Unitatea de învățare 9

Analiză Matematică ID

Cuprins

Ecuaţii diferenţiale
9.1. Soluţiile unei ecuaţii diferenţiale
9.2. Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile
9.3. Ecuaţii diferenţiale omogene
9.4. Test de autoevaluare
9.5. Bibliografia unităţii de învăţare 9

Obiectivele unităţii de învăţare 9

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii vor avea cunoştinţe şi abilităţi
practice despre:
• rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale de ordinul I;
• interpretarea unor procese precum şi a conţinuturilor teoretice ¸si practice ale
disciplinei.

Ecuaţii diferenţiale

Exemplu: Modelul dinamic cerere-ofertă în economia de piaţă

• Funcţia necunoscută: preţul unui produs la momentul t notat p(t).

• Cererea c(t) se presupune că depinde de p(t) printr-o funcţie liniară: c(t)=a+bp(t), a, b∈R.
• Oferta o(t) este o funcţie liniară de pm(t) (preţul mediu), astfel: o(t)=a1+b1 p m(t), a1, b1∈R.
• Preţul mediu depinde de preţul produsului în perioada anterioară: p m(t)= p(t)+C p’(t) unde
C∈R este o constantă iar p’(t) este derivata lui p(t) şi reprezintă viteza de variaţie a lui p(t)
la momentul t.
Astfel că, oferta se scrie: o(t)= a1+b1(p(t)+C p’(t)).
In cazul unei economii echilibrate c(t)=o(t), adică
a+bp(t)= a1+b 1(p(t)+C p’(t)).

1
9.1 Soluţiile unei ecuaţii diferenţiale

Definiţie
1) Se numeşte ecuaţie diferenţială (ED) de ordinul întâi o ecuaţie de forma
F ( x, y, y') = 0 (1)
unde F : D ⊂ R → R, x ∈ I = (a, b ) ⊂ R , y = y( x ) funcţie necunoscută şi y' = y' ( x ) .
3

Ecuaţia (1) se numeşte forma implicită a ED.

Dacă (1) se poate scrie
y' = f ( x, y ) (2)
cu f : A ⊂ R 2 → R ( A mulţime deschisă) aceasta se numeşte forma explicită (normală) a
ED.
2) Se numeşte soluţie a ED (1) o funcţie y = γ ( x ) definită şi derivabilă pe I ⊂ R astfel încât
F ( x,γ ( x ) , γ ' ( x ) ) = 0 ,∀x ∈ I
3) Soluţia generală a ED (1) este orice soluţie ce conţine o constantă arbitrară. Deci
y = γ ( x,C ) ,C ∈ R
este o soluţie generală pentru (1) dacă F ( x,γ ( x,C ) , γ ' ( x,C ) ) = 0 ,∀x ∈ I ⊂ R .
4) Se numeşte soluţie particulară a (1) o funcţie y = γ1 ( x ) = γ ( x,C1 ) unde C1 este o valoare
particulară pentru C ∈ R .
5) Se numeşte soluţie singulară a (1) o soluţie care nu se poate obţine din soluţia
generală prin particularizarea constantei C (⇔ o soluţie a (1) care nu este soluţie particulară).
6) Problema Cauchy a ED (1) constă în a determina o soluţie particulară a ED care satisface
condiţia iniţială:
y ( x0 ) = y0 ,
unde x0 ∈ I , y0 ∈ R .
Geometric, problema Cauchy constă în găsirea soluţiei ED (1), al cărui grafic trece prin
( x0 , y0 ) ∈ R 2 .
Analog se definesc soluţiile ED scrisă sub forma explicită (2).

9.2. Ecuaţii diferenţiale cu variabile separabile

Sunt ecuaţii diferenţiale de forma y' = f (x ) ⋅ g ( y ) (*)

cu f : (a, b ) → R, g:(c,d ) → R continue şi g ( y ) ≠ 0 ,∀y ∈ ( c,d ) .
y'
Ecuaţia (*) se poate scrie şi sub forma: = f ( x)
g ( y)
dy
şi, astfel, soluţia generală se obţine integrând ambii membri: ∫ g ( y ) = ∫ f ( x )dx
Exemplu.

