Unitatea de învățare 12

Analiză Matematică ID

Cuprins

12.1. Integrala dublă

12.2. Test de autoevaluare
12.3. Bibliografia unităţii de învăţare 12

Obiectivele unităţii de învăţare 12

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii vor avea cunoştinţe şi abilităţi
practice despre:
• calculul integralelor duble;
• interpretarea unor procese precum şi a conţinuturilor teoretice ¸si practice ale
disciplinei.

1
12.1. Integrala dublă

Definiţii
Fie D2=[a, b] ×[c, d]⊂R2, f: D2→R şi x0=a<x1<...<xn-1<xn=b şi y0=c<y1<...<ym-1<ym=d două
diviziuni ale intervalelor [a, b] şi, respectiv [c, d].
Se notează Dij=[xi, xi+1] ×[yj, yj+1], ∀ i= 0 ,n − 1 , j= 0 ,m − 1 şi ∆ = ( D ij ) diviziune a
i = 0 , n −1 , j= 0 , m-1

lui D2.
Se numeşte normă a diviziunii ∆, notată v(∆), lungimea celei mai mari diagonale a
2
dreptunghiurilor Dij, i= 0 ,n − 1 , j= 0 ,m − 1 , adică v ( ∆ ) = max ( xi +1 − xi ) 2 + ( y j +1 − y j )
i = 0 ,n −1
j = 0 ,m −1

Alegem un sistem de puncte intermediare ξij =(uij, vij)∈ Dij, ∀ i= 0 ,n − 1 , j= 0 ,m − 1 şi notăm

ξ= ( u ij , v ij ) .
i = 0 , n −1 , j= 0 , m-1

Se numeşte sumă Riemann asociată lui f, diviziunii ∆ şi sistemului de puncte intermediare ξ

n −1 m −1
următoarea expresie: σ ∆ ( f, ξ ) = ∑∑ f ( u ij , v ij ) ( x i+1 − x i ) ( y j+1 − y j ) .
i = 0 j= 0

Funcţia f se numeşte integrabilă pe D2 ⇔∃ I∈R astfel încât ∀ε>0 ∃ δ(ε)>0 cu proprietatea că

∀∆ o diviziune cu v(∆)<δ(ε) avem

σ ∆ ( f, ξ ) − I < ε

pentru orice sistem de puncte intermediare ξ (⇔ lim σ ∆ ( f, ξ ) = I ).

v(∆ ) → 0

Observaţie
Dacă există I din definiţia anterioară, atunci acesta este unic şi se numeşte integrala lui f pe
D2 şi se notează ∫∫ f
D2
sau ∫∫ f ( x, y ) dxdy .
D2

Definiţie
Fie D⊂R2 o mulţime mărginită şi f: D→R şi D2⊃D un dreptunghi. Definim f : D2→R, prin
f ( x, y ) ,( x, y ) ∈ D
f ( x, y ) =  . Spunem că f integrabilă pe D⇔ f integrabilă pe D2 şi
0, ( x, y ) ∈ D 2 \D

∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ f ( x, y ) dxdy .
D D2

2
Observaţie
Se poate arăta că ∫∫ f ( x, y ) dxdy depinde numai de f şi nu depinde de alegerea lui D2.
D

Definiţie
Fie X un spaţiu topologic.
O mulţime A⊂X se numeşte conexă dacă ∃ A1, A2⊂X nevide separate

( A1 ∩ A 2 = Φ ,A 2 ∩ A1 = Φ ) astfel încât A= A1∪A2.

O mulţime deschisă şi conexă se numeşte domeniu.

Un domeniu reunit cu frontiera sa se numeşte domeniu închis.

Proprietăţi ale integralei duble

1) Dacă f, g integrabile pe D⊂ R2, atunci ∀α, β∈R funcţia (αf+βg) este integrabilă pe D şi

∫∫ ( αf+βg )( x, y ) dxdy = α ∫∫ f ( x, y ) dxdy + β∫∫ g ( x, y ) dxdy .

D D D

2) Dacă f integrabilă pe D⊂ R2 şi f(x, y)≥0 ∀(x, y)∈D, atunci ∫∫ f ( x, y ) dxdy ≥0.

