
din (3) şi (5) se obţine: η= ⇒ F1 =
F1 η
prin înlocuirea valorilor: F1 = 625 N ;
d.
• se foloseşte relaţia M38b :
F1′ F2
= r12
S1 S2 ′
⇒ F1 = F2 2 = F2k 2 F1′= 500 N .
r2
S1 = πr12 , S2 = πr22
I.15.15. Între ariile pistoanelor unei prese hidraulice exită relaţia

S2 = 20 S1. Asupra pistonului mic se acţionează cu forţa F1 = 125 N.
În absenţa frecărilor, ce forţă trebuie aplicată pistonului mare pentru
ca acesta să fie în echilibru?
I.15.16. Presiunea exercitată asupra pistonului mic al unei prese

hidraulice este p1 = 4 N/cm2 . Pistonul mare având aria S2 = 0,2 dm2 ,
să se determine forţa care acţionează asupra acestuia.
I.15.17. Pentru deplasarea pistonului mare cu 2 = 5cm, asupra

pistonului mic trebuie să acţioneze forţa F1 = 125 N, care să-şi
deplaseze punctul de aplicaţie 1 = 20cm. Ştiind greutatea corpului
care trebuie ridicat, G = 400 N, să se afle randamentul presei
hidraulice.
I.15.18. Un corp cu greutatea G = 105 N trebuie ridicat folosind o

presă hidraulică la care raportul diametrelor pistoanelor este k = 0,1.
Presa consumă o putere Pc = 2,5 kW la un randament η = 80%. La
o cursă, pistonul mic se deplasează cu 1 = 20cm. Să se afle
numărul de curse efectuate în unitatea de timp.
88
Legea lui Arhimede
• enunţ: asupra unui corp introdus într-un fluid aflat în echilibru

acţionează o forţă verticală de jos în sus şi de modul egal cu cel
al greutăţii fluidului dezlocuit;
• formulare matematică:
FA = ρfluid ·g·Vdezlocuit M39
• cazuri particulare:
când FA = G (fig. a1 ) – rezultanta forţelor este nulă şi corpul
pluteşte în interiorul fluidului;
dacă FA < G (fig. a2 ) – asupra corpului acţionează o
rezultantă numită greutate aparentă, Gap. = G - FA , care
determină coborârea spre baza vasului; la echilibru, baza
vasului acţionează asupra corpului cu o forţă egală cu
greutatea aparentă;
dacă FA > G (fig. a3 ) – rezultanta care acţionează asupra
corpului se numeşte forţă ascensională, Fasc. = FA - G, şi ea
determină urcarea corpului la suprafaţa lichidului; pe măsură
ce corpul iese din lichid, forţa arhimedică scade şi corpul va
fi în echilibru atunci când FA′ = G;
a1 a2 a3
FA FA′
FA Fasc.
FA
G
G Gap. G
G
• densimetrele, instrumente folosite pentru măsurarea densităţii li-
chidelor, reprezintă o aplicaţie a legii lui Arhimede:
89
Exemplul 3
Bila din aluminiu de masă m = 162 g este prinsă de furca scripetelui
mobil din fig. a1. Bila este cufundată în lichidul din vasul aflat sub ea.
Echilibrul sistemului se realizează pentru o valoare a forţei F de
0,54 N. La un moment dat, firul se rupe şi bila parcurge Δy = 12 dm
până la baza vasului. Se neglijează toate frecările şi se va considera
g = 10 N/kg. De asemenea, se vor neglija masele firelor şi ale
scripeţilor. Să se determine: a. densitatea lichidului din vas; b. viteza
cu care ajunge bila la baza vasului.
~ ~ ~ ~
~ T T
~
F T1 T T ~
~ ~
~ FA T
A FA
~
G T1 F
G
a1 a2 a3 a4 a5
Date: ρ = 2700 kg/m3 ; m = 162 g; F = 0,54 N; Δy = 12 dm;

g = 10 N/kg.
Cerinţe: a. ρ′; b. v.
Rezolvare
a.
se aplică condiţia de echilibru la translaţie pentru câteva dintre
părţile sistemului dat
• pentru bilă (fig. a2 ): G + FA + T1 = 0 ⇒ G - FA - T1 = 0 (1)
• pentru scripetele mobil (fig. a3 ):
T1 + T + T = 0 ⇒ T1 - T - T = 0 (2)
• pentru capătul A al firului (fig. a 4 ):
T +F =0 ⇒ F -T = 0 (3)
calcule
• din (1), (2) şi (3) rezultă: G - FA = 2 F1 (4)
• se exprimă forţele din relaţia (4):
G = mg (5)
90
FA = ρ′Vbila g
m
m ⇒ FA = ρ′ g (6)
Vbila = ρ
ρ
calcule
• din (4), (5) şi (6) se obţine:
m 2F
mg - ρ′ g = 2 F1 ⇒ ρ′ = ρ(1- 1 ) (7)
ρ mg
• înlocuirea valorilor în (7)
kg 2×0,54 N kg
2700 3 (1- ) = 900 3 ;
m N m
0,162 kg ×10
kg
b.
se aplică relaţiile M26 şi M27 de la pag. 37 şi M23a de la pag. 65
L = Ecf - Eci M26
1
Ec = mv 2 M27
2
L = F ·Δx M23a
calcule (fig. a5 ):
L = R × Δy
• (1)
R = G - FA
Eci = 0
• 1 (2)
Ecf = mv 2
2
• din (1) şi (2):
1 2(G - FA )Δy ρ′
(G - FA )Δy = mv 2 ⇒ v = = 2g (1 - )Δy (3)
2 m ρ
• înlocuirea valorilor în (3):
N 900 kg/m3 m
v = 2 × 10 (1- 3
)×1,2 m = 4 .
kg 2700 kg/m s
I.15.19. O piatră cu volumul de 0,4 m3 şi densitatea ρ = 2500 kg/m3

este lăsată să cadă în apă. Să se determine: a. forţa cu care apa acţio-
nează asupra pietrei; b. reacţiunea normală cu care acţionează solul
asupra pietrei. Se neglijează frecările şi se va considera g = 10 N/kg.
91
I.15.20. Două bile (1) şi (2), identice ca dimensiuni şi confecţionate
din cupru, sunt suspendate la capetele unei pârghii de genul I de
lungime = 1,2 m. Bila (1) se introduce în apă iar bila (2) în petrol.
Să se afle poziţia punctului de sprijin al pârghiei, faţă de bila (1),
pentru ca aceasta să fie în echilibru în poziţie orizontală.
I.15.21. O bilă din marmură de volum V = 80 cm3 este suspendată

de un resort a cărui constantă elastică are valoarea k = 19,6 N/m. Cu
cât se modifică alungirea resortului, considerat fără masă, dacă bila
se introduce în apă?
I.15.22. Un buştean de volum V = 2 m3 este menţinut sub apă. Lem-

nul are densitatea ρ = 600 kg/m3 . Să se determine: a. forţa necesară
menţinerii buşteanului în apă; b. buşteanul fiind lăsat liber, cât la
sută din volumul buşteanului va fi în apă în noua stare de echilibru.
I.15.23. O bilă compactă şi una goală au aceeaşi masă şi volumele

în relaţia V2 = 1,612 V1. Bilele sunt confecţionate din alumniu. Ele
sunt lăsate libere la suprafaţa apei dintr-un bazin. Să se afle raportul
vitezelor cu care ajung bilele la fundul bazinului. Se neglijează
frecările.
I.15.24. Corpurile (1) şi (2) sunt confecţionate din

aceeaşi substanţă de densitate ρ şi introduse în
lichide de densităţi: ρ1 = 700 kg/m3 , respectiv
ρ2 = 1000 kg/m . Ştiind relaţia dintre volumele
3
corpurilor, V1 / V2 = 0,4, să se determine densitatea (1) (2)

substanţei din care sunt confecţionate corpurile. Fig.I.15.24.
I.15.25. Corpul de volum V = 25 dm3 , confecţionat din

plută cu densitatea ρ = 250 kg/m3 , este prins de fundul
unui vas cu apă prin intermediul resortului de constantă
elastică k = 1000 N/m (fig.I.15.25). Volumul părţii cufun-
date în apă reprezintă ¾ din volumul corpului. Să se afle
Fig. I.15.25.
alungirea resortului. Se va considera g = 10 N/kg.
92
I.15.26. O grindă din lemn cu densitatea ρ = 500 kg/m3 este ţinută la
adâncimea 2 m sub apă. La un moment dat, grinda este lăsată
liberă. În timpul de-plasării spre suprafaţa apei, grinda întâmpină o
forţă de rezistenţă egală cu un sfert din greutatea ei. Se va considera
g = 10 N/kg. Să se afle viteza grinzii după parcurgerea distanţei
Δy = 1,5 m.
I.15.27. O bilă cade în apă de la înălţimea h = 4 m faţă de suprafaţa

unui bazin. Densitatea bilei este de două ori mai mică decât densi-
tatea apei. Neglijând toate frecările, să se determine adâncimea la
care bila are viteza nulă.
I.15.28. O sferă şi un înveliş sferic, confecţionate din aluminiu, au

aceeaşi masă m = 135 g dar volume diferite. Corpurile sunt legate
prin intermediul unui fir şi introduse în apă. Lăsat liber, sistemul se
află în stare de echilibru. Să se determine volumul învelişului sferic.
93
Capitolul II
FENOMENE TERMICE
II.1. Temperatura. Încălzire, răcire
• temperatura
o definiţie: temperatura este mărimea fizică care caracterizează
starea de încălzire a unui corp;
o scări de temperatură: se cunosc mai multe modalităţi de expri-
mare a temperaturii unui corp, numite scări termometrice; se
cunosc mai multe scări termometrice: scara Celsius, scara
Kelvin, scara Fahrenheit etc;
scara Celsius: simbolul temperaturii θ( C) T(K)
este litera grecească θ (teta), iar 100 373,15
unitatea de măsură se numeşte grad
Celsius şi se scrie prescurtat astfel C;
în această scară de temperaturi s-a 20 293,15
atribuit valoarea de 0 C gheţii care se 0 273,15
topeşte la presiune normală şi 100 C - 20 253,15
apei care fierbe la presiune normală;
temperatura exprimată în acestă sca-
ră poate avea valori pozitive sau ne-
gative; cea mai mică valoare a - 273,15 0
temperaturii este - 273,15 C;
scara Kelvin: simbolul temperaturii este litera T iar unitatea de
măsură se numeşte kelvin şi se scrie prescurtat K;
temperatura exprimată în acestă scară se numeşte tempera-
tură absolută şi are numai valori pozitive; cea mai mică valoare
a temperaturii absolute este 0 K; în această scară, temperatura
de topire a gheţii la presiune normală are valoarea 273,15 K;
relaţia dintre temperatura exprimată în grade Celsius şi cea
exprimată în kelvini este
T (K)=273,15 (K)+θ( C) T1
din relaţia T1 rezultă ca variaţia temperaturii exprimate în
grade Celsius este numeric egală cu variaţia temperaturii
exprimate în kelvini
ΔT (K)=Δθ( C) T2
o măsurarea temperaturii se realizează folosind termometrul;
există o mare varietate de termometre:
94
• încălzirea
o încălzirea este un fenomen fizic şi înseamnă creşterea
temperaturii unui corp ca urmare a interacţiunii cu alt corp;
o prin încălzire, variaţia temperaturii unui corp este pozitivă;
• răcirea
o răcirea este un fenomen fizic şi înseamnă scăderea tempera-
turii unui corp ca urmare a interacţiunii cu alt corp;
o prin răcire, variaţia temperaturii unui corp este negativă.
Probleme
II.1.1. În tabelul de mai jos sunt date temperaturile mai multor cor-
puri, exprimate în scara Celsius. Cerinţe: a. stabilirea corpurilor care
au aceeaşi stare termică; b. ordonarea corpurilor în sensul descres-
cător al temperaturii.
corpul 1 2 3 4 5 6 7 8
θ( C) 100 - 30 700 325 - 10 0 30 - 200
II.1.2. Apa dintr-un vas are temperatura θ1 = 37 C. După un timp,

temperatura apei a ajuns la θ2 = 63 C. Numiţi fenomenul care a avut
loc şi calculaţi variaţia temperaturiii apei.
II.1.3. O bucată de gheaţă, răcită cu 7 C, ajunge la temperatura

θ2 = −13 C. Să se determine temperatura iniţială a gheţii.
II.1.4. O bară metalică este răcită de la

θ1 = 25 C până la θ2 = −25 C. Cât este θ( C)
variaţia temperaturii barei?
60
II.1.5. În fig.II.1.5, pe abscisă sunt notate 40

momentele iar pe ordonată temperatura
20
95 t(min)
O 4 8 12
Fig.II.1.5
corpului în momentele respective. Să se afle: a. temperatura corpului
în momen-tul t0 = 0; b. temperatura maximă atinsă de corp; c. durata
încălzirii corpului; d. variaţia temperaturii în intervalul de timp
Δt = 10 min÷12 min.
II.1.6. În tabelul anexat este dată temperatura unui corp în diferite

momente. Cerinţe: a. reprezentarea grafică a modului în care
depinde temperatura de timp; b. variaţia temperaturii corpului în
intervalul de timp Δt = 1 min÷4 min; c. temperatura copului în mo-
mentul t = 5 min 40 s; d. în ce moment corpul are temperatura
θ′ = - 4 C.
moment(min) 1 2 3 4 5 6
θ( C) 5 0 -5 -5 10 25
II.1.7. Temperatura iniţială a unui corp este θ1 = 6 C iar cea finală

T2 = 298,15 K. Să se afle: a. temperatura iniţială exprimată în kelvini;
b. temperatura finală în grade Celsius; c. variaţia temperaturii
exprimată în grade Celsius; d. variaţia temperaturii exprimată în
kelvini.
II.2. Dilatarea termică a corpurilor
• definiţie: dilatarea termică este un fenomen fizic care înseamnă

modificarea dimensiunilor unui corp datorită variaţiei temperaturii;
• de regulă, când temperatura corpului creşte, dimensiunile corpu-
lui cresc, iar când temperatura scade, dimensiunile scad;
• cazuri particulare:
o în cazul în care una dintre dimensiuni este mult mai mare decât
celelalte două, dilatarea termică este mai evidentă pentru acea
dimensiune; ex.: barele şi firele metalice, prin încălzire îşi
măresc lungimea (v.fig. de mai jos); se spune că aceste cor-
puri au suferit o dilatare liniară;
96
0 lungimea barei la θ0 = 0 C
0
lungimea barei la θ
Δ Δ = - 0 alungirea absolută a barei
o în cazul corpurilor la care două dintre dimensiuni sunt mult mai

mari decât cea de a treia, dilatarea termică este mai evidentă
pentru acele dimensiuni; ex.: foile de tablă se dilată în
suprafaţă;
o dacă nici una dintre dimensiunileale unui corp nu poate fi
neglijată, are loc o dilatare în volum;
• s-a constatat experimental că variaţia relativă a lungimii unui corp
depinde de natura corpului şi variaţia temperaturii lui; matematic,
această concluzie se scrie astfel:
Δ
= α ΔT T3
0
unde cu α s-a notat o constantă care se referă la substanţa din
care este alcătuit corpul, de exemplu: αAl = 24·10 – 6 K- 1; αalamă =
= 19·10 – 6 K- 1; αCu = 17·10 – 6 K- 1; αFe = 12·10 – 6 K- 1;
Probleme
II.2.1. Un fir din cupru are lungimea 0 = 1 km la temperatura

θ0 = 0 C. Prin încălzirea firului până la θ = 100 C, lungimea lui
devine = 1001,7 m. Să se afle: a. alungirea absolută Δ ; b.
alungirea relativă Δ / 0 ; c. cât devine alungirea absolută dacă firul
este încălzit până la θ′ = 200 C.
II.2.2. Alungirea relativă a unei bare din aluminiu este Δ / 0 =

= 0,0048. Să se afle variaţia temperaturii barei.
II.2.3. Un fir metalic lung de 1 m la temperatura θ0 = 0 C se alun-

geşte cu 3,6 mm atunci când este încăzit până la θ = 300 C. Cu cât
se alungeşte un fir din acelaşi metal, lung de 35 m la temperatura
θ0 = 0 C , când este încălzit până la θ′ = 200 C?
II.2.4. O coală metalică, de forma pătratică, are latura 0 = 2 m
temperatura θ0 = 0 C. Prin încălzirea colii cu ΔT = 200 K, lungimea
97
laturii creşte cu 7,6 mm. Să se afle: a. cu cât creşte lungimea laturii
prin încălzirea colii cu ΔT ′ = 100 K; b. variaţia ariei colii prin
încălzirea ei până la temperatura θ = 200 C.
II.2.5. O corp metalic, de forma cubică, are latura 0 = 20 cm tempe-

ratura θ0 = 0 C. Prin încălzirea corpului cu ΔT = 250 K, alungirea
relativă a laturii cubului are valoarea Δ / 0 = 0,006. Să se afle: a.
lungimea laturii prin încălzirea corpului până la temperatura
θ′ = 150 C; b. volumul corpului la temperatura θ′′ = 200 C.
II.3. Modificarea stării termice prin schimb de căldură şi lucru

mecanic
Modificarea stării termice
• starea termică a unui corp se poate modifica datorită interacţiunii

sale cu alte corpuri; în timpul interacţiunii are loc un transfer de
energie, care poate determina variaţia temperaturii corpului;
• se disting două modalitaţi de interacţiune, care au ca efect
schimbarea stării termice:
o interacţiune prin contact termic; energia transferată este
măsurată de căldură;
o interacţiune prin contact mecanic; energia transferată este
măsurată de lucrul mecanic;
• căldura
o căldura reprezintă energia schimbată de două corpuri aflate în
contact termic, numai prin mişcarea dezordonată a constitu-
ienţilor acestora;
o simbolul este litera Q;
o unitatea de măsură < Q > = J;
o convenţie pentru semnul căldurii:
căldura primită se consideră pozitivă, Qprimita > 0;
căldura cedată se consideră negativă, Qcedata < 0;
o când un corp îşi modifică temperatura prin contactul termic cu
alt corp, căldura se calculează cu formula
Q = mc(θ2 - θ1 ) = mc Δθ T4
98
o căldura schimbată de mai multe corpuri cu o sursă termică
este egală cu suma căldurilor schimbate de fiecare corp în
parte cu acea sursă
Qtotal = Q1 + Q2 + ... T5
• capacitatea calorică a unui corp
• definiţie: capacitatea calorică a unui corp este egală cu raportul
dintre căldura schimată de corp în timpul unui proces termic şi
variaţia temperaturii;
o simbol: litera C;
Q
o formula de definiţie: C = ; T6
ΔT
J
o unitatea de măsură: < C >= ;
K
• căldura specifică
o căldura specifică este o mărime fizică specifică substanţelor
(vezi tabelul 2 pag. 219);
o definiţie: căldura specifică a substanţei din este alcătuit un
corp este egală cu raportul dintre capacitatea calorică a
corpului şi masa acestuia;
o simbol: litera c;
C
o formula de definiţie: c = ; T7
m
J
o unitatea de măsură: < c >= .
kg·K
Probleme
II.3.1. Să se determine căldura necesară încălzirii unui volum

V = 150 cm3 de apă de la temperatura θ1 = 24 C până la θ2 = 54 C.
II.3.2. Două bile de mase egale, una din zinc şi alta din nichel, pri-
mesc aceeaşi căldură. Să se afle relaţia dintre variaţiile de tempe-
ratură ale celor două bile.
II.3.3. Într-un vas din cupru, care cântăreşte m1 = 500 g, se găseşte

un volum V2 = 2 de apă la temperatura T1 = 303,15 K. Să se deter-
mine căldura necesară încălzirii vasului cu apă până la temperatura
θ2 = 60 C.
99
II.3.4. O cantitate m = 750 g de apă absoarbe căldura Q =
= 62,775 kJ pentru a ajunge la fierbere. Să se afle temperatura
iniţială a apei.
II.3.5. Un corp cu masa m = 10 g cedează căldura Q = - 40 J atunci

când se răceşte cu Δθ = -16 C. Să se stabilească din ce substanţă
este confecţionat corpul.
II.3.6. Să se afle capacitatea calorică a unei figurine confecţionate

dintr-un aliaj de argint şi alumniu, luate în proporţie de mase de 3/5.
Figurina cântăreşte 64 g.
II.3.7. În vasul de capacitate calorică C1 = 150 J/kg se află un lichid a

cărui căldură specifică are valoarea c2 = 2000 J/kg·K. Temperatura
vasului cu lichid înregistrează o variaţie ΔT = -15K atunci când ce-
dează căldura Q = -17,25 kJ. Să se determine masa lichidului.
II.3.8. În fig.II.3.8 este redată depen- Q(kJ)

denţa căldurii absorbite de corpurile (1)
5 (1)
şi (2) în funcţie de variaţia temperaturii 4 (2)
lor. Să se afle: a. căldura necesară 3
corpului (1) pentru a-şi mări tempera- 2
tura cu Δθ1 = 15 C; b. variaţia tempera- 1 ΔT (K)
turii corpului (2) atunci când primeşte O 10 20 30 40
căldura Q2 = 5 kJ; c. raportul capacită- Fig.II.3.8.
ţilor calorice ale celor două corpuri.
100
Calorimetrie
• calorimetria este un subcapitol al termodinamicii care se ocupă cu

măsurarea căldurii schimbate între corpuri şi a coeficienţilor
calorici; dispozitivul utilizat în calorimetrie se numeşte calorimetru;
• mai multe corpuri, puse în contact termic, fac schimb de căldură

până când ajung să aibă aceeaşi temperatură;
• sistemul izolat termic nu face schimb de căldură cu mediul
înconjurător;
• ecuaţia calorimetrică
o ecuaţia calorimetrică reprezintă o particularizare a legii
conservării energiei;
o enunţ: într-un sistem izolat termic, căldură primită de corpurile
care se încălzesc este egală cu căldură cedată de corpurile
care se răcesc;
Qprimit = Qcedat T8
o enunţ: într-un sistem neizolat termic, căldura cedată de
corpurile care se răcesc este egală cu suma dintre căldură
primită de corpurile care se încălzesc şi căldura disipată în
mediul înconjurător;
Qcedat = Qprimit + Qdisipat T9
Exemplul 1
În apa (1) dintr-un calorimetru se introduce un corp din cupru (2), cu
masa m2 = 150 g şi temperatura T2 = 373K. Apa din calorimetru are
m1 = 300 g şi temperatura T1 = 283 K. Se neglijează căldura absor-
bită de calorimetru şi pierderile de căldură. Să se afle temperatura de
echilibru a sistemului.
101
Date: m1 = 300 g; T1 = 283 K; c1 = 4185 J/kg·K; m2 = 150 g;
T2 = 373K; c2 = 380 J/kg·K.
Cerinţe: T .
T (K) T (K)
temperatura scade
(2) 373 corpul (2) cedează
căldură
T temperatura de
echilibru
(1) 283 temperatura creşte
corpul (1) primeşte
căldură
0 0
a1 a2
Rezolvare
se aplică ecuaţia calorimetrică:
Qprimit = Qcedat T8
• corpurile care participă la schimbul de căldură (fig. a1 ):
cantitatea de apă (1) m1;
corpul din cupru (2) m2 ;
• schimbul de căldură se realizează astfel:
apa, fiind mai rece, primeşte căldura Qprimit ;
corpul din cupru, fiind mai cald, cedează căldura Qcedat ;
• schimbul de căldură are loc până la atingerea stării de echili-
bru, când ambele corpuri au aceeaşi temperatură T (fig. a2 );
fig. a2 se numeşte diagramă calorimetrică;
• exprimarea căldurilor:
Qprimit = m1c1(T - T1 ); (1)
Qcedat = m2c2 (T - T2 ), respectiv Qcedat = m2c2 (T2 - T ) (2)
calcule: din relaţiile T8 , (1) şi (2) rezultă:
102
m1c1(T - T1 ) = m2c2 (T2 - T ) ⇒ m1c1T - m1c1T1 = m2c2T2 - m2c2T ⇒
m1c1T + m2c2T = m2c2T2 + m1c1T1 ⇒ T ( m1c1 + m2c2 ) = m2c2T2 + m1c1T1 ⇒
m2c2T2 + m1c1T1
T =
m2c2 + m1c1
J J
0,15kg×380 ×373 K+0,3kg×4185 ×283 K
kg·K kg·K
T = ≈ 286,9 K;
J J
0,15kg×380 +0,3kg×4185
kg·K kg·K
răspuns: T ≈ 286,9 K.
II.3.9. În vasul care conţine 2 kg de apă la temperatura 75 C se toar-

nă 3 kg de apă cu temperatura 40 C. Să se determine temperatura
de echilibru a amestecului astfel format.
II.3.10. O piesă metalică, de masă m1 = 4,185 kg şi încălzită până la

temperatura θ1 = 147 C, este introdusă într-un calorimetru ce conţine
V2 = 8 apă la temperatura de θ2 = 0 C. Temperatura de echilibru a
amestecului este θ = 7 C. Se neglijează căldura absorbită de calori-
metru şi pierderile de căldură sau substanţă. Să se afle căldura
specifică a metalului din care este confecţionată piesa.
II.3.11. Într-un calorimetru de capacitate calorică C1 se găseşte un li-

chid de capacitate calorică C2 = 2100 J/K la temperatura T2 = 320 K.
Se daugă în vas lichid de aceeaşi natură cu a celui existent dar de
volum V3 = 1,5V2 şi cu temperatura T3 = 360 K. La echilibru termic,
ssistemul are temperatura T = 335 K. Cerinţe: a. determinarea capa-
cităţii calorice a calorimetrului; b. trasarea diagramei calorimetrice.
II.3.12. Într-un calorimetru de capacitate calorică C1 = 100 J/K se gă-

seşte un lichid de capacitate calorică C2 = 1680 J/K la temperatura
T2 = 300 K. În lichid se introduce un eşantion de masă m3 = 200 g
încălzit până la T3 = 373 K. Eşantionul este realizat dintr-un aliaj de
zinc şi cupru, luate în proporţie de mase de ¼. Să se determine
temperatura de echilibru a sistemului.
103
II.3.13. Un volum V1 = 60 apă fierbinte la θ1 = 90 C trebuie răcit
până la θ = 80 C. Pentru aceasta se utilizează un corp din aluminiu
răcit la θ2 = - 40 C. Se neglijează orice pierderi de căldură sau sub-
stanţă. Aflaţi masa corpului din aluminiu.
Exemplul 2
Avem la dispoziţie apă cu temperatura θ1 = 70 C şi apă cu tempera-
tura θ2 = 35 C. Trebuie să obţinem apă cu temperatura θ = 55 C.
Când se realizează amestecul, fracţiunea f = 1/3 din căldura cedată
de apa caldă se disipă în mediul înconjurător. Să se afle în ce raport
trebuie să fie masele de apă pentru a obţine apa dorită.
Date: c1 = c2 ; θ1 = 70 C; θ2 = 35 C; θ = 55 C; f = 1/3.
Cerinţe: m1 / m2 .
Rezolvare
se aplică ecuaţia calorimetrică:
Qcedat = Qprimit + Qdisipat T9
o corpurile care participă la schimbul de căldură:
cantitatea m1 de apă cu temperatura θ1;
cantitatea m2 de apă cu temperatura θ2 ;
mediul înconjurător – vasul în care se face amestecul,
aerul etc;
o schimbul de căldură se realizează astfel:
apa mai rece ( m2 ) primeşte căldura Qprimit ;
mediul încojurător primeşte căldura Qdisipat ;
apa mai caldă ( m1 ) cedează căldura Qcedat ;
o schimbul de căldură are loc până la atingerea stării de echili-
bru, când amestecul ajunge la temperatura de echilibru θ;
o exprimarea căldurilor:
Qprimit = m2c2 (θ - θ2 ); (1)
Qcedat = m1c1(θ - θ1 ); respectiv Qcedat = m1c1(θ1 - θ); (2)
Qdisipat = f Qcedat ; (3)
calcule: din relaţiile T9 , (1), (2) şi (3) rezultă:
104
m1c1(θ1 - θ) = m2c2 (θ - θ2 ) + fm1c1(θ1 - θ) ⇒ m1( θ1 - θ)(1 - f ) = m2 (θ - θ2 ) ⇒
m1 ( θ - θ2 )
=
m2 (θ1 - θ)(1 - f )
m1 55 C - 35 C
= = 2;
m2 (70 C - 55 C)(1-1/3)
m
răspuns: 1 = 2 .
m2
II.3.14. Într-un calorimetru de capacitate calorică C1 = 125 J/K, aflat

la temperatura mediului înconjurător θ1 = 27 C, se toarnă un lichid cu
capacitatea calorică C2 = 875 J/K şi temperatura θ2 = 67 C. Tempe-
ratura de echilibru a sistemului este θ = 60 C. Să se calculeze
raportul dintre căldura disipată în mediul înconjurător şi căldura
cedată de lichid.
II.3.15. Într-un calorimetru de capacitate calorică C1 = 100 J/K se află

un lichid de capacitate calorică C2 = 3 C1 la temperatura mediului
înconjurător θ1 = 25 C. În calorimetru se introduce un corp de
capacitate calorică C3 = 0,25 C2 , aflat la temperatura temperatura
θ3 = 100 C. Să se afle pentru ce valoare a căldurii disipate în mediul
înconjurător, temperatura de echilibru a sistemului este θ = 35 C.
Lucrul mecanic
• starea de încălzire a unui corp se poate modifica nu numai prin

