Derivate partiale.

Functii diferentiabile
Fie f : D → R unde D ⊂ Rn este o multime deschisa si fie a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ D.
Functia f este derivabila partial in punctul a in raport cu xk daca limita
f (a1 , a2 , . . . , ak−1 , xk , ak+1 , . . . an ) − f (a1 , a2 , . . . , an )
lim
xk →ak x k − ak
exista si este finita. Daca exista, valoarea acestei limite se numeste derivata partiala a
∂f
functiei f in raport cu xk in punctul a si se noteaza cu ∂xk
(a).
Daca f este derivabila partial in raport cu xk in orice punct din D, atunci se obtine o
functie
∂f ∂f
: D → R, definita prin a 7→ (a), a ∈ D.
∂xk ∂xk
Spunem ca f este diferentiabila (sau derivabila) in a daca exista o aplicatie liniara
T : Rn → R (i.e. T (x + y) = T (x) + T (y) si T (αx) = αT (x), pentru orice α ∈ R, si orice
x, y ∈ Rn ) astfel ca
f (x) − f (a) − T (x − a)
lim =0
x→a kx − ak
Daca T exista atunci este unica, se noteaza cu df (a) sau f 0 (a) si se numeste diferentiala
lui f in a. Se poate verifica (exercitiu ) cu usurinta ca

Propozitie. Daca f este diferentiabila in a atunci este continua in a.

∂f
Propozitie. Daca f este diferntiabila in a atunci exista ∂xk
(a) pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}
si
∂f ∂f ∂f
df (a)(u1 , u2 , . . . , un ) = (a)u1 + (a)u2 + · · · + (a)un .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Demonstratie. Fie ek vectorul din Rn care are 1 pe pozitia k si zero in rest. Intrucat f
este diferentiabila rezulta ca
f (a + tek ) − f (a) − df (a)(tek )
lim =0
t→0 |t|
sau echivalent
f (a + tek ) − f (a) − df (a)(tek )
lim = 0,
t→0 t
ceea ce arata ca f are derivata partiala si
∂f f (a + tek ) − f (a)
(a) = lim = df (a)(ek )
∂xk t→0 t
Daca u = (u1 , . . . , un ), u = u1 e1 + u2 e2 + · · · + un en si atunci

df (a)(u1 , u2 , . . . , un ) = u1 df (e1 ) + u2 df (e2 ) + · · · + un df (en )

1
 ∂f ∂f ∂f
= (a)u1 + (a)u2 + · · · + (a)un .
∂x1 ∂x2 ∂xn

Se poate verifica imediat ca

Propozitie. Orice functie liniara f : Rn → R este diferentiabila in orice a si

df (a) = f.

In particular, aplicatiile pri : Rn → R definite prin

pri (u1 , u2 , . . . , un ) = ui , pentru orice (u1 , u2 , . . . , un )

sunt liniare, si deci

dpri (a) = pri , pentru orice i = 1, 2, . . . , n,

fapt care ne indreptateste sa introducem notatia

pri = dxi

Cu acesta notatie avem

∂f ∂f ∂f
df (a)(u1 , u2 , . . . , un ) = (a)u1 + (a)u2 + · · · + (a)un
∂x1 ∂x2 ∂xn
∂f ∂f
= (a)pr1 (u1 , u2 , . . . , un ) + · · · + (a)prn (u1 , u2 , . . . , un )
∂x1 ∂xn
∂f ∂f
= (a)dx1 (u1 , u2 , . . . , un ) + · · · + (a)dxn (u1 , u2 , . . . , un )
∂x1 ∂xn
pentru orice (u1 , u2 , . . . , un ) si deci

∂f ∂f ∂f
df (a) = (a)dx1 + (a)dx2 + · · · + (a)dxn .
∂x1 ∂x2 ∂xn
Teorema (Conditie suficienta de diferentiabilitate). Fie D o multime deschisa din Rn , fie
f : D → R si a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ D. Daca exista o vecinatate V a lui a cu proprietatea
ca exista toate derivatele partiale in orice punct din V si acestea sunt continue in a, atunci
f este diferentiabila in a si
∂f ∂f ∂f
df (a) = (a)dx1 + (a)dx+ · · · + (a)dxn .
∂x1 ∂x2 ∂xn

2
Demonstratie. Fara a restrange generalitate, putem presupune ca vecinatatea V lui a
este B(a, r) = {x ∈ D : kx − ak < r} bila deschisa cu centrul in a si raza r > 0, pe
care avand in vedere ca D este multime deschisa, o putem considera inclusa in D. Fie
x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ D. Definim functiile g1 , g2 , . . . , gn astfel
g1 : [a1 , x1 ] → R, g1 (t) = f (t, x2 , x3 . . . , xn )
g2 : [a2 , x2 ] → R, g2 (t) = f (a1 , t, x3 , . . . , xn )
····································
gn : [an , xn ] → R, gn (t) = f (a1 , a2 , a3 . . . , t)
Atunci n
X
f (x1 , x2 , . . . , xn ) − f (a1 , a2 , . . . , an ) = (gi (xi ) − gi (ai ))
i=1
Fiecare din functiile gi satisface ipotezele teoremei lui Lagrange referitoare la o functie
reala de variabila reala continua pe un compact si derivabila pe interiorul acelui interval.
Prin urmare exista ξi ∈ (xi , ai ) astfel incat
gi (xi ) − gi (ai ) = (xi − ai )gi0 (ξi )
Atunci
∂f
g1 (x1 ) − g1 (a1 ) = (x1 − a1 ) (ξ1 , x2 , x3 , . . . , xn )
∂x1
∂f
g2 (x2 ) − g2 (a2 ) = (x2 − a2 ) (a1 , ξ2 , x3 , . . . , xn )
∂x2
····································
∂f
gn (xn ) − gn (an ) = (xn − an ) (a1 , a2 , a3 , . . . , ξn )
∂xn
Definim aplicatia liniara T : Rn → R prin
n
X ∂f
T (u1 , u2 , . . . , un ) = (a)ui .
i=1
∂xi
Obtinem
f (x) − f (a) − T (x − a)
=
kx − ak
 
x 1 − a1 ∂f ∂f
(ξ1 , x2 , x3 , . . . , xn ) − (a1 , x2 , x3 , . . . , xn ) +
kx1 − a1 k ∂x1 ∂x1
 
x 2 − a2 ∂f ∂f
(x1 , ξ2 , x3 , . . . , xn ) − (x1 , a2 , x3 , . . . , xn ) +
kx2 − a2 k ∂x2 ∂x1
····································
 
x n − an ∂f ∂f
(a1 , a2 , a3 , . . . , ξn ) − (a1 , a2 , a3 , . . . , an )
kxn − an k ∂xn ∂xn

3
Deoarece
|x1 − a1 |
≤ 1, i = 1, 2, . . . , n
kx1 − a1 k
deducem ca
|f (x) − f (a) − T (x − a)|
≤ (1)
kx − ak
 
 ∂f ∂f 
 ∂x1 (ξ1 , x2 , x3 , . . . , xn ) − ∂x1 (a1 , a2 , a3 , . . . , an ) +
 
 
 ∂f ∂f 

 ∂x2 (x 1 , ξ2 , x3 , . . . , x n ) − (a 1 , a2 , a3 , . . . , a n ) +
∂x1 
····································
 
 ∂f ∂f 
 ∂xn (a1 , a2 , a3 , . . . , ξn ) − ∂xn (a1 , a2 , a3 , . . . , an )
 

Deoarece derivatele partiale ale functiei f sunt continue in a, exista limita termenilor din
membrul doi a inegalitatii (1) pentru x → a si aceasta este egala cu zero. Prin urmare
f (x) − f (a) − T (x − a)
lim =0
x→a kx − ak
Asadar f este diferentiabila in a si
n
X ∂f
df (a) = (a)dxi
i=1
∂x i

Exemplu. Fie f (x, y, z) = xey + xyz + z 2 . Atunci

∂f ∂f ∂f
= ey + yz, = xey + xz, = xy + 2z.
∂x ∂y ∂z
Deci
∂f ∂f ∂f
(1, 0, 2) = 1, (1, 0, 2) = 3, (1, 0, 2) = (4)
∂x ∂y ∂z
si atunci
∂f ∂f ∂f
df (1, 0, 2) = (1, 0, 2)dx + (1, 0, 2)dy + (1, 0, 2)dz = dx + 3dy + 4dz
∂x ∂y ∂z
Pentru (a, b, c) ∈ R3 avem df (1, 0, 2)(a, b, c) = a + 3b + 4c.

