CAPITOLUL 2

SPAŢII VECTORIALE

2.1. NOŢIUNEA DE SPAŢIU VECTORIAL

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Se numeşte spaţiu vectorial peste un corp K , o

mulţime nevidă V dotată cu două operaţii, + : V × V → V şi
⋅ : K × V → V , cu proprietăţile:
I. (V , +) grup abelian;
II. a) (α + β ) ⋅ x = α ⋅ x + β ⋅ x, ∀α , β ∈ K , ∀x ∈ V ;
b) α ⋅ ( x + y ) = α ⋅ x + α ⋅ y, ∀α ∈ K , ∀x, y ∈ V ;
c) (αβ ) ⋅ x = α ⋅ ( β ⋅ x), ∀α , β ∈ K , ∀x ∈ V ;
d ) 1K ⋅ x = x, ∀x ∈ V , unde 1K este elementul neutru al
operaţiei de înmulţire din K .

Exemple de spaţii vectoriale:

ƒ (R n , R ) este spaţiul vectorial numeric real n-dimensional, unde
Rn = {(x , x ,..., x )
1 2 n
t
}
xi ∈ R, i = 1, n .
ƒ (M m, n (R ), R ) este spaţiul vectorial real al matricelor de tipul
(m, n ) cu elemente numere reale.
ƒ (R[X ], R ) este spaţiul vectorial real al polinoamelor în
nedeterminata X , cu coeficienţi reali.
ƒ (Rn [X ], R ) este spaţiul vectorial real al polinoamelor de grad
cel mult n , în nedeterminata X , cu coeficienţi reali.
ƒ (F [a, b], R ) este spaţiul vectorial real al funcţiilor reale definite
pe intervalul [a, b] .

Definiţia 2. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial şi W ⊂ V , W ≠ ∅ .

Spunem că W este subspaţiu vectorial al spaţiului vectorial
(V , K ) dacă:
1) ∀x, y ∈ W ⇒ x + y ∈ W ;
2) ∀α ∈ K , x ∈ W ⇒ α ⋅ x ∈ W .

Observaţie. Un subspaţiu vectorial are o structură de spaţiu

vectorial în raport cu operaţiile induse.

PROBLEME REZOLVATE

1. Considerăm operaţiile:
⊕ : R+* × R+* → R+* şi ⊗ : R × R+* → R+* ,
x ⊕ y = x ⋅ y , α ⊗ x = x α , ∀x, y ∈ R+* , ∀α ∈ R , unde "⋅ " este
înmulţirea numerelor reale.
Să se arate că R+* împreună cu cele două operaţii formează un
spaţiu vectorial real.

Rezolvare:
Verificăm condiţiile din definiţia 1.
I. a) Fie x, y ∈ R+* ; rezultă că x ⊕ y = x ⋅ y = y ⋅ x = y ⊕ x ,
conform comutativităţii înmulţirii numerelor reale.
 b) Fie x , y , z ∈ R +* ; rezultă că
( x ⊕ y) ⊕ z = ( x ⋅ y) ⋅ z = x ⋅ ( y ⋅ z) = x ⊕ ( y ⊕ z) ,
în baza asociativităţii înmulţirii numerelor reale.
c) Numărul real 1 este elementul neutru faţă de operaţia ⊕ :
x ⊕ 1 = 1 ⊕ x = 1 ⋅ x = x, ∀x ∈ R+* .
1
d ) ∀x ∈ R+* , ∃x −1 = ∈ R+* astfel încât
x
−1 −1 1
x ⊕ x = x ⊕ x = x ⋅ = 1.
x
II. a) Fie α , β ∈ R, x ∈ R+* . Rezultă că
(α + β ) ⊗ x = xα + β = xα ⋅ x β = α ⊗ x ⊕ β ⊗ x .
b) Fie α ∈ R, x, y ∈ R+* . Rezultă că:
α ⊗(x ⊕ y) = (x ⊕ y)α = (x ⋅ y)α = xα ⋅ yα = (α ⊗ x) ⊕(α ⊗ y) .
c) Fie α , β ∈ R, x ∈ R+* . Rezultă că:

( )
α
( )
(αβ) ⊗ x = xαβ = x βα = x β = α ⊗ x β = α ⊗ (β ⊗ x) .
d ) Fie x ∈R+* ; rezultă că: 1R ⊗ x = x1 = x .
Conform definiţiei 1 , din I şi II rezultă că R+* împreună cu
cele două operaţii formează un spaţiu vectorial real.