schimb de căldură ci şi prin efectuarea de lucru mecanic asupra lui;
în acest caz, are loc un transfer de energie mecanică, care duce la
creşterea temperaturii corpului;
• exemple:
o piesele prelucrate la strung se încălzesc;
o frânarea bruscă a unui automobil duce la încălzirea anvelo-
pelor;
105
o dacă ne-au îngheţat mâinile, le putem încălzi frecându-le una
de alta;
o frecând cu o bucată de tifon rezervorul unui termometru,
constatăm că mercurul începe să urce;
• evaluarea energetică a acestui transfer se face prin intermediul:
o lucrului mecanic, deoarece acesta măsoară variaţia energiei
mecanice
L = ΔEc
L = ΔE sau M26, 28, 30
L = - ΔEp
o căldurii, deoarece aceasta pune în evidenţă variaţia tempe-
raturii;
Q = mc ΔT sau Q = C ΔT T6, 7
• convenţie de semn pentru lucrul mecanic:
o L > 0 când lucrul mecanic este efectuat de către forţele din
interiorul sistemului;
o L < 0 când forţele exterioare efectuează lucru mecanic asupra
sistemului;
• ţinând cont de convenţiile de semn pentru căldură şi lucrul meca-
nic, dacă nu există pierderi,
L =Q T10
Exemplul 3
Un corp confecţionat din zinc este lansat pe o suprafaţă orizontală
aspră cu viteza v 0 = 20 m/s. Să se determine variaţia temperaturii
corpului dacă, datorită frecării, corpul se opreşte. Se neglijează
pierderile de energie.
Date: v 0 = 20 m/s; c = 400 J/kg·K. Cerinţe: ΔT .
Rezolvare
pentru că nu există pieredri, se aplică relaţia
L =Q T10
o se exprimă lucrul mecanic prin intermediul variaţiei energiei
cinetice a corpului
⎧⎪L = Ec f - Eci 1
L = ΔEc ⇒ ⎨ ⇒ L = - Eci ⇒ L = Eci ⇒ L = mv 02 (1)
⎪⎩Ec f = 0 2
o se exprimă căldura
Q = mc ΔT (2)
calcule:
o din relaţiile T10 , (1) şi (2) rezultă:
106
L =Q
1 1 v2
L = mv 02 ⇒ mv 02 = mcΔT ⇒ ΔT = 0 (3)
2 2 2c
Q = mcΔT
o înlocuirea valorilor în relaţia (3):
400 m2 /s2
ΔT = = 0,5 K ;
2·400 J/kg·K
răspuns: ΔT = 0,5 K .
II.3.16. Corpul de capacitate calorică C = 75 J/K îşi modifică energia

cinetică de Ec1 = 32 J la Ec 2 = 2 J datorită forţei de frecare. Conside-
rând că 50% din variaţia enegei cinetice este absorbită de corp, să
se afle variaţia temperaturii corpului.
II.3.17. O bilă din plumb este lăsată liberă la înălţimea h. La impactul

cu solul, bila se încălzeşte cu Δθ = 1,2 C. Considerând că bila a
absorbit 80% din energia cu care ajunge la sol, să se afle înălţimea h
de la care căzut aceasta. Se va considera g = 10 N/kg.
II.3.18. Un corp din plumb alunecă cu viteză constantă pe o

traiectorie rectilinie orizontală, parcurgând Δx = 64 m. La finalul de-
plasării, se constată o creştere a temperaturii corpului cu Δθ = 0,8 C.
Coeficientul de frecare la alunecare are valoarea μ = 0,25.
Considerând g = 10 N/kg, să se determine fracţiunea din lucrul
mecanic efectuat de forţa de frecare disipată în mediul înconjurător.
II.3.19. O bilă din plumb cade fără viteză iniţială de la înălţimea

h = 20 m. La ciocnirea cu solul, bila înregistrează o creşterea tempe-
raturii cu Δθ = 0,5 C pentru că absoarbe 1/3 din energia cinetică cu
care a ajuns la sol. Să se afle ce fracţiune din greutatea bilei
reprezintă forţa de rezistenţă din partea aerului în timpul căderii ei
spre sol. Se va considera g = 10 N/kg.
107
II.4. Combustibili. Instalaţii de încălzire. Motoare termice
• combustibili:
o combustibilii sunt substanţe care, prin ardere, degajă căldură;
o căldură degajată se calculează cu formula
Qard. = mq T11
unde m este masa de combustibil arsă şi q reprezintă o constantă de
material (vezi tabelul 3 pag. 220), numită putere calorică, şi care are
ca unitate de măsură < q > = J/kg;
• instalaţii de încălzire:
o în majoritatea instalaţiilor de încălzire ard combustibili şi
căldura obţinută este transferată mediului înconjurător;
o randamentul unei instalaţii termice este egal cu raportul dintre
căldura utilă şi căldura degajată prin arderea combustibilului,
adică
Q Qu
η= u = T12
Qard. mcomb.q
• motoarele termice:
o sunt dispozitive care, primind căldură, furnizează lucru
mecanic;
o randamentul unui motor termic este egal cu raportul dintre
lucrul mecanic furnizat şi căldura primită; ca urmare,
L Q - Qcedata
η= = primita T13
Qprimita Qprimita
Probleme
II.4.1. Prin arderea unei cantităţi m = 10 kg de lemn se obţine căldura

Q = 9·107 J. Să se afle puterea calorică a lemnului folosit.
II.4.2. Calculaţi căldura care se degajată prin arderea unui volum

V = 50 cm3 de alcool.
II.4.3. În fiecare zi, pentru încălzirea unei camere este necesară

căldura Q0 = 250 MJ. Se dispune de cantitatea m = 1000 kg petrol.
108
Considerând că nu există pierderi, câte zile va putea fi încălzită
camera?
II.4.4. La flacăra unei spirtiere se încălzeşte o eprubetă cu lichid, de

capacitate calorică totală C = 50 J/K. Considerând că nu există pier-
deri, să se afle cantitatea de alcool necesară încălzirii cu Δθ = 27 C
a eprubetei cu lichid.
II.4.5. Un vas cu apă primeşte căldura Q = 11,5 MJ de la o instalaţie

termică de randament η = 40%. Să se determine cantitatea de petrol
consumată.
II.4.6. Un vas cu apă de capacitate calorică totală C = 50 kJ/K este

încălzit de la θ1 = 20 C până la θ2 = 80 C cu ajutorul unei instalaţii
de încălzire care funcţionează cu lemne de putere calorică
q = 9 MJ/kg. Pentru încălzirea vasului cu apă au fost arse
mc = 4 / 3 kg lemne. Să se calculeze: a. căldura utilă; b. căldura pier-
dută; c. randamentul insrtalaţiei de încălzire.
II.4.7. O bară subţire din aluminiu, cu secţiunea S0 la temperatura

θ0 = 0 C este încălzită cu o instalaţie termică de randament η. În
instalaţie se consumă cantitatea mc de combustibil cu puterea
calorică q. Să se deducă expresia alungirii barei.
II.4.8. Un motor termic furnizează lucrul mecanic L = 20 kJ atunci

când primeşte căldura Qp = 100 kJ. Să se afle: a. căldura cedată
mediului înconjurător; b. randamentul motorului.
II.4.9. Motorul termic cu randamentul de η = 40% cedează mediului

înconjurător căldura Qc = 60 kJ. Să se afle: a. căldura primită de
motor; b. lucrul mecanic furnizat de motor.
II.4.10. Un tractor consumă mc = 12 kg de motorină pe distanţa

Δx = 6 km. Ştiind că motorul tractorului lucrează cu randamentul
η = 28%, să se determine forţa de trecţiune a motorului.
109
II.4.11. Un motor termic, de randament η = 27%, consumă 1,4 kg
benzină pe oră. Să se determine puterea utilă a motorului.
II.4.12. Motorul unui automobil furnizează puterea P = 22 kW la un

randament de η = 42%. Automobilul parcurge distanţa Δx = 180 km cu
viteza medie v m = 43,2 km/h. Să se afle volumul de benzină
consumat pe distanţa dată.
II.5. Schimbarea stării de agregare

Topirea – solidificarea
• definiţii
o trecerea unui corp din stare solidă în stare lichidă se numeşte
topire;
o trecerea unui corp din stare lichidă în stare solidă se numeşte
solidificare;
• legi
o topirea/solidificarea se produce la o anumită temperatură,
numită temperatură de topire/solidificare; temperatura de
topire/solidificare este o constantă de material (vezi tabelul 4 b.
de la pag. 220), influenţată de presiunea la care au loc cele
două fenomene; dacă topirea şi solidificarea au loc la aceeaşi
presiune Ttopire = Tsolidificare ;
o la presiune constantă, în timpul topirii/solidificării, temperatura
amestecului solid-lichid rămâne constantă;
• aspecte energetice
o topirea se face cu absorbţie de căldură;
o solidificarea are loc cu cedare de căldură;
o căldura schimbată cu mediul înconjurător de către un corp
care se topeşte/solidifică se numeşte căldură latentă de
topire/solidificare; simbolul căldurii latente este Qlatenta ;
o căldura latentă specifică de topire/solidificare a unei substanţe
este egală cu raportul dintre căldura latentă de topire/soli-
dificare şi masa corpului alcătuit din acea substanţă (vezi
tabelul 4 b. de la pag. 220); simbolul căldurii latente specifice
de topire/solidifcare este λ topire / λ solidificare ; cele două călduri
specifice latente sunt egale dacă fenomenele au loc la
aceeaşi presiune;
110
o căldura latentă se calculează folosind relaţia:
Qlatenta topire/solidificare = mλ topire/solidificare T14
Probleme
II.5.1. Să se calculeze necesară pentru a topi 5 kg de gheaţă aflată la

0 C.
II.5.2. O cantitate m = 50 g de naftalină, aflată la temperatura θ = 25 C,

trebuie topită. De câtă căldură este nevoie?
II.5.3. Un volum V = 0,9 de apă, aflată la θ = 20 C, trebuie transfor-

mat într-un amestec de apă şi gheaţă într-un raport de mase
mapa / mgheata = 1/ 3. Să se calculeze căldura cedată pe parcursul
acestor fenomene.
II.5.4. Într-un vas de capacitate calorică C = 100 J/K se găseşte un

amestec de apă şi gheaţă, de mase mapa = 500 g şi mgheata = 20 g.
Vasul este încălzit la o instalaţie termică de randament η = 80%. Să
se afle cantitatea de alcool care trebuie consumată în instalaţie
pentru ca temperatura sistemului să ajungă la θ = 20 C.
II.5.5. Într-un vas de capacitate calorică neglijabilă se găseşte gheaţă

de masă m1 = 100 g, la temperatura θ1 = -10 C. În vas se toarnă apă
la θ2 = 30 C astfel încât, în starea de echilibru termic, în vas se află
numai apă la θ = 0 C. Să se determine masa apei care s-a turnat în
vas. Se neglijează pierderile de căldură.
Exemplul 1
Într-o cantitate de apă cu masa m1 = 200 g şi temepratura θ1 = 10 C
se introduce o bucată de gheaţă de masă m2 = 200 g, aflată la
temperatura θ2 = -10 C. Caracterizaţi sistemul în starea finală. Se
neglijează pierderile de căldură.
Date: m1 = 200 g; θ1 = 10 C; c1 ≈ 4200 J/kg·K; m2 = 200 g;
θ2 = -10 C; c1 ≈ 2100 J/kg·K; λ t ≈ 33,5·104 J/kg.
Cerinţe: θ, mgheata , mapa .
111
Rezolvare
analiză
• între apă şi gheaţă are loc un schimb de căldură până la
realizarea stării de echilibru termic, caracterizată de temperatura
θ; deoarece apa este mai caldă decât gheaţa, schimbul de
căldură se realizează astfel:
apa cedează căldură;
gheaţa primeşte căldură;
• schimbul de căldură este însoţit de următoarele fenomene
termice:
apa – răcire şi o posibilă solidificare;
gheaţa – încălzire şi o posibilă topire;
• pentru a afla care dintre fenomenele posibile are loc, topirea
gheţii sau solidificarea apei, sau poate nici unul, se procedează
astfel:
se calculează căldura cedată de apă prin răcirea până la
θ0 = 0 C :
Qcedat = m1c1(θ0 - θ1 ) ⇒ Qcedat = m1c1(θ1 - θ0 ) = 8400 J
se calculează căldura necesară gheţii pentru a ajunge
la θ0 = 0 C :
Qnecesar incalzire = m2c2 (θ0 - θ2 ) ⇒ Qnecesar incalzire = 4200 J
se compară căldurile calculate şi se observă că
Qcedat > Qnecesar , ceea ce înseamnă că are topirea gheţii;
• se pune întrebarea dacă gheaţa se topeşte în totalitate sau
parţial; pentru a afla răspunsul:
se calculează căldura necesară gheţii pentru a se topi
Qnecesar topire = m2 λ t = 67000 J ;
se calculează căldura rămasă după încălzirea gheţii
Qramas = Qcedat - Qnecesar incalzire = 4200 J ;
se compară căldurile calculate şi se observă că
Qramas < Qnecesar topire , ceea ce înseamnă că are loc topirea
parţială a gheţii;
• concluziile obţinute în urma analizei sunt:
în starea finală sistemul este format din apă şi gheaţă, deci
θ = 0 C;
parte din gheaţă se topeşte, deci scade masa gheţii şi creşte
cea a apei;
112
diagrama calorimetrică este redată în fig. de mai jos :
θ ( C)
răcire
10
0
topire
încălzire
- 10
se aplică ecuaţia calorimetrică pentru a afla masa gheţii topite :

• Qprimit = Qcedat (1)
• Qcedat = m1c1(θ1 - θ) (2)
• Qprimit = m2c2 (θ - θ2 ) + m2′ λ t (3)
calcule :
• din relaţiile (1), (2) şi (3) se obţine :
m1c1(θ1 - θ) - m2c2 (θ - θ2 )
m1c1(θ1 - θ) = m2c2 (θ - θ2 ) + m2′ λ t m2′ =
λt
• înlocuirea valorilor :
J J
0,2 kg·4200 ·10 C-0,2 kg·2100 ·10 C
kg C kg C
m2′ = ≈ 12,5 g
4 J
33,5 · 10
kg
• calcularea masei de apă:
m1′ = m1 + m2′ = 212,5 g
• calcularea masei de gheaţă:
m2′′′ = m2 - m2′ = 187,5 g
răspuns: θ = 0o C, mapa = 212,5 g, mgheata = 187,5 g.
II.5.6. Într-un calorimetru de capacitate calorică neglijabilă se găseşte

apă de capacitate calorică C1 = 420 J/K , la temepratura θ1 = 5 C . În
apă se introduce o bucată de gheaţă de capacitate calorică
C2 = 1680 J/K, aflată la temperatura θ 2 = -25 C. Caracterizaţi
sistemul în starea finală. Se vor face aproximaţiile: c1 ≈ 4200 J/kg·K,
c2 ≈ 2100 J/kg·K. Se neglijează pierderile de căldură.
113
II.5.7. Într-un calorimetru de capacitate calorică C = 100 J/K se
găseşte apă de capacitate calorică C1 = 2100 J/K la temepratura
θ1 = 8 C . În apă se introduce o bucată de gheaţă de capacitate
calorică C2 = 63 J/K, aflată la temperatura θ2 = - 5 C. Caracterizaţi
sistemul în starea finală. Se vor face aproximaţiile: c1 ≈ 4200 J/kg·K,
c2 ≈ 2100 J/kg·K. Se neglijează pierderile de căldură.
II.5.8. În apa de capacitate calorică C1 = 1470 J/K, aflată la tempera-

tura θ1 = 10 C, se introduce o bucată de gheaţă de capacitate
calorică C2 = 420 J/K, aflată la temperatura θ2 = -15 C. Să se afle
raportul dintre masa gheţii în stare finală şi cea în stare iniţială. Se
vor face aproximaţiile: c1 ≈ 4200 J/kg·K, c2 ≈ 2100 J/kg·K. Se negli-
jează pierderile de căldură.
II.5.9. Într-un calorimetru de capacitate calorică C = 271 J/K se gă-

seşte alcool de capacitate calorică C1 = 729 J/K la temepratura
θ1 = 20 C în care se introduce o bucată de gheaţă de masă
m2 = 50 g, aflată la temperatura θ2 = 0 C. Să se afle: a. temperatura
amestecului în stare finală; b. densitatea amestecului în starea finală.
Se va face aproximaţia: c2 ≈ 4200 J/kg·K. Se neglijează pierderile de
căldură şi variaţia densităţii cu temperatura.
Vaporizarea – condensarea
• definiţii
o trecerea unui corp din stare lichidă în stare vapori se numeşte
vaporizare;
o vaporizarea poate avea loc:
la suprafaţa lichidului, fenomen numit evaporare;
în toată masa lichidului, fenomen numit fierbere;
o trecerea unui corp din stare de vapori în stare lichidă se
numeşte condensare;
114
• legi
o fierberea se produce la o anumită temperatură, numită tempe-
ratură de fierbere (vezi tabelul 4 a pag. 220); temperatura de
fierbere este o constantă de material, influenţată de presiunea
la care are loc fenomenul;
o la presiune constantă, în timpul fierberii, temperatura rămâne
constantă;
• aspecte energetice
o vaporizarea se face cu absorbţie de căldură;
o condensarea are loc cu cedare de căldură;
o căldura schimbată cu mediul înconjurător de către un corp
care se vaporizează/condensează se numeşte căldură latentă
de vaporizare/condensare; simbolul căldurii latente este
Qlatenta ;
o căldura latentă specifică de vaporizare/condensare a unei
substanţe este egală cu raportul dintre căldura latentă de
vaporizare/condensare şi masa corpului alcătuit din acea
substanţă (vezi tabelul 4 a pag. 220); simbolul căldurii latente
specifice de vaporizare/condensare este λ vaporizare / λ condensare ;
cele două călduri specifice latente sunt egale dacă fenome-
nele au loc la aceeaşi presiune;
o căldura latentă se calculează folosind relaţia
Qlatenta vaporizare/condensare = mλ vaporizare/condensare T15
II.5.10. O cantitate de 4 kg apă, aflată la 100 C, este transformată în

vapori. Să se determine căldura necesară producerii vaporizării apei.
II.5.11. Pentru încălzirea până la θ2 = 100 C a m = 2,5 kg de apă

aflate la θ1 = 20 C se consumă căldura Q = 106 J. Neglijând pierde-
rile de căldură, să se afle masa de apă care s-a transformat în
vapori.
II.5.12. Să se calculeze căldura necesară transformării a 100 g de

gheaţă, aflată la temperatura θ1 = -10 C, în vapori la θ2 = 100 C.
II.5.13. Într-un calorimetru de capacitate calorică C1 = 200 J/K se gă-

seşte apă de capacitate calorică C2 = 4200 J/K la temepratura
θ1 = 90 C. În apă se toarnă o cantitate m3 = 1 kg de plumb topit, aflat
115
la temperatura θ3 = 327 C. Caracterizaţi sistemul în starea finală. Se
va face aproximaţia c2 ≈ 4200 J/kg·K. Se neglijează pierderile de
căldură şi de substanţă.
II.5.14. Într-un vas metalic de capacitate calorică C1 = 200 J/K se

găseşte apă de capacitate calorică C2 = 2100 J/K la temepratura
θ1 = 50 C. În apă se introduce o bucată de gheaţă de masă
m3 = 150 g aflată la temperatura θ3 = 0 C. După ce se ajunge în
starea de echilibru termic, vasul cu apă este pus la un încălzitor care
funcţionează cu petrol. Prin consumarea a mc = 10 g de petrol, se
vaporizează m2′ = 50 g de apă. Să se afle randamentul încălzitorului.
II.5.15. Să se afle de la ce înălţime ar trebui să cadă o alice de plumb

pentru ca să se evapore la impactul cu solul. În momentul începerii
căderii, alicele au temperatura θ1 = 27 C. Se va considera g = 10 N/kg.
116
Capitolul III
FENOMENE ELECTROMAGNETICE
III.1. Electrizarea corpurilor
• electrizarea corpurilor
o electrizarea este fenomenul fizic prin care corpurile capătă o
proprietate nouă, care constă în capacitatea acestora de a
atrage corpuri uşoare;
• sarcina electrică
o sarcina electrică este o mărime fizică scalară care măsoară
starea de electrizare a unui corp;
o simbolul sarcinii electrice este litera q;
o unitatea de măsură a sarcinii electrice se numeşte coulomb,
< q >= C;
o sarcina electrică poate avea valori pozitive sau negative;
o valoarea q0 = 1,6·10-19 C poartă numele de sarcină electrică
elementară;
• corpurile sunt alcătuite din atomi;
• fiecare atom este format din:
o nucleu, în care există:
neutroni, particule neutre, qneutron = 0;
protoni, particule încărcate pozitiv, qproton = 1,6·10-19 C;
o înveliş electronic, format din electroni, care au sarcină elec-
trică negativă, qelectron = -1,6·10-19 C;
• atomul este neutru din punct de vedere electric;
• sarcina electrică:
o a unui atom este egală cu suma sarcinilor electrice ale consti-
tuienţilor săi:
qatom = qnucleu + qinvelis E1
o a nucleului este egală cu suma sarcinilor electrice ale
protonilor
qnucleu = Zqproton E2
o a învelişului electronic este egală cu suma sarcinilor electrice
ale electronilor
117
qinvelis = Zqelectron E3
• atomul poate primi sau ceda electroni – fenomen numit ionizare;
• electrizarea prin frecare sau prin contact este fenomenul fizic în
cadrul căruia are loc un transfer de electroni între corpuri:
o corpul neutru, care primeşte electroni, se încarcă cu sarcină
electrică negativă;
o corpul neutru, care cedează electroni, se încarcă cu sarcină
electrică pozitivă;
• două corpuri, frecate unul de celălalt, se electrizează simultan cu
sarcini electrice de semne contrare;
• prin contactul dintre un corp neutru şi unul electrizat, corpul
neutru se încarcă cu sarcini electrice de acelaşi semn ca şi corpul
electrizat;
• dacă se consideră că aceste corpuri sunt izolate din punct de
vedere electric de mediul înconjurător, atunci:
o sarcinile cu care se încarcă prin frecare au aceeaşi mărime;
o sarcina electrică a corpului electrizat se distribuie în mod egal
între cele două corpuri numai atunci când acestea sunt
metalice şi identice;
• consevarea sarcinii electrice: sarcina electrică iniţială a corpurilor
între care are loc transfer de electroni este egală cu sarcina lor
electrică în starea finală; adică,
qinitial = qfinal sau q1 + q2 + q3 + ... = q1′ + q2′ + q3′ + ... E4
Probleme
III.1.1. Atomul de heliu are numărul de ordine Z = 2. Calculaţi a.

sarcina electrică a invelişului electronic al atomului de heliu; b.
sarcina electrică a nucleului de heliu; c. sarcina electrică a atomului
de heliu; d. sarcina electrică a ionului de heliu după ce pierde un
electron; e. sarcina electrică a ionului de heliu după ce pierde doi
electroni.
III.1.2. Prin frecarea unei baghete de sticlă cu o ţesătură din bumbac,

aceasta pierde n = 107 electroni. Să se afle: a. sarcina electrică a
baghetei din sticlă; b. sarcina electrică a ţesăturii din bumbac.
118
Exemplul 1
O bilă din aluminiu, de masă m = 54 g, pierde prin frecare câte un
electron de fiecare atom. Masa unui mol de aluminiu este
μ = 27 g / mol . Numărul lui Avogadro are valoarea NA ≈ 6·1023 mole-
cule/mol. Să se afle sarcina electrică a bilei, dacă în starea iniţială
era neutră.
Date: m = 54 g; μ = 27 g/mol; NA ≈ 6·1023 mol-1; qelectron = -1,6·10-19 C;
qinitial = 0.
Cerinţe: qbila .
Rezolvare
se aplică principiul conservării sarcinii electrice E4 :
q initial = q final
q initial = 0 ⇒ qbila = - qelectroniplecati (1)
q final = qbila + qelectroniplecati
se exprimă sarcina electronilor plecaţi:
qelectroni plecati = Nqelectron (2)
se exprimă numărul electronilor plecaţi, ştiind că este egal cu nu-
mărul atomilor de aluminiu
N electroni plecati = Natomi de aluminiu

m
m Nelectroni plecati = NA (3)
Natomi de aluminiu = NA μ
μ
calcule:
o din (1), (2) şi (3), se obţine :
m
qbila = - NA qelectron (4)
μ
o se înlocuiesc valorile în (4) :
54 g 1
qbila = - 6·1023 ( - 1,6·10-19C) = 19,2·10 4 C
g mol
27
mol
răspuns: qbila = 19,2·10 4 C .
III.1.3. Un eşantion dintr-un aliaj conţine N = 12·1023 atomi. Raportul

numerelor de atomi din aliaj este N1 / N2 = 0,25. Prin frecare, atomii
primului metal pierd câte un electron fiecare iar ai celuilalt câte doi
electroni. Să se afle sarcina electrică a eşantionului.
119
III.1.4. O baghetă din sticlă este încărcată cu sarcina electrică
q1 = 3,2·10-3 C. Să se afle: a. numărul electronilor care au părăsit
bagheta; b. cât devine sarcina electrică a baghetei dacă mai pierde
N2 = 12·1015 electroni; c. cât devine sarcina electrică a baghetei dacă
primeşte N3 = 12·1015 electroni.
III.1.5. O bandă de celuloid frecată cu o ţesătură din lână se încarcă

cu sarcina electrică q = −1,6·10-2 C . Să se calculeze numărul
electronilor schimbaţi de bandă cu ţesătura din lână.
Exemplul 2
Bila metalică A este încărcată cu sarcina electrică qAi = - 4,8·10- 2 C.
Bila este pusă, simultan, în contact cu două bile metalice identice, B
şi C, neutre electric. Să se afle: a. sarcina electrică a fiecărei bile
după contactul electric dintre ele; b. variaţia numărului de electroni în
exces din bila A în urma contactului cu celelalte două bile.
Date: qAi = - 4,8·10- 2 C; qelectron = -1,6·10-19 C; qBi = qCi = 0.
Cerinţe: a. qAf ; qBf ; qCf ; b. ΔN A .
Rezolvare
a.
se aplică principiul conservării sarcinii electrice E4 :
qinitial = qfinal
qinitial = qAi qAi = qAf + qBf + qCf (1)
q final = qAf + qBf + qCf
bilele metalice fiind identice, surplusul de electroni se distribuie în
mod egal între cele trei bile, astfel că
qAf = qBf = qCf (2)
calcule
din (1) şi (2), se obţine
q
qAi = 3qAf ⇒ qAf = qBf = qf = Ai = -1,6·10- 2 C; (3)
3
b.
• se aplică relaţia E3 în cazul bilei A:
120
qAi
NAi =
qelectron
qAf qAf qAi qAf - q Ai
NAf = ⇒ ΔNA = - = (4)
qelectron qelectron qelectron qelectron
ΔNA = NAf - NAi
calcule:
o din rezultatul (3) şi (4), se obţine:
q /3 - qAi 2 q Ai
ΔNA = Ai =- (5)
qelectron 3 qelectron
o se înlocuiesc valorie în (5):
2 - 4,8·10- 2 C
ΔNA = - -19
= -2·1017 electroni.
3 -1,6·10 C
III.1.6. Două corpri metalice identice sunt încărcate astfel: primul are
un deficit de N1 = 4·1016 electroni iar celălalt are sarcina electrică
q2 = - 6,4 mC. Să se afle sarcina electrică a fiecărui corp după pune-
rea lor în contact electric.
III.1.7. Fiecare din cele trei corpuri metalice identice, după ce sunt
aduse în contact electric, are un surplus de N = 1,5·1017 de electroni.
Înainte de aducerea în contact electric, primul corp era încărcat cu
sarcina electrică q1 = 9,6 mC iar al doilea cu q2 = - 8 mC. Să se afle
sarcina electrică cu care era încărcat al treilea corp înainte de con-
tactul electric.
III.2. Interacţiunea corpurilor electrizate
• interacţiuni între corpuri încărcate electric:

o corpurile încărcate cu sarcini electrice de acelaşi semn se res-
ping reciproc;
o corpurile încărcate cu sarcini electrice de semne contrare se
atrag reciproc;
• forţa are măsoară interacţiunea corpurilor încărcate electric, aflate
în repaus, se numeşte forţă electrostatică;
121
(1) (2) (1) (2)
F2→1 F1→2 F2→1 F1→2

(1) (2) (1) (2)
F2→1 F1→2 F2→1 F1→2

a1 a2
• forţa electrostatică dintre două corpuri încărcate electric, conside-

rate de dimensiuni mult mai mici decât distanţa dintre ele:
o are direcţia liniei ce uneşte corpurile încărcate electric;
o sensul ei depinde de semnul sarcinilor electrice ale celor două
corpuri:
fig. a1 - sarcini de acelaşi semn;
fig. a 2 - sarcini de semne contrare;
o are modulul:
direct proporţional cu fiecare dintre modulele sarcinilor
electrice;
invers proporţional cu pătratul distanţei dintre corpurile
considerate punctiforme;
dependent de mediul în care se află corpurile;
o legea lui Coulomb reflectă factorii de care depinde modulul
forţei electrostatice în cazul corpurilor considerate
punctiforme:
q q
F =k 1 2 2 E5
r
Precizări cu privire la textul problemelor:
• dacă nu se precizează mediul, se consideră că interacţiunile ele-
ctrostatice au loc în vid sau în aer, pentru care
N·m2
kaer ≈ k vid = 9·109 ;
C2
• firele folosite pentru prinderea corpurilor sunt izolatoare electrice,
de masă neglijabilă şi inelastice, numite fire ideale;
• dimensiunile corpurilor vor fi considerate mult mai mici decât
distanţa dintre corpuri, deci vor fi corpuri punctiforme.
122
Probleme
III.2.1. Calculaţi forţa cu care interacţionează două corpuri, fiecare