Fie E ⊂ Rn , F ⊂ Rm multimi deschise si fie u1 , . . . , um : E → R functii cu derivate

partiale continue si astfel incat pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ E

(u1 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , um (x1 , x2 , . . . , xn )) ∈ F.

4
Daca ϕ : F → R admite derivate partiale continue pe D atunci functia f : F → R definita
prin
f (x1 , x2 , . . . , xn ) = ϕ(u1 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , um (x1 , x2 , . . . , xn ))

admite derivate partiale continue si

m
∂f X ∂ϕ ∂ui
(x1 , x2 , . . . , xn ) = (u1 (x1 , x2 , . . . , xn ), . . . , um (x1 , x2 , . . . , xn )) (x1 , x2 , . . . , xn ).
∂xk i=1
∂u i ∂x k

Vom scrie m
∂f X ∂ϕ ∂ui
= , k = 1, 2, . . . , n.
∂xk i=1
∂ui ∂xk

Exemplu. Daca f (x, y, z) = ϕ(xyz, x2 + y 2 + z 2 , x + yz) atunci

∂f ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
= yz + 2x +
∂x ∂u ∂v ∂w
∂f ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
= xz + 2y + z
∂y ∂u ∂v ∂w
∂f ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
= xy + 2x + y
∂z ∂u ∂v ∂w

Derivate partiale si diferentiale de ordin superior

∂f
Fie D o multime deschisa din Rn si f : D → R o functie care admite derivate partiale ∂xj
∂f
pe D. La randul ei functia ∂xj
poate avea derivata partiala in raport cu xi notata

∂ 2f ∂ 2f
 
∂ ∂f
adica =
∂xi ∂xj ∂xi ∂xj ∂xi ∂xj

si numita derivata partiala de ordinul al doilea a lui f .

∂ 2f
cu i 6= j se numesc derivate partiale mixte de ordinul 2
∂xi ∂xj

In mod similar se definesc derivatele partiale de ordinul n ≥ 3.

Teorema (Schwarz). Fie f : D ⊂ Rn → R si a ∈ D. Daca derivatele partiale mixte

∂2f 2f

∂xi ∂xj
, ∂x∂j ∂x i
exista intr-o vecinatate a lui a si acestea sunt continue in a, atunci

∂ 2f ∂ 2f
(a) = (a).
∂xi ∂xj ∂xj ∂xi

5
 Fie f : D ⊂ Rn → R unde D este o multime deschisa. Daca f admite derivate partiale
de ordinul doi continue pe o vecinatate a punctului a ∈ D, functia d2 f (a) : Rn × Rn → R
definita prin
n
X ∂ 2f
d2 f (a)(u, v) = ui vj
i,j=1
∂x i ∂x j

unde u, v ∈ Rn , se numeste diferentiala de ordinul doi a lui f in a. Similar, daca f

admite derivate partiale de ordinul 3 continue pe o vecinatate a punctului a ∈ D, functia
d3 f (a) : Rn × Rn × Rn → R definita prin
n
3
X ∂ 3f
d f (a)(u, v, w) = ui vj wk ,
i,j,k=1
∂xi ∂xj ∂xk

unde u, v, w ∈ Rn se numeste diferentiala de ordinul doi a lui f in a. Similar se defineste

diferentiala de ordinul k. Vom folosi notatia

d2 f (u, u) = d2 f (u)2
d3 f (u, u) = d2 f (u)3
························
dk f (u, . . . , u) = dk f (u)k

Teorema (Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange in cazul n dimensional). Daca D
este o multime deschisa si convexa din Rk si f : D ⊂ Rk → R este o functie care admite
derivate partiale de ordinul n + 1 continue pe multim D si atunci pentru orice a ∈ D si
orice x ∈ D exista ξ ∈ [a, x] = {tx + (1 − t)a, 0 ≤ t ≤ 1} astfel incat
1 1 1
f (x) = f (a) + df (a)(x − a) + d2 f (a)(x − a)2 + · · · + dn f (a)(x − a)n +
1! 2! n!
1
+ dn+1 f (ξ)(x − a)n+1
(n + 1)!

Extreme locale pentru functii de mai multe variabile

Fie f : A → R, unde A ⊂ Rn . Un punct a ∈ A se numeste punct de maxim local (relativ)
daca exista vecinatate U al lui a astfel incat f (x) ≤ f (a) pntru orice x ∈ U ∩ A (adica
daca exista r > 0 astfel incat f (x) ≤ f (a) pntru orice x ∈ B(a, r) ∩ A).
Un punct a ∈ D se numeste punct de minim local (relativ) daca exista o vecinatate
U al lui a astfel incat f (x) ≥ f (a) pntru orice x ∈ U ∩ A, (adica daca exista r > 0 astfel
incat f (x) ≥ f (a) pntru orice x ∈ B(a, r) ∩ A). Punctele de maxim local si cele de minim
local se numesc puncte de extrem local.

6
 Fie f : D → R. Spunem ca a ∈ D este punct critic (stationar) pentru f daca f este
diferentiabila in a si df (a) = 0.

Fie D ⊂ Rn o multime deschisa si f : D → R o functie diferentiabila in a ∈ D.

Matricea cu n linii si n coloane
∂ 2f
 
Hf (a) =
∂xi ∂xj 1≤i,j≤n

se numeste matricea hessiana a functie f in punctul a.

Observam ca
 
u1
u2
 
2 t
 
d f (a)(u, u) = u Hf (a)u, unde u =  ..  ∈ Rn , si ut = (u1 , u2 , . . . , un )
.
 
 
un
.

Teorema (Fermat). Fie f : D → R o functie diferentiabila in a ∈ D. Daca f este

∂f
diferentiabila in a atunci df (a) = 0 (adica ∂xi
= 0 pentru i = 1, 2, . . . , n).

Fie a = (a1 , a2 , . . .) ca in enunt. Consideram r > 0 astfel incat B(a, r) ⊂ D si

f (x) − f (a) are semn constant pentru orice x ∈ B(a, r). Fie

ϕ : (−r, r) → R, ϕ(t) = f (a1 + t, a2 , . . . , an ).

Atunci ϕ(t)−ϕ(a) are semn constant pe (−r, r). Cum ϕ este derivabila pe (−r, r) aplicand
Teorema lui Fermat pentru functii de o variabila reala rezulta ca ϕ(0) = 0. In consecinta,
∂f ∂f
∂xi
(a) = 0. Similar aratam ca ∂xi
(a) = 0 pentru i = 2, . . . , n.

Teorema (Criteriu de stabilire a punctelor de extrem pentru functii de mai multe vari-
abile). Fie f : D → R o functie care admite derivate partiale de ordinul doi continue pe
D si a ∈ D un punct critic al sau.
(1) Daca d2 f (u, u) > 0 pentru orice u ∈ Rn \ {0} atunci a este punct de minim local
(2) Daca d2 f (u, u) < 0 pentru orice u ∈ Rn \ {0} atunci a este punct de maxim local
(3) Daca exista u, ∈ Rn \ {0} astfel incat d2 f (u, u) > 0 si d2 f (u, u) < 0 atunci a nu
este punct de extrem local

Demonstratie. Fie α > 0 astfel incat d2 (a)(u, u) ≥ α pentru orice u ∈ Rn cu kuk = 1.

