REFERAT

“INTEGRALE IMPROPRII”

Având în vedere că ,anumite integrale care apar în manualele de clasa a XII-a(M1) fac
parte din această categorie de integrale,vom face în cele ce urmează o prezentare a
tipurilor de integrale improprii cuprinzând atât noţiuni teoretice ale conceptului cât şi o
gamă largă de exerciţii .
1.INTEGRALE CU LIMITE INFINITE
b

În definiţia dată integralei definite ∫ f ( x)dx

a
,am presupus că limitele a şi b sunt

finite,iar funcţia f(x) este mărginită pe [a,b].Vom considera în cele ce urmează situaţia
când unul sau amândouă numerele a şi b sunt infinite.
∞ b +
∞

Vom avea cazurile ∫ f ( x)dx ,

a −∞
∫ f ( x)dx , ∫ f ( x)dx
−∞

Definitie:Fie f:[a, ∞) → R integrabilă pe orice compact de forma [a,t],t>a.Dacă tlim

→∞
t ∞

∫ f ( x)dx există şi este finită,spunem că integrala

a
∫ f ( x)dx
a
este convergentă sau are
∞ t

sens;scriem ∫ f ( x ) dx = lim t →∞ ∫ f ( x)dx şi o vom numi integrala improprie de speţa

a a

întâi.
O integrală care nu este convergentă se spune că este divergentă.
∞ ∞

Obs.1:Integralele ∫ f ( x )dx si ∫ f ( x)dx ,a<b,f:[a, ∞) →R converg sau diverg în

a b
∞ b ∞ ∞

acelaşi timp, deoarece ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx =A+ ∫ f ( x)dx ,cu A

a a b b

număr real.
a ∞

Obs.2: ∫
−∞
f ( x )dx = ∫ f (−t )dt
−a
cu schimbarea de variabilă x=-t

Exemple:1)f:R → R f(x) = e −x
∞ t

∫ f ( x)dx = tlim
→∞ ∫
e −x dx = tlim (- e −x ) =1 şi spunem că integrala este
t
→∞ 0
0 0

convergentă.
2)f:R → R f(x)= e x
0 0

∫ f ( x)dx = lim ∫ f ( x)dx = lim e x =1,deci integrala este convergentă.

0
t →− ∞ t
t →−∞
−∞ t

1
3)f:R → R,f(x)=2x e −x
2

∞ a ∞ a t

∫
−∞
f ( x ) dx = ∫
−∞
f ( x ) dx + ∫ f ( x ) dx = lim
a
t →−∞ ∫ f ( x)dx + lim
t
t →∞ ∫ f ( x)dx =
a
−x 2 −x 2 −a 2 −t 2 −t 2 2
lim (−e ) a
t + tlim (−e ) t
a = t lim ( −e +e ) + lim (−e + e −a ) =0 ⇒ integra
t → −∞ →∞ → −∞ t →∞

la este convergentă.
∞ ∞ t
dx dx
→∞ ∫
∫1 x α . (1)Daca α = 1 ⇒ ∫1 x α = tlim
4)Studiaţi natura integralei f ( x ) dx
a

lim (ln x 1t ) = lim (ln t − ln 1) = ∞

t →∞ t →∞

⇒ integrala este divergentă.

 ∞ ,α < 1
∞
dx x −α +1 t 1−α
1 
(2) α ≠ 1 ⇒ ∫ α
= lim t
= lim ( − )= 1

 α − 1 ,α > 1
t → ∞ −α +1 1 −α 1 −α
1
1 x t →∞

 ∞ ,α ≤ 1
∞
dx 
Obţinem ∫ xα = 1

 α − 1 ,α > 1
1

∞ ∞ ∞ ∞
x 4 +1 x 4 +1 x 4 − x 2 +1 x2
5) ∫ x 6 + 1dx = ∫ ( x 2 + 1)( x 4 − x 2 + 1) = ∫ ( x 2 + 1)( x 4 − x 2 + 1) dx + ∫ x 6 + 1dx =
0 0 0 0
t t
lim ∫ 2
1
dx + lim ∫ 6
x2
dx = tlim ( arctgt ) + lim ( 1 arctgt 3 ) = π + π = 2π ⇒ int
→∞
0 x +1 0 x +1
t →∞ t → ∞ t →∞ 3 2 6 3
egrala este convergentă.