încărcat cu sarcina electrică de 10 µC, situate la 6 cm unul de altul.
III.2.2. Între sarcinille electrice a două corpuri, situate la distanţa

r = 9 cm, există relaţia q2 = -1,5 q1. Corpurile interacţionează cu o
forţă de modul F = 15 N. Să se afle sarcinile electrice cu care sunt
încărcate corpurile.
III.2.3. Să se determine cum se schimbă forţa electrostatică dintre

două corpuri electrizate dacă distanţa dintre ele se dublează.
III.2.4. Corpul A (m > 1,03 kg) este suspendat prin interme-

diul unui fir ideal şi aşezat deasupra corpului B, la distanţa A
r = 3 cm de acesta (fig.III.2.4). Corpul B este fixat pe un
suport izolator. Să se afle variaţia tensiunii din fir atunci B
când corpurile se încarcă cu sarcini electrice egale fiecare
cu 10-6 C, de acelaşi semn, respectiv de semn contrar.
Fig.III.2.4
III.2.5. La capetele unui resort izolator, de constantă elastică k1 =

= 180 N/m şi lungime 0 = 25 cm în stare nedeformată, sunt prinse
două corpuri. Sistemul este aşezat pe un suport orizontal izolator şi
lipsit de frecări. Când corpurile se electrizează, lungimea resortului
devine = 30 cm. Ştiind că sarcina electrică a unuia dintre corpuri
este q1 = 2 ·10-6 C, să se afle sarcina electrică a celuilalt corp.
III.2.6. Bila A, de greutate G = 10 N, este

suspendată prin intermediul unui fir ideal
(fig.III.2.6). Bila B este fixată pe un suport B
izolator. Se încarcă bilele cu sarcini electrice
egale fiecare cu 10-6 C , dar de semn contrar. A
Fig.III.2.6.
La echilibru, bilele sunt situate pe orizontala ce
trece prin bila B. Ştiind că tensiunea din fir este T = 10 2 N, să se
afle distanţa dintre bile.
123
III.2.7. Bilele A şi B sunt aşezate pe un plan
înclinat cu unghiul α = 30 faţă de orizontală A
şi lipsit de frecări (fig.III.2.7). Bila A, prinsă de B
un resort care are constanta elastică α
k = 100 N/m, are greutatea G = 20 N. Bila B Fig. III.2.7.
este prinsă la baza planului înclinat de o bară
izolatoare fixă. Cînd bilele sunt încărcate cu sarcini electrice egale şi
de semn contrar, q1 = - q 2 = 10 - 6 C, alungirea resortului este dublă faţă
de cea în absenţa electrizării bilelor. Să se afle: a. alungirea
resortului când bilele nu sunt electrizate; b. distanţa dintre cele două
bile atunci când acestea sunt electrizate.
III.2.8. Bilele A şi B sunt aşezate pe un B A F

plan izolator orizontal, la distanţa
r = 12 cm una faţă de cealaltă (fig.
III.2.8). Bila B este fixă iar bila A, de Fig. III.2.8.
greutate G = 20 N, se poate deplasa cu
frecare pe planul orizontal. Coeficientul de frecare la alunecare are
valoarea μ = 0,2. Se încarcă bilele cu sarcinile electrice
qA = - qB = 2 ·10- 6 C. Să se afle valoarea minimă a forţei care trebuie
să acţioneze asupra bilei A pentru a o pune în mişcare.
III.2.9. Trei particule A, B şi C, încărcate cu sarcinile electrice

qA = - qB = qC = 2 ·10- 6 C, sunt situate în vârfurile unui triunghi echila-
teral de latură = 20 cm. Să se afle forţa electrostatică ce acţionea-
ză asupra particulei A.
III.2.10. Se dă sistemul din fig.III.2.10, pentru care se cunosc:

qA = 2 ·10- 6 C, qB = - 6 ·10- 6 C, qC = 9 ·10- 6 C, A B C
rAC = 60 cm şi rBC = 30 cm. Să se afle: a.
caracteristicile rezultantei forţelor electrosta- r AC
rBC
tice ce acţionează asupra corpului A; b.
Fig. III.2.10.
valoarea sarcinii qC′ pentru care corpul B este
în echilibru sub acţiunea forţelor electrostatice.
124
III.2.11. Patru corpuri identice, aşezate în vârfurile unui pătrat, sunt
încărcate cu sarcini electrice identice. Forţa de interacţiune dintre
două corpuri situate în vârfuri vecine are modulul F = 0,5 N. Să se
afle caracteristicile rezultantei forţelor electrostatice ce acţionează
asupra unuia dintre corpuri.
III.2.12. Pe fundul unui vas cu petrol este fixat un corp încărcat cu

sarcina electrică q1 = - 4,9 ·10- 6 C. De corp este prins printr-un fir
ideal un înveliş sferic de masă m = 400 g, încărcat cu sarcina electric
q2 = - 9 ·10- 6 C. Distanţa dintre cele două corpuri este r = 63 cm.
Pentru petrol, kpetrol = k vid / 2. Se va considera g = 10 N/kg. Să se
afle : a. volumul exterior al învelişului sferic pentru care tensiunea în
firul de legătură este T = 0,5 N; b. volumul exterior al învelişului
sferic pentru care, la schimbarea semnului sarcinii electrice a
învelişului sferic, tensiunea în firul de legătură este nulă.
III.3. Circuit electric. Intensitatea curentului electric
• cel mai simplu circuit este format din:

o generator/sursă electrică;
o consumator;
o întrerupător;
o conductoare de legătură;
• curentul electric este un fenomen fizic şi, în cazul conductoarelor
metalice, înseamnă mişcarea dirijată a electronilor de conducţie;
• intensitatea curentului electric
o definiţie: intensitatea curentului electric este mărimea fizică
fundamentală, egală cu raportul dintre sarcina electrică a
electronilor de conducţie ce străbat secţiunea transveraslă a
conductorului şi intervalul de timp corespunzător;
o simbol: litera I;
q
o formula de definiţie: I = E6
Δt
o unitatea de măsură: = A se numeşte amper şi este o
unitate de măsură fundamentală;
125
o instrumentul de măsură: se numeşte ampermetru; există o
mare varietate de ampermetre; un ampermetru este
considerat ideal atunci când rezistenţa lui poate fi neglijată ;
• sensul curentului electric

o sensul real este sensul mişcării electronilor de conducţie în
conductoarele metalice;
o sensul convenţional este cel în care se parcurge circuitul
exterior generatorului, de la borna pozitivă a acestuia la cea
negativă.
Probleme
III.3.1. Circuitul electric reprezentat în fig.III.3.1 este format dintr-un

generator electric, un bec, două întrerupătoare şi conductoare de
legătură. În tabelul anexat, s-a notat cu "0" întrerupător deschis şi
cu "1" întrerupător închis. Completaţi tabelul, notând cu "0" bec
stins şi cu "1" bec aprins.
k1 k2 întrerupătoare
bec
k1 k2
0 0
1 0
Fig. III.3.1.
1 1
0 1
III.3.2. Completaţi tabelul cu starea becului în funcţie de starea
întrerupătoarelor din cadrul schemei electrice reprezentate în
fig.III.3.2.
k1 întrerupătoare
bec
k2 k1 k2
0 0
1 0
1 1
Fig. III.3.2. 0 1
126
III.3.3. Circuitul electric reprezentat în întrerupătoare
bec
fig.III.3.3 este format dintr-un generator k1 k2 k3
electric, un bec, trei întrerupătoare şi 0 0 0
conductoare de legătură. Completaţi 0 0 1
tabelul cu starea becului în funcţie de 0 1 1
starea întrerupătoarelor din acest circuit 1 1 1
electric. k 1 1 0
2
k1 1 0 0
k3
1 0 1
0 1 0
Fig. III.3.3.
III.3.4. Trei becuri, trei întrerupătoare, o sursă electrică şi conduc-

toare de legătură intră în componenţa unui circuit electric, repre-
zentat prin schema sa electrică în fig. III.3.4. Completaţi tabelul cu
starea becurilor în funcţie de starea întrerupătoarelor din acest circuit
electric.
k2 întrerupătoare becuri
B1
k1 k2 k3 B1 B2 B3
B2 1 0 1
1 1 0
k3 B3
k1 1 0 0
1 1 1
Fig. III.3.4.
III.3.5. Două becuri, patru întrerupătoare, un generator electric şi

conductoare de legătură intră în componenţa unui circuit electric,
reprezentat prin schema sa electrică în fig. III.3.5. Completaţi tabelul
cu starea becurilor în funcţie de starea întrerupătoarelor din acest
circuit electric.
întrerupătoare becuri
k4 k1 k2 k3 k4 B1 B2
B1 k3 1 0 1 1
1 1 1 0
1 1 1 1
k2 B2
k1
Fig. III.3.5.
127
A
III.3.6. În fig.III.3.6 este redată schema elec- b a
trică a unui circuit simplu care foloseşte un în-
trerupător bipolar, cu două poziţii de închidere,
a sau b. Stabiliţi sensul convenţional al curen- B
tului electric prin bec. Fig.III.3.6
III.3.7. În fig.III.3.7 sunt date mai multe scheme ale unor circuite elec-
trice. Stabiliţi care circuite sunt echivalente.
3
1 4
2
5 6 7
Fig.III.3.7.
III.3.8. Cadranul unui ampermetru are N =150 de diviziuni. El poate

măsura o valoare maximă de Imax =5 A. Să se afle: a. valoarea unei
diviziuni; b. intensitatea curentului electric printr-un conductor, dacă
acul ampermetrului, conectat în serie cu acesta, se află în dreptul
diviziunii N1 = 96.
III.3.9. Pentru a măsura intensitatea unui curent electric de I =0,45 A

se utilizează un ampermetru care, la deviaţie maximă, indică 1 A.
Ştiind că în timpul măsurării acul indicator a deviat cu N1 = 90, să se
determine câte diviziuni are cadranul ampermetrului.
III.3.10. Cadranul unui ampermetru are 100 de diviziuni. El poate mă-

sura trei valori maxime: 0,1 A, 0,5 A şi 1 A. În tabelul anexat, prin
citire se înţelege numărul diviziunii în dreptul căreia se găseşte acul
indicator al ampermetrului inclus în circuit electric închis. Calculaţi: a.
valoarea unei diviziuni pentru fiecare din cele trei domenii de
măsurare; b. intensitatea curentului electric pentru fiecare caz.
valoarea maximă 0,1 A 0,5 A 1A

citirea 30 70 25 20 45 96
intensitatea
128
III.3.11. Sarcina electrică a electronilor de conducţie ce străbat
secţiunea conductprului în intervalul de timp Δt = 3 min este q =
= 2 700 C. Să se calculeze intensitatea curentului electric prin con-
ductor.
III.3.12. Intensitatea curentului electric printr-un conductor metalic

este I = 4,8 mA. Să se afle numărul electronilor de conducţie ce
străbat secţiunea conductorului în decurs de 1 min.
III.3.13. Într-o descărcare electrică dintre un nor şi pământ sunt

transportaţi, în medie, purtători de sarcină eectrică liberi cu sarcina
electrică de 20 C, în aproximativ 0,2 ms. Să se afle intensitatea
curentului electric respectiv.
III.4. Tensiunea electrică. Rezistenţa electrică. Legea lui Ohm

Tensiunea electrică
• lucrul mecanic efectuat de forţele electrice

o formula:
L = qU E7
o formula care rezultă din relaţia E7 de mai sus şi relaţia E6 de
la tema III.3.
L = IU Δt E8
• tensiunea electrică
o definiţie: tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit
electric este mărimea fizică egală cu raportul dintre lucrul
mecanic efectuat pentru transportul electronilor de conducţie
între cele două puncte şi sarcina electrică a acestora;
o simbolul este litera U, uneori şi litera u;
L
U= E9
q
<L> J
o unitatea de măsură = = =V, numită volt;
<q> C
o instrumentul de măsură se numeşte voltmetru, care se conec-
tează în paralel cu porţiunea de circuit la capetele căreia se
măsoară tensiunea electrică; un voltmetru este considerat
129
ideal atunci când, rezistenţa lui fiind foarte mare, prin el nu
trece curent electric;
Probleme
III.4.1. Cadranul unui voltmetru are 50 de diviziuni. El poate măsura o

valoare maximă de Umax =15 V. Să se afle: a. valoarea unei diviziuni;
b. tensiunea electrică dintre două puncte ale unui circuit electric
închis atunci când acul voltmetrului, conectat în paralel cu aceasta,
se află în dreptul diviziunii N1 = 35.
III.4.2. Între punctele A şi B ale unui circuit electric se conectează

două voltmetre ideale. Primul are 100 de diviziuni şi măsoară o
valoare maximă de 10 V, al doilea are 150 de diviziuni şi poate
măsura următoarele valori maxime: 2,5 V, 15 V, 30 V şi 150 V. Acul
indicator al primului voltmetru devază cu 60 de diviziuni. Să se afle:
a. tensiunea electrică între punctele A şi B; b. pe ce domeniu a fost
utilizat al doilea voltmetru.
III.4.3. Tensiunea electrică la bornele unei porţiuni de circuit este

egală cu U = 15 V. Să se afle lucrul mecanic efectuat de forţa electri-
că pentru deplasarea unui număr N = 1018 electroni de conducţie pe
respectiva porţiune de circuit.
III.4.4. Curentul electric ce străbate un conductor metalic are

intensitatea I = 1,5 A. În intervalul de timp Δt = 1 min, forţa electrică
efectuează un lucru mecanic L = 90 mJ pentru deplasarea electro-
nilor de conducţie prin conductor. Să se determine tensiunea la
bornele conductorului.
130
III.4.5. Sub o tensiune electrică de 220 V, în intervalul de timp
Δt = 0,5 min, s-a efectuat un lucru mecanic L = 3960 J pentru depla-
sarea electronilor de conducţie prin bec. Să se afle: a. sarcina electri-
că a electronilor de conducţie care au traversat becul; b. intensitatea
curentului electric.
V V
III.4.6. Indicaţiile celor trei voltmetre sunt:
U AB = 3 V, UCD = 4 V, U AD = 12 V. Să se A C D
B
afle tensiunea electrică între punctele B V
şi C. Fig.III.3.6.
Rezistenţa electrică
o definiţie: rezistenţa electrică a unui dipol pasiv este mărimea

fizică egală cu raportul dintre tensiunea aplicată la bornele
dipolului şi intensitatea curentelui electric ce străbate dipolul;
o simbolul este litera R, uneori şi litera r;
U
R= E10
I
 V
o unitatea de măsură < R > = = = Ω, numită ohm;
 A
o instrumentul de măsură se numeşte ohmmetru;
o factorii de care depinde rezistenţa unui conductor omogem şi

filiform; acesta:
este direct proporţională cu lungimea conductorului;
este invers proporţională cu secţiunea transversală a
conductorului;
depinde de materialul din care este realizat conductorul
(vezi tabelul 5 pag. 221);
depinde de temperatura la care se află conductorul;
131
o formula care pune în evidenţă factorii de care depinde
rezistenţa unui conductor omogen şi filiform:
R =ρ E11
S
o rezistorul este elementul de circuit a cărui proprietate
principală este rezistenţa electrică;
Legea lui Ohm
• legea lui Ohm pe o porţiune de circuit

o enunţ: intensitatea curentului electric printr-un dipol pasiv este
direct proporţională cu tensiunea electrică aplicată la bornele
acestuia;
U
I= E12
R
precizare: legea lui Ohm este valabilă pentru conductoare metalice
menţinute la temperatură constantă.
III.4.7. Un fir din cupru are lungimea = 8 m şi aria secţiunii

transversale S = 16·10 m . Să se determine rezistenţa electrică a
-8 2
firului.
III.4.8. Printr-un conductor din cupru, cu rezistenta R = 75 Ω, trece

un curent cu intensitatea I = 1,25 A. Să se afle: a. tensiunea la
bornele conductorului; b. cum se modifică intensitatea curentului
dacă firul, prin încălzire îşi măreşte rezistenţa cu 1/3 din valoarea
iniţială; c. cât ar fi intensitatea curentului electric, dacă aceeaşi
tensiune electrică s-ar aplica unui conductor din cupru cu lungimea
de 4 ori mai mică decât a conductorului dat.
III.4.9. Un bec electric, conectat la priza de 220 V, este parcurs de un

curent electric de intensitate I = 0,5 A. Să se calculeze rezistenţa
electrică a becului.
132
III.4.10. Pentru a transporta N = 1020 electroni în Δt = 1 s prin secţiu-
nea unui conductor se efectuează lucrul mecanic L = 32 J. Să se
calculeze rezistenţa conductorului.
III.4.11. Două conductoare, confecţionate din acelaşi metal, au lungi-

mile în relaţia 2 = 3 1 şi razele secţiunilor transversale în relaţia
r2 = 2r1 . Să se afle relaţia dintre intensităţile curenţilor ce strabat cele
două conductoare dacă li se aplică aceeaşi tensiune electrică.
III.4.12. Filamentul unui bec este confecţional dintr-un fir metalic de

lungime şi rezistivitate a metalului ρ. Filamentul este parcurs de
curent cu intensitate I atunci când la borne i se aplică tensiunea elec-
trică U. Să se afle secţiunea transversală a conductorului.
III.4.13. În fig.III.4.13 sunt redate caracteristicile I = I(mA) R

1
= f(U) pentru rezistoarele de rezistenţă R1, res- 80
pectiv R2 . Să se afle: a. rezistenţa fiecărui rezistor; 60
40 R2
b. valorile tensiunii la bornele fiecărui rezistor
pentru care curentul ce le străbate are intensitatea 20 U(V)
I ′ = 100 mA; c. intensitatea curentului prin rezis- O 1 2 3 4
torul R2 atunci când rezistorilor li se aplică aceeaşi Fig.III.4.13
tensiune electrică, care determină prin rezistorul R1 curentul
I1 = 0,06 A.
III.4.14. În tabelul anexat sunt date rezultatele unui experiment: s-au

măsurat valorile tensiunii aplicate la bornele unui rezistor şi valorile
corespunzătoare ale intensităţii curentului prin rezistor. Cerinţe: a.
trasarea graficului I = f(U); b. calcularea valorii medii a rezistenţei
rezistorului.
U(V) 0,43 0,75 1,18 1,50 1,98 2,40 2,74 3,00

I(mA) 36 65 105 131 172 211 240 265
133
Legea lui Ohm pentru un circuit electric simplu
• generatorul electric furnizează circuitului electric energia necesa-

ră efectuării lucrului mecanic la deplasarea electronilor de
conducţie în circuitul electric;
o parametrii unui generator electric sunt
rezistenţa interioară, notată cu litera r;
tensiunea electromotoare, notată cu litera E; definiţie: tensiu-
nea electromotoare a unui generator electric este egală cu
raportul dintre lucrul mecanic efectuat pentru transportul
electronilor de conducţie pe întregul circuit şi sarcina
electrică a acestora; formula:
L
E = total E13
q
o aplicarea legii lui Ohm
pe circuitul interior, u = Ir ;
pe circuitul exterior, Ub = IR;
• legea lui Ohm pentru un circuit simplu
o enunţ: intensitatea curentului electric printr-un circuit simplu
este direct proporţională cu tensiunea electromotoare a
generatorului din acel circuit;
o formulare matematică
E
I= E14
R+r
o cazuri particulare
dacă R → 0, generatorul funcţionează în regim de scurt-
circuit; în acest caz, curentul se numeşte curent de scurt-
E
circuit şi are intensitatea Isc = ; căderea de tensiune pe
r
generator este egală cu t.e.m a acestuia, u = E, iar tensiu-
nea la bornele generatorlui Ub = 0;
dacă R → ∞, circuitul este deschis şi I → 0; căderea de
tensiune pe generator este u = 0, iar tensiunea la bornele
generatorlui Ub = E.
134
III.4.15. O sursă electrică, care are t.e.m. E = 1,5 V şi rezistenţa
interioară r = 0,1 Ω, este conectată la un rezistor de rezistenţă R =
= 9,9 Ω. Să se afle: a. intensitatea curentului electric; b. tensiunea
electrică la bornele sursei; c. tensiunea interioară.
III.4.16. Pentru deplasarea unui număr N = 1020 electroni de conduc-

ţie de-a lungul unui circuit electric simplu este necesar a se efectua
lucrul mecanic Ltotal = 144 J. Ştiind că 20% din lucrul mecanic este
utilizat pentru deplasarea electronilor de conducţie prin sursa elec-
trică, să se afle: a. t.e.m. a sursei electrice; b. tensiunea electrică la
bornele sursei; c. raportul dintre rezistenţa circuitului exterior şi cea a
întregului circuit.
III.4.17. Tensiunea la bornele unei surse electrice care are t.e.m. E =

= 6 V este U = 5 V atunci când circuitul este parcurs de curentul cu
intensitatea I = 1 A. Să se afle: a. rezistenţa sursei electrice; b.
rezistenţa circuitului exterior.
III.4.18. Intensitatea curentului electric de scurtcircuit al unei surse

electrice are valoarea Isc = 12 A. Conecatată într-un la bornele unui
rezistor de rezistenţă R = 3 Ω, se constată că tensiunea la bornele ei
reprezintă f = 75% din t.e.m. Să se afle parametrii sursei electrice.
III.4.19. Un circuit electric simplu este format dintr-o sursă electrică

care are t.e.m. E = 4,5 V şi rezistenţa interioară r = 1 Ω şi un rezistor.
Curentul electric prin circuit are intensitatea I = 0,9 A. Să se afle: a.
tensiunea electrică la bornele sursei; b. rezistenţa rezistorului; c.
variaţia intensităţii curentului electric prin circuit dacă rezistorul este
înlocuit cu unul de rezistenţă dublă.
III.4.20. O sursă electrică cu t.e.m. E = 12 V este conectată la un

rezistor de rezistenţă R = 3,3 Ω. Curentul electric prin circuit are
intensitatea I = 2,5 A Să se afle: a. tensiunea interioară; b. rezistenţa
interioară a sursei electrice; c. intensitatea curentului de scurtcircuit.
V
III.4.21. Se dă circuitul electric din fig.III.4.21
Volmetrul ideal indică 9 V atunci când întrerupătorul k
este deschis şi 7 V când este închis. Prin amper- A E, r k
metrul ideal trece un curent electric de intensitate
I = 2,5 A. Să se afle: a. tensiunea electromotoare a R
135 Fig.III.4.21
sursei electrice; b. rezistenţa electrică a sursei electrice; c. rezistenţa
circuitului exterior.
III.4.22. Firul metalic AB, de secţiune constantă şi D

rezistenţă R = 10 Ω, este conectat la o sursă electrică E, r
prin intermediul a două conductoare de rezistenţă
neglijabilă. Capătul C al conductorului DC poate C
aluneca de-a lungul firului AB, menţinându-se
permanent contactul electric (fig.III.4.22). Când A B
Fig.III.4.22
capătul C se află în B, prin circuit trece curentul
electric de intensitate I1 = 6 A, iar când se află la mijlocul firului AB,
un curent I2 = 10 A. Să se afle: a. parametrii sursei electrice; b.
raportul AC / BC pentru care tensiunea la bornele sursei este egală
cu U = 45 V.
III.5. Energia şi puterea electrică

Energia electrică
• expresiile energiei electrice din tabelul E.16 au la bază

următoarele:
o energia electrică este egală cu lucrul mecanic efectuat la de-
plasarea ordonată electronilor de conducţie:
W =L E15
o relaţia de definiţie a intensităţii curentului electric E6 de la
tema III.3:
q
I=
Δt
o relaţia de definiţie a tensiunii electrice E9 de la tema III.4:
L
U=
q
o relaţia de definiţie a t.e.m. E13 de la tema III.4:
L
E = total
q
o legea lui Ohm pe o porţiune de circuit E12 de la tema III.4:
U
I=
R
136
o legea lui Ohm pentru un circuit simplu E14 de la tema III.4:
E
I=
R+r
Tabelul E.16
Energia furnizată
Energia furnizată de Energia furnizată
circuitului Bilanţul energetic
sursa electrică circuitului exterior
interior
Wsursa = Ltotal Wint = Lint Wext = Lext
Wsursa = Eq Wint = uq Wext = Uq
Wsursa = EI Δt Wint = uI Δt Wext = UI Δt
Wsursa = Wint + Wext
Wsursa = I 2 (r + R )Δt Wint = I 2 r Δt Wext = I 2R Δt
E2 u2 U2
Wsursa = Δt Wint = Δt Wext = Δt
r +R r R
• energia electrică, ajunsă în consumator, se poate transforma:
o în energie mecanică, cum este în cazul motoarelor electrice;
o în căldură, aşa cum se întâmplă la multe dintre aparatele
electrocasnice: reşou, bec, fier de călcat etc; transformarea
energiei electrice în căldură se numeşte efect termic al
curentului electric; evaluarea acestei călduri se face pe baza
legii lui Joule, scrisă sub formele:
U2
Q = I 2R Δt , respectiv Q = Δt E17
R
o sau în alte forme de energie.
Probleme
III.5.1. Un bec electric de rezistenţă R = 14 Ω se conestează la bor-

nele unei surse electrice de parametrii E = 6 V, r = 1 Ω. Să se afle: a.
intensitatea curentului electric prin bec; b. tensiunea interioară; c.
căldura disipată în bec în intervalul de timp Δt = 1,5 min.
III.5.2. Căldura disipată într-un rezistor, în intervalul de timp

Δt = 0,25 h, este de Q = 2,475 MJ atunci când la borne i se aplică
tensiunea electrică U = 220 V. Să se afle: a. intensitatea curentului
electric prin rezistor; b. numărul electronilor de conducţie ce străbat
secţiunea transversală a conductorului din care este format
rezistorul, în intervalul de timp dat.
137
III.5.3. Raportul energiilor disipate în circuitul exterior şi cel interior al
sursei electrice conectate la bornele unui rezistor este k = 1,6. Sursa
electrică are parametrii E = 12 V, r = 1,5 Ω. Să se afle: a. rezistenţa
rezistorului; b. energia electrică furnizată de sursa electrică în decurs
de 9 min.
III.5.4. La bornele a două rezistoare, se aplică aceeaşi tensiune

electrică. Rezistoarele de formă cilindrică sunt confecţionate din
acelaşi metal şi au aceeaşi lungime. Raportul căldurilor disipate în
Q
cele două rezistoare are valoarea k = 1 = 1,44. Să se determine cu
Q2
cât este egal raportul razelor secţiunilor celor două rezistoare.
III.5.5. Se scurtcircuitează pentru Δt = 3s o sursa electrică de para-

metrii E = 4,5 V, r = 0,1 Ω. Să se afle energia electrică disipată în
timpul acestei scurtcircuitări.
III.5.6. Energia dezvoltată de o sursă electrică are valoarea

Wsursa = 200 J. Ştiind că f = 15% din energie este disipată pe circuitul
interior, să se afle energia furnizată de sursă circuitului exterior.
Exemplul 1
Randamentul unui încălzitor electric este η = 68%. Se încălzeşte la
încălzitorul conectat la reţeaua de 220 V un vas cu apă, de capa-
citate calorică totală C = 1000 J/K. Ştiind că în timp de 2 min vasul
cu apă înregistrează o creştere a temperaturii Δθ = 22 C, să se afle
rezistenţa electrică a încălzitorului.
Date: η = 68%; U = 220 V; C = 1000 J/K; Δt = 2 min; Δθ = 22 C.
Cerinţe: R.
Rezolvare
se aplică formula randamentului unui încălzitor (v. tema II.4):
Qutil
η= T12
Qconsumat
• căldura utilă este cea care determină variaţia temperaturii
vasului (v. tema II.3):
Qutil = C ΔT , cu ΔT numeric egal cu Δθ T6
• căldura consumată este egală cu energia electrică disipată în
rezistorul încălzitorului:
138
U2
Qconsumat = Δt E16
R
• din relaţiile T12 , T6 şi E17 rezultă:
C ΔT ηU 2 Δt
η= 2 R ⇒ R = (1)
U Δt C ΔT
• se înlocuiesc valorile în (1):
0,68·(220 V)2 ·120 s
R= = 179,52 Ω
J
1000 ·22 K
K
III.5.7. Spirala unui încălzitor electric este confecţionată din sârmă de

nichelină cu aria secţiunii transversale S = 0,84 mm2 . Încălzitorul es-
te conectat la reţeaua de 220 V şi funcţionează cu un randament
η = 80%. În vasul de capacitate calorică neglijabilă se află 2 kg de
apă la temperatură θ1 = 20 C. Vasul cu apă ajunge la temperatura de
fierbere a apei în Δt = 10 min. Să se afle lungimea conductorului
folosit la realizarea spiralei.
III.5.8. Motorul electric, folosit într-o instalaţie de ridicare a

materialelor de construcţie, funcţionează sub tensiunea U = 380 V,
fiind parcurs de curentul I = 20 A. Să se afle randamentul instalaţiei,
dacă o sarcină cu masa m = 1 t este ridicată uniform la înălţimea h =
= 19 m în Δt = 50 s. Se va considera g = 10 N/kg.
Puterea electrică
• expresiile puterii electrice din tabelul E.19 rezultă din:

o formula de definiţie a puterii electrice:
W
P= E18
Δt
o şi expresiile energiei electrice din tabelul E.16
139
Tabelul E.19
Puterea disipată
Puterea electrică a Puterea disipată
în circuitul Bilanţul puterilor
sursei electrice în circuit exterior
interior
Ltotal Lint Lext
Psursa = Pint = Pext =
Δt Δt Δt
Eq uq Uq
Δt Δt Δt
Psursa = EI Pint = uI Pext = UI Psursa = Pint + Pext
Psursa = I 2 (r + R ) Pint = I 2 r Pext = I 2R

