Integrale improprii

Extindere pentru intervale necompacte

Radu Trı̂mbiţaş
Octombrie 2014

Conţinut

Cuprins
1 Integrale improprii 1
1.1 Tipul 1: intervale infinite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Tipul 2: integrand cu singularităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

2 Criterii de convergenţă 7
2.1 Criteriul comparaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2 Criteriul integral al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

3 Funcţiile lui Euler 10

3.1 Funcţia gama a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
3.2 Funcţia beta a lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
3.3 Convergenţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

1 Integrale improprii
Introducere
Vom extinde conceptul de integrală definită ı̂n cazul când intervalul este
infinit sau ı̂n cazul când funcţia are limite infinite ı̂n intervalul [ a, b]. În am-
bele cazuri integrala se numeşte integrală improprie. O aplicaţie importantă a
acestei idei este la distribuţiile de probabilitate.

1.1 Tipul 1: intervale infinite

Tipul 1: intervale infinite
Exemplu 1. Dorim să calculăm aria regiunii infinite S situată ı̂ntre graficul funcţiei
f ( x ) = x12 , axa Ox şi la dreapta dreptei verticale x = 1.

1
 Aria porţiunii din S situată ı̂n stânga dreptei verticale (vezi figura 3) este

1 t
Z t 
1 1
A(t) = 2
dx = −  = 1 − .
1 x x 1 t

Se observă că A(t) < 1, oricât de mare ar fi t. Deoarece

 
1
lim A(t) = lim 1 − =1
t→∞ t→∞ t
spunem că aria regiunii infinite S este egală cu 1 şi scriem
Z ∞ Z t
1 1
dx = lim dx = 1
1 x2 t→∞ 1 x2

Definiţia integralei improprii de tipul 1

Rt
Definiţie 2. (a) Dacă a f ( x )dx există ∀t ≥ a, atunci
Z ∞ Z t
f ( x )dx = lim f ( x )dx
a t→∞ a

cu condiţia ca limita să existe şi să fie finită.

Rb
(b) Dacă t f ( x )dx există ∀t ≤ b, atunci
Z b Z b
f ( x )dx = lim f ( x )dx
−∞ t→∞ t
R∞
cu condiţia ca limita să existe şi să fie finită. Integralele improprii a f ( x )dx şi
Rb
−∞ f ( x ) dx se numesc convergente dacă limitele corespunzătoare există şi sunt
finite şi divergente ı̂n caz contrar.
R∞ Rb
Definiţie 3 (continuare). (c) Dacă atât a f ( x )dx cât şi −∞ f ( x )dx sunt con-
vergente, definim
Z ∞ Z ∞ Z a
f ( x )dx = f ( x )dx + f ( x )dx
−∞ a −∞

(aici a poate fi orice număr real).

2
 R∞
Interpretare geometrică: a f ( x )dx este aria cuprinsă ı̂ntre graficul funcţiei
f , axa Ox şi la dreapta dreptei verticale x = a.

Dacă f ı̂şi schimbă semnul, vom considera aria orientată

Exemple
R∞ 1
Exemplu 4. Determinaţi dacă 1 x dx este convergentă sau divergentă.
Soluţie.
Z ∞ Z t
1 1
dx = lim dx = lim ln | x ||1t
1 x t→∞ 1x t→∞
= lim (ln t − ln 1) = ∞
t→∞

Ar fi interesant să comparăm integralele

Z ∞ Z ∞
1 1
2
dx şi dx
1 x 0 x
Prima este convergentă, a doua divergentă. Geometric ele arată foarte asemănător,
ambele funcţii tind spre 0 când n → ∞, dar 1/x nu descreşte suficient de re-
pede pentru ca integrala sa să fie convergentă.

3
Exemplu 5. Calculaţi
Z 0
xe x dx.
−∞

Soluţie. Integrăm prin părţi

Z 0 Z 0  Z 0 
xe x dx = lim xe x dx = lim xe x − ex
−∞ t→−∞ t t→−∞ t

= lim (( x − 1)e x
)|0t = −1.
t→−∞

R∞ dx
Exemplu 6. Calculaţi − ∞ 1+ x 2 .