D

3) Dacă f integrabilă pe D⊂ R2, atunci f este integrabilă pe D şi are loc inegalitatea:

∫∫ f ( x, y ) dxdy ≤ ∫∫ f ( x, y ) dxdy .
D D

4) Dacă f este integrabilă pe domeniul D închis şi mărginit şi D=D’∪D” unde D’ şi D” sunt

două subdomenii cu proprietatea D’∩D”=C şi C este o curbă netedă (c(x)∈C∞(I)), atunci f
integrabilă pe D’ şi pe D” şi putem scrie:

∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ f ( x, y ) dxdy+∫∫ f ( x, y ) dxdy .

D D' D"

Calculul integralelor duble

Definiţii
Spunem că domeniul închis D⊂R2 este simplu în raport cu axa Oy dacă se poate scrie:
D={(x, y)∈ R2x∈[a, b], g1(x)≤y≤g2(x)}
unde g1, g2:[a, b]→R continue şi g1(x)<g2(x)∀∈(a, b).
Analog, D este simplu în raport cu axa Ox dacă
D={(x, y)∈ R2 y∈[c, d], h1(y)≤x≤h2(y)}

3
unde h1, h2:[c, d]→R continue şi h1(y)<h2(y)∀∈(c, d).

Teoremă

Fie D⊂R2 un domeniu închis, simplu în raport cu axa Oy (cu notaţiile din definiţia anterioară)
şi f: D→R integrabilă pe D. Dacă ∀x∈[a, b] funcţia y→f(x, y) este integrabilă pe [g1(x),
g2(x)], atunci
b  g2 ( x ) 
∫∫D f ( x, y ) dxdy = ∫a  g ∫(x ) f ( x, y ) dy  dx .
 1 
Analog, dacă D este simplu în raport cu axa Ox (cu notaţiile din definiţia anterioară) şi
∀y∈[c, d] funcţia x→f(x, y) este integrabilă pe [h1(y), h2(y)], atunci
d  h2 ( y ) 
∫∫D f ( x, y ) dxdy = ∫c  h ∫(y )
 f ( x, y ) dx  dy .

 1 

Schimbarea de variabilă în integrala dublă

Teoremă

Fie un domeniu închis şi mărginit D*⊂R2, x=g(u, v) şi y=h(u, v), (u, v)∈D* două funcţii cu

g' u ( u, v ) g' v ( u, v )
g, h∈C1(D*) şi detJ ( u, v ) = ≠ 0.
h'u ( u, v ) h'v ( u, v )

Presupunem că D⊂ R2 şi (u, v)∈D* ⇔ (x, y) ∈D.

Dacă f: D→R continuă, atunci

∫∫ f ( x, y ) dxdy = ∫∫ f ( g ( u, v ) , h ( u, v ) ) detJ ( u, v ) dudv

D D*

( detJ ( u, v ) se numeşte Jacobianul transformării).

Caz particular (trecerea la coordonate polare)

 x = ρ cos θ cos θ − ρ sin θ
 cu (ρ, θ)∈D* cu detJ ( ρ, θ ) = =ρ.
 y=ρ sin θ sin θ ρ cos θ

4
Exemple

Desenaţi domeniile şi calculaţi integralele:

∫∫ ( x y 2 + x + y ) dxdy , D = [−1,1] × [2,3]

2
1.
D

Soluție
Domeniul D admite reprezentarea grafică:

Fig. 1
3
 3 ( x 2 y 2 + x + y ) dy dx = 1  x 2 y + xy + y  dx =
3 2
1
∫∫D ( x y2
+ x2
+ y ) dxdy = ∫−1  ∫2  ∫−1  3 
2 2
1
1  19 5  19 x3 x 2 5  83
= ∫  x 2 + x + dx =  + + x =
−1
 3 2  3 3 2 2  −1 9

{ }
2. Să se calculeze aria domeniului D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 ≤ y ≤ 2 x + 3 ( ∫∫ dxdy )
D

Soluție
Domeniul D admite reprezentarea grafică:

Fig. 2

Domeniul este simplu în raport cu axa Ox şi cu axa Oy şi este reprezentat în Fig. 2.

5
Pentru a calcula punctele de intersecţie ale graficelor funcţiilor g1 ( x) = x 2 şi g 2 ( x) = 2 x + 3 se

 y = 2x + 3
rezolvă sistemul  2
y = x
şi rezultă A ( −1,1) , B ( 3, 9 ) punctele căutate, astfel că putem scrie

{ }
D = ( x, y ) ∈ R 2 − 1 ≤ x ≤ 3, x 2 ≤ y ≤ 2 x + 3 .