2. Să se arate că mulţimea
{ }
V = ( x1 , x2 ,..., x n )t xi ∈ R, i = 1, n, x1 + x n −1 = 0 , împreună cu
adunarea vectorilor din R n şi înmulţirea acestora cu scalari,
formează un spaţiu vectorial real.

Rezolvare:
( )
Deoarece V ⊂ R n şi R n , R este spaţiu vectorial, conform
observaţiei din breviarul teoretic este suficient de arătat că V este
un subspaţiu vectorial al spaţiului R n , R . ( )
1) Fie x, y ∈ V . Rezultă că x = ( x1 , x2 ,..., x n ) t , xi , i = 1, n , cu
x1 + x n −1 = 0 şi y = ( y1 , y 2 ,..., y n ) t , yi ∈ R, i = 1, n , cu
y1 + y n −1 = 0 . Avem că:
x + y = ( x1 + y1 , x 2 + y 2 ,..., x n + y n ) t , xi + y i ∈ R, i = 1, n ,
( x + y )1 + ( x + y ) n −1 = x1 + y1 + x n −1 + y n −1 = 0 , prin urmare
x + y ∈V .
2) Fie α ∈ R, x ∈ V . Rezultă că:
αx = (αx1 ,αx2 ,...,αxn ) t ,αxi ∈ R, i = 1, n,
(αx)1 + (αx) n −1 = αx1 + αx n −1 = α ( x1 + x n −1 ) = 0 , deci αx ∈ V .
Conform definiţiei 2, din 1) şi 2) rezultă că V este un subspaţiu
( )
vectorial al spaţiului R n , R , deci V este spaţiu vectorial real.

PROBLEME PROPUSE

1. Să se arate că mulţimea
C[ a, b] ( R ) = { f f : [a, b] → R, f continuă pe [ a, b]}, împreună cu
operaţiile de adunare a funcţiilor şi de înmulţire a funcţiilor cu
scalari formează un spaţiu vectorial peste R .

2. Să se arate că mulţimea M m, n ( R) a matricelor cu m linii

şi n coloane şi elemente numere reale are o stuctură de spaţiu
vectorial real în raport cu operaţiile de adunare a matricelor şi de
înmulţire a acestora cu scalari reali.
 3. Să se arate că mulţimea
⎧⎛ 0 a b ⎞ ⎫
A = ⎨⎜⎜ ⎟⎟ ; a, b, c, d ∈ R, c = a + b ⎬ împreună cu operaţiile
⎩⎝ c 0 d ⎠ ⎭
de adunare a matricelor şi de înmulţire a acestora cu scalari reali
formează un spaţiu vectorial peste R .

4. Considerăm operaţiile: ⊕ : R+* ( )2 × (R+* )2 → (R+* )2 şi

( )2 ( )2
⊗ : R × R+* → R+* , ( x1 , x 2 ) ⊕ ( y1 , y 2 ) = ( x1 ⋅ y1 , x 2 ⋅ y 2 ) ,
( )
α ⊗ ( x1 , x 2 ) = x1α , x2α , ∀x, y ∈ R+* , ∀α ∈ R .
Să se studieze dacă (R+* )
2
împreună cu cele două operaţii
formează un spaţiu vectorial real.
⎧⎪⎛ a b ⎞ ⎫
5. Să se arate că mulţimea A = ⎨⎜⎜ ⎟ ; a, b ∈ C ⎪⎬ (unde a
⎪⎩⎝ b a ⎟⎠ ⎪⎭
reprezintă conjugatul numărului complex a ), împreună cu
operaţiile de adunare a matricelor şi de înmulţire a acestora cu
scalari reali formează un spaţiu vectorial peste C .

6. Să se arate că următoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale

ale spaţiilor vectoriale indicate:
a) Rn [ X ] ⊂ R[ X ] ;
{ }
b) (a, o, b )t a, b ∈ R ⊂ R 3 ;

c) {2aX + bX a, b ∈ R}⊂ R[ X ] ;
5 2

d ) {(x , x , x ) x ∈ R, i = 1,3, x = 3 x , x + x
1 2 3
t
i 1 2 1 } 3
2 = x3 ⊂ R .
Indicaţie. Se folosesc definiţiile noţiunilor de spaţiu şi subspaţiu
vectorial, precum şi faptul că un subspaţiu vectorial are o structură
de spaţiu vectorial în raport cu operaţiile induse.
 2.2. DEPENDENŢA ŞI INDEPENDENŢA LINIARĂ
A SISTEMELOR DE VECTORI

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial. Un sistem finit de

vectori {v1 , v2 ,......, vn } din V se numeşte liniar independent dacă
∀α1 , α 2 ,..., α n ∈ K cu proprietatea α1v1 + α 2 v 2 + .... + α n v n = 0 ,
rezultă α1 = α 2 = ... = α n = 0 .