Criteriul comparaţiei:Fie 0 ≤ f ( x ) ≤ g ( x ) ,x ∈[ a, ∞) cu f,g integrabile pe orice

interval compact conţinut în [a, ∞)
∞ ∞

1)Dacă integrala ∫ g ( x )dx este convergentă atunci şi integrala ∫ f ( x)dx este

a a

convergentă.
∞ ∞

2)Dacă integrala ∫ f ( x)dx este divergentă atunci şi integrala

a
∫ g ( x)dx
a
este

divergentă.
Exemple:
∞
dx 1 1
1) ∫ 4 dx ,alegem g(x)= 2 iar f(x)= 4
1 x +1 x x +1

2
 ∞ ∞
dx dx
avem 0<f(x) ≤ g (x) şi ∫1 x 2 convergentă ⇒ ∫x
1
4
+1
dx este convergentă.
∞
dx
2)Să se arate că integrala ∫ x + [ x ] dx
a
este divergentă,a>0.
1 1 1 1
Avem ≥ , (∀) x ≥ a ;alegem f(x)= iar g(x)= ; obţinem 0<f(x) ≤
x + [ x] 2 x 2x x + [ x]
∞
dx
g(x) şi ∫
a
x
dx = ∞ ⇒ integrala este divergentă

Criteriu de convergenţă:
Fie f:[a, ∞) →R,a ≥0, integrabilă pe orice interval compact conţinut în [ a, ∞) şi f(x) ≥
0,x ∈[ a, ∞)
Dacă xlim→∞
x α f ( x ) = L (finit) atunci
∞

1)pentru α > 1 integrala ∫ f ( x)dx

a
este convergentă

2)pentru α ≤ 1 şi L ≠ 0 integrala este divergentă

Studiaţi natura integralelor:
∞

1) ∫e
−x 2
dx
0

Avem xlim = 0 pentru α = 2 > 1 .Rezultă că integrala este convergentă.

2
α −x
→∞ x e

Pentru calculul acestei integrale nu se poate aplica formula Leibniz-Newton deoarece

2
primitiva functiei e −x nu se poate exprima prin funcţii elementare.
∞
dx
2) ∫
1 x 1+ x2
1
Deoarece xlim xα = 1 pentru α = 2 > 1 ⇒ integrala este convergentă.
→∞
x 1+ x2
∞
dx
3) ∫
0
5
x +5
1 1
Avem xlim
→∞
xα = 1 pentru α = ⇒ integrala este divergentă.
5
x +5 5
2.INTEGRALE DIN FUNCTII NEMARGINITE

1.Definiţie:Fie f:(a,b] → R cu x → a
l i mf ( x ) = ∞ ,integrabilă pe orice compact [t,b],a<t<b
x>a

3
 b
lim∫ f ( x)d x există şi este finită ,vom spune ca integrala ∫ f ( x)dx
b

Dacă limita
t→ a a

t> a t
b
lim∫ f ( x)d x şi o vom numi
b

este convergentă,sau că are sens;scriem ∫ f ( x )dx =

a t→ a
t> a t
integrala improprie de speţa a doua.