E2 u2 U2
r +R r R
III.5.9. O lampă cu incandescenţă, a cărei rezistenţă este R = 25 Ω,

are puterea de P = 100 W. Să se afle: a. intensitatea curentului prin
filament; b. tensiunea electrică la bornele lămpii.
III.5.10. Un fier de călcat de putere P = 880 W este alimentat sub o

tensiune U = 220 V. Să se afle rezistenţa fierului de călcat.
III.5.11. Prin repararea unei plite electrice, lungimea conductorului a

fost scurtată cu 0,1 din lungimea iniţială. Să afle de câte ori s-a
modificat puterea electrică a plitei.
III.5.12. O sursă electrică, de parametrii E = 18 V şi r = 1 Ω, este

conectată la bornele unui rezistor. Puterea electrică disipată în re-
zistor este P = 45 W. Să se afle: a. intensitatea curentului electric
prin sursa electrică; b. rezistenţa rezistorului.
III.5.13. Generatorul electric, de parametrii E = 200 V şi r = 1 Ω, es-

te conectat la bornele unui rezistor de rezistenţă R = 19 Ω. Să se
afle: a. puterea electrică a generatorului electric; b. puterea electrică
disipată pe rezistor.
140
III.5.14. Pe plita electrică de putere P = 600 W se găseşte un vas
care conţine 1,2 kg de apă la temperatura θ1 = 20 C. Apa începe să
fiarbă după Δt = 15min de la conectarea plitei la reţeaua electrică.
Să se afle căldura pierdută prin încălzirea vasului, prin radiaţie etc.
J
Se va considera c ≈ 4200 .
kg·K
Randamentul circuitului electric
• expresiile randamentului unui circuit electric din tabelul E.21

rezultă din:
o formula de definiţie a randamentului:
W
η = utila E20
Wsursa
o expresiile energiei electrice din tabelul E.16 şi ale puterii din
Tabelul E.19
Tabelul E.21
Randamentul circuitului electric
Lext Pext U R
η= η= η= η=
Ltotal Psursa E r +R
• transferul maxim de energie/putere electrică are loc atunci când

rezistenţa circuitului exterior este egală cu rezistenţa sursei
electrice; în acest caz:
E2 E2
Psursa = ; Pmax .ext =
2r 4r E22
1
η=
2
III.5.15. O sursă electrică are t.e.m. E = 6 V şi rezistenţa interioară r

= 2 Ω. Sursa, conectată la un rezistor, este parcursă de curentul cu
intensitatea I = 1,5 A. Să se afle randamentul acestui circuit electric.
141
III.5.16. O sursă electrică, de parametrii E = 24 V şi r = 2 Ω, este
conectată la bornele unui rezistor. Să se afle: a. intensitatea
curentului de scurtcircuit al sursei; b. puterea maximă pe care o
poate furniza sursa circuitului exterior; c. puterea sursei în condiţiile
punctului b.; d. randamentul circuitului electric în condiţii de putere
maximă în circuitul exterior.
III.5.17. Un acumulator cu t.e.m. E = 2,15 V este conectat la rezisto-

rul de rezistenţă R = 0,25 Ω. Prin circuit trece un curent cu intensita-
tea I = 5 A. Să se afle: a. randamentul circuitului electric; b. puterea
maximă furnizată de acumulator circuitului exterior.
III.5.18. Un generator electric, care are t.e.m. E şi rezistenţa interioa-

ră r, este conectat la un rezistor de rezistenţă R. Când circuitul este
parcurs de curentul electric de intensitate I = 4 A, puterea disipată în
circuitul exterior este maximă şi are valoarea Pmax = 160 W. Să se
afle parametrii generatorului electric.
III.5.19. Generatorul cu t.e.m. E = 200 V şi rezistenţa interioară

r = 3 Ω asigură în circutitul exterior un curent electric de intensitate
I = 8 A. Să se afle: a. puterea electrică a generatorului; b. puterea
pierdută în interiorul generatorului; c. puterea utilă; d. randamentul
cicrcuitului electric.
III.5.20. Un generator electric furnizează circuitului exterior aceeaşi

putere P = 500 W când este conectat la un rezistor de rezistenţă
R1 = 20 Ω sau la unul de rezistenţă R2 = 0,8 Ω. Să se afle: a. rezis-
tenţa interioară a generatorului; b. t.e.m. a generatorului; c.
randamentul circuitului electric în cele două situaţii.
142
III.6. Reţele electrice
Teoremele Kirchhoff
• reţeaua electrică
o elementele unei reţele
noduri – puncte în care sunt conectate electric cel puţin trei
conductoare;
laturi – porţiuni de circuit cuprinse între două noduri conse-
cutive; uneori, laturile sunt numite şi ramuri;
ochiuri de reţea – succesiuni de laturi ce formează un
circuit închis, când se parcurge ochiul de reţea într-un
anumit sens, fiecare latură este parcursă o singură dată;
de-a lungul unui ochi de reţea există surse electrice şi
consumatoare; ochiul fundamental este acel ochi care
conţine cel puţin o latură care nu face parte din alt ochi de
reţea;
• teoremele Kirchhoff
o teorema I
se referă la nodul de reţea;
enunţ I: suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod
de reţea este egală cu suma intensităţilor curenţilor care
ies din acel nod;
formulare matematică:
int ra ies
∑ I = ∑I
i
i
k
k
E23a
convenţie: se consideră pozitive intensităţile curenţilor care

intră în nod şi negative cele ale curenţilor care ies din nod;
enunţ II: suma algebrică a intensităţilor curenţilor care se
întâlnesc într-un nod de reţea este zero;
n
∑(±)I = 0 ;
i =1
i E23b
pentru reţeaua care conţine n noduri, din aplicarea primei

teoreme a lui Kirchhoff se obţin n -1 relaţii independente;
143
o teorema II
se referă la ochiul de reţea;
enunţ: suma algebrică a tensiunilor electromotoare dintr-un
ochi de reţea este egală cu suma algerică a tensiunilor din
acel ochi de reţea;
m n
∑ ( ± ) Ek = ∑ ( ± ) IiRi
k =1 i =1
E24
aplicarea teoremei a II-a a lui Kirchhoff impune alegerea

un sens de parcurs al ochiului de reţea şi, în raport cu
acesta, adoptarea unei convenţii cu privire la semnele
tensiunilor electromotoare ale surselor electrice şi ale
căderilor de tensiune pe laturile ochiului de reţea;
convenţia de semn pentru t.e.m. E +-
(fig. a1 ): t.e.m. se consideră pozitivă E<0
dacă sensul de parcurs ales străbate

sursa de la borna negativă la cea sens de parcurs
pozitivă, iar în caz contrar, t.e.m. E>0
respectivă se consideră negativă; -+
a1
convenţia de semn pentru produ- I R I

sul IRlatura (fig. a2 ): produsul IR > 0
IRlatura se consideră pozitiv atunci

sens de parcurs
când sensul de parcurs ales I R I
pentru ochiul de reţea coincide cu IR < 0
sensul curentului electric din a2
acea latură, iar în caz contrar, produsul IRlatura se consi-
deră negativ;
prin aplicarea legii a II-a a lui Kirchhoff se obţin ecuaţii indepen-
dente numai pentru ochiurile de reţea fundamentale.
144
Probleme
I3 I2
III.6.1. Să se afle intensitatea curentului I3 , dacă
I1 = 0,48 A şi I2 = 0,18 A (fig.III.6.1).
I1
Fig.III.6.1
I G
B
III.6.2. Să se afle sensul şi intensitatea I1
curenţilor din laturile AC, BD şi DGA ştiind că I2
I5
I1 = 0,15 A, şi I4 = 0,20 A şi I5 = 0,02 A (fig. A D
I3 I4
III.6.2).
C
Fig.III.6.2
B1
III.6.3. În circuitul reprezentat în fig.III.6.3, becurile
B1 şi B2 sunt identice. Ampermetrul indică 600 mA B2 k
când întrerupătorul este închis şi 450 mA când este

A
deschis. Să se afle intensităţile curenţilor prin be-
curi când întrerupătorul este închis. Sursa şi amper- B3
metrul au rezistenţe nule. Fig.III.6.3
R3 I3
III.6.4. Se consideră circuitul electric
din fig.III.6.4, în care rezistoarele au R2 I
aceeaşi rezistenţă şi I = 1,4 A, respectiv R1 R4 R7
I 3 = 0,4 A. Să se afle intensităţile R5 R6
curenţilor prin celelalte rezistoare. Fig.III.6.4
I R2
III.6.5. Se dă circuitul electric din fig.III.6.5. Să E1, r1 1 II
se aplice prima teoremă a lui Kirchhof pentru E2 , r2
nodul A şi a doua teoremă a lui Kirchhoff I
R1 R3
pentru ochiurile de reţea I şi II. I 2 I3
A
E3 , r3
Fig.III.6.5
145
B
I1 R2 R3
E1, r1 III R4 II I3
III.6.6. Să se aplice prima teoremă a lui I4
Kirchhoff pentru nodurile A şi B, respectiv a A
I R5 I5
doua teoremă a lui Kirchhoff pentru ochiurile R1
I6 R6
de reţea I, II şi III.
E6 , r6
Fig.III.6.6
III.6.7. Se dă circuitul electric din fig.III.6.7, R1

pentru care se cunosc: E1 = 100 V, E2 = 90 V, E1 R2 R3
R1 = 10 Ω, R2 = 20 Ω, R3 = 20 Ω. Rezistenţele
interioare ale surselor electrice se neglijează. E2
Să se afle intensitatea curenţilor din cele trei Fig.III.6.7.
ramuri ale circuitului.
III.6.8. Se dă circuitul electric din fig.III.6.8, pentru care R2 I

se cunosc: E1 = 40 V, E2 = 6 V, R1 = 13 Ω, R2 = 20 Ω. I2
Rezistenţele interioare ale surselor electrice se E2
R1
neglijează. Să se afle intensitatea curenţilor din cele I1 E1
trei ramuri ale circuitului.
Fig.III.6.8.
Gruparea rezistoarelor
• rezistorul echivalent cu o grupare de rezistoare dată, montat între

aceleaşi două puncte ca şi gruparea, nu modifică intensitatea cu-
rentului electric atunci când la borne se aplică aceeaşi tensiune
electrică;
• gruparea serie:
o rezistoarele conectate în serie sunt parcurse de curent cu
aceeaşi intensitate;
o rezistenţa rezistorului echivalent, în cazul conectării în serie a
n rezistoare, se află din relaţia:
n
Rserie = ∑ Ri ; E25
i =1
146
• gruparea paralel:
o rezistoarele conectate în paralel au aceeaşi tensiune la borne;
o rezistenţa rezistorului echivalent, în cazul conectării în paralel
a n rezistoare, se află din relaţia:
n
1 1
=∑ E26
Rparalel i =1 Ri
III.6.9. Patru rezistoare au rezistenţele R1 = 3 Ω, R2 = 6 Ω, R3 = 12 Ω

şi R4 = 24 Ω. Prima dată, rezistoarele sunt conectate în serie, iar a
doua oară în paralel. Să se afle rezistenţa rezistorului echivalent în
fiecare caz.
III.6.10. Rezistoarele, cu rezistenţele R1 = 3 Ω, R2 = 6 Ω, R3 = 12 Ω

şi R4 = 24 Ω, sunt grupate astfel: primele două în paralel, ultimele
două în paralel şi grupările obţinute, în serie. Să se afle rezistenţa
rezistorului echivalent.
A R
III.6.11. Rezistenţa echivalentă între punctele A şi B
(fig.III.6.11) are valoarea Rechiv. AB = 25 Ω. Să se afle B 2R R
valoarea rezistenţei R. Fig.III.6.11
III.6.12. Rezistenţa echivalentă între punctele A

A şi B (fig.III.6.12) are valoarea Rechiv. AB = R R
2R 2R R
= 147 Ω. Să se afle valoarea rezistenţei R. B
Fig.III.6.12
III.6.13. Porţiunea de circuit, formată din trei rezistoare conectate în

serie, are la borne tensiunea U = 50 V. Primul rezistor are rezistenţa
R1 = 5 Ω, al doilea R2 = 12,5 Ω iar al treilea are tensiunea la borne
U3 = 15 V. Să se afle: a. intensitatea curentului electric din circuit; b.
rezistenţa electrică a celui de-al treilea rezistor; c. tensiunile electrice
la bornele fiecăruia dintre rezistoare.
III.6.14. Un bec de rezistenţă R = 400 Ω are tensiunea nominală de

funcţionare U0 = 120 V. Pentru funcţionarea acestui bec prin conecta-
rea la reţeaua de U = 220 V, se leagă în serie cu becul un conductor
147
din nichelină cu aria secţiunii transversale S = 1,2610- 8 m2 . Să se
determine lungimea conductorului.
III.6.15. Între rezistenţele a două rezistoare există relaţia R1 = 4 R2 .

Să se calculeze raportul I s / I p ale intensităţilor care străbat grupările
serie, respectiv paralel, ale celor două rezistoare, grupări aflate sub
aceeaşi tensiune electrică.
U(mV)
III.6.16. O porţiune de circuit este formată din 40
trei rezistoare conectate în serie, care au 30
aceeaşi lungime . Măsurându-se căderea 20
de tensiune de-a lungul porţiunii de circuit 10
date, se obţin valorile din graficul redat în (m)
fig.III.6.16. Să se afle relaţia între rezis- O 1 2 3
Fig.III.6.16.
tenţelor acestor rezistoare.
III.6.17. Un număr n = 5 de becuri conectate în paralel, cu parametrii

de funcţionare U0 = 4,5 V şi I0 = 0,5 A, trebuie să fie alimentate de la
o sursă care are la borne tensiunea constantă de U = 6 V. Să se afle
rezistenţa rezistorului care, legat în serie cu gruparea formată din
cele 5 becuri, asigură funcţionarea normală a acestora.
III.6.18. Trei rezistoare identice, de a.

(1)
rezistenţă R = 5 Ω fiecare, sunt
b.
conectate ca în porţiunile de circuit
redate în fig.III.6.18 şi alimentate (1)
sub tensiunea U = 6 V. Să se afle: Fig.III.6.18
a. intensitatea curentului electric ce traversează fiecare porţiune de
circuit; b. puterea electrică disipată în rezistorul (1).
R1
III.6.19. Trei rezistoare, de rezistenţe a A
R3 b
R1 = 2,5 Ω, R2 = 7,5 Ω şi R3 = 5 Ω, sunt
conectate ca în fig.III.6.19 Indicaţia R2
ampermetrului este I = 3 A. Să se afle: a. Fig.III.6.19
intensităţile curenţilor în ceilalţi rezistori; b. tensiunea electrică între
punctele a şi b.
148
III.6.20. Se dă porţiunea de circuit din R1
fig. III.6.20, pentru care se cunosc: a R2 b
A
R1 = 2,5 Ω şi R3 = 5 Ω, intensitatea cu- R3
rentului prin rezistorul de rezistenţă R1 Fig.III.6.20
I1 = 3 A şi indicaţia ampermetrului
I = 9 A. Să se afle rezistenţa R2 .
III.6.21. Se dă circuitul electric din fig.III.6.21, pentru

R1 R2
care se cunosc: E = 45 V, r = 2 Ω, R1 = 8 Ω,
R2 = 4 Ω şi R3 = 24 Ω. Să se afle: a. rezistenţa
R3
circuitului exterior; b. intensitatea curentului electric E, r
prin sursa electrică; c. puterea electrică disipată în Fig.III.6.21
rezistorul de rezistenţă R1; d. randamentul
circuitului electric.
III.6.22. O sursă electrică, de parametrii E = 90 V şi E

r = 0, alimentează circuitul electric din fig.III.6.22, în
care R2 = R3 = 40 Ω. Ampermetrul indică un curent
A R1 R3
de intensitate I = 2 A. Să se afle: a. intensităţile
curenţilor din din circuit; b. rezistenţa R1; c. puterea R2
Fig.III.6.22
electrică disipată în rezistorul de rezistenţă R1.
III.6.23. O sursă electrică, de parametrii E şi r , E

alimentează circuitul electric din fig.III.6.23, în care R1
R2 = 10 Ω şi randamentul circuitului electric este
η = 80%. Se mai cunosc: puterea disipată în rezis-
R2 R3
torul de rezistenţă R2 , P2 = 90 W, puterea disipată Fig.III.6.23
în rezistorul de rezistenţă R1, P1 = 48 W, tensiunea
electrică la bornele rezistorului de rezistenţă R3 , U3 = 18 V. Să se
afle: a. intensitatea curenţilor din circuit; b. rezistenţa circuitului
exterior; c. rezistenţa sursei electrice; d. t.e.m. a sursei electrice.
149
Gruparea generatoarelor
• gruparea în serie a generatoarelor

o într-o grupare în serie a generatoarelor, borna pozitivă a unui
generator este legată cu borna negativă a generatorului
următor şi, în final, grupul de generatoare are ca pol negativ
borna negativă a primului generator, iar ca pol pozitiv – borna
pozitivă a ultimului generator;
o parametrii generatorului echivalent cu o grupare serie a n
generatoare identice:
Eechiv. = nE, r echiv. = nr E27
o legea lui Ohm pentru circuitul echivalent:
nE
I= E28
nr + Rext
• gruparea în paralel a generatoarelor
o într-o grupare paralel a generatoarelor, bornele pozitive ale a-
cestora se leagă împreună, respectiv cele negative împreună;
o parametrii generatorului echivalent cu o grupare paralel a n
generatoare identice:
r
Eechiv. = E, r echiv. = E29
n
E
I= E30
r
+ Rext
n
• gruparea mixtă a generatoarelor
o se consideră N surse identice, fiecare caracterizată prin t.e.m.
E şi rezistenţa interioară r, legate în p grupe în paralel, fiecare
grupă având s surse legate în serie;
o parametrii generatorului echivalent sunt:
s
Eechiv . = s ⋅ E, rechiv . = r , cu N = s ⋅ p E31
p
150
sE
I= E32
sr
+ Rext
p
III.6.24. Mai multe surse electrice identice conectate în serie, fiecare

având E = 4,5 V şi r = 1 Ω, alimentează un rezistor de rezistenţă
R = 5 Ω. Ştiind că intensitatea curentului electric prin rezistor este
egală cu 2 A, să se afle numărul surselor electrice.
III.6.25. Un număr n = 5 de surse electrice identice conectate în

paralel, fiecare având E = 9 V şi r = 1,5 Ω, alimentează un rezistor
de rezistenţă R = 4,7 Ω. Să se afle: a. intensitatea curentului electric
prin rezistor; b. puterea unei surse electrice; c. randamentul
circuitului electric.
III.6.26. Bateria formată din n = 4 surse electrice identice este

conectată la un rezistor de rezistenţă R = 20 Ω. Când sursele sunt
conecatate în paralel puterea disipată în rezistor este de k = 9 ori mai
mare faţă de cea disipată atunci când sursele sunt conectate în
serie. Să se afle rezistenţa electrică a unei surse electrice.
III.6.27. Un număr n = 20 de surse electrice identice conectate mixt,

fiecare având E = 1,5 V şi r = 1 Ω, alimentează un rezistor de rezis-
tenţă R = 8,75 Ω. Intensitatea curentului electric prin rezistor este
egală cu 0,75 A Să se afle: a. numărul ramurilor şi cel al surselor de
pe o ramură; b. parametrii sursei echivalente; c. tensiunea electrică
interioară.
III.6.28. Două surse electrice legate în paralel, de parametrii

E1 = E2 = 4,5 V şi r1 = r2 = 1 Ω, alimentează un rezistor de rezistenţă
R = 8,5 Ω. Să se afle: a. parametrii sursei echivalente; b. intensitatea
curenţilor din circuit; c. tensiunea la bornele surselor.
III.6.29. Două surse electrice legate în serie, de parametrii

E1 = 1,5 V, E2 = 4,5 V şi r1 = 0,5 Ω, r2 = 1,5 Ω, alimentează un rezistor
de rezistenţă R = 8 Ω. Să se afle: a. parametrii sursei echivalente; b.
intensitatea curentului din circuit; c. tensiunea la bornele surselor.
151
III.6.30. Două surse electrice, de parametrii E1 = 4,8 V,
E1, r1
E2 = 9 V şi r1 = r2 = 1 Ω, alimentează circuitul electric R1
din fig.III.6.30, în care R1 = R2 = 5 Ω. Să se afle: a. in- k
tensităţile curenţilor din ramurile reţelei; b. puterea elec- E2, r2

trică a sursei cu t.e.m. E1; c. variaţia puterii electrice
disipate în rezistorul de rezistenţă R2 prin deschiderea R2
Fig.III.6.30
întrerupătorui k.
III.7. Magneţi. Interacţiuni magnetice
• magneţii sunt corpuri care au proprietatea de a atrage obiecte

care conţin fier, nichel sau cobalt;
• polii unui magnet:
o polii sunt zonele în care proprietăţile magnetice se manifestă
cel mai puternic;
o un magnet are doi poli, ale căror denumiri au fost stabilite
astfel:
polul magnetului care se îndreaptă spre polul nord pămân-
tesc se numeşte polul nord al magnetului (prescurtat N);
polul magnetului care se îndreaptă spre polul sud pământesc
se numeşte polul sud al magnetului (prescurtat S);
o polii unui magnet nu pot fi separaţi;
• după natura lor, magneţii se clasifică astfel:
o magneţi naturali;
o magneţi artificiali, care pot fi:
temporari;
permanenţi;
• magnetizarea este fenomenul fizic prin care unele corpuri devin
magneţi;
• interacţiunile magneţilor constă în:
o polii de acelaşi nume se resping;
o polii de nume diferite se atrag;
• efectul magnetic al curentului electric
152
o acul magnetic, aflat în apropirea unui conductor electric, este
deviat atunci când prin acesta trece curent electric;
o sensul de deviere a acului magnetic depinde de sensul
curentului electric şi de poziţia relativă a acului magnetic şi a
conductorului;
• electromagnetul
o bobină în interiorul căreia se află un miez de fier se numeşte
electromagnet;
o electromagnetul are aceleaşi proprietăţile cu ale unui magnet
atât timp cât prin bobină trece curent electric;
o electromangeţii sunt utilizaţi la transportarea deşeurilor din
substanţe feromagnetice, la dispozitive de semnalizare şi
automatizare, la aparate de măsură etc.
Probleme
III.7.1. Se dau patru magneţi bară, notaţi 1, 2, 3, 4.. Se ştie că: polul
A al magnetului 1 atrage polul C al magnetului 2, polul C respinge
polul E al magnetului 3 şi polul E atrage polul G al magnetului 4.
Afirmaţia adevărată este: A. polul A respinge polul E; B. polul C
respinge polul G ; C. polul A atrage polul G; D. dacă A este polul N al
magnetului 1, atunci polul E al magnetului 3 este tot polul N; E. dacă
E este polul S al magnetului 3, atunci A este polul N al magnetului 1.
III.7.2. O mică bilă din fier, suspendată de capătul unui
1 2 3 4 5
resort, este adusă în contact cu un magnet permanent
sub formă de bară, aşezat orizontal (fig.III.7.2). De
Fig.III.7.2.
capătul liber al resortului se trage vertical în sus pentru
a desprinde bila de magnet. La desprinderea bilei de magnet, cea
mai mare alungire a resortului se constată în cazul punctelor de
153
contact: A. numai 3; B. numai 1; C. numai 2 şi 4; D. numai 5; E.
numai 1 şi 5.
S1
III.7.3. Magnetul bară 2 este fix iar acul magnetic 1 N2 2
S1
1 este menţinut în poziţiile din fig. III.7.3. Stabiliţi 2 N2
ce se întâmplă atunci când acul magnetic este N1
1
lăsat liber. N1
a. b.
Fig.III.7.3.
III.7.4. Acele magnetice 1 şi 2 din fig.III.7.4 sunt 2 1

situate în apropierea unui electromagnet. Cunos- N
când poziţia polului N al acului magnetic 2, stabiliţi
poziţia polilor pentru eletromagnet şi pentru mag-
netul 1. Fig.III.7.4.
III.7.5. Schemele din fig.III.7.5 reprezintă relee electromagnetice în

repaus. Din circuitul comandat de relee este redată doar porţiunea 1
– 2 sau 1- 2,3. Pentru fiecare caz, prezentaţi modul de funcţionare a
releului.
3 2 3 2
2
E E E
k k k
L L L
1 1 1
a. b. c.
Fig.III.7.5.
III.7.6 În fig.III.7.6 este redată O L

schema de principiu a unui k2
releu electromagnetic. Cu M A E ~ M
s-a notat un motor electric
aflat la mare distanţă, cu L o k1
lamă ce se poate roti în jurul Fig.III.7.6.
axului O, cu E electromag-
netul şi cu A un arc. Explicaţi funcţionarea acestui dispozitiv.
III.7.7 În fig.III.7.7 este redată schema

unui dispozitiv cu ajutorul căruia se co- T E S
nectează soneria S când temperatura în
L
încăpere depăşeşte valoarea prestabili-
tă. Cu T s-a notat termometrul cu mer- Fig.III.7.7.
cur, cu E electromagnetul, cu L o lamă
metalică. Explicaţi funcţionarea acestui dispozitiv.
154
Capitolul IV
FENOMENE OPTICE
IV.1. Propagarea rectilinie a luminii
• parte din lumina provenită de a o sursă de lumină se numeşte de

fascicul de lumină; fasciculele de lumină pot fi:
o paralele;
o convergente;
o divergente;
• raza de lumină este cel mai îngust fascicul de lumină pe care n-il
putem imagina; raza de lumină indică direcţia şi sensul de
propagare a luminii;
• într-o regiune din spaţiu în care există aceeaşi substanţă, lumina
se propagă în linie dreaptă ;
• astăzi ştim că lumina se propagă în vid cu o viteză de aproape
c = 300000 km/s; viteza luminii în vid este cea mai mare viteză
cunoscută; în aer, lumina se propagă cu o viteză care este
aproximativ egală cu cea din vid v aer ≈ c;
• regiunea din spatele
ecran
corpurilor opace,
sursa de bila
unde nu ajunge lu- lumina umbra
mina se numeşte
umbră ( a1 ); mărimea penumbra
umbrei depinde de
mărimea corpului şi a1
de distanţa de la
corp la sursa de lumină, respectiv la locul unde se proiectează
umbra;
• regiunea din spatele corpurilor opace, unde ajunge o parte din
lumina emisă de o sursă, se numeşte penumbră.
155
Probleme
IV.1.1. Distanţa de la Pământ la Soare este de 150 000 000 km. Să

se calculeze în cât timp ajunge lumina de la Soare la Pământ.
IV.1.2. Lumina împrăştiată de Lună ajunge pe pământ în intervalul de

timp Δt = 1,28 s. Ştiind că raza Pământului este R ≈ 6400 km, să se
afle de câte ori este mai mare distanţa de la Lună la Pământ decât
raza Pământului.
IV.1.3. Între sursa de lumină S şi ecranul E se

aşază un obiect opac AB (fig.IV.1.3). Se B
cunosc distanţele SA=0,5 m, AE=1 m. Ce-
rinţe: a. construiţi umbra obiectului pe ecran; S A E
b. calculaţi raportul dintre înălţimea umbrei şi Fig.IV.1.3.
înălţimea obiectului.
IV.1.4. În momentul iniţial t0 = 0, un copil de înălţime h stă sub un

bec aprins, situat la înălţimea H. Copilul începe să se îndepărteze de
felinar pe o traiectorie rectilinie, cu viteza constantă v. Cerinţe: a.
desenaţi umbra copilului în momentul t1; b. aflaţi lungimea umbrei
copilului pe solul considerat orizontal în momentul t1; c. viteza cu
care se deplasează umbra vârfului capului copilului.
IV.1.5. Lumina emisă de o sursă

de lumină de forma unei sfere
cu diametrul d = 10 dm ajunge
la o disc mat de acelaşi diame-
tru cu al sursei de lumină (fig.
IV.1.5). Corpul este aşezat la Fig.IV.1.5.
mijlocul distanţei dintre sursa de lumină şi ecranul de observaţie,
distanţa de la sursă până la corp fiind D = 4 d . Se va neglija grosi-
mea discului. Cerinţe: a. desenţi umbra şi penumbra corpului care
se formează pe ecran; b. aflaţi diametrul umbrei; c. calculaţi raportul
dintre aria penumbrei şi aria umbrei.
IV.1.6. Discul opac este aşezat la mijlocul distanţei dintre sursa de

lumină de formă sferică şi ecranul de observaţie (v. fig.IV.1.5). Să se
afle raportul dintre diametrul sursei şi diametrul discului pentru care
pe ecran se formează doar penumbra.
156
IV.1.7. Un obiect AB, înalt de 10 cm, se află în A
faţa orificiului C al unei camere obscure C
(fig.IV.1.7). Distanţa de la orificiul C până la
faţa opusă este de 20 cm, iar până la obiect B
80 cm. Ceinţe: a. desenaţi mersul razelor de Fig.IV.1.7.
lumină care duc la formarea extermităţilor imaginii, precum şi
imaginea; b. calculaţi înălţimea imaginii.
IV.1.8. O cameră obscură are orificiul la 25 cm de peretele opus.