Soluţie. Este convenabil să alegem a = 0 ı̂n definiţia 2 (c):

Z ∞ Z 0 Z ∞
dx dx dx
= +
−∞ 1 + x2 −∞ 1 + x2 0 1 + x2
Calculăm cele două integrale
Z 0 0
dx dx
Z
π
2
= lim 2
= lim (arctan 0 − arctan t) =
−∞ 1+x t→−∞ t 1 + x t→−∞ 2
Z ∞ Z t
dx dx π
= lim = lim (arctan t − arctan 0) = .
0 1 + x2 t→∞ 0 1 + x2 t→∞ 2
Deoarece ambele integrale sunt convergente şi integrala iniţială este conver-
gentă şi
Z ∞
dx π π
2
= + = π.
−∞ 1 + x 2 2
Interpretarea geometrică: temă.
R∞ 1
Exemplu 7. Pentru ce valori ale lui p integrala 1 x p dx este convergentă?
Soluţie. Pentru p = 1 integrala este divergentă (vezi exemplul 1). Pentru
p 6= 1
Z ∞ t
x − p+1 
Z t
1 −p
dx = lim x dx = lim
1 xp t→∞ 1 t → ∞ − p + 1 1
  ( 1
1 1 p −1 , dacă p > 1
= lim −1 =
1 − p t → ∞ t p −1 ∞, dacă p < 1
R∞ 1
În concluzie, 1 x p dx este convergentă dacă p > 1 şi divergentă dacă p ≤ 1.

4
1.2 Tipul 2: integrand cu singularităţi
Tipul 2: integrand cu singularităţi
Presupunem că f este o funcţie pozitivă continuă, definită pe intervalul
mărginit [ a, b) şi care are o asimptotă verticală ı̂n b. Fie S regiunea nemărginită
situată sub graficul lui f şi deasupra axei x ı̂ntre a şi b. Aria porţiunii din S
cuprinsă ı̂ntre a şi t (vezi figura 6) este
Z t
A(t) = f ( x )dx.
a

Dacă A(t) are limită finită când t → b− scriem

Z b Z t
f ( x )dx = lim f ( x )dx = A
a t→b− a

şi spunem că A este aria lui S.

Analog se procedează dacă asimptota verticală este la stânga sau ı̂n interi-
orul intervalului.

Definiţia integralei improprii de tipul 2

Definiţie 8. (a) Dacă f este continuă pe [ a, b) şi are asimptotă verticală ı̂n b, atunci
Z b Z t
f ( x )dx = lim f ( x )dx
a t→b− a

dacă limita există şi este finită.

5
 (b) Dacă f este continuă pe ( a, b] şi are asimptotă verticală ı̂n a, atunci
Z b Z b
f ( x )dx = lim f ( x )dx
a t→ a+ t
Rb
dacă limita există şi este finită. Integrala improprie a f ( x )dx se numeşte con-
vergentă dacă limita corespunzătoare există şi este finită şi divergentă ı̂n caz
contrar.
Definiţie 9. (c) Dacă f are asimptotă verticală ı̂n c, a < c < b şi integralele
Rc Rb
a f ( x ) dx şi c f ( x ) dx sunt convergente, definim
Z b Z c Z b
f ( x )dx = f ( x )dx + f ( x )dx.
a a c
R5
Exemplu 10. Determinaţi √dx dx.
2 x −2
Soluţie. Deoarece f are asimptotă verticală ı̂n x = 2, vom utiliza definiţia
8, partea (b)
Z 5
dx
Z 5
dx √ 5
√ dx = lim √ dx = lim 2 x − 2

2 x−2 t → 2 + t x−2 t → 2 + t
√ √  √
= 2 lim 3 − t − 2 = 2 3.
t →2+

R π
2
Exemplu 11. Studiaţi convergenţa 0 sec xdx.
Soluţie. Integrala este improprie deoarece limx→π/2− sec x = ∞. Utilizând
definiţia 8, partea (a), avem
Z π Z t
2
sec xdx = lim sec xdx = lim ln |sec x + tan x ||0t
0 t→π/2− 0 t→π/2−
= lim [ln(sec t + tan t) − ln 1] = ∞,
t→π/2−

deoarece sec t → ∞ şi tan t → ∞ când t → π/2− .

R3
Exemplu 12. Calculaţi integrala 0 xdx
−1 dacă este posibil.
Soluţie. Integrandul are asimptotă verticală ı̂n x = 1 (ı̂n interiorul interva-
lului). Vom folosi definiţia 8, partea (c), cu c = 1.
Z 3 Z 1 Z 3
dx dx dx
= + .
0 x−1 0 x−1 1 x−1
Dar,
Z 1
dx t dx Z
= lim = lim ln | x − 1||0t
0 x−1 t →1− 0 x − 1 t →1−
= lim (ln |t − 1| − ln | − 1|) = −∞.
t →1−

Prima integrală este divergentă, nu este nevoie să o mai evaluăm pe a doua.