2.Analog se defineşte şi integrala

b

∫ f ( x)dx
l i mf ( x ) = ∞
,cu x → b
x<b
a

3.Există c ∈(a, b) astfel încât x → c

l i mf ( x ) = ∞

c b

I= ∫ f ( x )dx + ∫ f ( x) dx = I 1 + I 2 ;dacă
I1 s i I2 sunt convergente atunci şi I este
a c

convergentă
Obţinând I= I 1 + I 2
O integrală care nu este convergentă se spune că este divergentă sau că nu are sens.
Exemple:

1)f:[1,2) → R,f(x)=
1 l i mf ( x) = ∞
( 2 − x) 3 ; x→ 2 ,deci f este nemarginită.
x< 2

1
t
 1 1
∫ f ( x)dx = l i m∫ d x= l i m −  = ∞
2
⇒ integrala este
t→ 2 ( 2 − x) 3 t → 2 2( 2 − t ) 2
2
t<2 
1

t<2 1
divergentă.
1
dx
2) ∫ , x ∈(0,1]
0 xα

4
 1
d x l i ml nx 1 = ∞ ⇒
lim∫ = t→ 0 t
1
dx
Caz I α = 1 ∫ = integrala este divergentă.
0
x
t→ 0 x
t >0 t t> 0

1
dx x1− α 1  1 t 1− α   1 ,α < 1
= lim
∫ = li m t = l i m −  =  1 − α
1
dx
Caz II α ≠ 1 ∫ xα
t→ 0 x α t→ 0 1 − α t→ 0 1 − α 1 − α
t> 0    ∞ ,α > 1
0

t >0 t t >0

3) ∫
1
dx lim t
dx π
1− x 2
= t → 1 ∫0 1− x 2
= arcsin 1 − arcsin 0 =
2
,deci integrala este
t <1
0

convergentă.
t
lim∫ ln 1( − x)d x+
2 1 2

4) ∫ ln x −1 dx = ∫ ln (1 − x )dx + ∫ ln ( x −1)dx =
0 0 1 t→ 1
t <1 0
2
lim∫ ln (x − 1)d x=
t→ 1
t>1 t

l i m[ (x − 1) l n1(− x) − x] t0 + l i m[ (x − 1) l n x( − 1) − x] t2 = -1 -1 = -2 ⇒ integrala
t→ 1 t→ 1
t <1 t> 1
este convergentă.

Criteriul comparaţiei:
Fie 0 ≤ f(x) ≤ g ( x ), x ∈(a, b], f şi g functii nemarginite pe (a.b]
∞

1)Daca 0 ≤ f(x) ≤ g ( x ), x ∈(a, b] şi integrala ∫ g ( x)dx

a
este convergentă atunci şi
∞

integrala ∫ f ( x)dx
a
este convergentă.

5
 ∞ ∞

2)Dacă integrala ∫ f ( x)dx

a
este divergentă atunci şi integrala ∫ g ( x)dx
a
este

divergentă.

Exemple:
Arătaţi că integralele
1 1
1  dx
1) ∫0  x dx 2) ∫ x + [ x] dx
0
sunt divergente.
1
1 1  1 
1)Avem 0 ≤ −1 <  , (∀) x ∈ (0,1] si
x x 
∫  x −1dx = ∞ deci ,conform criteriului
0

comparaţiei, integrala este divergentă.

1
1 1 dx
2)Avem 0<
2x
≤
x + [ x]
, (∀) x ∈(0,1] si ∫
0
x
dx = ∞ ⇒ integrala este divergenă.

3)Să se arate că integrala ∫(−[ln x])dx

0
este convergentă.

1
lim∫ ln x d x= 1-
1

Avem 0 ≤ −[ln x ] <1 − ln x, (∀) x ∈(0,1] si ∫ (1 − ln x)dx = 1 −

0 t→ 0
t> 0 t

l i m( x l nx − x) 1t = 1 − l i m(− 1 − t l nt + t ) =2 ⇒ integrala este convergentă,conform

t→ 0 t→ 0
t> 0 t> 0
criteriului comparaţiei.

Criteriu de convergenţă:
Fie f:( a,b] → R,o funcţie nemarginită pe (a,b],pozitivă şi integrabilă pe orice compact

l i m( x − a ) f ( x) = A( f i n )i atunci
α
conţinut în (a,b] Dacă
t
x→ a
x>a
b

1)pentru α <1, ∫ f ( x)dx

a
este convergentă.

