Formula lui Taylor şi aplicaţii

Un instrument util

Radu T. Trı̂mbiţaş

1 Formula lui Taylor

1.1 Aproximarea funcţiilor
Aproximarea funcţiilor
Problema: Fie f : D ⊆ R → R. Dându-se x ∈ D să se calculeze y = f ( x ).
Aspecte practice:

• singurele funcţii care se pot calcula exact pe calculator (ı̂n ipoteza că ar-
gumentele sunt exacte şi aritmetica se face exact) sunt polinoamele şi
funcţiile raţionale

• toate celelalte funcţii trebuie aproximate

• argumentele ar putea să√nu fie exact reprezentate, deci trebuie şi ele apro-
ximate: de exemplu 13 , 2, π

• practic, ı̂n loc să calculăm f ( x ) vom calcula fb ( x ∗ ), unde x ∗ este o aproxi-
mantă a lui x, notaţie x ∗ ≈ x, fb este o aproximantă a lui f

• este de preferat ca fb să fie o funcţie polinomială sau raţională, sau apro-
ximarea lor să se bazeze pe funcţii polinomiale sau raţionale
• aproximarea trebuie să se facă cu o anumită precizie, adică dându-se un
ε ∈ R, aproximarea trebuie să ı̂ndeplinească condiţia

| f ( x ) − fb ( x ∗ ) | < ε

1.2 Polinomul lui Taylor

Polinomul lui Taylor

• Fie f : I → R, f ∈ C n+1 ( I ), a ∈ int( I ). Dorim să găsim un polinom P de

grad minim care să verifice condiţiile

P ( a ) = f ( a ), P 0 ( a ) = f 0 ( a ), . . . , P ( n ) ( a ) = f ( n ) ( a ). (1)

1
 • Căutăm P sub forma
P( x ) = a0 + a1 ( x − a) + ... + an ( x − a)n

• Din (1) rezultă

P ( a ) = a0 = f ( a )
P 0 ( a ) = a1 = f 0 ( a )
..
.
P(k) ( a) = k!ak = f (k) ( a)
..
.
P(n) ( a) = n!an = f (n) ( a),
de unde rezultă
f (k) ( a ) f (n) ( a )
a0 = f ( a ), a1 = f 0 ( a ), . . . , a k = , . . . , an = (2)
k! n!
• Unicitatea: presupunem că există Q 6= P care verifică (1). Notăm H :=
P − Q. Obţinem
H ( a) = 0, H 0 ( a) = 0, . . . , H (n) ( a) = 0,
adică H ≡ 0 (H identic nul)
• De ce se pune condiţia P de grad minim?
• P se va numi polinomul lui Taylor de gradul n, ataşat funcţiei f ı̂n punctul
a şi se va nota cu ( Tn f )( x )

Formula lui Taylor

• I interval, f : I → R o funcţie derivabilă de n ori ı̂n punctul a ∈ I.
polinomul lui Taylor de gradul n, ataşat funcţiei f ı̂n punctul a:
x−a 0 ( x − a )n (n)
( Tn f )( x ) = f ( a) + f ( a) + · · · + f ( a)
1! n!
• Restul de ordinul n al formulei lui Taylor ı̂n punctul x
( Rn f )( x ) = f ( x ) − ( Tn f )( x )
• formula lui Taylor de ordinul n pentru funcţia f ı̂n vecinătatea punctului
a:
f ( x ) = ( Tn f )( x ) + ( Rn f )( x )
sau
x−a ( x − a)2 00 ( x − a )n (n)
f ( x ) = f ( a) + f ( a) + f ( a) + · · · + f ( a)
1! 2! n!
+ ( Rn f )( x )

2
1.3 Restul
Expresii ale restului
• Dacă f ∈ C n+1 ( I ), atunci ∃θ ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
( x − a)n+1 f (n+1) ( a + θ ( x − a))
( Rn f )( x ) =
( n + 1) !
(restul ı̂n forma Lagrange)
( x − a)n+1 (1 − θ )n f (n+1) ( a + θ ( x − a))
( Rn f )( x ) =
n!
(restul ı̂n forma Cauchy)

( x − t ) n ( n +1)
Z x
( Rn f )( x ) = f ( t )d t
a n!
(restul ı̂n formă integrală)

Demonstraţia expresiei restului

• Pornim de la expresia restului şi o integrăm prin părţi de n ori
Z x  Z x
( x − t ) n ( n +1) (n) ( x −t)n  x ( x − t ) n −1
n! f ( t ) d t = f ( t ) n!  a + f ( n ) ( t ) ( n −1) ! d t
a a
 Z x
x +
n n − 1 ( x − t ) n −2
= − f (n) ( a) (x−n!a) + f (n−1) (t) (x(− t)
f ( n −1) ( t ) ( n −2) ! d t

n −1) !  a
a
..
.
Z x
n n −1
= − f (n) ( a) (x−n!a) − f (n−1) ( a) (x(− a)
n −1) !
− · · · − f 0 ( a) x1!
−a + f 0 ( t )d t
a
n n −1
= − f (n) ( a) (x−n!a) − f (n−1) ( a) (x(− a)
n −1) !
− · · · − f 0 ( a) x1!
−a + f ( x ) − f ( a)