Imaginea unui copac înalt de 4 m are înălţimea de 4 cm pe folia
translucidă a camerei obscure. Să se afle la ce distanţă faţă de
orificiul camerei obscure este situat copacul.
IV.2. Reflexia luminii
• reflexia luminii
o definiţie: reflexia este fenomenul care constă în schimbarea
direcţiei de propagarea luminii la suprafaţa de contact dintre
două medii diferite, lumina propagându-se în continuare în
acelaşi mediu;
o legi
raza incidentă, normala la suprafaţa de separare în
punctul de incidenţă şi raza reflectată se găsesc în
acelaşi plan;
unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenţă :
iˆ = rˆ O1
• oglinda plană
o este o suprafaţă plană şi O O O
lucioasă; S S I1 S
o construirea imaginii unui I2
obiect într-o oglindă pla-
nă (fig.a1) A
a a a3
obiectul S emite lu- 1 2
mină în toate direc- O

ţiile; se aleg două S I1 S′
raze de lumină emi-
se de S şi se con-
struiesc razele re- a4
flectate de oglindă; A
raza incidentă S I1,
157
după reflexie are aceeaşi direcţie şi sens contrar, I1 S (fig.
a2 );
raza S I2 , după reflexie are direcţia I2 A (fig. a3 );
razele de lumină I1 S şi I2 A nu se intersectează, în
schimb prelungirile lor se întâlnesc într-un punct notat cu
S′ şi care reprezintă imaginea obiectului S (fig. a4 );
o caracteristicile imaginii unui obiect real, formate de o oglindă
plană:
este o imagine virtuală pentru că se formează la
intersecţia prelungirilor razelor reflectate;
are aceeaşi dimensiune cu a obiectului;
se formează în spatele oglinzii, fiind simetrică cu obiectul
faţă de oglindă;
este dreaptă.
Probleme
IV.2.1. Construiţi pentru fiecare caz redat

a. b.
în fig.IV.2.1 poziţia razei reflectate sau a
razei incidente.
c. d.
IV.2.2. Un fascicul de lumină ajunge pe
suprafaţa unei oglinzi plane sub un unghi
de incidenţă i = 60 . Să se afle unghiul
pa care-l formează fasciculul reflectat cu
e.
suprafaţa oglinzii. Fig.IV.2.1
IV.2.3. Să se afle valoarea unghiului de incidenţă pentru care raza

reflectată este perpendiculară pe raza incidentă.
IV.2.4. Două oglinzi plane formează între ele un O2

unghi α = 45 . O rază de lumină ajunge pe oglinda
O1 sub unghi de incidenţă i1 = 45 (fig.IV.2.4). i1
Cerinţe: a. folosind instrumentele de geometrie, α
desenaţi mersului razei de lumină în sistemul de O1
Fig.IV.2.4.
oglinzi plane O1, O2 ; b. aflaţi unghiul de reflexie al
razei de lumină, r2 , pe oglinda O2 .
158
IV.2.5. O rază de lumină ajunge pe oglinda O1 O3
sub unghi de incidenţă i1 = 30 ( fig.IV.2.5).
Cerinţe : a. folosind instrumentele de geometrie, O1
desenaţi mersului razei de lumină în sistemul de
oglinzi plane O1, O2 şi O3 ; b. aflaţi unghiul de i1
incidenţă al razei de lumină, i 2 , pe oglinda O2 ; O2
Fig.IV.2.5.
c. aflaţi unghiul de reflexie al razei de lumină,
r3 , pe oglinda O3 .
IV.2.6. Două oglinzi plane formează între ele un O2

unghi α = 60 . O rază de lumină ajunge pe oglinda
O1 sub unghi de incidenţă i1 = 30 (fig.IV.2.6). i1
Cerinţe : a. folosind instrumentele de geometrie, α
desenaţi mersului razei de lumină în sistemul de O1
Fig.IV.2.6.
oglinzi plane O1, O2 ; b. aflaţi unghiul de incidenţă
al razei de lumină, i 2 , pe oglinda O2 ; c. aflaţi unghiul dintre direcţiile
de propagare a razei de lumină reflectate pe oglinda O2 şi a razei de
lumină incidente pe oglinda O1; d. aflaţi unghiul dintre raza de lumină
reflectată pe oglinda O2 şi raza de lumină incidentă pe oglinda O1.
IV.2.7. Un fascicul de lumină paralel ajunge pe un

sistem format din două oglinzi plane, respectiv perpen-
diculare (fig.IV.2.7). Caracterizaţi fasciculul format după
reflexia pe cele două oglinzi.
Fig.IV.2.7.
IV.2.8. În faţa unei oglinzi plane, la 1 m de aceasta, O

este aşezată o sursă de lumină punctiformă (fig.
S
IV.2.8). Cerinţe: a. construiţi fasciculul reflectat de
oglindă ; b. construiţi imaginea sursei S dată de
oglinda plană; c. calculaţi distanţa dintre sursa de d
lumină şi imaginea ei în oglindă; d. caracterizaţi Fig.IV.2.8.
fasciculul reflectat.
O
IV.2.9. În calea unui fascicul de lumină conver-
gent se aşază o oglindă plană, ca în fig.IV.2.9. În S
absenţa oglinzii, fasciculul ar converge într-un
punct S, situat la 50 cm de locul în care se află d
159 Fig.IV.2.9.
oglinda. Cerinţe: a. construiţi fasciculul reflectat de oglindă ; b.
construiţi imaginea dată de oglinda plană; c. caracterizaţi acest
fascicul reflectat de oglindă.
E
O
IV.2.10. Oglinda plană de formă circulară este paralelă S
cu ecranul E (fig.IV.2.10). Sursa de lumină S este
situată pe axa de simetrie a oglinzii. Să se afle raportul
dintre aria petei de lumină de pe ecran şi aria oglinzii. Fig.IV.2.10
IV.2.11. Trei cutii din carton

prezintă orificii ca în fig.IV.2.11.
Folosind un număr minim de
oglinzi plane, arătaţi cum este a. b. c.
posibil ca fasciculul care intră în Fig.IV.2.11.
cutie să iasă pe direcţia şi în
sensul indicat în figură.
IV.2.12. Un corp se îndepărtează de o oglindă plană, pe o direcţie

perpendiculară pe oglindă, cu viteza de 1,5 dm/s. Să se afle viteza
imaginii faţă de: a. oglindă; b. faţă de obiect.
IV.2.13. În fig.IV.2.13 este reprezentată o

oglindă obţinută prin depunerea unui strat O
de argint pe un suport de forma unei
porţiuni de sferă cu centrul în O. În cazul
dat, partea lucioasă a oglinzii se găseşte în
Fig.IV.2.13.
interiorul calotei sferice. Să se deseneze
mersul razei de lumină după reflexia pe acest tip de oglindă.
Informaţie: normala la o suprafaţă sferică este chiar raza sferei în
acel punct.
IV.2.14. În fig.IV.2.14 este reprezentată o

oglindă, la care partea lucioasă a se gă- O
seşte în exteriorul calotei sferice. Să se
deseneze mersul razei de lumină după
reflexia pe acest tip de oglindă. Fig.IV.2.14.
160
IV.3. Oglinzi sferice
• definiţie: oglinda sferică es-

te o calotă sferică, foarte lu- C
cioasă; C V V
• fenomenul fizic: reflexia lu-
minii: a1 a2
• elementele unei oglinzi (fig. a1 şi a2 ):
o vârful V al oglinzii;
o centrul de curbură, adică centrul C al sferei din care face parte
calota sferică;
o axa optică principală, dreapta CV care trece prin centrul de
curbură şi vârful V;
o axe optice secundare, drepte care trec prin C şi oricare punct
al oglinzii;
• clasificarea oglinzilor:
o oglinzi concave – faţa interioară a calotei este lucioasă
(fig. a1 );
o oglinzi convexe – faţa exterioară a calotei este lucioasă
(fig. a 2 );
• focarul principal F F F
o oglinda concavă –
punctul în care se
intersectează razele
reflectate de oglindă,
cele incidente fiind a3 a4
paralele cu axa opti-
că principală (fig. a3 ); focarul oglinzii concave este real;
o oglinda convexă – punctul în care se intersectează prelungirile
razelor reflectate de oglindă, cele incidente fiind paralele cu
axa optică principală (fig. a4 ); focarul oglinzii concave este
virtual;
o focarul principal este situat pe axa optică principală, la
jumătatea distanţei dintre vârful oglinzii şi centrul de curbură;
distanţa de la centrul de curbură la vârful oglinzii reprezintă
raza sferei din care face parte calota sferică;
o distanţa de la focarul principal la vârful oglinzii se numeşte
distanţă focală şi se notează cu litera f:
161
R
f = O2
2
• formarea imaginii - pentru obţinerea imaginii unui obiect
punctiform, pot fi utilizate două dintre următoarele trei raze care
pornesc de la obiect şi se reflectă pe oglindă (fig. a5 ):
i2 i3
C F C F
C
i1 r2 F
r1 r3
a5
o raza de lumină care trece prin centrul de curbură al oglinzii (i1 )

şi care este reflectată pe aceeaşi direcţie (r1 );
o raza de lumină paralelă cu axa optică principală (i2 ) şi care se
reflectă prin focarul principal (r2 );
o raza de lumină care trece prin focarul principal (i3 ) şi se
reflectă paralel cu axa optică principală (r3 );
o caracteristicile unei imagini depind de poziţia obiectului faţă de
oglindă şi de felul oglinzii;
• formula oglinzilor redă legătura dintre p – distanţa de la obiect la
oglindă, p′ - distanţa de la imagine la oglindă şi f - distanţa
focală a oglinzii:
1 1 1
+ = O3
p p′ f
• precizări: la aplicarea acestei formule se respectă următoarea
convenţie fizică de semn:
o p > 0 pentru obiect real;
o p < 0 pentru obiect virtual;
o p′ > 0 dacă imaginea este reală;
o p′ < 0 dacă imaginea este virtuală;
o f > 0 dacă focarul este real (oglindă concavă);
o f < 0 dacă focarul este virtual (oglindă convexă);
o R > 0 dacă focarul este real (oglindă concavă);
o R < 0 dacă focarul este virtual (oglindă convexă).
162
Exemplul 1
La distanţa p = 40 cm de vârful unei oglinzi concave cu raza de
curbură R = 60 cm se află o bară AB de lungime = 1 cm, aşezată
perpendicular pe axa optică principală a oglinzii. Cerinţe: a. să se
construiască şi să se caracterizeze imaginea formată de oglindă; b.
să se calculeze distanţa de la imagine la oglindă; c. să se determine
lungimea imaginii.
Date: p = 80 cm; R = 50 cm; = 1 cm;
Cerinţe: a. desen şi caracteristici imagine; b. p′; c. ′.
Rezolvare
B
obiect B i2 B
A′ A F
A′ F A′ F D
C
imagine C A C A
r2 i3
r3 B′
B′ f B′ E
p a3
a1 p′
a2
a.
în fig. a1 este redată construcţia imaginii:
o s-au trasat razele incidente (i2 ) şi (i3 ) care, prin reflexia pe
oglindă, dau razele (r2 ), respectiv (r3 ); imaginea extremităţii B
se obţine la intersecţia razelor (r2 ) şi (r3 ), notată cu B′;
o procedând în mod asemănător pentru toate segmentele
corpului care pot fi considerate puncte materiale, se obţine
imaginea A′B′;
caracteristicile imaginii sunt: reală, răstrunată, mai mare decât
obiectul şi situată în faţa oglinzii, mai departe de oglindă decât
obiectul;
b.
se stabilesc semnele distanţelor
o p > 0;
o p′ > 0, pentru că este imagine reală;
o f > 0, pentru că este oglindă concavă;
163
se aplică formulele O2 şi O3 (fig. a2 ):
1 1 1
+ =
p p′ f 1 2 1 Rp
⇒ = - ⇒ p′ =
R p′ R p 2p - R
f =
2
60 cm·40 cm
⇒ p′ = = 120 cm;
80 cm-60 cm
c.
se aplică noţiuni de geometrie plană;
o prin construirea perpendicularei ED (fig. a3 ) se obţin două
triunghiuri dreptunghice asemenea: Δ ABF şi Δ DEF, în care
latura AB este egală cu lungimea obiectului şi latura DE cu
lungimea imaginii;
DE FD
o se scrie raportul de asemănare: = (1)
AB AF
o se face aproximaţia: FD ≈ f (2)
′
FD f ′ f
o din (1) şi (2) se obţine: == ⇒ = (3)
AF p - f p-f
o relaţiile (3) şi O3 conduc la:
′ p′ p′
= ⇒ ′= = 3 cm.
p p
Probleme
IV.3.1. Un creion este aşezat perpendicular pe axa optică principală

a unei oglinzi concave, cu una dintre extremităţi în centrul de curbură
al acesteia. Construiţi imaginea formată de oglindă şi precizaţi
poziţia, mărimea comparativ cu cea a obiectului şi natura imaginii.
IV.3.2. O riglă este aşezată perpendicular pe axa optică principală a

unei oglinzi concave, cu una dintre extremităţi între focar şi vârful V
al oglinzii. Construiţi imaginea formată de oglindă şi precizaţi poziţia,
mărimea comparativ cu cea a obiectului şi natura imaginii.
IV.3.3. Un obiect liniar este aşezată perpendicular pe axa optică

principală a unei oglinzi concave, cu una dintre extremităţi între focar
şi centrul de curbură al oglinzii. Construiţi imaginea formată de
oglindă şi precizaţi poziţia, mărimea comparativ cu cea a obiectului şi
natura imaginii.
164
IV.3.4. Un obiect liniar este aşezată perpendicular pe axa optică
principală a unei oglinzi concave, cu una dintre extremităţi în faţa
centrului de curbură al oglinzii. Construiţi imaginea formată de
oglindă şi precizaţi poziţia, mărimea comparativ cu cea a obiectului şi
natura imaginii.
IV.3.5. O sursă de lumină de mici dimensiuni este situată pe axa

optică principală a unei oglinzi sferice concave, cu raza de curbură R
= 0,1 dam. Sursa se află la distanţa p = 75 cm. Să se afle poziţia
imaginii sursei.
Exemplul 2
Imaginea unui obiect aflat la 50 cm de vârful unei oglinzi convexe se
formează la 25 cm de aceasta. Cerinţe: a. să se construiască şi să
se caracterizeze imaginea formată de oglindă; b. să se calculeze
raza de curbură a oglinzii convexe.
Date: p = 50 cm; p′ = - 25 cm.
Cerinţe: a. desen şi caracteristici imagine; b. R.
Rezolvare
a. r2
construirea imaginii (fig. a1 ): A i2
A’ imagine
o s-au trasat razele inciden- i1 r1 C
te (i1 ) şi (i2 ) care, prin
B F
B’
reflexia pe oglindă, dau obiect
razele (r1 ), respectiv (r2 );
imaginea extremităţii A se a1
obţine la intersecţia pre-
lungirilor razelor (r1 ) şi (r2 ), notată cu A′;
o imaginea întregului obiect se obţine construind perpendiculara
pe axa optică principală; intersecţia perpendicularei cu axa
reprezintă imaginea extremităţii B, notată cu B′; A′B′ este
imaginea obiectului AB;
o imaginea A′B′ este: virtuală, dreaptă, mai mică decât obiectul
şi situată în spatele oglinzii;
b.
o p > 0;
o p′ < 0, pentru că este imagine virtuală;
o f < 0, pentru că este oglindă convexă;
o R < 0, pentru că este oglindă convexă;
165
• se aplică formulele O2 şi O3 (fig. a2 ):
obiect
A
imagine
1 1 1 C
+ =
p p′ f B F
R
f = p
2 p′
a2 f
2 pp′ 2·50 cm ( - 25 cm)

R= = = - 100 cm;
p + p′ 50 cm - 25 cm
răspuns: R = -100 cm.
IV.3.6. O sursă de lumină de mici dimensiuni este aşezată pe axa

optică principală a unei oglinzi convexe cu raza de curbură 40 cm.
Sursa se află la 20 cm de oglindă. Determinaţi distanţa faţă de
oglindă la care se formează imaginea sursei de lumină.
IV.3.7. La 30 cm de o oglindă concavă cu distanţa focală de 50 cm

se găseşte un obiect. Să se afle distanţa dintre obiect şi imagine.
IV.3.8. Distanţa focală a unei oglinzi este f = - 1,5 m. Să se determine

la ce distanţă de oglindă trebuie aşezat un obiect pentru ca imaginea
să se formeze la distanţa de 1 m de oglindă.
IV.3.9. La 15 cm de o oglindă concavă cu distanţa focală de 20 cm

se găseşte un obiect liniar, situat perpendicular pe axa optică princi-
pală a oglinzii. Să se determine mărirea liniară transversală.
IV.3.10. O oglindă sferică convexă formează o imagine de 3 ori mai

mică decât obiectul, situată la 25 cm de oglindă. Să se afle raza de
curbură a oglinzii.
166
IV.4. Refracţia luminii
Refracţia luminii
• definiţie: refracţia este fenomenul care înseamnă schimbarea

direcţiei de propagare a razei de lumină atunci când traversează
suprafaţa de separare dintre două medii transparente diferite;
• indicele de refracţie absolut al unui mediu omogen este egal cu
raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza luminii în acel mediu:
c
n= O4
v
• indicele de refracţie relativ al mediului în care trece raza de
lumină (2) în raport cu mediul din care vine lumina (1) se notează
n21 şi este dat de relaţia :
n
n21 = 2 O5
n1
o comparând indicii de refracţie a două medii, n1 cu n2 , mediul
cu indice de refracţie mai mare este mai dens din punct de
vedere optic faţă de celălalt;
• legile refracţiei:
o raza incidentă, normala la suprafaţa de separare în punctul de
incidenţă şi raza refractată se găsesc în acelaşi plan;
o raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul
unghiului de refracţie este constant pentru două medii date:
sin iˆ
= n21 O6a
sin rˆ
care în baza relaţiei O5, mai poate fi scrisă şi astfel :

sin iˆ n2
= sau n1 sin iˆ = n2 sin rˆ O6b
sin rˆ n1
Probleme
IV.4.1. Aflaţi mediul în care lumina se propagă cu viteza

v = 2,25·108 m/s.
IV.4.2. Folosind informaţiile din tabelul Indicii de refracţie absoluţi ai

unor substanţe (v. pag. 221), ordonaţi substanţele respective în
sensul des-creşterii densităţii optice.
167
IV.4.3. Lumina trece din ulei în diamant. Calculaţi indicele de re-
fracţie relativ al diamantului faţă de ulei.
IV.4.4. În fig.IV.4.4. este dat mersul unei raze de lumină

1 2
atunci când traversează suprafaţa de separare dintre
două medii transparente. Un mediu este apă cu indice de
refracţie napa = 1,33 şi altul este benzină cu indicele de Fig.IV.4.4
refracţie nbenzina = 1,5. Care mediu este apa?
IV.4.5. O placă din sticlă transparentă este situată în aer

(fig.IV.4.5). Pe faţa superioară a plăcii, în punctul de
I1
incidenţă I1, ajunge o rază de lumină care formează cu
suprafaţa plăcii un unghi α = 50 . Între raza reflectată pe
suprafaţa superioară a plăcii şi cea refractată există un Fig.IV.4.5
unghi β = 110 . Cerinţe: a. calculaţi unghiul de incidenţă pe faţa supe-
rioară a plăcii; b. calculaţi unghiul dintre normala la suprafaţa supe-
rioară a plăcii şi raza refractată prin această suprafaţă; c. calculaţi
unghiul dintre normala la suprafaţa inferioară a plăcii şi raza refrac-
tată prin această suprafaţă; d. folosind instrumentele de la geome-
trie, desenaţi mersul razei de lumină până la ieşirea din placă.
IV.4.6. Faţa (2) a unei plăci din sticlă trasparentă i

este argintată astfel încât ea se comportă ca o (1) I1
oglindă plană (fig.IV.4.6). Pe faţa (1) a plăcii ajunge (2)
o rază de lumină cu punctul de incidenţă în I1 şi
Fig.IV.4.6
care formează cu normala la suprafaţa plăcii un
unghi i = 60 . Între raza reflectată pe suprafaţa (1) şi cea refractată
există un unghi α = 90 . Cerinţe: a. calculaţi unghiul de refracţie; b.
folosind instrumentele de la geometrie, desenaţi mersul razei de
lumină până la ieşirea din placă; c. calculaţi unghiul dintre raza de
lumină incidentă pe lamă şi cea care iese din lamă.
(1)
IV.4.7. Se dau două oglinzi plane şi o
lamă din sticlă transparentă cu feţe plan- O1
paralele, aşezate ca în fig.IV.4.7. Pe
i1 L
oglinda O1 ajunge o rază de lumină sub
un unghi de indicenţă i1 = 30 . Între raza O2
Fig.IV.4.7
168
reflectată pe suprafaţa (1) a lamei şi cea refractată există un unghi
α = 75 . Cerinţe: a. calculaţi unghiul de incidenţă pe oglinda O2 ; b.
aflaţi unghiul de incidenţă pe faţa (1) a lamei L; c. aflaţi unghiul de
refracţie pe suprafaţa (1) a lamei L; d. folosind instrumentele de la
geometrie, desenaţi mersul razei de lumină până la ieşirea din lamă;
e. calculaţi unghiul dintre raza de lumină incidentă pe oglinda O1 şi
cea care iese din lamă.
IV.4.8. O lamă cu feţe plan paralele este confecţionată dintr-un

material transparent cu indice de refracţie n = 1,2. O rază de lumină
ajunge pe una dintre feţele lamei, fără a fi perpendiculară pe
aceasta. Desenaţi mersul razei de lumină prin lamă dacă aceasta
este situată în: a. sulfură de carbon; b. acelaşi mediu din care este
confecţionată lama.
IV.4.9. O rază de lumină ajunge pe suprafaţa unei I

jumătăţi dintr-o sferă ca în fig.IV.4.9 (OI < 0,5R).
Semisfera este confecţionată dintr-un material O R
transparent cu indi-cele de refracţie n = 1,2. Să se
deseneze mersul razei de lumină prin semisferă,
dacă aceasta se afă în: a. în aer; b. în ulei. Fig.IV.4.9.
Explicaţi desenele.
IV.4.10. O rază de lumină, propagându-se în aer, ajunge la suprafaţa

unui lichid transparent sub un unghi de incidenţă i = 60 . Raza
refractată formează un unghi r = 30 cu normala în punctul de
incidenţă. Să se afle indicele de refracţie al lichidului. Informaţie:
valorile sinusului se găsesc în tabelul 6 de la pag. 222.
IV.4.11. Să se afle unghiul dintre raza reflectată şi cea refractată

atunci când lumina trece din diamant în sulfură de carbon, unghiul de
incidenţă fiind egal cu i = 20 .
IV.4.12. Să se afle pentru ce valoare a unghiului de incidenţă pe

suprafaţa de separare diamant-sulfură de carbon, raza refractată în
sulfura de carbon formează un unghi r = 90 cu normala la suprafaţa
de separare.
169
Reflexia totală
• când raza de lumină ajunge la suprafaţa de separare dintre două

medii diferite, au loc două fenomene:
o reflexia luminii;
o refracţia luminii;
• dacă lumina trece din sticlă în aer refracţia are loc cu depărtare
de normală; astfel:
S S reflexie S S reflexie
reflexie
i> totală
sticlă sticlă sticlă sticlă
reflexie
aer aer aer aer
refracţie refracţie
refracţie
a1 a2 a3 a4
la un unghi de incidenţă i = 0 , corespunde un unghi de refracţie

rˆ = 0 ; lumina trece nedeviată (fig. a1 );
• când unghiul de incidenţă creşte, unghiul de refracţie creşte şi el,
rămânând tot timpul mai mare decât cel de incidenţă (fig. a2 );
• la o anumită valoare a unghiul de incidenţă, numită unghi limită,
unghiul de refracţie devine egal cu rˆ = 90 (fig. a3 );
• pentru unghiuri mai mari decât unghiul limită, nu mai are loc
refracţia ci numai reflexia luminii, spunem că are loc reflexia totală
(fig. a4 );
• expresia unghiului limită se deduce din relaţia O6b
n1 > n2
rˆ = 90 , sin90 = 1 n2
⇒ sin ˆ = O7
iˆ = ˆ n1
n1 sin iˆ = n2 sin rˆ
• fenomenul de reflexie totală are loc numai atunci când n1 > n2 ;
170
• fenomenul de reflexie totală este întâlnit în natura sau în diverse
aplicatii:
IV.4.13. Calculaţi valoarea unghiului limită pentru perechea de medii

apă-aer.
IV.4.14. O rază de lumină ajunge la un strat de apă sub un unghi de

incidenţă iˆ = 55 . Stabiliţi dacă raza de lumină iese în aer prin
cealaltă faţă a stratului de apă.
IV.4.15. Pe faţa (1) a unei lame transparente se (2) n2

găseşte o sursă de lumină monocromatică, de
n1
dimensiuni foarte mici S (fig.IV.4.15). Lama, rea-
S
lizată dintr-o substanţă cu indice de refracţie (1)
Fig.IV.4.15
n1 = 1,73( ≈ 3 ), este situată într-un mediu cu indice
de refracţie n2 = 1,5. Cerinţe: a. aflaţi valoarea unghiului de incidenţă
pe faţa (2) a lamei pentru care raza refractată are direcţia suprafeţei
de separare; b. desenaţi mersul acestei raze de lumină.
IV.4.16. În interiorul unei sfere transparente, foarte

aproape de suprafaţa sferei, se găseşte o sursă A S B
de lumină monocromatică de mici dimensiuni S O
(fig.IV.4.16). Sfera, situată în aer, este confecţio-
Fig.IV.4.16
nată dintr-un material cu indice de refracţie n = 2.
Există o rază de lumină care, ajungând la suprafaţa sferei, se
refractă tangent la sferă. Cerinţe: a. aflaţi valoarea unghiului format
de raza incidentă pe suprafaţa sferei cu direcţia AB; b. desenaţi
mersul acestei raze de lumină; c. determinaţi valoarea unghiului
format de raza care se propagă pe direcţia AB cu raza care iese
tangent la sferă.
171
IV.4.17. Suprafaţa (1) separă mediile cu indici de
n1
refracţie n1 = 2,115( ≈ 1,5 2) şi n2 = 1,73( ≈ 3 ), iar (1)
I1 n2
suprafaţa (2) mediile cu indicii n2 = 1,73( ≈ 3 ), d
(2)
respectiv n3 = 1,4 (fig.IV.4.17). Unghiul de inciden- n3
ţă pe suprafaţa (1) are valoarea iˆ = 45 . Stratul
1
Fig.IV.4.17
din mijloc are grosimea d = 10 cm. Să se afle: a.
unghiul de refracţie la traversarea suprafeţei (1); b. unghiul de
refracţie la traversarea suprafeţei (2); c. distanţa D dintre punctul I1 şi
punctul prin care raza de lumină părăseşte mediul cu indice de
refracţie n2 .
Exemplul 1
Se dă un corp de formă unei prisme triunghiulare, alcătuit dintr-un
mediu transparent şi omogen, numit prismă optică (fig. a1 ). Unghiul
Â , numit unghiul prismei, este egal cu Aˆ = 60 . Indicele de refracţie
al mediului prismei are valoarea n2 = 1,73 ( ≈ 3 ), prisma fiind
situată în aer (n1 ≈ 1). Pe faţa AB a prismei optice ajunge o rază de
lumină sub un unghi de incidenţă iˆ = 60 . Cerinţe: a. considerând că
1
nu are loc reflexia totală, desenaţi mersul razei de lumină prin
prismă; b. aflaţi unghiul de refracţie pe suprafaţa AB; c. aflaţi unghiul
de incidenţă pe suprafaţa BC; d. determinaţi unghiul de refracţie pe
suprafaţa BC.
Date: Aˆ = 60 ; n2 = 3; n1 ≈ 1; iˆ1 = 60 .
Cerinţe: a. desen; b. r1; c. i 2 ; d. r2 .
Rezolvare
a.
mersul razelor de lumină printr-o prismă optică se pune în
evidenţă folosind secţiunea transversală a prismei, care este un
triunghi (fig. a2 );
etapele trasării mersului razei de lumină prin prismă sunt (fig. a3 ):
B
B
B
Â
i1 I1 1̂ 2̂ I2 r2
r1 i 2
A
C A C A C
a1 a2 a3
172
o se alege pe suprafaţa AB punctul de incidenţă I1, se constru-
ieşte normala la suprafaţă în punctul de incidenţă, apoi se
desenează raza incidentă pe suprafaţa AB astfel încât să
formeze un unghi de 60 cu normal la suprafaţă;
o deoarece lumina trece din aer într-un mediu mai dens din punct
de vedere optic, refracţia are loc cu apropiere de normală; se
construieşte raza refractată în punctul I1, care se trasează până
când ajunge la suprafaţa BC a prismei;
o în punctul de incidenţă I2 pe suprafaţa BC se construieşte nor-
mala la suprafaţa BC;
o raza de lumină trece într-un mediu mai puţin dens din punct de
vedere optic, deci refracţia are loc cu depărtare de normală; se
construieşte raza refractată în I2 ; pe baza textului problemei,
există raza refractată pe suprafaţa BC a prismei;
b.
se aplică formula O6b:
n1 sin iˆ1 = n2 sin rˆ1 sin iˆ1 3 1 1
⇒ sin rˆ1 = ⇒ sin rˆ1 = = ⇒ rˆ1 = 30
n1 ≈ 1 n2 2 3 2
c.
rˆ1 + 1ˆ = 90
1ˆ + Aˆ + 2ˆ = 180 ⇒ i = 302
iˆ2 + 2̂ = 90
d.
se aplică formula O6b :
n2 sin iˆ2 = n1 sin rˆ2 3
⇒ n2 sin iˆ2 = sin rˆ2 ⇒ sin rˆ2 = ⇒ rˆ2 = 60
n1 ≈ 1 2
IV.4.18. O prismă optică are secţiunea