2)pentru α ≥ 1 şi A ≠ 0 ,integrala este divergentă.

Criteriul poate fi enunţat asemănător şi pe intervalul [a,b).
Exemple:

6
 2
dx
1)Să se calculeze: ∫
1 ( x + 3) x −1

1 1 1
l i m( x − 1)
α
lim =∞ = pentru α = 12 <1
( x + 3)
Avem dar
x→ 1
x >1 x− 1 x→ 1
x >1 ( x + 3) x − 1 4
Deci putem afirma că integrala dată este convergentă.
Pentru a afla valoarea ei facem substituţia x −1 =t ceea ce conduce la
1
2tdt t 1 1
∫0 (t 2 + 4) ⋅ t = arctg 2 0 = arctg 2

1
1
dx lim 2 =∞
0 x ( 5 − x)
2)Să se calculeze ∫ 2 Observăm că
0 x (5 − x ) x→
x>0

1 1
Deoarece l i m( x − 0 )
α
= pentru α = 2 > 1 atunci integrala este divergentă
x→ 0
x>0
x ( 5 − x) 5
2

conform criteriului de convergentă.

1 1
1 1  1 1 5
d x= l i m ∫  + + 2  d x=
t→ 0 ∫ x 2 ( 5 − x)
Sau: l i m
t→ 0 2 5 5 − x x x
t >0 t t> 0 t 
1 5
l i m  − l n 5( − x) + l nx −  1t =
t→ 0 2 5 x
t> 0 
1 5
l i m  − l n4 − 5 + l n( 5 − t ) − l nt +  = ∞ şi ajungem la aceeaşi concluzie.
t> 0 2 5 t
t> 0 

7
 1
3) ∫
1
dx
Observam ca lim =∞ deci funcţia f(x)=
1
este
x→ 1
1− x
0 1−x2 2 1− x2
x <1
nemarginită în vecinătatea punctului x=1.

1
1 1
Deoarece l i m
x→ 1
( 1 − x) = <1 atunci integrala este convergentă conform
2
2 2
x<1 1 − x
criteriului de convergentă.

3.INTEGRALE EULERIENE
Definitie:Se numeste functie Gama integrala :
∞
Γ ( p) = ∫ x p −1e − x dx, p > o, p ∈ R
0
Aceasta este o integrală improprie şi depinde de parametrul p.
Proprietăţi:
1) Γ( p +1) = pΓ( p) pentru p>0
2) Γ( p +1) = p! pentru p număr natural
3) Γ(1) =1
1
4) Γ( ) = π
2
Exemple:
Să se calculeze următoarele integrale:
∞ ∞ 5
7 5 3 1 1 15 π
1) ∫ ∫
5 −x
x e dx = x 2 e −x dx = Γ( ) = ⋅ ⋅ ⋅ Γ( ) = 2)
0 0
2 2 2 2 2 8
∞

∫x e 3−x dx Efectuăm schimbarea de variabila 3-x =-t ⇔ x = 3 + t Obţinem

2

0
∞ ∞ ∞ ∞ ∞

∫ x e dx = ∫ (t + 3) e dt = ∫t e dt + 6∫te dt + 9 ∫e dt =
2 3−x 2 −t 2 −t −t −t

0 0 0 0 0
Γ(3) + 6Γ( 2) +9Γ(1) = 2!+6 ⋅1!+9 =17
∞ ∞ ∞ ∞
x 2 − 3x + 2
3) ∫ ∫ x e dx −3∫ xe dx ++2 ∫e dx =
2 −x −x −x
dx =
0 ex 0 0 0
Γ(3) −3Γ( 2) + 2Γ(1) = 2!−3 ⋅1!+2 =1
∞

4)I= ∫e
−x 2
dx cu schimbarea de variabilă x 2 = y obţinem I==
0
∞ −1
1 1 1
Γ( ) = π
2∫
y 2
e −y dy =
0
2 2 2