Cum functia are derivate partiale de ordinul doi continue rezulta ca exista δ > 0 astfel
incat pentru orice c ∈ Rn cu kc − ak < δ si orice u ∈ Rn cu kuk = 1 sa avem
α
d2 (a)(u, u) ≥ .
2
7
 Conform formulei lui Taylor din cazul n-dimesnional rezulta ca exista b pe segmentul
[a, a + tu] astfel incat
1
f (a + tu) = f (a) + df (a)(tu) + d2 f (b)(tu, tu)
2
In concluzie
t2 2
f (a + tu) − f (a) =
d f (b)(u, u) ≥ 0
2
De aici rezulta ca a este punct de minim local al lui f .
Celelalte afirmatii se demonsteaza utilizand argumente similare (vezi pag 242-244 din
carte !).

Corolar. Fie f : D ⊂ R2 → R functie care admite derivate partiale de ordinul doi

continue pe D si (x0 , y0 ) ∈ D un punct critic al sau. Fie
 ∂2f ∂2f

∂x 2 (x 0 , y0 ) ∂x∂y
(x 0 , y0 )
Hf (x0 , y0 ) = 
 

∂2f ∂2f
∂x∂y
(x0 , y0 ) ∂y2 (x0 , y0 )
∂2f
Notam ∆1 = ∂x2
(x0 , y0 ) si ∆2 = det Hf (x0 , y0 ).
(1) Daca ∆1 > 0 si ∆2 > 0 atunci (x0 , y0 ) este punct de minim local;
(2) Daca ∆1 < 0 si ∆2 > 0 atunci (x0 , y0 ) este punct de maxim local;
(3) Daca ∆2 < 0 atunci (x0 , y0 ) nu este punct de extrem local

Exemplu. Determinati punctele de extrem local ale functiei f : R3 → R, f (x, y) =

x3 + 3xy 2 − 15x − 12y
Avem

∂f ∂f
= 3x2 + 3y 2 − 15, = 6xy − 12
∂x ∂y
Obtinem punctele critice (1, 2), (−1, −2), (2, 1), (−2. − 1). Matricea Hesiana este
!
6x 6y
Hf (x, y) =
6y 6x

!
6 12
Hf (1, 2) = , ∆2 < 0 ⇒ (1, 2) nu este punct de extrem local
12 6
!
6 12
Hf (−1, −2) = , ∆2 < 0 ⇒ (1, 2) nu este punct de extrem local
12 6

8
 !
12 6
Hf (2, 1) = , ∆1 = 12 > 0, ∆2 = 108 > 0 ⇒ (1, 2) este punct de minim local
6 12

!
−12 −6
Hf (−2, −1) = , ∆1 = −12 < 0, ∆2 = 108 > 0 ⇒ (1, 2) este pct de maxim local
−6 −12

Corolar. Fie f : D ⊂ R2 → R functie care admite derivate partiale de ordinul doi

continue pe D si a ∈ D un punct critic. Fie
 

 a11 a12 · · · a1n 
 
a21 a22 · · · a2n 
 a  
 11 a12
 
∆1 = a11 , ∆2 =   , . . . , ∆n = 

 a21 a22 .. .. .. .. 
  . . . . 
 
 an1 an2 · · · ann 

∂2f
unde aij = ∂xi ∂xj
(a).
(1) Daca ∆1 > 0, ∆2 > 0, . . . , ∆n > 0 atunci a este punct de minim local
(3) Daca ∆1 < 0, ∆2 > 0, . . . , (−1)n ∆n > 0 atunci a este punct de maxim local
(3) Daca ∆1 ≥ 0, ∆2 ≥ 0, . . . , ∆n ≥ 0 sau ∆1 ≤ 0, ∆2 ≥ 0, . . . , (−1)n ∆n ≥ 0 dar exista
j astfel incat ∆j = 0 atunci nu se poate trage nicio concluzie
(4) In celelate cazuri a nu este punct de extrem local al lui f .

Exercitii
1) Calculati derivatele partiale de ordinul I, derivatele partiale de ordinul II si df (2, 1)
pentru urmatoarele functii:
x+y
(1) f (x, y) = 2x−y

2 +y 2
(2) f (x, y) = ex

2) Calculati derivatele partiale de ordinul I, derivatele partiale de ordinul II si df (1, −1, 1)

pentru urmatoarele functii:

(1) f (x, y, z) = xz + x2 z + sin(x + 2y + z)

(2) f (x, y, z) = z ln(x + y 2 ) + ex+yz

3) Determinati punctele de extrem local ale functiilor

9
 (1) f : R2 7→ R, f (x, y) = x3 + y 3 − 6xy + 2

(2) f : R2 7→ R, f (x, y) = x3 + 8y 3 − 2xy − 1

(3) f : R2 7→ R, f (x, y) = 2x2 − 2xy + y 2 + 4x + 2y

(4) f : R2 7→ R, f (x, y) = −x2 + 2xy + 3y 2 − 6x − 2y − 2

(5) f : R2 7→ R, f (x, y) = x4 + y 4 − x2 − y 2 − xy

(6) f : R2 7→ R, f (x, y) = 3xy 2 − x3 − 15x − 36y

(7) f : R3 7→ R, f (x, y, z) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z

(8) f : R3 7→ R, f (x, y, z) = x4 + y 4 + 4xy + z 4 − 4z

(9) f : R3 7→ R, f (x, y, z) = z 3 + 3zy 2 − 15z − 12y + x2 − 2x

Integrala Riemann pentru functii de o variabila reala

Fie [a, b] un interval inchis si marginit din R. Se numeste diviziune a intervalului [a, b] un
sistem de puncte
∆ : a = x0 < x1 < · · · < xn = b.
Vom nota cu D[a, b] multimea diviziunilor intervalului [a, b]. Numarul

k∆k = max |xi − xi−1 |

1≤i≤n

se numeste norma diviziunii ∆. Spunem ca diviziunea ∆0 este mai fina decat diviziunea
∆ si notam ∆ ≺ ∆0 daca ∆0 contine punctele diviziunii ∆. Un sistem de n puncte ξ =
{ξ1 , ξ2 , ..., ξn }, ξi ∈ [xi−1 , xi ] se numeste sistem de puncte intermediare asociat diviziunii
∆. Suma n
X
σ∆ (f, ξ) = f (ξi )(xi − xi−1 ).
i=1
se numeste suma Riemann asociata diviziunii ∆ si sistemului de puncte intermediare ξ.

Definitie. O functie f : [a, b] → R se numeste integrabila Riemann daca exista un numar

real I astfel incat pentru orice ε > 0 exista ηε > 0 astfel incat

|σ∆ (f, ξ) − I| < ε

oricare ar fi diviziunea ∆ cu k∆k < ηε si oricare ar fi sistemul de puncte intermediare ξ

asociat lui ∆. Numarul I este unic determinat, se numeste integrala lui f pe [a, b] si se
Rb
noteaza a f (x)dx.

10
 Fie f : [a, b] → R o functie marginita si fie

∆ : a = x0 < x1 < · · · < xn = b.

o diviziune a intervalului [a, b]. Fie

mi = inf f (x) Mi = sup f (x)

x∈[xi−1 ,xi ] x∈[xi−1 ,xi ]

Definim n
X
s∆ (f ) = mi (xi − xi−1 ) suma Darboux inferioara
i=1
n
X
S∆ (f ) = Mi (xi − xi−1 ) suma Darboux superioara
i=1

Lema. Daca ∆ ≺ ∆0 atunci s∆ (f ) ≤ s∆0 (f ) ≤ S∆0 (f ) ≤ S∆ (f )

Lema. Pentu oricare diviziuni ∆ si ∆0 s∆ (f ) ≤ S∆0 (f )

Rb Rb
Fie f = sup s∆ (f ) si a
f = inf S∆ (f )(f ). Din lemele anterioare rezulta ca
a ∆ ∆

Z b Z b
f≤ f
a a

Teorema 1. Fie f : [a, b] → R o functie marginita. Atunci urmatoarele afirmatii sunt

echivalente

(i) f este integrabila Riemann

Rb Rb
(ii) f= a
f
a

(iii) pentru orice ε > 0 exista o diviziunea ∆ a intervalului [a, b] astfel incat S∆ (f ) −
s∆ (f ) < ε.