B
principală un triunghi isoscel cu unghiul
Aˆ = 90 şi indicele de refracţie al mediului Â
din care este confecţionată n = 3 / 2
(fig.IV.4.18). Pe faţa AB ajunge o rază de A C
Fig.IV.4.18.
lumină sub unghiul de incidenţă iˆ1 = 60 .
Prisma este situată în aer. Să se afle: a. unghiul de refracţie pe
suprafaţa AB; c. unghiul de incidenţă pe suprafaţa BC; d. unghiul de
refracţie pe suprafaţa BC.
173
IV.4.19. Secţiunea principală a unei prisme optice
situate în aer este un triunghi dreptunghic isoscel. A B
Indicele de refracţie al sticlei din care este confec-
ţionată prisma are valoarea n = 1,5. O rază de lumină
ajunge perpendicular pe faţa AB a prismei (fig.IV.4.19). C
Cerinţe: a. aflaţi unghiul limită pentru sticla din care Fig.IV.4.19.
este confecţionată prisma; b. unghiul de incidenţă pe
faţa AC a prismei; c. trasaţi mersul razei de lumină prin prismă.
IV.5. Lentile
• definiţie: lentilele sunt sisteme optice alcătuite dintr-un mediu

transparent şi omogen, măr-
ginit de două suprafeţe sferice D C
Fo Fo
sau o suprafaţă sferică şi una A B A O B
plană; C O Fi Fi D
• fenomenul fizic: refracţia lumi-
nii: a1 a2
• clasificarea oglinzilor:
o lentile convergente – (fig. a1 );
o lentile divergente – (fig. a2 );
• elementele unei lentile (fig. a1 şi a2 ):
o O - centrul optic;
o AB - axa optică principală;
o axe optice secundare, drepte care trec prin O, de ex. CD;
• focare principale lentila convergentă
o focare obiect Fo – punctul în
care trebuie aşezată o sursă de
lumină de mici dimensiuni pen- Fo Fi Fo Fi
tru ca, după refracţiile prin len-
tilă, să se formeze un fascicul a3 a4
paralel cu axa optică principală
(fig. a3 );
o focare imagine Fi – punctul în
care se intersectează razele re- Fi Fo Fi Fo
fractate prin lentilă dacă fas-
ciculul incident este paralel cu a5 a6
axa optică principală (fig. a4 );
174
• focare principale lentila divergentă
o focare obiect Fo – punctul în care converg razele fascicului
incident pentru ca fasciculul refractat să fie paralel cu axa
optică principală (fig. a5 );
o focare imagine Fi – punctul în care se intersectează
prelungirile razele refractate prin lentilă dacă fasciculul
incident este paralel cu axa optică principală (fig. a6 );
• distanţa focală f – focarele unei lentile fiind situate simetric faţă
de aceasta, distanţa de la oricare dintre focare la centrul optic al
lentilei se numeşte distanţă focală;
• formarea imaginii - pentru obţinerea imaginii unui obiect
punctiform, pot fi utilizate i2
două dintre următoarele i1 Fi r2 Fo Fi
trei raze care pornesc de Fo
la obiect şi se refractă prin Fo r1 Fi i3
r3
lentilă;
o raza de lumină care i1 r3
trece prin centrul optic Fo Fi Fo i3
al lentilei (i1 ) şi care îşi F Fi Fo
i r2
continuă propagarea r1 i2
pe aceeaşi direcţie (r1 ) a7 a8 a9
(fig. a7 );
o raza de lumină paralelă cu axa optică principală (i2 ) şi care se
refractă prin focarul principal imagine în cazul lentilei conver-
gente, respectiv a cărei prelungire trece prin focarul principal
imagine în cazul lentilei divergente (r2 ) (fig. a8 );
o raza de lumină care (a cărei prelungire) trece prin focarul
principal obiect (i3 ) şi se refractă paralel cu axa optică princi-
pală (r3 ) (fig. a9 );
• caracteristicile unei imagini depind de poziţia obiectului faţă de
lentilă şi de felul lentilei;
• formula lentilelor redă legătura dintre următoarele distanţe: p –
distanţa de la obiect la lentilă, p′ - distanţa de la imagine la
lentilă şi f - distanţa focală a lentilei:
1 1 1
+ = O8
p p′ f
175
• convergenţa unei lentile
o definiţie: convergenţa este mărimea fizică egală cu inversul
distanţei focale;
o simbol: convergenţa se notează cu litera C;
o formula de definiţie
1
C= O9
f
o unitate de măsură se numeşte dioptrie şi notează cu litera
grecească delta δ
1 1
< C >= = =δ
<f > m
• precizare: la aplicarea acestor formule se respectă următoarea
convenţie de semn:
o p > 0 pentru obiect real;
o p < 0 pentru obiect virtual;
o p′ > 0 dacă imaginea este reală;
o p′ < 0 dacă imaginea este virtuală;
o f > 0 dacă focarul este real (lentila convergentă);
o f < 0 dacă focarul este virtual (lentila divergentă);
o C > 0 pentru lentile convergente;
o C < 0 pentru lentile divergente.
Exemplul 1
O bară cu lungimea = 2 cm este aşezată perpendicular pe axa op-
tică principală a unei lentile convergente, la distanţa p = 30 cm de cen-
trul optic al lentilei. Distanţa focală a lentilei are valoarea f = 40 cm.
Cerinţe: a. construiţi şi caracterizaţi imaginea formată de lentilă; b.
determinaţi distanţa de la imagine la lentilă; c. aflaţi lungimea imaginii.
Date: = 2 cm; p = 30 cm; f = 40 cm.
Cerinţe: a. desen şi caracteristici imagine; b. p′; c. ′.
Rezolvare
a. imagine
B′
B i2
i1 Fi Fo Fi
Fo
p’
A′ A
r2 f
obiect
r1
a1 p
a2
176
o s-au trasat razele incidente (i1 ) şi (i2 ) care, după refracţia prin
lentilă, dau razele (r1 ), respectiv (r2 ); imaginea extremităţii B
se obţine la intersecţia prelungirilor razelor (r1 ) şi (r2 ), inter-
secţie notată cu B′;
o procedând în mod asemănător pentru toate segmentele
corpului care pot fi considerate puncte materiale, se obţine
imaginea A′B′;
caracteristicile imaginiI sunt: virtuală, dreaptă, mai mare decât
obiectul şi situată în faţa lentilei;
b.
o p > 0;
o p′ < 0, pentru că este imagine virtuală;
o f > 0, pentru că este lentilă convergentă;
se aplică formulele O8 (fig. a2 )
1 1 1 1 1 1 fp
+ = ⇒ = - ⇒ p′ = = -120 cm;
p p′ f p′ f p p-f
c.
se utililizează noţiuni de geometrie plană:
o analizând fig. a3 , se observă că B′
triunghiurile dreptunghice Δ ABO
şi Δ A ′B′O sunt asemenea; latura B
AB este egală cu lungimea obiec- Fo A Fi
O
tului şi latura A′B′ cu lungimea A′ p
imaginii; f
o se scrie raportul de asemănare:
p
A ′B′ A ′O
= (1) a3
AB AO
o se rescrie relaţia (1) folosind notaţiile din text:
′ A ′O
= (2)
AO
o din (2) rezultă expresia pentru lungimea imaginii:
A ′O
′= = 8 cm .
AO
177
Probleme
IV.5.1. Un creion este aşezat perpendicular pe axa optică principală

a unei lentile convergente. Distanţa de la lentilă la obiect este egală
cu dublul distanţei focale a lentilei. Construiţi şi caracterizaţi imaginea
formată de lentilă. Precizaţi semnele pentru p şi p′.
IV.5.2. În fig.IV.5.2 sunt redate: lentila conver- B

gentă cu axa sa optică principală, focarele Fi
principale precum şi obiectul AB. Construiţi şi A Fo O
caracterizaţi imaginea obiectului.
Fig.IV.5.2.
IV.5.3. Stabiliţi pe cale grafică unde se formează imaginea unui

obiect aşezat perpendicular pe axa optică a unei lentile convergente,
în focarul obiect al acesteia. Precizaţi semnul pentru f.
IV.5.4. Stabiliţi pe cale grafică ce se întâmplă cu mărimea imaginii şi

poziţia imaginii faţă de lentilă pe măsură ce obiectul este deplasat
dintr-un punct situat la dublul distanţei focale în unul aflat în focarul
obiect.
IV.5.5. Un obiect este aşezat la 15 cm de o lentilă convergentă de

distanţă focală 10 cm. Cerinţe: a. construiţi şi caracterizaţi imaginea
obiectului; b. aflaţi convergenţa lentilei; c. determinaţi poziţia faţă de
lentilă a imaginii.
IV.5.6. Imaginea virtuală, formată de o lentilă convergentă, este de 3

ori mai mare decât obiectul. Imaginea se formează la 60 cm de len-
tilă. Precizaţi semnul lui p′ şi aflaţi distanţa focală a lentilei.
IV.5.7. O riglă este aşezată perpendicular pe axa optică principală a
unei lentile convergente. Distanţa de la lentilă până la imaginea reală
a riglei este de 4 ori mai mică decât distanţa de la riglă la lentilă.
Ştiind că distanţa focală a lentilei este 20 cm, să se afle; a. distanţa
riglă - lentilă; b. raportul dintre lungimea riglei şi cea a imaginii
acesteia.
Exemplul 2
Un obiect înalt de 4 cm este aşezat la 60 cm de o lentilă divergentă
cu distanţa focală de 20 cm. Cerinţe: a. construiţi şi caracterizaţi
imaginea formată de lentilă; b. determinaţi distanţa de la imagine la
lentilă; c. aflaţi lungimea imaginii.
178
Date: = 4 cm; p = 60 cm; f = - 20 cm.
Cerinţe: a. desen şi caracteristici imagine; b. p′; c. ′;
Rezolvare
a.
i2 r2
B′ Fo Fi
i1 Fi
p’
A A′ f
obiect Fo r1 p
imagine
a1 a2
B
B′
Fo Fi
O
A A′ p
f
p
a3
o s-au trasat razele incidente (i1 ) şi (i2 ) care, după refracţia prin
lentilă, dau razele (r1 ), respectiv (r2 ); imaginea extremităţii B
se obţine la intersecţia prelungirii razei (r1 ) cu prelungirea
razei (r2 ), intersecţie notată cu B′;
o imaginea extremităţii A se află pe axa optică principală, la
intersecţia perpendicularei duse din B′ pe axă; astfel s-a
obţinut imaginea A′B′;
caracteristicile imaginii sunt: virtuală, dreaptă, mai mică decât
obiectul şi situată în faţa lentilei;
b.
o p > 0;
o p′ <0, pentru că este imagine virtuală;
o f < 0, pentru că este lentilă divergentă;
se aplică formulele O8(fig. a 2 )

1 1 1 1 1 1 fp
+ = ⇒ = - ⇒ p′ = = -15 cm;
p p′ f p′ f p p-f
179
se aplică noţiuni de geometrie plană:
c.
o analizând fig. a3 , se observă că triunghiurile dreptunghice
Δ ABO şi Δ A ′B′O sunt asemenea; latura AB este egală cu
lungimea obiectului şi latura A′B′ cu lungimea imaginii;
A ′B′ A ′O
o se scrie raportul de asemănare: = (1)
AB AO
′ A ′O
o se rescrie relaţia (1) folosind notaţiile din text: = (2)
AO
o din (2) rezultă expresia pentru lungimea imaginii:
A ′O
′= = 1 cm .
AO
IV.5.8. Stabiliţi pe cale grafică unde se formează imaginea unui

obiect aşezat perpendicular pe axa optică a unei lentile divergente, în
focarul imagine al acesteia. Precizaţi semnul pentru f.
B
IV.5.9. În fig.IV.5.9 sunt redate lentila
divergentă cu axa sa optică principală, Fi
focarele principale precum şi obiectul AB. A O
Fo
Construiţi şi caracterizaţi imaginea obiectului.
Fig.IV.5.9.
IV.5.10. Construiţi şi caracterizaţi imaginile unui obiect formate de o

lentilă divergentă, când obiectul se află: dincolo de dublul distanţei
focale, la dublul distanţei focare, între dublul distanţei focale şi focar.
IV.5.11. O lentilă divergentă dă, pentru un obiect aflat la 1 m de ea, o

imagine situată la 20 cm de lentilă. Precizaţi semnele distanţelor şi
determinaţi distanţa focală a lentilei.
IV.5.12. O lentilă divergentă are distanţa focală de 60 cm. Să se afle:

a. convergenţa lentilei; b. depărtarea faţă de lentilă la care trebuie
aşezat un obiect pentu ca imaginea să se formeze la 20 cm de
lentilă.
IV.5.13. Distanţa dintre un obiect şi un ecran este de 2 m. Folosind o

lentilă, pe ecran se obţine imaginea clară a obiectului, care este de 4
180
ori mai mare decât acesta. Să se afle: a. distanţa dintre obiect şi
lentilă; b. convergenţa lentilei.
IV.5.14. O lentilă divergentă, situată la distanţa de 90 cm de un

obiect, formează o imagine de 4 ori mai mică decât obiectul. Să se
afle distanţa focală a lentilei.
IV.5.15. Două lentile L1 şi a

L1 L2
B
L2 sunt aşezate astfel în-
cât axele lor optice princi-
pale coincid (fig. IV.5.15). A Fo1 Fi1 Fi2 Fo2
Distanţele focale ale lenti-
lelor sunt date de relaţiile:
f1 = 2 a şi f2 = - 2a. Imagi- Fig.IV.5.15.
nea formată de lentila L1 are rol de obiect pentru lentila L 2 .Să se

construiască imaginea formată de lentila L1 şi apoi cea formată de
lentila L 2 .
IV.5.16. Două lentile convergente identice L1 şi L2 , cu distanţa focală

de 30 cm fiecare, sunt aşezate astfel încât axele lor optice principale
coincid. Distanţa dintre centrele optice ale lentilelor este de 80 cm.
Un obiect este aşezat în faţa lentilei L1 , la 60 cm de aceasta. Să se
afle: a. distanţa de la lentila L1 până la imaginea formată de aceasta;
b. distanţa de la imaginea dată de lentila L1 până la lentila L2 ; c. dis-
tanţa de la imaginea formată de lentila L 2 până la aceasta.
181
IV.6. Aplicaţii ale lentilelor
Ochelarii
• în practică, sistemul optic care constituie ochiul este asimilat cu o

lentilă subţire convergentă, notată Lochi ; imaginea este percepută
dacă se formează pe retina situată, în general, la dcristalin- retina =
= dc-r = 15 mm în spatele centrului optic al lentilei Lochi ;
• un ochi normal vede clar toate obiectele situate între infinit şi
distanţa minimă a vederii distincte dmin = 25 cm; ochiul normal ve-
de clar obiectele situate la infinit fără acomodare - adică aflat în
repaus, când distanţa focală a lentilei Lochi este de 15 mm; pentru
a vedea clar obiectele situate aproape de ochi, acesta depune un
efort de acomodare care constă în modificarea convergenţei
(distanţei focale) lentilei Lochi ; prin acomodare, distanţa focală a
lentilei Lochi scade astfel încât imaginea să se formeze tot la
15 mm de centrul optic al lentilei, adică pe retină;
• când ochiul se abate de la conformaţia normală, se manifestă
defecte ale vederii:
o miopia - constă în formarea imaginii obiectelor îndepărtate îna-
intea retinei; un ochi miop vede clar toate obiectele situate în
faţa lui, între o distanţă minimă Dmin şi una maximă Dmax ;
miopia se corectează utilizând ochelari cu lentile divergente;
distanţa focală a lentilei divergente trebuie să fie egală cu
distanţa maximă a vederii optime a persoanei respective ;
o hipermetropia – imaginea obiectelor îndepărtate se formează în
spatele retinei; ca urmare, un ochi hipermetrop nu poate vedea
nici un obiect fără acomodare; distanţa minimă a vederii
distincte a unui ochi hipermetrop este mai mare decât cea a
unui ochi normal, aflat la aceeaşi vârstă; se corectează folosind
ochelari cu lentile convergente;
182
o prezbitism – scăderea capacităţii de acomodare a ochiului
pentru a vedea obiecte apropiate; se corectează folosind
ochelari cu lentile convergente.
IV.6.1. Să se calculeze convergenţa lentilei Lochi pentru ochiul consi-

derat normal.
IV.6.2. Pentru ochiul considerat normal, să se afle mărimea imaginii

formate pe retină a unui imobil înalt de H = 30 m şi situat la p = 500 m
în faţa ochilor.
IV.6.3. Să se determine distanţa focală a lentilei Lochi atunci când

ochiul normal vede clar un obiect situat la distanţa p = 2 m, în faţa
ochilor.
IV.6.4. Să se determine distanţa focală a lentilei Lochi atunci când

ochiul normal vede clar un obiect situat la distanţa minimă a vederii
clare, în faţa ochilor.
IV.6.5. Atunci când un ochi miop priveşte un obiect situat la infinit,

imaginea lui se formează la x = 1,5 mm în faţa retinei. Ştiind că
dc-r = 15 mm, să se afle convergenţa lentilei ochelarilor necesari.
IV.6.6. Un ochi miop vede clar toate obiectele situate în faţa lui, între
distanţele Dmin = 10 cm şi Dmax = 1 m. Să se afle: a. distanţa focală a
lentilei Lochi atunci când ochiul vede cele mai apropiate obiecte; b.
neglijând distanţa dintre ochi şi lentila corectoare, distanţa focală a
acesteia. Se va considera dc-r = 15 mm.
183
Lupa
• lupa este o lentilă convergentă, montată într-un

suport convenabil, folosită de om pentru a obţine
imagini virtuale mărite;
IV.6.7. Un observator cu ochi normal priveşte un mic obiect AB aşe-

zat perpendicular pe axa optică principală a unei lupe. Lupa are dis-
tanţa focală egală cu 2 cm. Ochiul este plasat în focarul imagine al
lupei. Cerinţe: a. aflaţi valorile pe care le poate lua distanţa dintre
obiect şi centrul optic al lupei pentru ca imaginea să fie virtuală; b.
determinaţi distanţa dintre obiectul AB şi centrul optic al lupei pentru
care imaginea se formează la distanţa minimă a vederii clare faţă de
ochiul observatorului.
Aparatul de fotografiat
• din punct de vedere constructiv, părţile principale ale unui aparat

de fotografiat sunt:
o obiectivul, care este alcătuit din mai multe lentile şi se
comportă ca o lentilă convergentă;
o camera obscură;
o sistemul de vizare;
o pelicula fotografică.
184
IV.6.8. Distanţa focală a obiectivului unui aparat de fotografiat este
5 cm, iar a altuia, de 4 cm. Stabiliţi care dintre aceste aparate
formează o imagine mai mare pentru un obiect situat la una şi
aceeaşi distanţă faţă de obiectiv.
IV.6.9. Distanţa focală a unui aparat de fotografiat este de 4 cm. Să

se afle la ce distanţă de aparat trebuie aşezată o revistă pentru ca
imaginea ei să reprezinte 1/24 din dimensiunea revistei.
IV.6.10. Imaginea obiectului pe pelicula fotografică, fotografiat de la

distanţa de 15 m, are înălţimea de 30 mm, iar de la 9 m – înălţimea
de 51 mm. Să se afle distanţa focală a obiectivului aparatului de
fotografiat.
Aparatul de proiecţie
• în principal, un aparat de proiecţie are:

o un obiectiv alcătuit din mai multe lentile, care se comportă ca
o lentilă convergentă;
o un dispozitiv de iluminat.
IV.6.11. Obiectivul unui aparat de proiecţie are distanţa focală egală

cu 25 cm. Să se afle de câte ori este mai mare imaginea proiectată
pe un ecran aflat la 4 m de obiectiv decât obiectul.
IV.6.12. La un aparat de proiecţie, diapozitivul are un desen înalt de

6 cm. Imaginea desenului pe ecran are înălţimea de 2,4 m. Ecranul
se află la 8,2 m de obiectiv. Să se afle distanţa focală a obiectivului
aparatului de proiecţie.
185
RĂSPUNSURI
Capitolul I. FENOMENE MECANICE
I.1. Măsurarea lungimilor

I.1.1. 12,34 km;
I.1.2. 1 = 1,5 m; 2 = 0,012 m; 3 = 20 m; 4 = 0,725 m; (2);(4);(1);(3);
I.1.3. a. 5 m; b. 1,727m; c. 16 m;
I.1.4. p2 = 38 cm;
I.1.5. L = 198 m; = 66 m;
np p
I.1.6. L = ; = ;
2(n + 1) 2(n + 1)
I.1.7. p′ = 250 m, sau p′′ = 200 m;
I.1.8. h = 0,865 m;
I.1.9. de 6 ori;
I.1.10. a. m = 23,65 cm; b. Δ = 0,3 cm; c. = 23,65 cm ± 0,3 cm;
I.1.11. A→C: 80÷95 km, A→D: 110÷130 km;
I.2. Măsurarea ariilor

I.2.1. a. S = 1062,35 dm2 ; b. S = 0,106235 dam2 ;
c. S = 10623500 mm2 ;
S1 = 0,01 m2 ; S2 = 12 m2 ; S3 = 0,2 m2 ; S4 = 15 m2 ; S5 = 7,25 m2 ;
I.2.2.
(4); (2); (5); (3);(1);
I.2.3. a. 4020 dm2 ; b. 1800 dm2 ; c. 50 m; d. 6 pogoane;
I.2.4. a. 25 cm; b. 100 cm;
I.2.5. 14,5 dm2 ;
I.2.6. a. Sm = 1,17m2 ; b. ΔSm = 0,044 m2 ; c. S = 1,17 m2 ± 0,044 m2 ;
I.2.7. lăţimea trebuie să crească cu 5 m;
I.2.8. S = 144500 mm2 ;
I.2.9. S = 0,07 m2 ;
I.2.10. a. b = 0,40 m; b. p = 1,2 m;
I.2.11. 56 de plăci
186
I.3. Măsurarea volumelor
I.3.1. V = 0,0252 m3 ; V = 25200 cm3 ;
2
I.3.2. a. 3 dm3 ; b. dam3 ; c. 5 × 107 m;
106
I.3.3. a. Vm = 56,16 c m3 ; b. ΔVm = 0,272 cm3 ;
c. V = 56,16 cm3 ± 0,272 cm3 ;
I.3.4. a. V = 65 m ; b. ΔV = ±1,5 m ;
I.3.5. a. total = 168 cm; b. Stotala = 1176 cm2 ; c. V = 2,744 ;
I.3.6. a. Sbaza = 12,56 cm2 ; b. r = 2 cm;
I.3.7. a. Va ≈ 77c m3 ; b. Vb ≈ 384 cm3 ; c. Vc ≈ 103 cm3 ;
Vs
I.3.8. = 3,14;
Vp
I.3.9. = 3 dm;
I.4. Măsurarea duratelor

I.4.1. Δt1 = 18 s, Δt 2 = 3 s, Δt3 = 36 s, Δt 4 = 70 s; Δt 4 ; Δt3 ; Δt1; Δt 2 ;
I.4.2. a. Δtm = 71,6 s; b. Δ( Δt ) = 3,12 s; c. Δt = 71,6 s ± 3,12 s;
I.4.3. Δt = 4 h 58 min 30 s;
I.4.4. t 2 = 13 h 30 min 20 s;
I.4.5. 70 de ani
I.5. Măsurarea masei

I.5.1. m = 10 g; m = 100 dg;
I.5.2. a. 3 00 cg; b. 2 kg; c. 0 kg;
I.5.3. a. mm = 21,72 g; b. Δm = 0,424 g; c. 21,296 g < m< 22,144 g;
I.5.4. maur = 90 g; mcupru = 30 g;
I.6. Densitatea
g t
I.6.1. a. ρ = 7,1 3
; b. ρ = 7,1× 106 ;
cm hm3
I.6.2. m = 226 kg;
I.6.3. V = 0,2 cm3 ;
I.6.4. h = 40 cm;
I.6.5. a. Δh = 0,1 cm; b. m = 690 g;
187
I.6.6. L1 = 52 dm;
kg
I.6.7. ρ = 750 3 ;
m
I.6.8. a. Vfonta = 300 cm3 ; b. Vgoluri = 17 cm3 ;
I.6.9. m1 = 64,8 g;
kg
I.6.10. ρamestec = 0, 93 ;
m1
I.6.11. = 1,875;
m2
I.7. Mişcare rectilinie uniformă x(m)

I.7.1. BC, DE, AB, CD; 12
I.7.2. patinatorul; 8
I.7.3. 1200 m; 4
I.7.4. t 2 = 11 h 50min; t(s)
I.7.5. 4 m/s; O 2 4 6 8 10
I.7.6. a. Δt = 50 min; b. t 2 = 13 h 15 min; Fig. I.7.7 R
c. v medie = 33,6 km/h;
I.7.7. a. fig. I.7.7 R; b. x1 = 0 m; c. t 2 = 9 s; d. v = 2 m/s;
I.7.8. asemănări: se mişcă pe aceeaşi direcţie, în acelaşi sens şi au
aceeaşi viteză; deosebiri: pleacă în momente diferite şi din locuri
diferite;
I.7.9. a. x0 = 3 m; b. Δt = 8 s; c. v1 = 1,5 m/s; v 2 = 0 m/s; v 3 = 2,5 m/s;
I.7.10. v1 = 2 m/s; v1 = 4 m/s; v1 = 6 m/s; b. Δx = 40 m; c. aria haşu-
rată are semnificaţia deplasării Δx = 40 m; d. v medie = 16 km/h;
I.7.11. forma generală a legii de mişcare fiind x = x0 + v (t - t 0 ), în-
seamnă că x0 = 4 m;v =2 m/s; t0 =1 s;
I.7.12. a. v. fig. I.7.12. b. x A1 = -1 m; xB1 = -1 m; c. după 1 s de la
începerea mişcării, mobilele au aceeaşi coordonată (se află în
acelaşi loc), altfel spus s-au întâlnit; d. d = 12 m;
B O A x(m)
-4 -2 0 2 4
Fig.I.7.12.R
188
I.7.13. a. fig. I.7.13.R; b. tP = 3 s; xP = 5 m; acestea arată că
mobilele s-au întâlnit în momentul tP = 3 s, în punctul de coordonată
xP = 5 m;
I.7.14. a. t1′ = 12 h 16 min 40 s; b. t 2 = 11 h 43min 20 s
I.7.15. a. Δt = 16 min 40 s; b. d = 3 km; c. v relativa = 7 m/s;
I.7.16. a. t = 12 min 30 s; b. x = 13 km; c. v relativa = 8 m/s;
I.7.17. a. Δt = 20 min 50 s; b. Δx A = 26,25 km; ΔxB = 33,75 km;
c. v relativa = 48 m/s;
I.7.18. v1 = 0,75 m/s, v 2 = 0,25 m/s;
x(m)
B y(cm)
7 C
1N
α3
5
P A
3 F2
F3 α2
1
t(s) F1 α1
x(cm)
2 4 6 O B
-1
O Fig. I.8.3.R
Fig. I.7.13.R
I.8. Forţa
I.8.1. F1 = 3 N; F2 = 12 N; F3 = 2,4 N; F4 = 1,2 N; F4 < F3 < F1 < F2 ;
I.8.2. a. 6,804 daN; b. 1110 kN;
I.8.3. fig. I.8.3.R
I.8.4. asemănări: au acelaşi modul şi aceeaşi direcţie, deosebiri: au
puncte de aplicaţie şi sensuri diferite;
I.8.5.
Punct de
Forţa Orientare Modul
aplicaţie
F1 A(1 cm; 2 cm) 30 cu Ox 3N
F2 O(0 cm; 0 cm) ca a axei Ox 3N
F3 O(0 cm; 0 cm) ca a axei Oy 2N
F4 A(-2 cm; 1 cm) -45 cu Ox 6N
189
I.8.6. 5 N;
I.8.7. F1 = 87 N; F2 = 36 N;
I.8.8. R1 = 102 N; R2 = 30 N;
I.8.9. echipa (2), se vor deplasa spre stânga; rezultanta celor două
forţe are modulul 1 N şi sensul forţei cu care acţionează echipa (2);
I.8.10. R = 0;
I.8.11. R = 10 N; R
I.8.12. a. R = 7 2 N; b. β = 45 ; F2
F3 F1
I.8.13. F3 = 5 N;
Fig. I.8.14.R
I.8.14. a. Fig. I.8.14.R; b. F3 = 11 N;
I.8.15. F1 = F2 = 20 N;
I.8.16. R = 0 N;
I.8.17. F2 = 7 N;
I.8.18. F3 = 10 N, pe direcţia rezultantei forţelor date şi în sens invers
acesteia;
I.8.19. 6 N;
I.8.20. Fx = 20 N; Fy = 34,6 N;
I.9. Greutatea
I.9.1. G = 0,196 N;
I.9.2. = 1 cm; F
G
I.9.3. 1 = 3;
G2
I.9.4. Δh = 0,02 m; G
I.9.5. ρ1 / ρ2 = 3;
Fig.I.9.9.R.
I.9.6. ΔG = 1,666 N;
I.9.7. mcupru = 60 g;
I.9.8. rezultanta are modulul 1,1 N şi orientarea forţei F3 , deci min-
gea va urca cu o viteză care creşte;
I.9.9. a. F = 2,94 N, direcţia verticală şi sensul în sus; b. fig. I.9.9.R;
I.10. Deformarea elastică. Forţa elastică

I.10.1. = 76,96 cm;
I.10.2. Δ = 5% 0 ;
190
I.10.3. k1 = 500 N/m;
I.10.4. a. fig. I.10.4R; b. k = 500 N/m; c. Fdef. = 60 N;
I.10.5. a. 01=15 cm; 02 =10 cm; b. Δ 1=15 cm; Δ 2 =10 cm;
c. k1=300 N/m; k2 =450 N/m;
I.10.6. a. m = 250 g; b. 0,4 cm;
I.10.7. 0,9712 N ≤ G ≤ 1,0448 N;
I.10.8. Fa = 25 N; Fb = 3,5 N;
I.10.9. a. h = 20 cm; b. F = 2,94 N; c. F′ = 1,3916 N;
I.10.10. F = 3 N;
I.10.11. a. 4,9 N; b. 3,9 N; 5,9 N; c. 4,9 N;
I.10.12. Fel. = 6 N; fig. I.10.12.R;
Δ (cm)
10
8
6
Δ
4
2 Fdef. (N) Fel.
O Fig. I.10.12.R
10 20 30 40 50
Fig.I.10.4.R
I.10.13. a. = 22,75 cm; b. Fel. = 12,25 N; c. k ≈ 445 N/m;
I.10.14. a. Δ a = 8 mm; b. Δ b > 8 mm; c. Δ c < 8 mm;
I.10.15. G = 10 N;
I.10.16. a. Δ 1 = 4 cm; Δ 2 = 2 cm; b. Fel.1 = 8 N; Fel.2 = 8 N;
c. k ≈ 133,3 N/m;
I.10.17. a. Δ 1 = Δ 2 = 1,6 cm; b. Fel.1 = 3,2 N; Fel.2 = 4,8 N;
c. k = 500 N/m;
I.11. Forţa de frecare

