Fie X = R2 cu norma     q

x1  
2 2
  x2   = x1 + x2
 

şi A ∈ M2×2 (R). Considerăm operatorul T : X → X definit prin

   
x1 x
T =A 1 .
x2 x2

Determinaţi:

(i) ρ(T ), σ(T ), σp (T ), σr (T ), σc (T ), σa (T );

(ii) F rσ(T ), r(T ).

ı̂n următoarele cazuri:

19.  
1 2
A= ;
−2 1
Observăm că
      
2 2 x1 1 2 x1 x1 + 2x2
T :R →R , T = = .
x2 −2 1 x2 −2x1 + x2

Fie λ ∈ R. Determinăm λI − T : X → X unde

         
x1 x1 x1 λx1 x1 + 2x2
(λI − T ) =λ −T = − =
x2 x2 x2 λx2 −2x1 + x2
   
λx1 − x1 − 2x2 (λ − 1)x1 − 2x2
= .
2x1 + λx2 − x2 ) 2x1 + (λ − 1)x2

 dacă λI − T este inversabil. Pentru aceasta

Studiem  studiem dacă este bijectiv. Fie
y1 x1
y= ∈ X. Studiem dacă există un unic x = ∈ X astfel ı̂ncât (λI −T )x = y,
y2 x2
adică    
(λ − 1)x1 − 2x2 y
= 1
2x1 + (λ − 1)x2 y2
Avem că (
(λ − 1)x1 − 2x2 = y1
2x1 + (λ − 1)x2 = y2
şi  
λ − 1 −2 
∆(λ) =   = (λ − 1)2 + 4 = λ2 − 2λ + 5 > 0, ∀λ ∈ R.
2 λ − 1
Observăm că
∆0 = 4 − 20 = −16 < 0.
Rezultă că ∆(λ) 6= 0, pentru orice λ ∈ R, deci sistemul are soluţie unică pentru orice
λ ∈ R. Aşadar, λI − T este bijectiv pentru orice λ ∈ R. Rezultă că

ρ(T ) = R

1
deci
σ(T ) = ∅
şi astfel
σp (T ) = σr (T ) = σc (T ) = σa (T ) = F rσ(T ) = ∅.
28.  
3 0
A= ;
0 0
Observăm că
      
2 2 x1 3 0 x1 3x1
T :R →R , T = = .
x2 0 0 x2 0

Fie λ ∈ R. Determinăm λI − T : X → X unde

         
x1 x1 x1 λx1 3x1
(λI − T ) =λ −T = − =
x2 x2 x2 λx2 0
   
λx1 − 3x1 (λ − 3)x1
= .
λx2 λx2

 dacă λI − T este inversabil. Pentru aceasta

Studiem  studiem dacă este bijectiv. Fie
y x1
y = 1 ∈ X. Studiem dacă există un unic x = ∈ X astfel ı̂ncât (λI −T )x = y,
y2 x2
adică    
(λ − 3)x1 y
= 1
λx2 y2
Avem că (
(λ − 3)x1 = y1
λx2 = y2
şi  
λ − 3 0 
∆(λ) =   = λ(λ − 3) = λ2 − 3λ.
0 λ
Dacă λ ∈ R\{0, 3} atunci ∆(λ) 6= 0, deci pentru orice y ∈ X există un unic x ∈ X
astfel ı̂ncât (λI − T )x = y (sistemul are soluţie unică). Rezultă că λI − T este bijectiv,
deci inversabil. Aşadar
R\{0, 3} ⊂ ρ(T ). (1)
Dacă λ = 0 atunci
     
x1 −3x1 x1
(λI − T ) = , ∀x = ∈X
x2 0 x2
 
0 0
Considerăm x = şi obţinem că
1
 
0 0
(λI − T )x = =θ
0

2
  
00 0
respectiv x = şi avem că
2
 
000
(λI − T )x = =θ
0

Cum x0 6= x00 rezultă că λI − T nu este injectiv, deci λ = 0 ∈ σp (T ).

Dacă λ = 3 atunci
     
x1 0 x1
(λI − T ) )= , ∀x = ∈X
x2 3x2 x2
   
1 0
Considerăm x̃ = 6= = θ şi obţinem
0 0
 
0
(λI − T )x̃ = =θ
0

deci λI − T nu este injectiv. Rezultă că λ = 3 ∈ σp (T ).

Observaţie. Un operator V : D(V ) ⊂ X → X este injectiv dacă şi numai dacă
pentru orice x ∈ D(V ) cu V x = θ avem că x = θ.
Observaţie. Dacă pentru un operator V : D(V ) ⊂ X → X există x ∈ D(V ), x 6= θ
cu V x = θ, atunci V nu e injectiv. Aşadar

{0, 3} ⊂ σp (T ) ⊂ σ(T ) (2)

Trecând la complementară ı̂n R obţinem că

R\{0, 3} ⊃ CR σ(T ) = ρ(T ) (3)

Din relaţiile 1 şi 3 deducem că

ρ(T ) = R\{0, 3}

şi
σ(T ) = {0, 3} (4)
Din relaţia 2 avem că

{0, 3} ⊂ σp (T ) ⊂ σa (T ) ⊂ σ(T ) = {0, 3}

(3)

deci
σp (T ) = σa (T ) = σ(T ) = {0, 3} (5)
Deducem că
σr (T ) ⊂ σ(T )\σp (T ) = ∅ =⇒ σr (T ) = ∅
şi
σc (T ) ⊂ σ(T )\σp (T ) = ∅ =⇒ σc (T ) = ∅
(ii) Avem că
Fr σ(T ) = {0, 3} =⇒ Fr σ(T ) = σa (T )
(4) (5)

şi
r(T ) = sup{|λ| : λ ∈ σ(T )} = 3