3
3  2x + 3  3  2x + 3  3  3
2 )dx =  x 2 + 3 x − x  = 32
∫∫ dxdy = ∫  ∫ dy dx = ∫  y 2 dx = ∫ (2 x + 3 − x
 x   3  3
D −1  x 2  − 1 −1   −1

{ }
3. Să se calculeze aria domeniului D = ( x, y ) ∈ R 2 x 2 ≤ y ≤ 4 − x 2 ( ∫∫ dxdy )
D

Soluție
Domeniul D admite reprezentarea grafică:

Fig. 3.
Domeniul este simplu în raport cu axa Ox şi cu axa Oy şi este reprezentat în Fig.3. Îl vom
considera simplu în raport cu axa Oy. Punctele de intersecţie ale graficelor funcţiilor
g1 ( x) = x 2 şi g 2 ( x) = 4 − x 2 sunt A(− 2,2) şi B( 2,2)

{
⇒ D = ( x, y) ∈ R 2 − 2 ≤ x ≤ 2, x 2 ≤ y ≤ 4 − x 2 . }
Atunci
2
2  4 − x2  2   2  3
2x 
  4 − x2 2 16 2
∫∫ dxdy = ∫  ∫ dy dx = ∫  y 2 dx = ∫ (4 − 2 x ) dx = =  4 x −  =
 3  3
D − 2  x 2 
 − 2 x  − 2  − 2

6
4. ∫∫ ( 2 x − 3 y ) dxdy , D= {( x, y ) ∈ R 2
x 2 + y 2 ≤ 4, x − y ≥ −2, y ∈ [ 0, 2 ] }
D

Soluție
Domeniul D admite reprezentarea grafică:

Fig. 4.
Domeniul este simplu în raport cu axa Ox şi cu axa Oy şi este reprezentat în Fig.4. Îl vom

considera simplu în raport cu axa Ox: D = {( x, y ) ∈ R 2

y ∈ [0, 2] , y − 2 ≤ x ≤ 4 − y 2 }
2  4− y2  2

∫∫D ∫0  ∫ ( 2 x − 3 y ) dx dy = ∫ 4 y − 2 y − 3 y ( )

4 − y 2 − ( y − 2 ) dy =
2
( 2 x − 3 y ) dxdy =

 y−2
 0

3 2
y3 28
= − y2 + (4 − y )
2 2
=−
3 0
3

5. ∫∫ x
2
ydxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2
x + y ≤ 2, y ≤ x, y ≥ 0 }
D

Soluție
Domeniul D admite reprezentarea grafică:

7
 Fig. 5.

Metoda I
Avem descompunerea D = D1 ∪ D2 , unde

D1 = {( x, y ) ∈ R 2
0 ≤ x ≤ 1, y ≤ x, 0 ≤ y ≤ x}

respectiv

D2 = {( x, y ) ∈ R 2
1 ≤ x ≤ 2, y ≤ x, 0 ≤ y ≤ 2 − x}

1 x  2 2 − x 
2 2 2 2 2
∫∫ x ydxdy = ∫∫ x ydxdy + ∫∫ x ydxdy = ∫  ∫ x ydy dx + ∫  ∫ x ydy dx =
D D D 0 0  1 0 
1 2
1 x4 2 x 2 ( 2 − x )2 11
=∫ dx + ∫ dx =
0 2 1 2 30

Metoda a II-a
Domeniul D este simplu în raport cu Ox şi poate fi scris

D= {( x, y ) ∈ R 2
}
y ∈ [0,1] , y ≤ x ≤ 2 − y , atunci

1 2 − y  1 1 2− y
 11 11
2 2
∫∫ x ydxdy == ∫  ∫ x y dx dy = ∫  x y
 
3 2 3
( 4
dy = ∫ 8 y − 12 y + 6 y − 2 y dy = )
D 0 y  0 3 y  30 30

6. I = ∫∫ ln(1 + x 2 + y 2 )dxdy , D =
D
{( x, y ) ∈ R 2
}
x 2 + y 2 ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0

Soluție
Domeniul D admite reprezentarea grafică:

8
 Fig. 6

Se face schimbarea de variabilă (coordonate polare)

 x = ρ cosθ ρ ≥ 0  π
  , D* = ( ρ ,θ ) ∈ R 2 0 ≤ ρ ≤ 1,0 ≤ θ ≤ 
 y = ρ sinθ 0 ≤ θ ≤ 2π  2