Definiţia 2. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial. Un sistem finit de

vectori {v1 , v2 ,......, vn } din V se numeşte liniar dependent dacă
există scalarii α1 , α 2 ,...,α n ∈ K , nu toţi nuli, astfel încât
α1v1 + α 2 v 2 + ... + α n v n = 0 .

Propoziţia 1. Un sistem de vectori din spaţiul vectorial R n , R ( )

este liniar independent dacă şi numai dacă rangul matricei având pe
coloane vectorii sistemului este egal cu numărul de vectori.

Propoziţia 2. Sistemul {v1 , v2 ,......, vn } ⊂ V este liniar dependent

dacă şi numai dacă cel puţin un vector din sistem este o combinaţie
liniară a celorlalţi.

Propoziţia 3. Orice subsistem al unui sistem de vectori liniar

independent este liniar independent.

Propoziţia 4. Orice suprasistem al unui sistem de vectori liniar

dependent este liniar dependent.

Propoziţia 5. Orice sistem de vectori care conţine vectorul nul este

liniar dependent.
PROBLEME REZOLVATE

⎛ − 1⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ 1⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
1. Se consideră vectorii v1 = ⎜ 2 ⎟ , v 2 = ⎜ - 1 ⎟, v3 = ⎜ 4 ⎟
⎜ − 1⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ -1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
( )
din spaţiul liniar R 3 , R .
a ) Să se arate că vectorii v1 , v 2 , v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se determine o relaţie de dependenţă liniară între
v1 , v2 , v3 .
c) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi.

Rezolvare:
a ) Conform definiţiei 2, trebuie să arătăm că există scalarii
α 1 ,α 2 ,α 3 ∈ R , nu toţi nuli, astfel încât α1v1 + α 2 v 2 + α 3v3 = 0 .
Înlocuind v1 , v2 , v3 în această relaţie, rezultă:
⎛ − 1⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎛0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ şi obţinem sistemul liniar
α1⎜ 2 ⎟ + α 2 ⎜ -1 ⎟ + α 3 ⎜ 4 ⎟ = ⎜ 0 ⎟
⎜ − 1⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ -1⎟ ⎜0 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧ − α 1 + 2α 2 + α 3 = 0
omogen: ⎪ 2 α − α + 4 α = 0 .
⎨ 1 2 3
⎪− α + α − α
⎩ 1 2 3 = 0
Determinantul matricei sistemului este ∆ = 0 , prin urmare
sistemul admite şi soluţii nebanale, deci există α 1 , α 2 , α 3 ∈ R , nu
toţi nuli, astfel încât α1v1 + α 2 v 2 + α 3v3 = 0 .
Conform definiţiei 2, rezultă că vectorii v1 , v 2 , v3 sunt liniar
dependenţi.
b) O relaţie de dependenţă liniară între vectorii v1 , v 2 , v3 este o
relaţie de forma: α1v1 + α 2 v2 + α 3 v3 = 0 , cu α 1 , α 2 , α 3 ∈ R , nu
toţi nuli. Rezolvăm sistemul liniar omogen obţinut la punctul a) .
Considerăm α1 , α 2 necunoscute principale şi α 3 = a, a ∈ R ,
necunoscută secundară şi obţinem: ⎧⎨ − α 1 + 2 α 2 = − a , prin
⎩ 2α 1 − α 2 = −4a
urmare soluţia sistemului este: α1 = −3a, α 2 = −2a, α 3 = a, a ∈ R ,
iar o relaţie de dependenţă liniară între cei trei vectori este:
− 3av1 − 2av 2 + av3 = 0, a ∈ R * , sau, după simplificare,
− 3v1 − 2v 2 + v3 = 0 .
c) Deoarece vectorii sunt liniar dependenţi, conform propoziţiei
2 rezultă că cel puţin un vector se poate scrie ca o combinaţie
liniară a celorlalţi. Din relaţia de dependenţă liniară găsită la
punctul b) rezultă că oricare dintre vectori se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi, astfel: v1 = − 2 v 2 + 1 v3 ,
3 3
v2 = − 3 v1 + 1v , v3 = 3v1 + 2v 2 .
2 2 3

2. a ) Să se arate că vectorii
⎛ 4⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 1⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 3
(
v1 = ⎜ − 1 ⎟ , v 2 = ⎜ 2 ⎟ , v 3 = ⎜ 1 ⎟ din spaţiul liniar R , R sunt )
⎜ 1⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎜ -1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
liniar independenţi.
b) Să se precizeze dacă vectorul v 2 se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi vectori.