• de aici se obţine
x−a ( x − a)2 00 ( x − a )n (n)
f ( x ) = f ( a) + f ( a) + f ( a) + · · · + f ( a)+
1! 2! n!
( x − t ) n ( n +1)
Z x
f ( t )d t
n!
|a {z }
( Rn f )( x )

• Pentru a obţine forma Lagrange a restului folosim teorema a doua de

medie a calculului integral: fie u, v : [α, β] → R, unde v are semn constant
pe [α, β]. Atunci există ξ ∈ [α, β] astfel ı̂ncât
Z β Z β
u ( t ) v ( t )d t = v ( ξ ) u(t)vd t
α α

3
 ( x −t)n
• Alegând α = a, β = x, u(t) = n! , v(t) = f (n+1) (t) vom obţine

( x − t ) n ( n +1) ( x − t)n
Z x Z x
( Rn f )( x ) = f ( t )d t = f ( n +1) ( ξ )
a n! a n!
− t ) n +1  x ( n + 1 )
  
(x  = f (ξ )
= f ( n +1) ( ξ ) − ( x − a ) n +1
( n + 1) ! a ( n + 1) !

1.4 Formula lui Maclaurin

Formula lui Maclaurin

• Dacă ı̂n formula lui Taylor se ia a = 0, se obţine formula lui MacLaurin

x n (n)
f ( x ) = f (0) + x f 0 (0) + · · · + f (0) + ( Rn f )( x ),
n!
unde
x n +1 ( n +1)
( Rn f )( x ) = f (θx ), θ ∈ (0, 1).
( n + 1) !

• Exemple de dezvoltări uzuale

x2 xn
ex = 1 + x + +···+ + R n ( x ); (3)
2! n!
x3 x5 x2n+1
sin x = x − + + · · · + (−1)n + R2n+1 ( x ); (4)
3! 5! (2n + 1)!
x2 x4 x2n
cos x = 1 − + + · · · + (−1)n + R2n ( x ); (5)
2! 4! (2n)!

Alte dezvoltari uzuale

x2 x3 xn
ln(1 + x ) = x − + + · · · + (−1)n + R n +1 ( x ); (6)
2 3 n+1
     
k k 2 k n
(1 + x ) k = 1 + x+ x +···+ x + R n ( x ), (7)
1 2 n

unde
k ( k − 1) . . . ( k − n + 1)
 
k
= .
n n!

4
 Brook Taylor (1685-1731)

Colin Maclaurin (1698-1768)

1.5 Aplicaţii
Aplicaţii I
Problemă√ 1. Să se scrie formula lui MacLaurin pentru funcţia f : [− a, ∞) → R,
f ( x ) = a + x, a > 0.
√ √
1
Soluţie. Scriem f ( x ) = a + x = a 1 + xa 2 ; se obţine

√

1x 1 1  x 2 1 1  x 3
f (x) = a 1+ + (−1)1 2 + (−1)2 3 +...
2a 2 2! a 2 3! a
n−1 1 · 3 · 5 . . . (2n − 3) x
 n 
+(−1) + ( Rn f )( x ) .
n!2n a

Aplicaţii II
Problemă 2. Să se determine numărul natural n astfel ca pentru a = 0 şi f : R → R,
f ( x ) = e x Tn f să aproximeze f ı̂n [−1, 1] cu trei zecimale exacte.

5
  n+1 θx 
Soluţie. Impunem condiţia |( Rn f ) ( x )| =  x(n+1e)!  < 10−3 .Deoarece θx <
 

1, eθx < e < 3, avem

 n +1 
 x  3 −3
 (n + 1)! e  < (n + 1)! < 10 ⇒ n = 6.
 θx 

În particular, luând x = 1, obţinem

 
1 1 1
e− 1+ +···+ < .
1! 6! 1000

Aplicaţii III
√
3
Problemă 3. Să se aproximeze 999 cu 12 zecimale exacte.
Soluţie. Avem
1
√
3

1 3
999 = 10 1 − .
1000
1
Folosim formula (7) pentru k = 1/3, x = − 1000 . Într-o serie alternată modulul
erorii este mai mic decât modulul primului termen neglijat.
  
 1 
 3 −3n 
|( Rn f )( x )| <  10 .
 n 

Pentru n = 4, avem |( Rn f )( x )| < 10 −12 = 1

243 10 24300000000000 .