I.11.1. Ff = 20 kN;
I.11.2. a. N = 2,5 N; b. μ = 0,2;
I.11.3. 100 N;
I.11.4. G = 617,4 N; Ff = 617,4 N;
I.11.5. a. fig.I.11.5.R; b. modul 300 N şi orientarea greutaţii; c. 650 N;
I.11.6. a. 7 N şi orientarea forţei F1; b. μ = 0,2;
I.11.7. a. fig. I.11.7.R; b. 2 kg; c. R = 0 N;
191
I.11.8. a. Δ 1 =Δ 2 = 10 cm; b. Δ 1 = 7,5 cm; Δ 2 = 10 cm; c. fig.
I.11.8.R;
80
I.11.9. a. Ft = 40 N; b. Ff = 2 N; c. Ft′ = N;
7
I.11.10. Ft = 10 N;
Frez. Fel.1 Fel.2

a. F
Δ ′
Fel.1 Fel.2
Fel. b. F
F
G
Ff Fig. I.11.8.R
Fig.I.11.5.R Ff
Fig. I.11.7.R
I.12. Echilibrul mecanic al corpurilor

I.12.1. o forţă de modul 4,3 N şi care să aibă orientarea forţei de
rezistenţă;
I.12.2. 875 N şi orientare inversă greutăţii omului cu paraşută;
I.12.3. μ = 0,2;
I.12.4. 10 2 N, direcţia rezultantei primelor două forţe şi sens invers
acesteia;
I.12.5. a. Δ = 12,5 cm; b. Ftr. = 25 N;
I.12.6. Gt = Gn ;
I.12.7. G = 10 N;
I.12.8. F = 28 N;
I.12.9. a. Fdef. = 5 N; b. Fdef. = 5 3 N; c. Δ = 5 cm;
I.12.10. Ff = 40 N;
I.12.11. Ftr = 160 N;
I.12.12. a. Gt = 600 N; Gn = 800 N; b. Ff = 200 N; c. F = 400 N, pe
direcţia planului înclinat şi cu sensul spre vârful acestuia;
M = 0; M2 = 6 N·m, negativ; M3 = 2 N·m, negativ;
I.12.13. 1
M 4 = 9 N·m, pozitiv; M 4 = 12 N·m, pozitiv;
I.12.14. M1 = 24 N·m; M2 = 36 N·m; M3 = 24 N·m;
I.12.15. F = 20 N;
I.12.16. a. MG = 4 N·m; negativ; b. Mtotal = 54 N·m
192
I.12.17. a. M = 32 N·m; antiorar; b. M ′ = 16 2 N·m; orar;
I.12.18. F = 5 N;
I.12.19. a. Mtotal = - 2 N·m, bara se roteşte în sens antiorar; b. 0,1 m;
I.12.20. d = 140 cm;
I.12.21. F = 200 N;
I.12.22. 3,5 m;
I.12.23. F = 90 N;
I.12.24. OA=1,6 m;
I.12.25. a. T = 42 N; b. Δ = 10cm;
I.12.26. a. Fel. = 4 N; direcţia verticală şi sensul în sus; b. m = 1,6 kg;
GA′
I.12.27. a. = 3; b. OB / OA = 1;
R′
I.12.28. a. F = 50 N; b. v = 1,5 m/s; c. y F = y R = 15 m;
I.12.29. a. F = 25 N; b. v = 1,5 m/s; c. y F = 30 m; y R = 15 m;
I.12.30. a. F = 70 N; b. yG = 2 m; c. vG = 0,1 m/s;
I.12.31. G = 32 N;
I.12.32. OA = 20 cm;
I.12.33. a. T = 60 N; b. F = 225 N;
I.12.34. a. 75 N sau 45 N; b. 270 N sau 180 N;
I.13. Lucrul mecanic

I.13.1. L = 7,2 MJ;
I.13.2. m = 1 kg;
I.13.3. a. LG = 0 J; b. μ = 0,8;
I.13.4. a. Ftr = 17,15 N; b. LFtr. = 205,8 J; c. LFf = - 205,8 J;
I.13.5. a. LF = 98 J; b. LG = - 98 J;
I.13.6. L = 150 J;
I.13.7. a. Fx = 75 N; Fy = 75 3 N; b. LFx = 375 J; c. LFy = 0 J;
d. LF = 375 J; e. LG = 0 J;
I.13.8. a. LG = - 3000 J; b. LG t = - 3000 J; c. LN = 0 J; d. LF fr. = - 600 J;
e. LF tr. = 3 600 J;
I.13.9. a. F = 1000 N; b. LG = - 2600 J; c. LF = 2600 J;
I.13.10. a. m′′ = 550 g; b. L = 1,4 J; c. L′ = 4,75 J;
I.13.11. a. m2 = 1 kg; b. m2′ = 0,5 kg; c. LG2 = - 6 J; c. LN = 0 J;
193
I.13.12. P = 24 MJ;
I.13.13. a. L = 36,75 J; b. P = 9,1875 W;
I.13.14. P = 1225 W;
I.13.15. P = 18 kW;
I.13.16. Pc = 250 kW;
Lu
I.13.17. a. Lu = mgh = 240 kJ; b. Lc = = 300 kJ;
η
Lc
c. Pc = = 6,25 kW;
Δt
Pu
I.13.18. a. Pu = ηPc = 492 kW; b. Ftr. = = 19,68 kN;
v
Lu
I.13.19. a. Lu = G·h = 9000 J; b. Lc = = 12000 J;
η
Lc
c. Ftr. = = 1200 N;
Lu Lc
I.13.20. a. Lu = G·h = 24 kJ; b. Lc = = 30 kJ; b. Ftr. = = 625 N;
η 2h
I.14. Energia mecanică. Conservarea energiei mecanice

I.14.1. Ec = 180 kJ;
I.14.2. Ep.g. = 5,5 J;
I.14.3. ΔEc = 96 J;
I.14.4. k = 2000 N/m;
I.14.5. a. Ec. f. = 0; b. Ec. t. = 3612,5 J;
I.14.6. Δx = 114 m;
I.14.7. a. v = 8 m/s; b. v = 17 m/s;
I.14.8. ΔEp.g. = 29 J;
I.14.9. Ep.g. = 25 J;
I.14.10. a. LG = - 40 J; b. ΔEp.g. = 40 J; c. Ep.el. = 10 mJ;
I.14.11. a. Ep.g. = 3 kJ; b. LF = 3 kJ; c. Ep.el. = 10 J;
I.14.12. 14 m/s;
I.14.13. 4,9 m;
I.14.14. a. Ec = 12,25 J; b. x m = 5 m; c. v′ = 7 m/s;
I.14.15. h = 5 m;
I.14.16. v = 8 m/s;
194
I.14.17. Fr = 3 N;
I.14.18. a. ΔE = -13,2J; b. LFf = -13,2J;
I.14.19. a. m2 = 5 kg; b. Ep.g.1 = 50 J; c. Ep.g.2 = - 50 J; d. Ec2 = 0,025 J;
I.14.20. a. Ep.g. = 2,5 J; b. = 15 cm; c. ΔEp.g. =- 0,625 J;

d. Ep.el. =0,3125 J; e. Ec =0,3125 J;
I.15. Echilibrul mecanic al fluidelor

I.15.1. = 2 cm;
I.15.2. a. N = 9,8 N; b. p = 400 Pa;
I.15.3. a. Δp = -200 Pa; b. Δp′ = 100 Pa;
I.15.4. a. F = 15 N; b. p = 1500 Pa;
I.15.5. p = 1862Pa;
I.15.6. a. p = 735 Pa; b. m2 = 2 kg; c. m1 = 3,5 kg;
I.15.7. p = 26656 Pa;
I.15.8. Δp = ρg Δh = 19,6 Pa;
I.15.9. papa / palcool = 1;
I.15.10. a. pal. = 1975 Pa; b. F = ( patm + pal )S = 203,95 N;
I.15.11. F = ( patm - p )S = 9 N;
I.15.12. p = 7,5·104 Pa;
I.15.13. p = 86400 Pa;
I.15.14. patm = 105 Pa ;
I.15.15. F2 = 2,5 kN;
I.15.16. F2 = 80 N;
I.15.17. η = 80%;
ηPc
I.15.18. n = 2
= 10 s-1 ;
G 1k
I.15.19. a. FA = 4 kN; b. N = 6 kN;
I.15.20. b1 = 0,6075 m;
I.15.21. 4 cm;
I.15.22. a. F = 7840 N; b. V ′ / V = 60%;
I.15.23. v1 / v 2 = 1,25;
I.15.24. ρ = 1075 kg/m3 ;
I.15.25. Δ = 0,125 m;
195
I.15.26. v ≈ 4,74 m/s;
I.15.27. h = 4 m;
I.15.28. Vinvelis =220 cm3 ;
Capitolul II. FENOMENE TERMICE
II.1. Temperatura. Încălzire, răcire

II.1.1. a. nu există corpuri cu aceeaşi stare termică; b. (3), (4), (1),
(7), (6), (5), (2), (8);
II.1.2. încălzire; Δθ = θ2 - θ1 = 26 C; θ( C)
25
II.1.3. θ1 = - 6 C; 20
15
II.1.4. Δθ = - 50 C;
10
II.1.5. a. θ0 = 20 C; b. θmax = 60 C; 5 4 t(min)
O
c. Δt = 4 min; d. Δθ = -40 C; 2 6
-5
II.1.6. a. fig.II.1.6.R; b. Δθ = -10 C; Fig.II.1.6.R
′
c. θ = 20 C; d. t = 2 min 48 s;
II.1.7. a. T1 = 279,15 K; b. θ2 = 25 C; c. Δθ = 19 C; d. ΔT = 19 K;
II.2. Dilatarea termică a corpurilor

II.2.1. a. Δ = 1,7 m; b. Δ / 0 = 0,0017; c. Δ = 3,4 m;
II.2.2. ΔT = 200 K;
II.2.3. Δ ′ = 84 mm;
II.2.4. a. Δ ′ = 3,8 mm; b. ΔS ≈ 0,03 m2 ;
II.2.5. a. ′ = 20,072 cm; b. V ′′ ≈ 8115,75 cm3 ;

mecanic
II.3.1. Q = ρVc(θ2 - θ1 ) = 18832,5 J;
II.3.2. ΔθZn / ΔθNi = 1,15;
II.3.3. Q = (m1c1 + ρ2V2c2 )(θ2 - θ1 ) = 256,8 kJ;
Q
II.3.4. θ1 = θ2 - = 80 C;
mc
Q
II.3.5. c = = 250 J/kg·K, din argint;
mΔθ
II.3.6. C = 42,4 J/K;
196
1 Q
II.3.7. m2 = ( - C1 ) = 0,5 kg;
c2 ΔT
II.3.8. a. Q1 = 3 kJ; b. ΔT2 = 50 K; c. C1 / C2 = 2;
II.3.9. θ = 54 C; T (K)
II.3.10. c1 = 400 J/kg·K; 360 Q3
II.3.11. a. C1 = 3150 J/K; b. fig.II.3.11R;
II.3.12. T ≈ 303 K; 335 Q1
II.3.13. m2 ≈ 23 kg; 320 Q2
II.3.14. Qdisipat / Qcedat ≈ 0,327; 0
Fig.II.3.11
II.3.15. Qdisipat = 875 J;
Ec1 - Ec2
II.3.16. ΔT = 0,5 = 0,2 K;
C
II.3.17. h = 18 m;
II.3.18. f = 0,4;
II.3.19. f = 0,1;
II.4. Combustibili. Instalaţii de încălzire. Motoare termice

II.4.1. q = Q / m = 9·106 J/kg;
II.4.2. Q = ρVq = 1066,5 kJ;
mq
II.4.3. N = = 184 zile;
Q0
C Δθ
II.4.4. mal = = 0,05 g;
q
Q
II.4.5. mp. = = 0,625 kg;
ηq
II.4.6. a. Qu = C(θ2 - θ1 ) = 3 MJ; b. Qpierdut = 9 MJ;
C(θ2 - θ1 )
c. η = = 25%;
mc q
ηα Almc q
II.4.7. Δ = ;
ρAlc AlS0
II.4.8. a. Qc = Qp - L = 80 kJ; b. η = L/Qp = 20%;
Qc ηQc
II.4.9. a. Qp = = 100 kJ; b. L = = 40 kJ;
1- η 1- η
197
ηmc q
II.4.10. F = = 25,76 kN;
Δx
ηmc q
II.4.11. Pu = = 4830 W;
Δt
P Δx
II.4.12. V ≈ = 24,4 ;
ρηv mq
II.5. Schimbarea stării de agregare

II.5.1. Q = mλ t = 1,675 MJ;
II.5.2. Q = mc(θtopire - θ) + mλ t = 11125 J;
3
II.5.3. Q = ρV [(θ0 - θ)c - λ t ] = -301455 J;
4
[C + (mapa + mgheata )c ]θ + mgheata λ t
II.5.4. mc = = 2,41 g;
ηq
m c (θ - θ1 ) + m1λ t
II.5.5. m2 = 1 1 ≈ 0,283 kg;
c 2 ( θ2 - θ)
C c θ + C1λ t + C2c1θ2
II.5.6. θ = 1 1 1 ≈ - 3,38 C, mgheata = 0,9 kg, mapa = 0;
C2c1 + C1c2
(C + C )c2θ1 + C2c2θ2 - C2 λ t
II.5.7. θ = 1 ≈ 3,11 C,
C2c1 + (C1 + C )c2
mgheata = 0, mapa = 0,53 kg;
m2′ (C1θ1 + C2 θ2 )c2
II.5.8. = ≈ 0,125;
m2 C2 λ t
(C + C1 )θ1 - m2 λ t
II.5.9. a. θ = ≈ 2,69 C;
C + C1 + m2c2
(m1 + m2 )ρ1ρ2
b. ρ = ≈ 814,4 kg/m3 ;
m1ρ2 + m2ρ1
II.5.10. Q = mλv = 90,4·105 J;
Q - mc (θ2 - θ1 )
II.5.11. m′ = = 72 g;
λv
II.5.12. Q = m[c gh. (θ0 - θ1 ) + λ t + c apa (θ2 - θ0 ) + λ v ] = 303,4 kJ;
m3 λ t3 + m3c3 (θt -θf ) - (C1+C2 )(θf - θ1 )
II.5.13. θ = 100 C; mvap = ≈ 3,6 g;
λ v2
198
m2′ = 996,4 g;
(C1+C2 )(θf - θ1 ) + m3 λ t3 + m3c3 (θf -θ0 ) + m2′ λ v 2
II.5.14. η = ≈ 73%;
mc q
c(θf - θ1 ) + λ v
II.5.15. h = = 6,1 km;
g
Capitolul III. FENOMENE ELECTROMAGNETICE
III.1. Electrizarea corpurilor

III.1.1. a. qinvelis = Zqelectron = -3,2·10-19 C;
b. qnucleu = Zqproton = 3,2·10-19 C; c. qatom = 0; d. qion = 1,6·10-19 C;
e. q 'ion = 3,2·10-19 C;
III.1.2. a. qbagheta = 1,6·10-12 C; b. qtesatura = -1,6·10-12 C;
III.1.3. a. q = q1 + q2 = (0,2 + 2·0,8 )Nq0 ≈ 34,6·10 4 C;
q1
III.1.4. a. N1 = = 2·1016 ; b. q2 = q1 + N2q0 = 5,12·10- 3 C;
q0
c. q2 = q1 - N2q0 = 1,28·10- 3 C;
III.1.5. banda a primit N = 1017 electroni;
III.1.6. q1′ = q2′ = 0;
III.1.7. q3 = - 73,6 mC;
III.2. Interacţiunea corpurilor electrizate

q q
III.2.1. F = k 1 2 2 = 250 N;
r
F
III.2.2. q1 = ±r = ±3 ·10-6 C; q2 = ∓ 4,5 ·10-6 C;
1,5 k
III.2.3. scade de 4 ori;
III.2.4. ΔT = -10 N; ΔT ′ = 10 N;
III.2.5. q2 = 45 ·10-6 C;
III.2.6. r = 3 cm;
III.2.7. a. Δ 1 = 10 cm; b. r = 3 cm;
III.2.8. F = 6,5 N;
III.2.9. R = 0,9 N;
199
III.2.10. a. direcţia dreptei pe care sunt situate corpurile, sensul de la
A spre B, modulul R = 0,1 N; b. qC′ = 5 ·10- 7 C;
III.2.11. direcţia diagonalei ce trece prin vârful în care se află corpul
studiat, sensul de la centrul pătratului către corpul studiat, punctul de
aplicaţie – corpul studiat, modulul R = 0,955 N;
III.2.12. a. V = 0,5 dm3 ; b. V ′ = 0,56 dm3 ;
III.3. Circuit electric. Intensitatea curentului electric

III.3.1. "0", "0", "1", "0" ;
III.3.2. "0", "1", "1", "1";
III.3.3. "0", "0", "0", "1", "1", "0", "1", "0";
III.3.4.
becuri
B1 B2 B3
0 0 1
1 1 0
0 0 0
1 1 1
III.3.5.
becuri
B1 B2
0 0
1 1
0 0
III.6. a. sensul este de la A la B; b. sensul este de la B la A;

III.7. 1 cu 7 şi 2 cu 5;
I 1 I
III.3.8. a. I0 = max = A/div; b. I1 = max N1 = 3,2 A;
N 30 N
I
III.3.9. N = max N1 = 200 div;
I
III.3.10. a. I01 = 0,001 A; I02 = 0,005 A; I03 = 0,01A;
b. 0,03 A; 0,07 A; 0,125 A; 0,1 A; 0,45 A; 0,96 A;
III.3.11. I = q / Δt = 15 A;
I Δt
III.3.12. N = = 18·1017 electroni;
q0
200
III.3.13. I = q / Δt = 100 kA;
III.4. Tensiunea electrică. Rezistenţa electrică. Legea lui Ohm

U
III.4.1. a. 0,3 V/div; b. U1 = max N1 = 10,5 V;
N
III.4.2. a. U1 = 6 V; b. 15 V;
III.4.3. L = Nq0U = 2,4 J;
L
III.4.4. U = = 1 mV;
I Δt
L L
III.4.5. a. q = = 18 C; b. I = = 0,6 A;
U U Δt
III.4.6. UBC = 5 V;
III.4.7. R = ρ = 0,85 Ω;
S
III.4.8. a. U = RI = 93,75Ω; b. ΔI = - 0,3125 A; c. I ′ = 5 A;
U
III.4.9. R = = 440 Ω;
I
LΔt
III.4.10. R = 2 2 = 0,125 Ω;
N q0
III.4.11. I1 = 0,75 I2 ;
Iρ
III.4.12. S = ;
U
III.4.13. a. R1 = 50 Ω; R2 = 200 Ω; b. U1′ = 5 V ; U2′ = 20 V ;
c. I2 = 0,015 A;
III.4.14. a. graficul funcţiei I = f(U) este o dreaptă care trece prin
originea sistemului de axe; b. Rm = 11,47 Ω;
E
III.4.15. a. I = = 0,15 V; b. U = IR = 1,485 V;
r +R
c. u=Ir = 0,015 V;
L R
III.4.16. a. E = total = 9 V; b. U = 7,2 V; c. = 0,8;
Nq0 R+r
E -U
III.4.17. a. r = = 1 Ω; b. R = U / I = 5 Ω;
I
(1 - f )R
III.4.18. r = = 1 Ω; E = 12 V;
f
201
III.4.19. a. U = E - Ir = 3,6 V; b. R = U / I = 4 Ω; c. ΔI =I ′ - I = - 0,4 A;
E
III.4.20. a. u = E - IR = 3,75 V; b. r = 1,5 Ω; c. Isc = = 8 A;
r
III.4.21. a. E = 9 V; b. r = 0,8 Ω; c. R = 2,8 Ω;
III.4.22. a. E = 75 V; r = 2,5 Ω; b. AC / BC = 0,6;
III.5. Energia şi puterea electrică

III.5.1. a. I = 0,4 A; b. u = 0,4 V; c. Q = 201,6 J;
I Δt
III.5.2. a. I = 12,5 A; b. N = ≈ 7·1022 electroni;
q0
R
III.5.3. a. k = ⇒ R = 2,4 Ω; b. Wsursa = EI Δt ≈ 19938 J;
r
r Q1
III.5.4. 1 = = 1,2;
r2 Q2
E2
III.5.5. W = Δt = 607,5 J;
r
III.5.6. Wext = Wsursa (1 - f ) = 170 J;
ηU 2S Δt
III.5.7. = ≈ 69 m;
mc ΔT ρ
mgh
III.5.8. η = = 50%;
UI Δt
P
III.5.9. a. I = = 2 A; b. U = PR = 50 V;
R
U2
III.5.10. R = = 55 Ω;
P
III.5.11. a crescut de 1,1 ori;
E ± E2 - 4P r
III.5.12. a. I = ⇒ I1 = 15 A, I2 = 3 A;
2r
b. R1 = 0,2 Ω, R2 = 5 Ω;
E2 E 2R
III.5.13. a. Pgen. = = 2 kW; b. Pext = = 1,9 kW;
r +R (r + R )2
III.5.14. Qp. = P Δt - mc ΔT = 136,8 kJ;
E - Ir
III.5.15. η = = 50%;
E
202
E E2
III.5.16. a. Isc = = 12 A; b. Pext = = 72 W;
r 4r
E2 R
c. Psursa = = 144 W; d. η = = 50%;
2r r +R
IR
III.5.17. a. η = ≈ 58%; b. Pmax ext ≈ 6,4 W;
E
Pmax
III.5.18. r = R = = 10 Ω; E = 2 IR = 80 V;
I2
III.5.19. a. Psursa = 1,6 kW; b. Pint = 192 W; c. Pext = 1408 W;
d. η = 88%;
P
III.5.20. a. r = R1R2 = 4 Ω; b. E = (r + R1 ) = 120 V;
R1
R1 R2
c. η1 = ≈ 0,83; η2 = ≈ 0,17;
r + R1 r + R2
III.6. Reţele electrice

III.6.1. I3 = 0,30 A;
III.6.2. I2 = 0,13 A cu sensul de la B la D; I3 = 0,18 A cu sensul de la
A la C; I = 0,33 A cu sensul D→G→A;
III.6.3. I1 = I2 = 0,15 A; I3 = 0,3 A;
III.6.4. I1 = I2 = 0,5 A; I4 = I5 = I6 = I7 = 0,1 A;
III.6.5. nod A : I1 + I3 = I2 ; ochiul de reţea I:
-E1 -E2 = -I1(r1 + R1 )-I2 (r2 + R2 );
ochiul de reţea II: E2 + E3 = I2 (r2 + R2 ) + I3 (r3 + R3 );
III.6.6. nod A : I1 + I6 = I4 + I5 ; nod B : I4 + I3 = I1; ochiul de reţea I:
E6 = I6 (r6 + R6 + R1 ) + I5R5 ; ochiul de reţea II: 0 = I4 r4 -I3R3 -I5R5 ;
ochiul de reţea III: E1 = I1(r1 + R2 ) + I4R4 ;
III.6.7. I1 = 7,25 A; I2 = 5,875 A;I3 = 1,375 A;
III.6.8. I1 ≈ 2,6 A; I2 ≈ - 2,3 A; I = 0,3 A;
III.6.9. Rserie = 45 Ω; Rparalel = 1,6 Ω;
III.6.10. Rechiv. = 10 Ω;
III.6.11. R = 15 Ω;
203
III.6.12. R = 77 Ω;
III.6.13. a. I = 2 A; b. R3 = 7,5 Ω; c. U1 = 10 V;U2 = 25 V;
(U - U0 )SR
III.6.14. = = 10 m;
U 0ρ
I R1R2
III.6.15. s = = 0,16;
I p (R1 + R2 )2
III.6.16. R1 = 0,5 R2 = 2 R3 ;
U - U0
III.6.17. R = = 0,6 Ω;
5I0
U U
III.6.18. a. Ia = = 0,4 A;Ib = = 0,8 A;
3R 1,5 R
b. Pa1 = Ia2R = 0,8 W; Pb1 = 0,25 Ib2R = 0,8 W;
I1R1
III.6.19. a. I2 = = 1 A; I3 = I1 + I2 = 4 A; b. Uab = U12 + U3 = 27,5 V;
R2
5
III.6.20. R2 = Ω;
3
III.6.21. a. Rext = 8 Ω; b. I = 4,5 A; c. P = I12R1 = 72 W;
Rext
d. η = = 0,8;
Rext + r
E - IR3
III.6.22. a. I2 = = 0,25 A; I1 = I - I2 = 1,75 A;
R2
E - IR3
b. R1 = ≈ 5,71 Ω; c. P1 = I12R1 = 17,5 W;
I1
P2 P1
III.6.23. a. I2 = = 3 A; I1 = = 1 A; I = I1 + I2 = 4 A;
R2 U3 + I2R2
b. R1 = 48 Ω; R3 = 6 Ω; Rext = 12 Ω;
Rext
c. η = ⇒ r = 3 Ω; d. E = 60 V;
r + Rext
III.6.24. n = 4;
III.6.25. a. I = 1,8 A; b. P = 3,24 W; c. η = 94%;
III.6.26. r = 220 Ω;
III.6.27. a. p = 4; s = 5; b. Eechiv. = 7,5 V; rechiv. = 1,25 Ω;
c. u = 0,9375 V;
204
III.6.28. a. Eechiv. = 4,5 V; rechiv. = 0,5 Ω;
Eechiv.
b. I = = 0,5 A; I1 = I2 = 0,25 A; c. U = IR = 4,25 V;
rechiv. + R
Eechiv.
III.6.29. a. Eechiv. = 6 V; rechiv. = 2 Ω; b. I = = 0,6 A;
rechiv. + R
c. U1 = E1 - Ir1 = 1,2 V; U2 = E2 - Ir2 = 3,6 V;
III.6.30. a. Isursa 1 = 1,8 A; Isursa 2 = 3 A;Irezistor 2 = 1,2 A;
b. Ps1 = E1I1 = 8,64 W; c. P2′ - P2 = R2 (Ir′22 - Ir22 ) ≈ - 6,25 W;
III.7. Magneţi. Interacţiuni magnetice

III.7.1. E;
III.7.2. E;
III.7.3. a. polul N1 este respins de polul N2 ; ca urmare acul magnetic
se roteşte în sensul mişcării acelor de ceasornic până când polul S1
ajunge în apropierea polului N2 ; b. polul S1 este atras de polul N2 ;
ca urmare acul magnetic se roteşte în sensul mişcării acelor de
ceasornic până când polul S1 ajunge cât mai aproape de N2 ;
III.7.4. electromagnet: polul N în partea stângă şi polul S în partea
dreaptă; ac magnetic 1: polul N în partea stângă şi polul S în partea
dreaptă;
III.7.5. a. în stare de repaus, circuitul comandat este închis; dacă se
închide întrerupătorul k, electromagnetul E atrage lama L şi circuitul
de comandat se deschide; b. în stare de repaus, circuitul comandat 1
-2 este închis şi circuitul comandat 1 – 3 este deschis; dacă se
închide întrerupătorul k, electromagnetul E atrage lama L şi circuitul
de comandat 1 – 2 se deschide iar circuitul comandat 1 – 3 se
închide; c. în stare de repaus, circuitele comandate 1 - 2 şi 1- 3 sunt
închise; dacă se închide întrerupătorul k, electromagnetul E atrage
lama L şi ambele circuite se vor deschide;
205
Capitolul IV. FENOMENE OPTICE
IV.1. Propagarea rectilinie a luminii

IV.1.1. Δt = 8 min 20 s;
v Δt
IV.1.2. n = = 60;
R
IV.1.3. a. fig.IV.1R; b. A ′B′ / AB =3;
hvt1 hv
IV.1.4. a. fig.IV.1R; b. h′ = ; b. u = ;
H -h H -h
IV.1.5. a. v. fig. a1 ; b. dumbra =10 dm; c. Spenumbra / Sumbra = 9;
IV.1.6. d sursa / d disc = 2;
IV.1.7. b. 2,5 cm;
IV.1.8. 25 m;
S
H
B
h
S A E
Fig.IV.1.3R Fig.IV.1.4R
IV.2. Reflexia luminii

IV.2.2. β = 90 - r = 30 ;
IV.2.3. i = 45 ;
IV.2.4. a. fig.IV.2.4R; b. r2 = 0 ;
IV.2.5. a. fig.IV.2.5R; b. i 2 = 30 ; c. r3 = 60 ;
O2 O3 O2
i1 O1
α i1
i1 α
O1 O1
Fig.IV.2.4R O2 Fig.IV.2.6R
Fig.IV.2.5R
IV.2.6. a. fig.IV.2.6R; b. i 2 = 30 ; c. β = 60 ; d. γ = 120 ;
206
IV.2.7. fascicul paralel, care are aceeaşi direcţie cu fasciculul incident
şi sens contrar acestuia;
IV.2.8. a.şi b. fig.IV.2.8R; c. 2 m; d. fascicul divergent, ca şi cum ar
proveni de la sursa S′;
IV.2.9. a.şi b. fig.IV.2.9R; c. fascicul convergent într-un punct S′,
situat la 50 cm faţă de oglindă, în faţa acesteia;
IV.2.10. Spata / Soglinda =4; S S′
IV.2.12. a. 1,5 dm/s; b. 3 dm/s;
IV.2.13. fig.IV.2.13R;
IV.2.14. fig.IV.2.14R; Fig.IV.2.8R
O I
S′ O
O
Fig.IV.2.13R
Fig.IV.2.9R Fig.IV.2.14R
IV.3. Oglinzi sferice