(iv) pentru orice ε > 0 exista ηε > 0 astfel incat oricare ar fi diviziunea ∆ a intervalului
[a, b], cu k∆k < ηε sa avem S∆ (f ) − s∆ (f ) < ε.

Teorema. Daca f : [a, b] → R este o functie monotona, atunci este integrabila Riemann.

Demonstratie. Sa presupunem ca f este crescatoare si nu este o functie constanta. Fie

ε > 0 si fie
∆ : a = x0 < x1 < · · · < xn = b

11
 ε
o diviziune a intervalului [a, b] cu k∆k < ηε unde ηε = f (b)−f (a)
Deoarece f este crescatoare,
avem mi = f (xi−1 ) si Mi = f (xi ). Atunci avem
n
X ε
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (f (xi ) − f (xi−1 ))(xi − xi−1 ) ≤ (f (b) − f (a)) < ε.
i=1
f (b) − f (a)

Din Teorema 1, deducem ca f este integrabila.

Teorema. Daca f : [a, b] → R este o functie continua pe [a, b], atunci este integrabila
Riemann.

Demonstratie. Fie ε > 0. Functia f fiind continua pe [a, b], este uniform continua pe
[a, b]. Rezulta ca exista ηε > 0 astfel incat oricare ar fi x, y ∈ [a, b] cu |x − y| < ηε avem
ε
|f (x) − f (y)| < b−a
.
Fie ∆ : a = x0 < x1 < · · · < xn = b o diviziune a intervalului [a, b] cu k∆k < ηε .
Deoarece o functie continua pe un interval constanat este marginita si isi atinge marginile
rezulta ca exista ξi , ηi ∈ [xi−1 , xi ] astfel incat mi = f (ξi ) si Mi = f (ηi ). Atunci
n
X
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (f (ηi ) − f (ξi ))(xi − xi−1 )
i=1

si deci n
X ε
S∆ (f ) − s∆ (f ) = (f (ηi ) − f (ξi ))(xi − xi−1 ) < (b − a) = ε.
i=1
b−a
Aplicand Teorema 1 rezulta ca f este integrabila.

Definitie. Fie f : I → R, unde I ⊂ R este un interval. Functia F → R se numeste

primitiva a functiei f pe intervalul I, daca F este derivabila pe I si F 0 (x) = f (x) ∀x ∈ I.
Rx
Teorema. Fie f : [a, b] → R o functie continua si fie F (x) = a f (t)dy, x ∈ [a, b]. Atunci
F este o primitiva a lui f , adica F este derivabila pe [a, b] si F 0 (x) = f (x) ∀x ∈ [a, b].

Demonstratie. Fie x0 ∈ [a, b] si ε > 0. Deoarece f este continua in x0 , exista δ > 0 astfel
incat
|f (x) − f (x0 )| < ε, pentru orice x ∈ U = (x0 − δ, x0 + δ) ∩ [a, b]
Daca x ∈ J, x < x0 atunci
   R x0 
 F (x) − F (x0 )   x (f (t) − f (x0 )) 
 − f (x0 ) = 
   < ε.
 x − x0 x0 − x 

Similar se arata ca daca x ∈ J, x < x0 ,

 
 F (x) − F (x0 ) 
 − f (x0 ) < ε.
 x − x0

12
Deci
F (x) − F (x0 )
lim − f (x0 ) = f (x0 )
x→x0 x − x0
si atunci F este derivabila in x0 si F 0 (x0 ) = f (x0 ).

Teorema. Fie f : [a, b] → R o functie continua si fie F o primitiva a ei. Atunci

Z b
f (x)dx = F (b) − F (a).
a

Demonstratie. Fie Z x
G(x) = f (t)dt.
a

Rezulta ca G0 (x) = f (x) si deci (F − G)0 = 0. In consecinta F si G difera printr-o

constanta C. Asadar F (x) = G(x) + C pentru orice x ∈ [a, b] Dar G(a) = 0 si deci
Rb
F (a) = C si atunci F (b) − F (a) = a f (t)dt.

Teorema. Fie g : [a, b] → J o functie derivabila si cu derivata continua pe [a, b]. Daca
f : J → R este continua atunci
Z b Z g(b)
0
f (g(x))g (x)dx = f (x)dx.
a g(a)

Demonstratie. Pentru x ∈ J, fie

Z x
F (x) = f (u)du
g(a)

Deoarece f este continua, rezulta ca F este derivabila si F 0 = f pe J. Atunci F ◦ g este

derivabila si
(F ◦ g)0 = f ◦ g · g 0

Functia f ◦ g · g 0 este integrabila (fiind continua) si avem

Z b Z g(b)
0
f (g(x))g (x)dx = F ◦ g(b) − F ◦ g(a) = F (g(b)) − F (g(a)) = f (x)dx.
a g(a)

Integrale improprii pe intervale nemarginite

Definitie. Fie f : [a, ∞) → R o functie integrabila pe orice interval [a, c] cu c > a. Daca
Rc
exista lim a f (x)dx aceasta limita se numeste integrala improprie a functie f pe [a, ∞)
c→∞ R∞
si se noteaza cu a f (x)dx, adica
Z ∞ Z c
f (x)dx = lim f (x)dx
a c→∞ a

13
Daca limita este finita spunem ca integrala este convergenta. Daca limita este infinita
sau nu exista, integrala este divergenta. Analog, daca f : (−∞, b] → R este integrabila
Rc
pe orice interval [a, c] cu c < b si daca exista lim a f (x)dx aceasta limita se numeste
c→∞ R∞
integrala improprie a functie f pe [a, ∞) si se noteaza cu a f (x)dx, adica
Z b Z b
f (x)dx = lim f (x)dx
−∞ c→−∞ c

Daca limita este infinita sau nu exista, integrala este divergenta. Daca f : R → R si daca
Rc R∞ R∞
integralele −∞ f (x)dx si c f (x)dx sunt convergente atunci −∞ f (x)dx este convergenta
si Z ∞ Z c Z ∞
f (x)dx = f (x)dx + f (x)dx
−∞ −∞ c

unde c este orice numar real.

Exemplu. Studiati coonvergenta integralei

Z ∞
1
dx
0 x2 +1
Pentru c > 0 aven Z c
1
dx = arctan c
0 1 + x2
Deoarece Z c
1 π
lim 2
dx = lim arctan c =
c→∞ 0 1+x c→∞ 2
Deci integrala este convergenta si
Z ∞
1 π
dx = .
0 x2 + 1 2
Exemplu. Studiati coonvergenta integralei
Z 0
ex dx
−∞

Pentru c < 0 aven Z 0

ex dx = ex |0c = 1 − ec
c
si atunci Z 0
lim ex dx = lim (1 − ec ) = 1.
c→−∞ c c→∞

Deci integrala este convergenta si

Z 0
ex dx = 1.
−∞

14
Exemplu. Integrala improprie
Z ∞
1
dx, a>0
a xλ
este convergenta daca si numai daca λ > 1.
Pentru λ = 1 Z ∞ Z c
1 1
dx = lim dx = lim (ln c − ln a) = ∞
a x c→∞ a x c→∞

Pentru λ 6= 1
(
Z c
1 a +∞ daca λ < 1
lim λ
dx = lim (c1−λ − a1−λ ) = a1−λ
c→∞ a x c→∞ 1 − λ daca λ > 1.
λ−1

Asadar, (
∞
+∞ daca λ ≤ 1
Z
1
dx = a1−λ
a xλ λ−1
daca λ > 1.