6
Observaţie 13. O greşală frecventă este că nu se ţine cont de asimptotă şi se proce-
dează ca la o integrală ordinară:
Z 3
dx
= ln | x − 1||30
0 x−1
= ln 2 − ln | − 1| = ln 2,
rezultat eronat!
R1
Exemplu 14. Calculaţi 0 ln xdx.
Soluţie. Funcţia ln are asimptotă verticală ı̂n x = 0
Z 1 Z 1
ln xdx = lim ln xdx
0 t →0+ t

Integrăm prin părţi

Z 1 Z 1
1
ln xdx = x ln x |1t − x· dx
t t x
= −t ln t + t − 1

lim t ln t = lim t ln t
t →0+ t →0+
ln t
= lim 1
t →0+
t
1
t
= lim = 0.
t →0+ − t12
R1
Deci, 0 ln xdx = −1.

2 Criterii de convergenţă
2.1 Criteriul comparaţiei
Criterii de convergenţă - criteriul comparaţiei

7
 Uneori valoarea unei integrale este dificil de calculat; este important să sta-
bilim convergenţa. Vom formula criteriul pentru integrale de tipul 1. Pentru
tipul 2 formularea este similară.
Teoremă 15. Fie f şi g funcţii continue astfel ı̂ncât f ( x ) ≥ g( x ) ≥ 0 pentru x ≥ a.
R∞ R∞
(a) a f ( x )dx convergentă =⇒ a g( x )dx convergentă
R∞ R∞
(b) a g( x )dx divergentă =⇒ a f ( x )dx convergentă.
R∞ 2
Exemplu 16. Arătaţi că 0 e− x dx este convergentă.
Soluţie.
Z ∞ Z 1 Z ∞
2 2 2
e− x dx = e− x dx + e− x dx.
0 0 1

Prima integrală este o integrală obişnuită. Deoarece pentru x ≥ 1, x2 ≥ x

Z ∞ Z ∞ t
2
e− x dx ≤ e− x dx = lim −e− x 1 =
1 1 t→∞
−t
= lim (1 − e ) = 1.
t→∞

2
Aplicând teorema 15, punctul (a) pentru f ( x ) = e− x şi g( x ) = e− x rezultă
R∞ 2 R∞ 2 √
convergenţa 0 e− x dx. Valoarea integralei este 0 e− x dx = 21 π.
R∞ −x
Exemplu 17. Arătaţi divergenţa integralei 1 1+xe dx.

Soluţie. Deoarece
1 + e− x 1
≥
x x
R∞
şi 1 1x dx este divergentă (exemplul 7), rezultă că integrala din enunţ este di-
vergentă.

2.2 Criteriul integral al lui Cauchy

Criteriul integral al lui Cauchy
Teoremă 18 (Criteriul integral al lui Cauchy). Presupunem că f este o funcţie
continuă,
R∞ pozitivă şi necrescătoare pe [1, ∞] şi an = f (n). Atunci seria ∑i∞=1 an şi
1 f ( x ) dx au aceeaşi natură. Cu alte cuvinte:
R∞
(i) Dacă 1 f ( x )dx este convergentă, atunci ∑i∞=1 an este convergentă.
R∞
(ii) Dacă 1 f ( x )dx este divergentă, atunci ∑i∞=1 an este divergentă.

8
 Figura 1: Ideea criteriului integral

Demonstraţie. Se observă (vezi figura 1, partea stângă)

Z n
a2 + a3 + · · · + a n ≤ f ( x )dx (1)
1

De notat că inegalitatea depinde de faptul că f este descrescătoare). La fel (vezi
figura 1, partea dreaptă), se poate arăta că
Z n
f ( x )dx ≤ a1 + a2 + · · · + an−1 (2)
1
R∞
(i) Dacă 1 f ( x )dx este convergentă, (1) ne dă
n Z n Z ∞
∑ ai ≤ 1
f ( x )dx ≤
1
f ( x )dx,
i =2

deoarece f ( x ) ≥ 0. Deci
n Z ∞
s n = a1 + ∑ a i ≤ a1 + f ( x )dx = M
i =2 1

(sn ) fiind mărginit

R ∞ şi monoton, rezultă convergenţa
R n sa.
(ii) Dacă 1 f ( x )dx este divergentă, atunci 1 f ( x )dx → ∞ când n → ∞,
deoarece f ( x ) ≥ 0. Din (2) se obţine
Z n n −1

1
f ( x )dx ≤ ∑ a i = s n −1
i =1

şi deci sn−1 → ∞, adică ∑ an diverge.

Observaţie 19. Nu este neapărat necesar ca seria sau integrala să pornească de la 1.
f trebuie să fie descrescătoare de la un anumit rang.