IV.3.1. fig.IV.3.1R, în centrul de curbură, egală cu obiectul, reală şi
răsturnată;
IV.3.2. fig.IV.3.2R, în spatele oglinzii şi mai departe de oglindă decât
obiectul, mai mare decât obiectul, virtuală şi dreaptă;
IV.3.3. fig. a1 ex.1, mai departe de oglindă decât obiectul, mai mare
decât obiectul, reală şi răsturnată;
IV.3.4. fig.IV.3.4R, între centrul de curbură şi focar, mai mică decât
obiectul, reală şi răsturnată;
o F o o C F
iC C F i
Fig.IV.3.1R Fig.IV.3.2R Fig.IV.3.4R
Rp
IV.3.5. p′ = = 1,5 m;
2p - R
207
Rp
IV.3.6. p′ = = -10 cm;
2p - R
pf
IV.3.7. d = p + p ' = p + = 105 cm;
p−f
p′f
IV.3.8. p = = 3 m;
p′ - f
p′ f
IV.3.9. β = - = = 4;
p p-f
IV.3.10. R = - 75 cm;
IV.4. Refracţia luminii

IV.4.1. apa;
IV.4.2. diamant, sulfura de carbon, sticla şi ulei, tetraclorură de
carbon, apă, gheaţă, aer;
n
IV.4.3. n21 = diamant ≈ 1,5;
nulei
IV.4.4. mediul 2;
IV.4.5. a. i = 40 ; b. r = 30 ; c. i ′ = 40 ; d. fig.IV.5.R;
IV.4.6. a. r = 30 ; b. fig.IV.4.6R; c. β = 60 ;
IV.4.7. a. i 2 = 30 ; b. iL = 60 ; c. r = 45 ; d. fig.IV.4.7R; e. β = 0 ;
Fig.IV.4.6R i1
Fig.IV.4.5R
Fig.IV.4.7R
IV.4.8. fig.IV.4.8R
IV.4.9. fig.IV.4.9R; în ambele cazuri, lumina intră în semisferă prin
suprafaţa plană, pe care este perpendiculară, deci nu-şi schimbă
direcţia de propagare; la ieşirea din semisferă în aer, raza de lumină
se depărtează de normală deoarece aerul este mai puţin dens din
punct de vedere optic decât semisfera; la ieşirea din semisferă în
ulei, raza de lumină se apropie de normală deoarece indicele de
208
refracţie al uleiului este mai mare decât al materialului din care este
confecţionată semisfera;
a. b.
Fig.IV.4.8R
I1 I2 I1 I2
O aer O ulei
a. Fig.IV.4.9R b.
sin iˆ
IV.4.10. nlichid = naer ≈ 1,73;
sin rˆ
n sin iˆ
IV.4.11. sin rˆ = d. ≈ 0,50 ⇒ r = 30 ; α = iˆ + rˆ = 50 ;
ns.c
ns.c. sin90
IV.4.12. sin i = ≈ 0,67 ⇒ i = 42 ;
nd.
n 3
IV.4.13. sin ˆ = aer = = 0,75 ⇒ ˆ ≈ 49 ;
napa 4
sin iˆ
IV.4.14. naer sin iˆ = napa sin rˆ ⇒ sin rˆ = ≈ 0,62 ⇒ rˆ ≈ 37 ; rˆ = iˆ ' şi
napa
iˆ < ˆ , va ieşi din apă;
n2 sin rˆ 3
IV.4.15. a. sin iˆ = = ⇒ iˆ = 60 ; b. fig.IV.4.15R;
n1 2
n sin rˆ 1
IV.4.16. a. nsf. sin iˆ = naer sin rˆ ⇒ sin iˆ = aer = ⇒ iˆ = 30 ;
nsf. 2
b. fig.IV.4.16R; c. α = 30 ;
209
IV.4.17. a. rˆ1 = 60 ; b. pe suprafaţa (2) are loc reflexia totală;
c. D = 2d tg60 ≈ 34,6 cm;
IV.4.18. a. rˆ1 = 45 ; b. iˆ2 = 45 ; c. rˆ2 = 60 ;
IV.4.19. a. ≈ 42 ; b. iˆ = 45 ; c. fig.IV.4.19R
2
n2 A B
S B
n1 A
S O
C
IV.5. Lentile
IV.5.1. fig.IV.5.1R; imagine reală, răsturnată, egală cu obiectul şi
situată la dublul distanţei focale; p > 0 şi p′ >;
IV.5.2. fig.IV.5.2R, imagine reală, răsturnată, mai mică decât
obiectul;
B B
Fi A′ Fi A′ Fi
Fo O O
A Fo O A Fo
B′
B′
IV.5.3. fig.IV.5.3R, imaginea se formează la infinit; f > 0;

IV.5.4. mărimea imaginii creşte; imaginea se îndepărtează de lentilă;
IV.5.5. a. fig.IV.5.5R, imagine reală, răsturnată mai mare decât
obiectul; b. C = 1/ f = 10 δ; c. p′ = 30 cm;
IV.5.6. p′ < 0; f = 30 cm;
IV.5.7. p = 100 cm; / ′ = 4;
IV.5.8. v.fig. a1 pag. 179, imaginea se formează între focar şi lentilă;
f < 0;
IV.5.9. fig.IV.5.9R, imagine virtuală,
dreaptă şi mai mică decât obiectul; B
B′
B
Fi
Fi A′ A A′ O
Fo
A Fo O
Fig.IV.5.5R B′ Fig.IV.5.9R
210
IV.5.10. v. fig. a1 pag 179; imaginiIe sunt: virtuale, dreapte, mai mici
decât obiectul şi situate între focarul imagine şi lentilă; pe măsură ce
distanţa dintre obiect şi lentilă scade, mărimea imaginii creşte, dar nu
o depăşeşte în nici una dintre situaţiile date pe cea a obiectului;
IV.5.11. p > 0, p′ < 0, f < 0; f = - 25 cm;
IV.5.12. a. C = 1/ f ≈ -1,67 δ; b. p = 30 cm;
IV.5.13. a. p = 40 cm; b. C = 1/ f = 3,125 δ;
IV.5.14. f = - 30 cm;
IV.5.15. fig.IV.5.15R;
L1 L2
B a
Fi1 Fi2
A Fo1 Fo2
Fig.IV.5.15R
IV.5.16. a. p1′ = 60 cm; b. p2 = 20 cm; c. p2′ = - 60 cm;
IV. 6. Aplicaţii ale lentilelor

1
IV.6.1. C = ≈ 66,7 δ;
dc-r
H
IV.6.2. h = dc-r = 0,9 mm;
p
pdc-r
IV.6.3. f = ≈ 14,8 mm;
p + dc-r
d d
IV.6.4. f = min c-r ≈ 14,15 mm;
dmin + dc-r
x
IV.6.5. C = - ≈ -7,4 δ ;
dc-r ( dc-r - x )
Dmindc-r
IV.6.6. a. f = ≈ 13 mm; b. f = - Dmax = -1 m;
Dmin + dc-r
1
c. C = = -1 δ;
Dmax
211
p′f
IV.6.7. a. 0 1, primul aparat
2 4 p - 20
IV.6.9. p = 100 cm;
IV.6.10. f = 3/7 m;
′
IV.6.11. = 15;
IV.6.12. f ≈ 0,2 m.
212
Compendiu de matematică
C1. Relaţia dintre metru (m) şi o parte dintre multiplii şi submul-

tiplii acestuia
1
km
10 3
1
hm
10 2
1
dam
10
1 m este egal cu
10 dm
10 2 cm
10 3 mm
C2 . Perimetrul
• perimetrul figurilor formate din segmente de dreaptă este egal cu
suma lungimilor acestor segmente;
L b
a
L
ppatrat = 4 pdreptunghi = 2( + L ) pparalelogram = 2(a + b )
B b
r
c a a c O
A C
b B
ptriunghi = a+ b+c ptrapez = a+ b+ c+B = 2πr
cerc
Lungimea unui cerc

• lungimea a unui cerc de rază r este egală cu 2π înmulţit cu r,
adică = 2π r , unde cu π(pi) este notat un număr a cărei valoare
aproximativă este π ≈ 3,14;
213
C3 . Relaţia dintre metrul pătrat ( m 2 ) şi o parte dintre multiplii şi
submultiplii săi
1
km 2
10 6
1
hm 2
10 4
1
dam 2
10 2
1 m2 este egal
10 2 dm 2
10 4 cm 2
10 6 mm 2
C4 . Ariile unor suprafeţe

L b
a h
2
Spatrat = Sdreptunghi = ·L Sparalelogram = b·h
b
B
r
a c O
h
h
A C
b B
b·h (b + B )h Scerc = π r 2
Striunghi = Strapez =
2 2
1
km 3
10 9
1
hm 3
10 6
1 3
C5 . Relaţia dintre metrul cub 3 dam
10
( m3 ) şi o parte dintre mul- 1 m3 este egal
tiplii şi submultiplii acestuia
10 3 dm3
10 6 cm3
10 9 mm 3
214
C6 . Volumul unor corpuri
h h r
L
Sbaza
4 3
Vcub = 3 Vparalelipiped = Lh Vcilindru = Sbaza h Vsfera = πr
3
C7 . Relaţia dintre secundă (s) şi o parte dintre submultiplii

acesteia
10 3 ms (milisecunde)
1 s este egală 10 6 μs (microsecunde)
10 9 ns (nanosecunde)
C8 Relaţia dintre kilogram (kg) şi o parte dintre submultiplii

acestuia
10 hg
10 2 dag
10 3 g
1 kg este egal
10 4 dg
10 5 cg
10 6 mg 1
MN
10 6 1
kN
10 3
1
hN
C9 Relaţia dintre newton 10 2
1
(N) şi o parte dintre multi- 1 N este egal cu daN
plii şi submultiplii săi 10
10 dN
10 2 cN
10 3 mN
215
Funcţii trigonometrice
În figura alăturată, este B
desenat un triunghi drept- ipotenuza
cateta opusă c
unghic ABC, cu unghiul a
drept în A; unghiului Ĉ b
A C
notaţii
• pentru unghiuri: cateta alăturată unghiului Ĉ
o ˆ
∠CAB cu A;
o ˆ
∠ABC cu B;
o ∠BCA cu C; ˆ
• pentru lungimile laturilor:
o lungimea laturii opuse unghiului Â cu a;
o lungimea laturii opuse unghiului B̂ cu b;
o lungimea laturii opuse unghiului Ĉ cu c;
denumiri
• laturile AB şi AC se numesc catete, iar latura BC se numeşte
ipotenuză
• pentru laturile care delimitează unghiul Cˆ :
o cateta AC se numeşte catetă alăturată
o cateta AB – catetă opusă;
Cosinusul unui unghi ascuţit
• definiţie: cosinusul unui unghi ascuţit este egal cu raportul
dintre lungimea catetei alăturate unghiului şi lungimea
ipotenuzei
• formula de definiţie
b
cos Cˆ = C10
a
Sinusul unui unghi ascuţit
• definiţie: sinusul unui unghi ascuţit este egal cu raportul dintre
lungimea catetei opuse unghiului şi lungimea ipotenuzei
c
sin Cˆ = C11
a
Tangenta unui unghi ascuţit
• definiţie: tangenta unui unghi ascuţit este egală cu raportul
dintre lungimea catetei opuse unghiului şi lungimea catetei
alăturate acestuia
216
c
tg Cˆ = C12
b
Cotangenta unui unghi ascuţit
• definiţie: cotangenta unui unghi ascuţit este egală cu raportul
dintre lungimea catetei alăturate unghiului şi lungimea catetei
opuse acestuia
b
ctg Cˆ = C13
c
Pentru un unghi oarecare α este valabilă relaţia
sin2 α +cos2 α = 1 C14
precizări: au fost alcătuite tabele cu valori aproximative ale funcţiilor

trigonometrice; cos 00 = 1 = - cos 1800
• în tabelul alăturat sunt trecute va-
3
lorile funcţiei cosinus pentru un- cos 300 = = - cos 1500
ghiuri mai importante, necesare 2
rezolvării problemelor de la tema 2
I.8 Forţa; cos 450 = = - cos 1350
2
• în Tabelul 7 de la pag. 222 sunt 0 1
găsesc valorile sinusului şi ale cos 60 = = - cos 1200
2
tangentei pentru unghiurile 0÷900;
cos 900 = 0
Teorema lui Pitagora

• enunţ: într-un triunghi dreptunghic, suma pătratelor lungimilor
catetelor este egală cu pătratul lungimii ipotenuzei,
c 2 = b2 + a2 C15
pentru triunghiul ACB din figura a1;
• aplicarea teoremei lui Pitagora pentru aflarea modulului rezultantei
a două forţe concurente, F1 şi F2 , ce formează între ele unghiul α
(fig. a 2 ):
B A B
R R
a c F2 F2
α α α
C A O O
b F1 F1 C D
a1 a2 a3
217
o din vârful rezultantei se construieşte perpendiculara pe
suportul forţei F1 (fig. a3 ), punctul de intersecţie al perpendicularei
cu suportul forţei a fost notat cu D; astfel au fost obţinute două
triunghiuri dreptunghice OBD şi CBD;
o se aplică teorema lui Pitagora pentru triunghiul OBD, în care
OB = R :
2 2 2
OB = OD + BD
o se exprimă segmentele BD şi OD în funcţie de modulele forţelor
şi unghiul α:
BD
o în ΔCBD: sin α = ⇒ BD = CB sin α pentru că CB = F2 , rezultă că
CB
BD = F2 sin α; (2)
o OD = OC + CD şi OC = F1; (3)
CD
o în ΔCBD: cos α = ⇒CD = CB cos α ⇒CD = F2 cos α; (4)
CB
o din (3) şi (4) se obţine: OD = F1 + F2 cos α; (5)
o se înlocuiesc (2) şi (5) în (1) şi se ţine cont de relaţia C14 :
R 2 = (F1 + F2 cos α )2 + (F2 sin α )2 ⇒R 2 = F12 + 2F2F1 cos α + F22 cos 2 α + F22 sin2 α ⇒
R 2 = F12 + F22 + 2F1F2 cos α ⇒

R = F12 + F22 + 2F1F2 cos α C16
Soluţiile ecuaţiei de gradul al II-lea

Se consideră ecuaţia de gradul al doilea, forma generală,
ax 2 + bx + c = 0, în care a, b şi c sunt constante pentru o ecuaţie dată.
Soluţiile acestei ecuaţii se află folosind relaţia de mai jos:
- b ± b 2 - 4ac
x1,2 = C17
2a
218
ANEXE
Tabelul 1
Densităţile unor substanţe la temperatura camerei
solide lichide şi gaze
substanţa (kg/m3) substanţa (kg/m3)
aluminiu 2 700 alcool 790
0
argint 10 500 apă (4 C) 1 000
aur 19 300 apă de mare 1 030
cupru 8 900 benzină 700
fier 7 800 glicerină 1 260
fontă 7 000÷7100 mercur 13 600
0
gheaţă (0 C) 900 petrol 800
lemn 500÷800 ulei 900
marmură 2 700 aer 1,293
magneziu 1 738 hidrogen 0,089
nichel 8 800 heliu 0,1785
platină 21 500 metan 0,7165
plumb 11 300 oxigen 1,429
plută 200÷250
porţelan 2 300
sticlă 2 500
staniu 7 280
zinc 7 100
Tabelul 2
Căldurile specifice ale unor substanţe
substanţa c (J/kg·grad) substanţa c (J/kg·grad)
aluminiu 910 alcool 2 430
argint 250 apă 4 185
cupru 380 benzină 2 140
fier 460 glicerină 2 410
gheaţă 2 090 ulei mineral 2 093
nichel 460
platină 128
plumb 120
zinc 400
naftalină 1 300
219
Tabelul 3
Puterea calorică a unor combustibili
combustibilul q (MJ/kg) combustibilul q (MJ/kg)
benzină 46 lemn uscat 8,3÷10
alcool 27 turbă 15
petrol 46 huilă 29,8
păcură 42 cocs 30,3
motorina 46 gaz natural 35,5 (MJ/m3N)
Tabelul 4
a. Căldurile latente de vaporizare la temperatura de fierbere
temperatura de
substanţa λv (×105 J/kg)
fierbere (K)
acetonă 329,2 5,2
aer 81 2,1
alcool etilic 351 8,57
amoniac 239,6 13,7
apă 373 22,6
benzină 423 3
glicerină 629,58 2,72
mercur 530 2,85
b. Căldurile latente de topire la temperatura de topire

temperatura de topire
substanţa 0 λt (× 104 J/kg)
( C)
aluminiu 659 38
apă 0 33,5
argint 960 8,8
aur 1064 6,6
cupru 1083 18
fier 1530 27
naftalină 80 15,1
plumb 327 2,5
sulf 112,8 5,5
wolfram 3410 2,6
zinc 419 11,8
220
Tabelul 5
Rezistivităţile unor substanţe
substanţa ρ (× 10-8 Ωm) substanţa ρ (× 10-8 Ωm)
aluminiu 2,8 fier - nichel 80
apă 1 nichel - crom 100
argint 1,6 nichelină 42
constantan 48 oţel 12
cupru 1,7 wolfram 5,5
Tabelul 6
Indicii de refracţie absoluţi ai unor substanţe
indicele
indicele de
substanţa substanţa de
refracţie
refracţie
aer 1 sticlă 1,6
apă 1,33 sulfură de carbon 1,63
diamant 2,42 ulei 1,6
gheaţă 1,31 tetraclorură de carbon 1,46
221
Tabelul 7
Valorile sinusului şi ale tangentei pentru unghiurile 0÷900
α(0) sin α tg α α(0) sin α tg α α(0) sin α tg α
0 0,0000 0,0000
1 0,0175 0,0175 31 0,5150 0,6009 61 0,8746 1,804
2 0,0349 0,0349 32 0,5299 0,6249 62 0,8829 1,881
3 0,0523 0,0524 33 0,5446 0,6494 63 0,8910 1,963
4 0,0698 0,0699 34 0,5592 0,6745 64 0,8988 2,050
5 0,0872 0,0875 35 0,5736 0,7002 65 0,9063 2,145
6 0,1045 0,1051 36 0,5878 0,7265 66 0,9135 2,246
7 0,1219 0,1228 37 0,6018 0,7536 67 0,9205 2,356
8 0,1392 0,1405 38 0,6157 0,7813 68 0,9272 2,475
9 0,1564 0,1584 39 0,6293 0,8098 69 0,9336 2,605
10 0,1736 0,1763 40 0,6428 0,8391 70 0,9397 2,747
11 0,1908 0,1944 41 0,6561 0,8693 71 0,9455 2,904
12 0,2079 0,2126 42 0,6691 0,9004 72 0,9511 3,078
13 0,2250 0,2309 43 0,6820 0,9325 73 0,9563 3,271
14 0,2419 0,2493 44 0,6947 0,9657 74 0,9613 3,487
15 0,2588 0,2679 45 0,7071 1,0000 75 0,9659 3,732
16 0,2756 0,2867 46 0,7193 1,036 76 0,9703 4,011
17 0,2924 0,3057 47 0,7314 1,072 77 0,9744 4,331
18 0,3090 0,3249 48 0,7431 1,111 78 0,9781 4,705
19 0,3256 0,3443 49 0,7547 1,150 79 0,9816 5,145
20 0,3420 0,3640 50 0,7660 1,192 80 0,9848 5,671
21 0,3584 0,3839 51 0,7771 1,235 81 0,9877 6,314
22 0,3746 0,4040 52 0,7880 1,280 82 0,9903 7,115
23 0,3907 0,4245 53 0,7986 1,327 83 0,9925 8,144
24 0,4067 0,4452 54 0,8090 1,376 84 0,9945 9,514
25 0,4226 0,4663 55 0,8192 1,428 85 0,9962 11,43
26 0,4384 0,4877 56 0,8290 1,483 86 0,9976 14,30
27 0,4540 0,5095 57 0,8387 1,540 87 0,9986 19,08
28 0,4695 0,5317 58 0,8480 1,600 88 0,9994 28,64
29 0,4848 0,5543 59 0,8572 1,664 89 0,9998 57,29
30 0,5000 0,5774 60 0,8660 1,732 90 1,0000 ∞
222
Bibliografie selectivă
1. Atanasiu, M. Drobotă, V., Fizica pentru admitere în facultate, vol. I

şi II, Bucureşti, Editura Albatros, 1974.
2. Brenneke, R., Schuster, G., Fizica. vol. I, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1975.
3. Cozel, S. M., Sbornik zadaci po fizike, Moskva, Izdatelstvo
"Nauka", 1983.
4. Fizica. P.S.S.C. Textul elevului, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1975.
5. Goldfarb, N. I., Sbornik voprosov po fizike, Moskva, Izdatelstvo
"Vîsşaia şkola", 1982.
6. Gurskii, I. P., Elementarnaia fizika s primeramai reşeniia zadaci,
Moskva, Izdatelstvo "Nauka", 1989.
7. Holliday, D., Resnick, R., Fizică. vol I., Bucureşti, Editura Didactică
şi Pedagogică, 1975.
8. Kaşina, S. I., Sezonov, Iu. U., Sbornik zadaci po fizike, Moskva,
Izdatelstvo "Visşaia şkola", 1983.
9. Kvant, 1984 - 1990.
10. Meledin, G. V., Fizika v zadaciah, Moskva, Izdatelstvo "Nauka",
1989.
11. Moisil, G., Moisil, I., Iacob, O., Păunescu, C., Gavriliţă, I.,
Indrumătorul profesorului pentru predarea fizicii în gimnaziu,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978.
12. Revista de fizică şi chimie, 1975 - 1989.
13. Rîmkevici, A. P., Sbornik zadaci po fizike, Moskva, Izdatelstvo
"Prosveşcenie", 1990.
14. Savcenko, O. Ia., Zadaci po fizike, Moskva, Izdatelstvo "Nauka",
1988.
15. Übungen zür Physik, Leipzig, 1981.
16. Wolkenstein, V. S., Sbornik zadaci po obşcei fizike, Moskva,
Izdatelstvo "Nauka", 1985.
223
Cuprins
Capitolul I .......................................................................................... 5
FENOMENE MECANICE .................................................................. 5
I.1. Măsurarea lungimilor ............................................................... 5
I.2. Măsurarea ariilor ...................................................................... 8
I.3. Măsurarea volumelor ............................................................. 12
I.4. Măsurarea duratelor .............................................................. 16
I.5. Măsurarea masei ................................................................... 18
I.6. Densitatea.............................................................................. 19
I.7. Mişcare rectilinie uniformă ..................................................... 23
I.8. Forţa ...................................................................................... 29
I.9. Greutatea............................................................................... 38
I.10. Deformarea elastică. Forţa elastică ..................................... 41
I.11. Forţa de frecare ................................................................... 48
I.12. Echilibrul mecanic al corpurilor ............................................ 53
I.13. Lucrul mecanic..................................................................... 65
I.14. Energia mecanică. Conservarea energiei mecanice............ 72
I.15. Echilibrul mecanic al fluidelor............................................... 81
Capitolul II ....................................................................................... 94
FENOMENE TERMICE................................................................... 94
II.1. Temperatura. Încălzire, răcire ............................................... 94
mecanic ....................................................................................... 98
II.4. Combustibili. Instalaţii de încălzire. Motoare termice .......... 108
II.5. Schimbarea stării de agregare............................................ 110
Capitolul III .................................................................................... 117
FENOMENE ELECTROMAGNETICE........................................... 117
III.1. Electrizarea corpurilor ........................................................ 117
III.2. Interacţiunea corpurilor electrizate..................................... 121
III.3. Circuit electric. Intensitatea curentului electric ................... 125
III.4. Tensiunea electrică. Rezistenţa electrică. Legea lui Ohm . 129
III.5. Energia şi puterea electrică ............................................... 136
III.6. Reţele electrice .................................................................. 143
III.7. Magneţi. Interacţiuni magnetice ......................................... 152
Capitolul IV .................................................................................... 155
FENOMENE OPTICE.................................................................... 155
IV.1. Propagarea rectilinie a luminii ........................................... 155
IV.2. Reflexia luminii .................................................................. 157
IV.3. Oglinzi sferice.................................................................... 161
IV.4. Refracţia luminii................................................................. 167
224
IV.5. Lentile................................................................................ 174
IV.6. Aplicaţii ale lentilelor .......................................................... 182
RĂSPUNSURI............................................................................... 186
Compendiu de matematică ........................................................... 213
ANEXE .......................................................................................... 219
225

Culegere Fizica Rodica Luca-1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Fizica Rodica Luca-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I

I.1. Măsurarea lungimilor

• lungimea este o mărime fizică fundamentală şi are ca simbol litera

○ metrul de croitorie ○ metrul pliat

Precizare: informaţiile din domeniul geometriei plane, necesare re-

I.1.1. Un elev afirmă că distanţa dintre două localităţi este egală cu

I.1.2. Măsurând lungimile a patru bare, s-au obţinut valorile: pentru

I.1.3. Efectuaţi următoarele operaţii, exprimând rezultatele în metri:

I.1.5. Un dreptunghi, cu lăţimea de trei ori mai mică decît lungimea,

I.1.6. Notaţi în problema I.1.5. cu p – perimetrul dreptunghiului, L –

I.1.7. Un teren agricol de formă dreptunghiulară este format din două

I.1.8. Un capac din carton, de forma unui triunghi cu laturile egale,

I.1.10. Un grup de 6 elevi, folosind aceeaşi riglă gradată în milimetri,

I.1.11. Trei oameni dau următoarele aprecieri asupra distanţei pe o

• aria unei suprafeţe este o mărime fizică derivată şi are ca simbol

I.2.1. Aria unei suprafeţe este S = 10,6235 m2 . Exprimaţi această

I.2.2. Măsurând ariile a cinci suprafeţe, s-au obţinut valorile: pentru

I.2.3. Efectuaţi operaţiile de mai jos, exprimând rezultatele în unitatea

I.2.5. Peste un carton de forma celui desenat cu

I.2.6. Un grup de 6 elevi, folosind aceeaşi ruletă, măsoară dimen-

I.2.7. Un teren de joacă, de formă dreptunghiulară, are dimensiunile:

I.2.8. Lungimea unui dreptunghi cu perimetrul 204 cm este mai mare

I.2.9. Calculaţi aria plăcii reprezentate în

I.2.10. Aria unui echer compact este S = 600cm2 . Ştiind că înălţimea

I.3. Măsurarea volumelor

• volumul unui corp este o mărime fizică derivată şi are ca simbol

are forma unui paralelipiped cu aria

b. analizând figura a2 , constatăm că apa împreună cu bara formează

răspuns: a. h = 0,1 m; b. Δh = 0,02 m;

I.3.1. Exprimaţi în metri cubi şi în centimetri cubi volumul

I.3.2. Efectuaţi operaţiile de mai jos, exprimând rezultatele în unitatea

I.3.3. Folosind acelaşi tip de cilindru gradat şi apă, o grupă formată

I.3.4. Trei elevi măsoară diferite volume de apă, folosind un cilindru

I.3.5. Latura unui cub din marmură are lungimea = 14cm. Să se

I.3.6. Volumul unui cilindru cu înălţimea h = 6 dm este

I.3.7. Pentru fiecare cilindru gradat 100

I.3.8. Un paralelipiped are lungimea de 9 ori mai mare decât înăl-

I.3.9. Un dop are forma din figura I.3.9. Se

• durata unui eveniment este o mărime fizică fundamentală şi se

I.4.1. Ordonaţi în sens descrescător următoarele durate:

I.4.2. La o întrecere de atletism, 5 elevi măsoară cu acelaşi tip de

I.4.3. Un autocar pleacă din oraşul A la ora t1 = 22 h 3 min 25 s şi

I.4.4. O operaţie a durat Δt = 3 h 37 min 35 s. Ştiind că operaţia a

I.5. Măsurarea masei

• masa unui corp este o mărime fizică fundamentală şi are ca simbol

I.5.1. Un corp are masa m = 0,01 kg. Exprimaţi masa corpului în

I.5.2. Efectuaţi operaţiile de mai jos, exprimând rezultatele în unitatea

I.5.3. Folosind acelaşi tip de balanţă, un elev cântăreşte de mai multe

• densitatea unei substanţe este o mărime fizică derivată şi se

I.6.2. O bară din plumb are volumul egal cu V = 20 dm3 . Să se cal-

I.6.4. Un kilogram de apă se toarnă într-un cilindru a cărui bază are

I.6.5. Într-un pahar de formă cubică, plin pe jumătate cu apă, se

I.6.6. Două bare, de aceeaşi arie a secţiunii transversale, au aceeaşi

I.6.7. Un vas gol cântăreşte m1 = 200 g, iar plin cu apă m2 = 260 g.

I.6.9. Relaţia dintre razele a două bile sferice, confecţionate din

I.6.10. Se amestecă 1 litru de apă cu 0,5 litri de alcool. Să se deter-

I.6.11. Între densităţile a două substanţe există relaţia ρ1 = 1,25 ρ2 .

• definiţie: mişcarea este un fenomen fizic, care înseamnă schim-

I.7.1. Un motociclist parcurge fiecare din cele patru porţiuni în acelaşi

I.7.2. Un biciclist se mişcă cu viteza de 25,2 km/h iar un patinator cu

I.7.3. Începând de la un anumit moment, paraşutistul coboară

I.7.4. Un automobil, care se deplasează cu viteza 17 m/s, trece prin

I.7.6. Un tren parcurge distanţa dintre două staţii A şi B, Δx = 28 km,