Integrale improprii pentru functii nemarginite

Definitie. Fie f : [a, b) → R astfel incat lim |f (x)| = ∞. Daca f este integrabila pe orice
x%b
Rc
interval [a, c] cu c < b si daca exista lim a f (x)dx aceasta limita se numeste integrala
c%b
Rb
improprie a functie f pe [a, b) si se noteaza cu a f (x)dx, adica
Z b Z c
f (x)dx = lim f (x)dx
a c%b a

Daca limita este finita spunem ca integrala este convergenta. Daca limita este infinita sau
nu exista, integrala este divergenta. Analog, daca f : (a, b] → R este integrabila pe orice
Rb
interval [c, b] cu c > a si daca exista lim c f (x)dx aceasta limita se numeste integrala
c&a
Rb
improprie a functie f pe (a, b) si se noteaza cu c f (x)dx, adica
Z b Z b
f (x)dx = lim f (x)dx
a c&a c

Daca limita este infinita sau nu exista, integrala este divergenta.

Exemplu. Integrala improprie Z 1

1
dx,
0 xλ
este convergenta daca si numai daca λ > 1.

15
 Pentru λ = 1
Z ∞ Z 1
1 1
dx = lim dx = lim(ln 1 − ln c) = ∞
a x c&0∞ c x c&0

Daca λ 6= 1
(
Z 1
1 a +∞ daca λ > 1
lim dx = lim (1 − c1−λ ) =
c&0 c xλ c&∞ 1 − λ 1
1−λ
daca λ > 1.

Asadar, (
1
+∞ daca λ ≤ 1
Z
1
dx =
0 xλ 1
λ−1
daca λ > 1.

Exemplu. Studiati coonvergenta integralei

Z 1
1
√ dx
0 1 − x2
Deoarece Z c
1 π
√
dx = lim arcsin c = .
lim
c%1 0 1 − x2 c%1 2
Rezulta ca integrala este convergenta si
Z 1
1 π
√ dx =
0 1 − x2 2

Functiile Beta si Gama ale lui Euler

R1
Teorema. Integrala improprie B(p, q) = 0
xp−1 (1 − x)q−1 dx este convergenta pentru
orice p, q > 0.
R∞
Integrala Γ(p) = 0
xp−1 ex−1 dx este convergenta pentru orice p > 0

Funcria B : (0, ∞) × (0, ∞) → R se nuemste functia Beta a lui Euler si functia

Γ : (0, ∞) → R se numeste functia Gama a lui Euler.

Propozitie. (1) Γ(1) = 1

(2) Γ(p + 1) = pΓ(p), ∀p > 0 Γ(n + 1) = n!, ∀n ∈ N

(3) B(p, q) = B(q, p)

Γ(p)Γ(q) (n−1)!(m−1)!
(4) B(p, q) = Γ(p+q)
, ∀p, q > 0 si B(p, q) = (m+n−1)!
, ∀m, n ∈ N∗

16
Exercitii. Sa se studieze natura urmtoarelor integrale improprii si sa se determine valorile
acestora, in caz de convergenta
R∞
(1) 0 sin xdx
R2 1
(2) 0 4 x dx
√

R∞ 1
(3) 1 x4
dx
R11
(4) 0 x3
dx
R∞
(5) 0
xe−x dx
R∞ 1
(6) 3 x2 −3x+2
dx
R∞ 3
(7) 0
x2 e−x dx
R∞ 2
(8) 0
e−x dx

Serii de puteri
∞
an xn . Numarul
P
Se numeste serie de puteri o serie de forma
n=0
( ∞
)
X
R = sup r ≥ 0 : |an |rn este convergenta
n=0

se numeste raza de convergenta a seriei de puteri. Intervalul (−R, R) se numeste intervalul

de convergenta al seriei de puteri. Multimea A a punctelor in care seria de puteri este
convergenta se numeste multimea de convergenta a seriei de puteri.
∞ p
an xn o serie de puteri. Daca exista ω = lim
P
Teorema. Fie n
|an | atunci
n=0 n→∞

 1

 ω
daca 0<ω<∞
R= 0 daca ω=∞

∞ daca ω=0


 
Daca exista ω = lim  an+1 atunci
 
an 
n→∞
 1

 ω
daca 0<ω<∞
R= 0 daca ω=∞

∞ daca ω=0


17
 ∞
an xn serie de puteri cu raza de convergenta R.
P
Teorema (Teorema I a lui Abel). Fie
n=0
Atunci

(i) pentru orice x ∈ (−R, R) seria este absolut convergenta.

(ii) pentru orice x ∈

/ [−R, R] seria este divergenta.

Corolar. Cu notatiile de mai sus, daca 0 < R < ∞, atunci (−R, R) ⊂ A ⊂ [−R, R]

Exercitiu. Determinati multimea de convergenta pentru urmatoarele serii de puteri

∞ ∞ ∞ ∞
X 3n X (−2)n X (−2)n X 1 n
(1) xn (2) xn (3) xn (4) x
n=0
n2 + 1 n=0
n3 n=0
n3 n=1
n2n

∞ ∞  n
X n+1 n X n
(5) x (6) xn
n=1
n2 + 1 n=1
n+1
∞
an xn o serie de puteri cu raza de convergenta R > 0. Atunci functia
P
Teorema. Fie
n=0
s : (−R, R) → R definita prin
∞
X
s(x) = an x n
n=0

este continua pe (−R, R).

∞
an xn o serie de puteri cu raza de convergenta
P
Teorema (Teorema a II-a a lui Abel). Fie
n=0
R > 0 si multimea de convergenta A. Daca seria de puteri este convergenta in punctul R
(respectiv −R) atunci suma s a seriei, adica functia s : A → R definita prin
∞
X
s(x) = an x n
n=0

este o functie continua in R (respectiv −R).

∞
an xn o serie de puteri cu raza de convergenta R. Atunci seria de puteri
P
Teorema. Fie
n=0
∞ ∞
n 0
(n + 1)an+1 xn are aceasi raza de convergenta R. Daca R > 0, atunci
P P
(an x ) =
n=0 n=0
functia s : (−R, R) → R
∞
X
s(x) = an x n .
n=0

este derivabila si ∞
X
0
s (x) = (n + 1)an+1 xn .
n=0

pentru orice x ∈ (−R, R).

18
 ∞
an xn o serie de puteri cu raza de convergenta R. Atunci seria de puteri
P
Teorema. Fie
n=0
∞ ∞
an n+1
an xn are aceasi raza
P P
n+1
x obtinuta prin integrarea termen cu termen a seriei
n=0 n=0
de convergenta R. Daca R > 0, atunci functia S : (−R, R) → R
∞
X an n+1
S(x) = x
n=0
n+1

este o primitiva a functiei s : (−R, R) → R,

∞
X
s(x) = an x n ,
n=0

adica S 0 (x) = s(x) pentru orice x ∈ (−R, R).

Fie I un interval deschis astfel incat 0 ∈ I si fie f ∈ C ∞ (I). Seria

∞
X f n (0) f 0 (0) f 00 (0) 2 f n (0) n
xn = f (0) + x+ x + ··· + x + ···
n=0
n! 1! 2! n!

se numeste seria Taylor asociata functiei f in punctul 0. Cu aceste notatii avem

Teorema. Seria Taylor a functiei f in punctul 0 este convergenta in punctul x ∈ I si

suma ei este egala cu f (x) daca si numai daca valorile in x ale resturilor Rn ale formulelor
lui Taylor formeaza un sir (Rn (x))n≥1 convergent catre 0.

Exemplu. Folosind teorema de mai sus sa se arate ca:

x x2 xn
ex = 1 + + + ··· + + · · · , ∀x ∈ R
1! 2! n!
x3 x5 x2n+1
sin x = x − + + · · · + (−1)n + · · · , ∀x ∈ R
3! 5! (2n + 1)!
x2 x4 x2n
cos x = 1 − + + · · · + (−1)n + · · · , ∀x ∈ R
2! 4! (2n)!