∂x ∂x
D ( x, y) ∂ρ ∂θ cosθ − ρ sinθ
= = =ρ
D ( ρ ,θ ) ∂y ∂y sinθ ρ cosθ
∂ρ ∂θ

π  π 
12 1  2  1π
I = ∫ ∫ ln(1 + ρ 2 ) ⋅ ρ dθ d ρ = ∫  ρ ln(1 + ρ 2 ) ⋅ ∫ dθ d ρ = ∫ ρ ln(1 + ρ 2 ) d ρ =
00 0 0  02
 
 

π2 π 2
2 1  π
2 π
= ∫ ln udu = u ln u 1 − ∫ u du  =  2 ln 2 − u 1  = (2 ln 2 − 1)
41 4   
1 u  4 4

ln( x2 + y 2 )
7. I = ∫∫
x2 + y 2
{
dxdy, D = ( x, y ) ∈ R 2 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ e 2 }
D

Soluție
Domeniul D este coroana circulară din fig. 7. Se face schimbarea de variabilă
 x = ρ cosθ ρ ≥ 0 1 ≤ ρ ≤ e
  , D* = {( ρ ,θ ) ∈ R 2
} 0 ≤ θ ≤ 2π ,
1 ≤ ρ ≤ e,0 ≤ θ ≤ 2π 
 y = ρ sinθ 0 ≤ θ ≤ 2π 
∂x ∂x
D ( x, y) ∂ρ ∂θ cosθ − ρ sinθ
= = =ρ
D ( ρ ,θ ) ∂y ∂y sinθ ρ cosθ
∂ρ ∂θ

e
e 2π ln( ρ 2 ) e ln( ρ 2 ) e 1 (ln ρ ) 2
I=∫ ∫ ⋅ρ dθ d ρ = ∫ 2π ⋅ d ρ = 4π ∫ ln ρ ⋅ d ρ = 4π ⋅ = 2π
2 ρ ρ 2
1 0 ρ 1 1 1

9
 Fig. 7.

8. I = ∫∫ ( x 2 + y 2 ) dxdy , D = {( x, y ) ∈ R 2
}
4 ≤ x 2 + y 2 ≤ 9, − y ≤ x ≤ y
D

Domeniul D admite reprezentarea grafică:

Fig. 8.
Se face schimbarea de variabilă (coordonate polare)
 x = ρ cosθ ρ ≥ 0  π 3π 
  , D* = ( ρ ,θ ) ∈ R 2 2 ≤ ρ ≤ 3, ≤ θ ≤ 
 y = ρ sinθ 0 ≤ θ ≤ 2π  4 4 

deoarece
4 ≤ x 2 + y 2 ≤ 9 ⇔ 4 ≤ ρ 2 ≤ 9 ⇔ ρ ∈ [ 2,3] şi

 π 3π 
− y ≤ x ≤ y ⇔ − sin θ ≤ cos θ ≤ sin θ ⇔ θ ∈  , 
4 4 
∂x ∂x
D ( x, y) ∂ρ ∂θ cosθ − ρ sinθ
= = =ρ
D ( ρ ,θ ) ∂y ∂y sinθ ρ cosθ
∂ρ ∂θ

10
 3π 3π
4 3 3  4 65 65π
D
( )
I = ∫∫ x 2 + y 2 dxdy = ∫
π
 ∫ ρ d ρ dθ = ∫

2

 π 4
dθ =
8
4 4

12.2. Test de autoevaluare

1
1) Reprezentaţi grafic domeniul D = {( x, y ) ∈ R 2
( x − 3)
2
}
≤ y ≤ − x + 5 şi calculaţi ∫∫ x dx dy .
D

2) Reprezentaţi grafic domeniul D = {( x, y ) ∈ R 2 2 2

1 ≤ x + y ≤ 8, 3 3 x ≤ 3 y ≤ 3 x } şi
calculaţi ∫∫
D
1 + x 2 + y 2 dx dy .

Rezultate

2
1) I=120; 2) I= π .
8

12.3. Bibliografia unităţii de învăţare 12

1. Gabriela Beganu, Marius Giuclea, “Elemente fundamentale de matematică aplicată în

economie”, Editura ASE, 2011.
2. Marius Giuclea, Costin Ciprian Popescu, “Metode fundamentale de matematică cu aplicaţii
în economie”, Editura ASE, 2009.
3. D.P. Covei, “Elemente de Analiză Matematică”, Editura ASE, Bucureşti, 2015, România
4. S. Dedu, Fl. Şerban, “Matematici aplicate ı̂n economie. Culegere de probleme“, Teocora,
Buzău, 2009.
5. R. Serban, D. Ijacu , I. Mircea, “Algebră și analiză matematică. Teorie și aplicații“, Corint,
2015, România.

11