8
 ∞ ∞ 1
1 n −2 −t 1 1
5) ∫ e x dx = ∫
2
−x 2n
t e dt = Γ(n + ) cu schimbarea de variabilă x 2 = t
0
20 2 2
1 1 3 3 1 1
Γ( n + ) = (n − )( n − ) ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ Γ( )
2 2 2 2 2 2

Definiţie:Se numeşte funcţie Beta următoarea integrală :

1

∫ x (1 − x )
p −1 q −1
B(p,q)= dx , p > 0, q > 0
0

Observaţii:
1)Pentru p,q ≥ 1 funcţia f(x)= x p −1 (1 − x ) q −1 este definită şi continuă pe [0,1] astfel că
B(p,q) apare ca o integrală obişnuită.
2)Pentru p<1 sau q<1 funcţia f nu este definită în x=0 respectiv x=1 astfel încât se pune
problema convergenţei.
Cand x=1,pentru 0<q<1,luand α = 1 − q < 1 avem

l i m( 1 − x ) f ( x) = l i m( 1 − x ) x p− 1 ( 1 − x ) = l i mx p− 1 = 1 ,deci integrala este

α 1− q q− 1
x→ 1 x→ 1 x→ 1

convergentă.
Cand x=0 ,pentru 0<p<1,luand α = 1 − p < 1 avem

lim x α f (x ) = lim x 1− p x p −1 (1 − x ) q −1 =1,deci în baza criteriului de convergentă dat

x →0 x →0

în paragraful anterior integrala este convergentă.

Proprietati:

1)B(p,q)=B(q,p)
Γ( p )Γ( q )
2)B(p,q)= ,p,q>0
Γ( p +q )
π
3)B(p,1-p)= sin pπ ,0<p<1
1 1
4)B( , ) = π
2 2

Exemple:
1
Γ(10 )Γ(8) 9!⋅7!
∫ x (1 − x )
7
1)
9
dx = B(10,8)= =
0
Γ(18 ) 17 !

∫ ( ) ∫x
1 1 1 7
(1 − x )
7
2) x 1− x 2 2 dx =
0 0
3 9 1 1 7 7 1 7 5 3 1 1
Γ( )Γ( ) Γ( ) ⋅ Γ( ) π ⋅ ⋅ ⋅ Γ( )
B( 3 , 9 ) = 2 2 = 2 2 2 2 = 2 2 2 2 2 2 = 7π
2 2 Γ(6) 5! 5! 256

9
 π
1 5
3
1 7 5 3π
( )
2
3)
∫ sin x cos x dx=
6
∫
0
t 2
1
4 − t 2 dt =
2
B( , ) =
2 2 512
cu schimbarea de variabilă
0

sin x = t
2

π
2
4)I= sin 2 n x dx Cu schimbarea de variabilă sinx= obţinem
∫ 0
t

1 1 1 1
1 n−2 1 1 1 1 Γ( )Γ(n + )
I= ∫ t (1 − t ) −
2 dt = B ( n + , ) = 1 2 2
20 2 2 2 2 Γ(n +1)

1 1 3 3 1 1
Γ( n + ) = (n − )( n − ) ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ Γ( )
2 2 2 2 2 2
1 (2n − 1)( 2n − 3) ⋅ ⋅ ⋅ 3 ⋅1 π
Obtinem I=
2 2n n!
3 3 1 1 1 1
Γ( )Γ( ) Γ( ) Γ( )
2 = 2 2 2 2 =π
1 1 1 1
5) 3 3 2
∫
0
x − x 2 dx = ∫ x (1 − x) dx = B ( , ) =
0
2 2
2 2 Γ(3) 2! 8
a

∫x a 2 − x 2 dx cu schimbarea de variabilă x=a t integrala devine

2
6)
0

a 4 1 1 1
π
2 ∫ t 2 (1 − t ) 2 dx =
0
16
a4

10