Sa consideram f : R → R, f (x) = ex . Intrucat f (n) (0) = 1 pentru orice n ≥ 1,

polinomul Taylor de grad n asociat lui f in punctul 0 este

x x2 xn
Tn (x) = 1 + + + ··· +
1! 2! n!
iar seria Taylor corespunzatoare este

x x2 xn
1+ + + ··· + + ··· .
1! 2! n!
19
Fie x ∈ R. Folosind Formula lui Taylor cu restul lui Lagrange, obtinem 0 < θx < x astfel
incat
θxxn+1
f (x) = Tn (x) + e
(n + 1)!
Deoarece |θx | < |x| avem |eθx | ≤ e|θx | < e|x| si atunci
 θ xn+1  n+1
 
lim e x  ≤ lim e|x| |x| =0
n→∞ (n + 1)!  n→∞ (n + 1)!

Asadar, pentru orice x ∈ R

lim |f (x) − Tn (x)| = 0
n→∞

si in concluzie
x x2 xn
ex = 1 + + + ··· + + ··· , ∀x ∈ R.
1! 2! n!
Pentru sin si cos se procedeaza similar (exercitiu !)

Exemplu. Este binecunoscut faptul ca pentru orice x ∈ R,

1 − xn+1
1 + x + · · · + xn =
1−x
si in consecinta, daca x ∈ (−1, 1), trecand la limita cu n → ∞ rezulta ca
∞
X 1
xn = 1 + x + · · · + xn + · · · = . (1)
n=0
1−x

Inlocuind pe x cu −x in relatia de mai sus, pentru x ∈ (−1, 1) avem

∞
X 1
(−1)n xn = 1 − x + x2 · · · + (−1)n xn + · · · = . (2)
n=0
1+x

Exemplu. Sa se dezvolte in serie de puteri ale lui x functia f (x) = arctan x si sa se

precizeze intervalul pe care dezvoltare este valabila.

Evident
1
f 0 (x) = , x ∈ R.
1 + x2
Inlocuind pe x cu x2 in relatia (2), rezulata ca
1
= 1 − x2 + x4 · · · + (−1)n x2n , x ∈ (−1, 1) (3)
1 + x2
De aici prin integrare termen cu termen obtinem

x3 x5 x2n+1
arctan x = c + x − + + · · · + (−1)n , x ∈ (−1, 1)
3 5 2n + 1

20
Facand acum x = 0 rezulta ca c = 0 si deci
x3 x5 x2n+1
arctan x = x − + + · · · + (−1)n , x ∈ (−1, 1)
3 5 2n + 1
Pentru x = 1 seria din membru stang devine
1 1 1
1− + + · · · + (−1)n + ··· .
3 5 2n + 1
Cu criteriul lui Leibniz deducem ca aceasta serie este convergenta si atunci din Teorema
I lui Abel pentru serii de puteri obtinem
π 1 1 1
= lim arctan x = 1 − + + · · · + (−1)n + ··· .
4 x→1
x<1
3 5 2n + 1

In mod similar avem

π 1 1 1
− = lim arctan x = −1 + − + · · · + (−1)n+1 + ··· .
4 x→−11
x>1
3 5 2n + 1

Asadar
x3 x 5 n x
2n+1
arctan x = x − + + · · · + (−1) , x ∈ [−1, 1].
3 5 2n + 1
Exercitiu. Sa se dezvolte in serie de puteri ale lui x functia f (x) = ln(1 − x), x > −1 si
sa se precizeze intervalul pe care dezvoltarea este valabila.
Procedand ca in exemplul anterior se obtine

x2 x3 xn+1
ln(1 + x) = x − + + · · · + (−1)n + · · · , ∀x ∈ (−1, 1]
2 3 n+1

21
Integrale duble
Pe parcursul intregului curs D va fi o multime din plan marginita de o curba inchisa si
neteda pe portiuni.
Fie f : D → R si fie ∆ = {Di , i = 1, . . . , n} o acoperire a multimii D (adica D ⊂ ∪i Di )
cu multimi de forma dreptunghiulara (sau mai general avand forma de paralelograme)
astfel incat (
D ∩ Di 6= ∅ pentru i = 1, . . . , n
interior(Di ) ∩ interior(Dk ) = ∅ pentru i 6= k
Fie np o
0 2 0 2 0 0
diam(Di ) = sup (x − x ) + (y − y ) : (x, y), (x , y ) ∈ Di

diametrul multimii A si fie

k∆k = max{diam(Di ), i = 1, 2, . . . , n}

norma acoperirii. Daca (xi , yi ) ∈ Di si definim suma Riemann

n
X
σ∆ (f ) = f (xi , yi )aria(Di )
i=1

Integrala functiei f este prin definitie

ZZ
f (x, y)dxdy = lim σ∆ (f )
D k∆k→0

cu conditia ca limita sa existe si sa fie finita. In acest caz spunem ca f este integrabila pe
D.

Clase de functii integrabile

1) Daca D este o multime compacta si f este continua pe D atunci este integrabila pe D.
2) Daca functia f este marginita si are discontinuitati pe un numar finit de curbe netede
atunci ea este integrabila.

Interpretare geometrica a integralei duble

RR
1) Daca f ≥ 0, atunci D
f (x, y)dxdy reprezinta volumul cuprins intre graficul functiei
si planul XOY ;
RR
2) D dxdy preprezinta aria multimii D.

22
Poprietati ale integralei duble
1) Daca f este integrabil pe D si α ∈ R, atunci αf este integrabila pe D si avem
ZZ ZZ
αf (x, y)dxdy = αf (x, y)dxdy
D D

2) Daca f si g sunt functii integrabile pe D si atunci f + g este integrabila pe D si avem

ZZ ZZ ZZ
(f (x, y) + g(x, y))dxdy = f (x, y)dxdy + g(x, y, x)dxdy
D D D

3) Daca f este integrabile pe D si D0 iar D si D0 nu au puncte interioare comune atunci

F este integrabile pe D ∪ D0 si avem
ZZ ZZ ZZ
f (x, y)dxdy = f (x, y)dxdy + αf (x, y)dxdy.
D∪D0 D D0

4) Daca f ≥ 0 este o functie integrabila pe D atunci

ZZ
f (x, y)dxdy ≥ 0.
D

Reducerea integralei duble la o integrala iterata

1) Fie D = [a, b] × [c, d] si f : D → R o functie integrabila pe D. Atunci
ZZ Z b Z d  Z d Z b 
f (x, y)dxdy = f (x, y)dy dx = f (x, y)dx dy
D a c c a

2) Fie D = {(x, y) ∈ R2 : a ≤ x ≤ b, α(x) ≤ y ≤ β(x)} unde α, β : [a, b] → R

sunt continue. O astfel de multime se numeste domeniu simplu in raport cu Oy. Daca
f : D → R este o functie integrabila pe D, atunci
ZZ Z b Z β(x) !
f (x, y)dxdy = f (x, y)dy dx.
D a α(x)

3) Fie D = {(x, y) ∈ R2 : c ≤ x ≤ d, ϕ(y) ≤ x ≤ ψ(y)} unde ϕ, ψ : [c, d] → R sunt

continue. O astfel de multime se numeste domeniu simplu in raport cu axa Ox . Daca
f : D → R este o functie integrabila pe D, atunci
ZZ Z d Z ψ(y) !
f (x, y)dxdy = f (x, y)dx dy.
D c ϕ(y)

Example 2. Sa se calculze integrala

ZZ
(2x + y)dxdy, unde D = [0, 1] × [0, 2]
D

23
 ZZ Z 1 Z 2  Z 1 Z 1
2
|20


(2x + y)dxdy = (x + y)dy dx = x + xy dx = (4 + 2x)dx = 5
D 0 0 0 0

Example 3. Sa se calculze ZZ
(3x + y)dx
D

unde D este multimea marginita de curbele y = x2 + 1 y = −x2 x = 0 x = 3.

ZZ Z 3 Z 3
2
(3x + 2y)dx = (3xy + y 2
)|x−x+1
2 dx = (6x3 + 3x + 2x2 + 1)dx
D 0 0

Schimbarea de Variabila in integrala dubla

Fie T : Ω → D, o aplicatie bijectiva de clasa C1 , definita prin
(
x = x(u, v)
T :
y = y(u, v)

astfel incat  
∂x ∂x
D(x, y)  ∂u ∂v

=  6= 0 pe Ω.