Exemplu 20 (Seria armonică generalizată). Pentru ce valori ale lui p seria ∑∞

n =1
1
np
converge?

9
 Soluţie. Dacă p < 0, limn→∞ (1/n p ) = ∞. Dacă p = 0, limn→∞ (1/n p ) = 1.
În ambele cazuri seria este divergentă.
Dacă p > 0, funcţia f ( x ) = 1/x p este
R ∞ continuă, descrescătoare şi pozitivă
pe [1, ∞). Am văzut ı̂n exemplul 7 că 1 x1p dx converge dacă p > 1 şi diverge
dacă 0 < p ≤ 1. Rezultă din criteriul integral că seria ∑ 1/n p converge dacă
p > 1 şi diverge dacă 0 < p ≤ 1. Pentru p = 1, se obţine seria armonică. În
concluzie ∑∞ 1
n=1 n p este convergentă dacă p > 1 şi divergentă dacă p ≤ 1.

Exemplu 21. Să se studieze convergenţa seriei ∑∞

n =1
ln n
n .
ln x
Soluţie. Funcţia f ( x ) = x este pozitivă şi continuă pentru pentru x > 1.
Este descrescătoare, căci
1 − ln x
f 0 (x) =
x2
care este negativă pentru x < e. Putem aplica criteriul integral
t
(ln x )2 
Z ∞ Z t
ln x ln x
dx = lim dx = lim
x t→∞ 1 x t→∞ 2 

1
1
(ln t)2
= lim = ∞.
t→∞ 2

Deci seria ∑∞
n =1
ln n
n este divergentă.

3 Funcţiile lui Euler

3.1 Funcţia gama a lui Euler
Funcţia gama a lui Euler

Definiţie 22. Funcţia Γ a lui Euler este definită pentru orice r > 0 prin relaţia
Z ∞
Γ (r ) = xr−1 e− x dx. (3)
0

Proprietăţi.

1.
Γ(r + 1) = rΓ(r ), ∀r > 0 (4)

2.
Γ(r + 1) = r!, ∀r ∈ N. (5)

3.
√
 
1
Γ = π. (6)
2

10
4.      
2r + 1 1 1
Γ = r− Γ r− . (7)
2 2 2
Demonstraţie.
1. Se obţine integrând prin părţi.
2. În particular, pentru r natural obţinem
Γ(r + 1) = r!Γ(1), (8)
care, ţinând cont că Z ∞
Γ (1) = e− x dx = 1
0
ne conduce la relaţia dorită.
3. Efectuând schimbarea de variabilă 2x = y2 obţinem
Z ∞ y2
y2r−1 e− 2 dy = 2r−1 Γ(r ) (9)
0

şi ı̂n particular, pentru r = 12 , obţinem

Z ∞ y2
 
1 1
e− 2 dy = √ Γ .
0 2 2
Ţinând cont că
Z ∞ y2 1 ∞ − y2
Z
e− 2 dy = e 2 dy =
0 2 −∞
∞ Z ∞
rZ
1 2 2
= e−( x +y )/2 dxdy =
2 −∞ −∞
1√
r
π
= 2π = ,
2 2
rezultă
√
 
1
Γ = π. (10)
2
 
4. Cu ajutorul rezultatelor de mai sus putem calcula Γ 2r2+1 pentru r ı̂ntreg,
deoarece      
2r + 1 1 1
Γ = Γ r+ = Γ r− +1
2 2 2
şi deci      
2r + 1 1 1
Γ = r− Γ r− . (11)
2 2 2
De exemplu, pentru r = 1 obţinem
        √
3 1 1 1 1 π
Γ = 1− Γ 1− = Γ = .
2 2 2 2 2 2

11
3.2 Funcţia beta a lui Euler
Funcţia beta a lui Euler

Definiţie 23. Funcţia beta a lui Euler este definită pentru orice ρ > 0 şi ν > 0 prin
relaţia
Z 1
B(ρ, ν) = x ρ−1 (1 − x )ν−1 dx. (12)
0

Făcând schimbarea de variabilă y = 1 − x, se observă că

B (ρ, ν) = B (ν, ρ) . (13)

Să observăm de asemenea că substituţia x = sin2 t ı̂n (12) ne conduce la relaţia
Z π/2
B (ρ, ν) = 2 sin2ρ−1 t cos2ν−1 tdt, (14)
0

1
iar substituţia x = 1+ y ne conduce la relaţia
Z ∞
y ν −1
B (ρ, ν) = dy. (15)
0 (1 + y ) ρ + ν

Relaţia dintre funcţiile beta şi gama se obţine cu ajutorul formulelor (7) şi (14)
ı̂n modul următor:

E = 2ρ −1 Γ ( ρ ) · 2ν −1 Γ ( ν ) =
Z ∞Z ∞
2 + y2 ) /2
= 2ρ + ν −2 e−( x x2ρ−1 y2ν−1 dxdy =
0 0
Z ∞ Z π/2
2 /2
= 2ρ + ν −2 e −r r ρ+ν+1 dr sin2ρ−1 t sin2ν−1 tdt
0 0
= 2ρ+ν−2 Γ(ρ + ν) B(ρ, ν)

şi deci
Γ(ρ)Γ(ν)
B(ρ, ν) = , (16)
Γ(ρ + ν)
care este tocmai relaţia căutată.
Utilizând (4) şi (16) se pot deduce relaţiile funcţionale
ρ
B(ρ + 1, ν) = B(ρ, ν), (17)
ρ+ν
ν
B(ρ, ν + 1) = B(ρ, ν) (18)
ν+ρ
şi deci
B(ρ + 1, ν) + B(ρ, ν + 1) = B(ρ, ν). (19)

12
În cazul particular când ρ şi ν sunt ı̂ntregi, din (6) şi (16) se deduce că
ρ!ν!
B(ρ + 1, ν + 1) = . (20)
( ρ + ν + 1) !
O formulă utilă pentru funcţia gama este formula lui Legendre:
  √
1 πΓ(2r )
Γ r+ = 2r−1 . (21)
2 2 Γ (r )
Această formulă se poate obţine observând că
Z 1   2 ! r −1
1 1
B(r, r ) = − −x dx =
0 4 2
Z 1/2   2 ! r −1
1 1
=2 − −x dx,
0 4 2
√
care ı̂n urma efectuării schimbării de variabilă x = (1 − t)/2 devine
Z 1  
1 − 12 r −1 1 1
B(r, r ) = 2r−1 t (1 − t) dt = 2r−1 B ,r =
2 0 2 2
√
 
Γ 12 Γ(r ) πΓ(r )
=   =  .
2 2r − 1 Γ r+ 2 1
22r − 1 Γ r + 12

Aplicând lui B(r, r ) formula (16), care ne dă legătura dintre funcţiile beta şi
gama ale lui Euler, se obţine chiar relaţia căutată.

3.3 Convergenţa
Exemplu
Fie α > 0 şi b > 0. Studiaţi convergenţa integralei improprii

Zb
dx
.
xα
0
Rb
Fie F : (0, b] → R, F (u) = dx
u xα . Pentru α = 1, limu&0 F (u) = ∞, divergenţă.
Pentru α 6= 1

b 1− α − u 1− α
F (u) =
1−α
(
b 1− α 1 b1− α
1− α , α ∈ (0, 1)
lim F (u) = − lim u1−α = .
u →0 1 − α 1 − α u →0 ∞ α≥1
u >0 u >0

Integrala converge pentru α ∈ (0, 1) şi diverge pentru α ≥ 1.

13
Convergenţa lui Γ

• Folosim rezultatul ∀n ∈ N ∃b > 0 : x n < e x , ∀ x ≥ b.

• Pentru n = [ a] + 2 există b > 0 astfel ı̂ncât

x [ a]+2 < e x , ∀ x ≥ b (22)

Atunci
Zb Z∞
Γ( a) = x a −1 e − x d x + x a −1 e − x d x
0 b

• prima integrală este finită pentru a ≥ 1

Rb
• pentru a ∈ (0, 1) x a−1 e−1 ≤ x a−1 = 1
xα şi dx
xα converge pentru α =
0
1 − a ∈ (0, 1), deci prima integrală este finită
• a doua integrală

x a−1 e− x = x −2 x a+1 e− x < x −2 x [ a]+2 e− x < x −2 e− x e x = x −2 ;

Rb R∞
dar dx
0 x2 converge, deci conform criteriului comparaţiei şi x a −1 e − x d x
b
converge

Convergenţa lui B

• pentru p > 1, q > 1 integrala este finită

R1
• p ∈ (0, 1), q ≥ 1: x p−1 (1 − x )q−1 ≤ 1/x1− p şi dx
0 xα converge pentru
α = 1 − p ∈ (0, 1)
• q ∈ (0, 1), p ≥ 1 analog cu cazul precedent
• p, q ∈ (0, 1)
1
Z2 Z1
p −1 q −1
B( p, q) = x (1 − x ) dx+ x p −1 (1 − x ) q −1 d x
0 1
2
1
Z2 Z1
1− p dx dx
≤2 + 21− p ,
x 1− p (1 − x )1− q
0 1
2

ambele integrale fiind convergente

14