Să se rezolve ecuaţia: y ' = xy ( 2 y − 5 ) .

2
Rezolvare:
5
Observăm soluţiile singulare y=0 şi y = .
2
5
Pentru y≠0 şi y ≠ , avem o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile cu
2
f ( x ) = x , g ( y ) = y (2 y − 5) .
Atunci, putem scrie
dy dy dy dy
= xdx ⇒ ∫
y ( 2 y − 5) ∫
= f ( x) g ( y) ⇔ = f ( x ) dx ⇔ = xdx ⇔
dx g ( y) y ( 2 y − 5)
 1 2  1 x2
⇔ ∫ − +  dy = ∫ xdx ⇒ − ln y + ln 2 y − 5  2 +C⇒
 =
 5 y 5 ( 2 y − 5)  5
 x2 
5 + C  5x2
2y −5  2 
⇔ 2y − 5 5
⇔
y
=e 
y
=e 2 K ⇒y=
5x2
( )
,K ∈ R * aici K = ±eC .

2−e 2 K

9.3. Ecuaţii diferenţiale omogene

 y
Sunt ecuaţii diferenţiale de forma y' = f   (**).
x
Funcţia f : I → R este continuă pe intervalul deschis I şi y = y ( x ) derivabilă pe ( a,b )
( 0 ∉ ( a,b ) ).
y( x)
Pentru rezolvare se face schimbarea de funcţie z ( x ) = .
x
y( x)
Atunci se poate scrie z ( x ) = ⇒ y ( x ) = z ( x ) x ⇒ y' ( x ) = z' ( x ) x + z ( x )
x
f ( z) − z
şi ecuaţia (**) devine: z' ( x ) = , care este o ecuaţie diferenţială cu variabile
x
separabile.

Exemplu.
3y
Să se rezolve ecuaţia: y ' = .
2x + 3 y
Rezolvare:
y
Observăm soluţia singulară y=0. Notăm = z ⇒ y = zx ⇒ y' = z' x + z .
x
Ecuaţia este echivalentă cu
3 zx −3 z 2 + z −3 z 2 + z 1 dz −3 z 2 + z 1
z' x + z = ⇒ z' x = ⇔ z' = ⋅ ⇔ = ⋅ ⇔
2 x + 3 zx 3z + 2 3z + 2 x dx 3z + 2 x
3z + 2 1 2 9  1 2 9  1
2
dz = dx ⇔  +  dz = dx ⇒ ∫  +  dz = ∫ dx ⇔
−3 z + z x  z −3 z + 1  x  z −3 z + 1  x

3
 2 9 1 z2
∫ z ∫ −3z + 1 ∫ x
dz + dz = dx ⇒ 2 ln z − 3 ln − 3 z + 1 = ln x + C ⇒
( −3z + 1)3
= Kx ⇔

2
 y
 
x
 y 
3
3
( )
= Kx ⇒ y 2 = K ( −3 y + x ) ,K ∈ R * aici K = ±eC .
 −3 + 1 
 x 

9.4. Test de autoevaluare

Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii diferenţiale:

ex
1) 2 yy′ = x
; 2) x 2 y′ = x 2 + xy − y 2 ;
e +1
x 3 + Cx
1) y 2 = ln ( e x + 1) + C , C ∈ R ; 2) y = 2 ,C ∈ R .
x −C

9.5. Bibliografia unităţii de învăţare 9

1. Gabriela Beganu, Marius Giuclea, “Elemente fundamentale de matematică aplicată în

economie”, Editura ASE, 2011.
2. Marius Giuclea, Costin Ciprian Popescu, “Metode fundamentale de matematică cu aplicaţii
în economie”, Editura ASE, 2009.
3. D.P. Covei, “Elemente de Analiză Matematică”, Editura ASE, Bucureşti, 2015, România
4. S. Dedu, Fl. Şerban, “Matematici aplicate ı̂n economie. Culegere de probleme“, Teocora,
Buzău, 2009.
5. R. Serban, D. Ijacu , I. Mircea, “Algebră și analiză matematică. Teorie și aplicații“, Corint,
2015, România.