D(u, v)  ∂y ∂y 
∂u ∂v

Cu aceste notatii,
Formula de schimbare de variabila
Fie f este o functie integrabila pe D, atunci
ZZ ZZ  
 D(x, y) 
f (x, y)dxdy = f (x(u, v), y(u, v)   dudv.
D Ω D(u, v) 

Fie A1 (u, v), A2 (u + ∆u, v), A3 (u + ∆u, v + ∆v), A4 (u, v + ∆v) un dreptunghi in-
finitezimal din Ω. Fie P1 P2 P3 P4 imaginea dreptunghiului A1 A2 A3 A4 prin transformarea
T . Aria patrulateriu curbiliniu P1 P2 P3 P4 poate fi aporximata cu aria paralelogramului
B1 B2 B3 B4 , unde
B1 (x(u, v), y(u, v)),
∂x ∂y
B2 (x(u, v) + ∂u
(u, v)∆u, y(u, v) + ∂u (u, v)∆u),
∂x ∂y ∂y
B3 (x(u, v) + ∂u
(u, v)∆u + ∂x
∂v
(u, v)∆v, y(u, v) + ∂u (u, v)∆u + ∂v
(u, v)∆v)
∂x ∂y
B4 (x(u, v) + ∂v
(u, v)∆v, y(u, v) + ∂v (u, v)∆v),

24
Aria triunghiului B1 B2 B4 este egala cu
 
 x(u, v) y(u, v) 1 
1
∂x ∂y
±  x(u, v) + ∂u (u, v)∆u y(u, v) + ∂u (u, v)∆u 1 

2 
 x(u, v) + ∂x (u, v)∆v y(u, v) + ∂y (u, v)∆v 1 
∂v ∂v
 
∂x ∂y
1  ∂u
(u, v)∆u ∂u
(u, v)∆u 
± 

2 ∂x ∂y 
∂v
(u, v)∆v ∂v
(u, v)∆v 
 
1  ∂x ∂y ∂x ∂y 
±  (u, v) (u, v) − (u, v) (u, v) ∆u∆v.
2 ∂u ∂v ∂v ∂u
Cum aceasi arie o are si triunghiul B2 B3 B4 , rezulta ca
 
 ∂x ∂y ∂x ∂y 
aria(B1 B2 B3 B4 ) =  (u, v) (u, v) − (u, v) (u, v) ∆u∆v.
∂u ∂v ∂v ∂u

Daca (s, t) este un punct din dreptunghiul A1 A2 A3 A4 , atunci

 
 D(x, y) 
aria(P1 P2 P3 P4 ) ≈ 
 (s, t) aria(A1 A2 A3 A4 ).
D(u, v)

Fie ∆ = {A1 , A2 , . . . An } o acoperire a multimii Ω cu multimi de forma dreptunghiulara.

Notam cu Pi imaginea multimii Ri ∪ Ω prin transformarea T . Fie P = {P1 , . . . , Pn }.
Observam ca kP k → 0 daca si numai k∆k → 0. Atunci
ZZ X
f (x, y)dxdy = lim f (xi , yi )aria(Pi )
D kP k→0
i
 
X  D(x, y) 
= lim f (x(si , ti ), y(si , ti )aria  (si , ti ) aria(Ai )
k∆k→0
i
D(u, v)
ZZ  
 D(x, y) 
= f (x(u, v), y(u, v)   dudv.
Ω D(u, v) 

Trecerea de la coordonate polare la coordonate carteziene

(
x = ρ cos θ ρ ∈ [0, ∞)
y = ρ sin θ θ ∈ [0, 2π]
In acest caz, avem
D(x, y)
=ρ
D(ρ, θ)

25
Trecerea de la coordonate polare generalizate la coordonate carteziene
(
x = aρ cos θ ρ ∈ [0, ∞)
y = bρ sin θ θ ∈ [0, 2π]
In acest caz, avem
D(x, y)
= abρ
D(ρ, θ)
Example 4. 1) Calculati
ZZ
ydxdy, D = {(x, y) ∈ R2 , x2 + y 2 ≤ 4, x, y ≥ 0}
D

Trecem la coordonate polare

x = ρ cos θ, y = ρ sin θ

si atunci domeniul D devine

π
ρ ∈ [0, 2], θ ∈ [0, ]
2
D(x,y)
Cum dxdy = D(ρ,θ)
= ρdρdθ, avem
π
!
ZZ Z 2 Z Z 2 Z 2
2
2 2
π 8
ydxdy = ρ sin θdθ dρ = (−ρ cos θ)|0 dρ =
2
ρ2 dρ =
D 0 0 0 0 3

2) Calculati
ZZ r
x2 y 2 x2 y 2
1− − dxdy, D = {(x, y) ∈ R2 , + ≤ 1}
D 9 4 9 4
Trecem la coordonate polare generalizate

x = 2ρ cos θ, y = 3ρ sin θ

In coordonate polare generalizate domesniul D devine

ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, 2π]

Avem
D(x, y)
dxdy = = 6ρdρdθ,
D(ρ, θ)
si atunci ZZ r 1 Z 2π 
x2 y 2
Z p
1− − dxdy = 2
6ρ 1 − ρ dρ = 4π.
D 9 4 0 0

26
Integrale tripla
In cele ce urmeaza multimea V va fi o multime din plan marginita de o suprafata inchisa
si neteda pe portiuni.
Fie f : V → R si fie ∆ = {Vi : i = 1, 2, . . . , n} o acoperire a multimii V (adica
V ⊂ ∪i Vi ) cu multimi de forma paralelipipedica astfel incat
(
V ∩ Vi 6= ∅
interior(Vi ) ∩ interior(Vj ) = ∅ pentru i 6= j

Fie
np o
diam(Vi ) = max (x − x0 )2 + (y − y 0 )2 + (y − y 0 )2 : (x, y, z), (x0 , y 0 , z 0 ) ∈ Vi

diametrul multimii A si fie

k∆k = max{diam(Vi ), i = 1, 2, . . . , n}

norma acoperirii. Daca (xi , yi , zi ) ∈ Vi ∩ V definim suma Riemann

n
X
σ∆ (f ) = f (xi , yi , zi )vol(Vi )
i=1

Integrala functiei f pe domeniul V este prin definitie

ZZZ
f (x, y)dxdy = lim σ∆ (f )
V k∆k→0

cu conditia ca limita sa existe si sa fie finita. In acest caz spunem ca f este integrabila pe
V.

Clase de functii integrabile

1) Daca V este o multime compacta iar f este continua pe V atunci este integrabila pe
V.
2) Daca functia f este marginita si are discontinuitati pe un numar finit de suprafete
netede atunci ea este integrabila.

Interpretare geometrica a integralei triple

ZZ
dxdy preprezinta volumul multimii V ⊂ R3
V

27
Poprietati ale integralei triple
1) Daca f este integrabila pe V si α ∈ R, atunci αf este integrabila pe V si avem
ZZZ ZZZ
αf (x, y, z)dxdydz = α f (x, y, z)dxdydz
V V

2) Daca f si g sunt functii integrabile pe V si atunci f + g este integrabila pe V si avem

ZZZ ZZZ ZZZ
(f (x, y, z) + g(x, y, z))dxdydz = f (x, y, z)dxdydz + g(x, y, z)dxdydz
V V V

3) Daca f este integrabile pe V si V 0 iar V si V 0 nu au puncte interioare comune atunci

F este integrabile pe V ∪ V 0 si avem
ZZZ ZZZ ZZZ
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dxdydz + αf (x, y, z)dxdydz.
V ∪V 0 V V0

4) Daca f ≥ 0 este o functie integrabila pe V atunci

ZZZ
f (x, y, z)dxdydz ≥ 0.
V

Metode de calcul
1) Daca V = [a, b] × [c, d] × [k, p]
ZZZ Z b Z d Z p  
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dz dy dx
V a c k

2) Domeniul V este cuprins ntre planele z = a si z = b. Notam cu Vz proiectia pe planul

XOY a intersectiei lui V cu planul z = z0 unde a ≤ z0 ≤ b, Daca

Vz = {(x, y) ∈ R2 : (x, y, z0 ) ∈ V }.

Atunci, ZZZ Z b Z Z 
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dxdy dz.
V a Vz
3) Domeniul V este simplu in raport cu Oz, adica este limitat de o suprafata laterala

cilindrica cu generatoarele paralele cu axa Oz si marginita de suprafetele z = ϕ(x, y),

(x, y) ∈ D si z = ψ(x, y), (x, y) ∈ D. Asadar

V = {(x, y, z) ∈ R3 : ϕ(x, y) ≤ z ≤ ψ(x, y), (x, y) ∈ D}.

Atunci, !
ZZZ Z ZZ Ss (x,y)
f (x, y, z)dxdydz = f (x, y, z)dxdy dz.
V D Si (x,y)

28
Example 5. Calculati
ZZZ
xdxdydz, V : x + y + z ≤ 1, x, y, z ≥ 0
V

Observam ca
V = {(x, y, z) ∈ R3 : 0 ≤ z ≤ 1 − x − y, (x, y) ∈ D}

unde D, proiectia lui V pe planul xOy este

D = {(x, y) ∈ R2 ), x + y ≤ 1, x, y ≥ 0}

Atunci
ZZZ Z Z Z 1−x−y  ZZ
zdxdydz = xdz dxdy = x(1 − x − y)dxdy
V D 0 D
1 Z 1−x 1 1−x
y 2 
Z  Z 
2 2
= (x − x − xy)dy dx = xy − x y − dx
0 0 0 2 0
1  2

(1 − x)
Z
= x(1 − x) − x2 (1 − x) − dx = · · ·
0 2
Example 6. Calculati
ZZZ
(x2 + y 2 )dxdydz, V : x2 + y 2 ≤ z 2 , 0 ≤ z ≤ 3
V

Observam ca
p
V = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 ≤ z ≤ 3, (x, y) ∈ D}

unde unde D, proiectia lui V pe planul xOy este

D = {(x, y) ∈ R2 : x2 + y 2 ≤ 9}

Deci,
!
ZZZ ZZ Z 3 ZZ p
2 2
zdxdydz = √ (x + y )dz dxdy = (x2 + y 2 )(3 − x2 + y 2 )dxdy
V D x2 +y 2 D

Trecand la coordonate polare (

x = ρcosθ
y = ρ sin θ
domeniul D devine (
0≤ρ≤3
D0 :
0 ≤ θ ≤ 2π

29
Cum
D(x, y)
dxdy = dxdy = ρ dρdθ
D(ρ, θ)
avem
ZZ p ZZ Z 3 Z 2π 
2 2 2 2 3 3 4
(x + y )(3 − x + y )dxdy = ρ (3 − ρ)dρdθ = (3ρ − ρ )dθ dρ
D D0 0 0
Z 3
243
= 2π (3ρ3 − ρ4 )dρ = π.
0 10

Schimbarea de variabila in integrala tripla

Fie T : Ω → V , o aplicatie bijectiva de clasa C1 , definita prin

 x = x(u, v, w)

T : y = y(u, v, w)

z = z(u, v, w)


astfel incat  
 ∂x ∂x ∂x 
∂u ∂v ∂w
D(x, y, z) 
∂y ∂y ∂y

=  6= 0 pe Ω
 
D(u, v, w)  ∂u ∂v ∂w 
 ∂z ∂z ∂z 
∂u ∂v ∂w

Cu aceste notatii,
Formula de schimbare de variabila
Daca f este o functie integrabila pe V , atunci
ZZZ ZZZ  
 D(x, y, z) 
f (x, y, z)dxdydz = f (x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w) 
  dudvdw.
V Ω D(u, v, w) 

Coordonate sferice

 x = ρ sin θ cos ϕ

y = ρ sin θ sin ϕ ρ ∈ [0, ∞), θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π]

z = ρ cos θ


In acest caz, avem

 
 sin θ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sin ϕ 
D(x, y, z)  
=  sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ  = ρ2 sin θ

D(ρ, θ, ϕ)  
 cos θ −ρ sin θ 0 

30
Coordonate sferice generalizate

 x = aρ sin θ cos ϕ

y = bρ sin θ sin ϕ ρ ∈ [0, ∞), θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π]

z = cρ cos θ


In acest caz, avem

 
 a sin θ cos ϕ aρ cos θ cos ϕ −aρ sin θ sin ϕ 
D(x, y, z)  
=  b sin θ sin ϕ bρ cos θ sin ϕ bρ sin θ cos ϕ  = abcρ2 sin θ

D(ρ, θ, ϕ)  
 c cos θ −cρ sin θ 0 

Calculati integrala
ZZZ  2
y2 x2 y 2

x 2
+ + z dxdydz, V = {(x, y, z) ∈ R3 : + + z 2 ≤ 1, z ≥ 0}
V 4 9 4 9


 x = 2ρ sin θ cos ϕ

y = 3ρ sin θ sin ϕ ρ ∈ [0, 1] θ ∈ [0, π/2], ϕ ∈ [0, π]

z = ρ cos θ


D(x, y, z)
= 6ρ2 sin θ.
D(ρ, θ, ϕ)
Prin aceasta transformare domeniul V define V 0 = [0, 1] × [0, π/2] × [0, π] Avem
ZZZ  2
y2
 ZZZ ZZZ
x 2 2 2
+ + z dxdydz = ρ · 6ρ sin θdρdθdϕ = 6ρ4 sin θ · dρdθdϕ
V 4 9 V0 V0

Z 1
Z Z π/2  !
2π Z 1
Z 1
4 4
= 6ρ sin θdϕ dθ dρ = 2π · 6ρ dρ = 12πρ3 dρ = 12π/5
0 0 0 0 0

31
Exercitii
Calculati integralele
ZZ
(1) (2xy + ex )dxdy unde D = [0, 1] × [0, 4]
ZDZ
(2) (x + sin(2y))dxdy unde D este marginit de curbele y = x − 1, y = −x + 1, x = 0
ZDZ
(3) (3x2 y − 1)dxdy unde D = {(x, y) ∈ R|x2 + y 2 ≤ 4, x ≤ 0}
ZDZ
(4) (2xy + x2 − y 2 )dxdy unde D = {(x, y) ∈ R|x2 + y 2 ≤ 9, x − y ≤ 0, x + y ≥ 0}
ZDZ Z h πi
(5) (y sin2 z + x cos 2z)dxdydz, unde V = [2, 4] × [1, 3] × 0,
4
Z VZ Z
(6) (x + z)dxdydz, unde V = {(x, y, z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 ≤ 9, x, y ≥ 0, z ≤ 0}
Z VZ Z
(7) (xz + y)dxdydz, unde V = {(x, y, z) ∈ R3 |1 ≤ x2 + y 2 + z 2 ≤ 16, y, z ≥ 0}.
V
y2
ZZ
(8) (x + xy)dxdy, D = {(x, y) ∈ R2 : x2 + ≤ 9, x ≥ y}
4
Z ZD
(9) (x2 + y)dxdy, D este limiat de curbele y = x2 , x = y 2
Z ZD
1
(10) dxdy, D este limitat de dreptele y − 2x = 0, y + 2x = 0, y = 1, y = 2
(y + x)2
Z ZDZ
11) (xy + z)dxdydz, V = [0, 1] × [0, 2] × [1, 3]
Z Z ZV
12) (z + 1)dxdydz, V = {(x, y, z) ∈ R3 : 3x + y + z = 6, x, y, z ≥ 0}
Z Z ZV
13) (x2 + y 2 )dxdydz, V = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 ≤ 2z, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ 2}
Z Z ZV
14) xydxdydz, V = {(x, y, z) ∈ R3 : x2 + y 2 ≤ 1, −1 ≤ z ≤ 2}
Z Z ZV
15) (x + y + xz 2 )dxdydz, V = [0, 1] × [1, 3] × [0, 2]
V

32