Rezolvare:
a ) Conform definiţiei 1, trebuie să arătăm că oricare ar fi scalarii
α 1 ,α 2 ,α 3 ∈ R astfel încât α1v1 + α 2 v 2 + α 3v3 = 0 , rezultă că
α1 = α 2 = α 3 = 0 . Înlocuind v1 , v2 , v3 în relaţia de mai sus,
obţinem:
 ⎛ 4⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ şi rezultă sistemul liniar
α1⎜ − 1 ⎟ + α 2 ⎜ 2 ⎟ + α 3 ⎜ 1⎟ = ⎜ 0 ⎟
⎜ 1 ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎜ -1⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧ 4α 1 − α 2 + α3 = 0
omogen: ⎪ − α + 2 α +α3 = 0 .
⎨ 1 2
⎪ α + 3α −α3 = 0
⎩ 1 2
Determinantul matricei sistemului este ∆ = −25 ≠ 0 , prin urmare
sistemul admite numai soluţia banală: α1 = α 2 = α 3 = 0 .
Conform definiţiei 1, rezultă că vectorii v1 , v 2 , v3 sunt liniar
independenţi.
b) Observaţie. Din propoziţia 2 rezultă că într-un sistem de
vectori liniar independent nici unul dintre vectori nu se poate scrie
ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
Deoarece vectorii v1 , v 2 , v3 sunt liniar independenţi, rezultă că
v 2 nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3 .

3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din

spaţiile liniare indicate:
a) v1 = ⎜⎜
⎛− 2⎞ ⎛ 2 ⎞
⎟⎟ , v 2 = ⎜⎜
⎛ 1⎞
( )
⎟⎟ , v 3 = ⎜⎜ ⎟⎟ din R 2 , R ;
⎝−1 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ - 1⎠
⎛ 3⎞ ⎛ -1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(
b) v1 = ⎜ − 1 ⎟ , v 2 = ⎜ 2 ⎟ din R 3 , R ; )
⎜ 1⎟ ⎜ 4 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 1⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛ 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
c) v = ⎜ − 1 ⎟ , v = ⎜ 0 ⎟ , v = ⎜ 1 ⎟ , v = ⎜ 3 ⎟ din R 4 , R .
1 ⎜ 1⎟ 2 ⎜ 2 ⎟ 3 ⎜ 0 ⎟ 4 ⎜ 1 ⎟
( )
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 0⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎜ -1⎟ ⎜ -1 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Rezolvare:
a) Metoda I (folosind definiţia). Fie α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât
α1v1 + α 2 v2 + α 3v3 = 0 . Rezultă că:
⎛− 2⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 0⎞
α 1 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 2 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 3 ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ şi obţinem sistemul liniar
⎝−1 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ - 1⎠ ⎝ 0 ⎠
omogen: ⎧⎨ − 2 α 1 + 2 α 2 +α3 = 0 .
⎩ − α 1 + 3α 2 − α 3 = 0
⎛− 2 2 1⎞
Matricea sistemului este A = ⎜⎜ ⎟⎟ şi are rangul 2, mai
⎝ − 1 3 − 1⎠
mic decât numărul de necunoscute, prin urmare sistemul este
compatibil nedeterminat, deci admite şi soluţii nebanale, adică
există α 1 , α 2 , α 3 ∈ R , nu toţi nuli, astfel încât
α1v1 + α 2 v2 + α 3v3 = 0 . Conform definiţiei 2, rezultă că
{v1 , v2 , v3 }
este un sistem de vectori liniar dependent.
Metoda II (folosind propoziţia 1).
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
⎛− 2 2 1⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟ ; avem că rang A = 2 şi este diferit de numărul
⎝ − 1 3 − 1⎠
de vectori din sistem, prin urmare {v1 , v2 , v3 } este un sistem de
vectori liniar dependent.
b) Metoda I (folosind definiţia). Fie α1 , α 2 ∈ R astfel încât
α1v1 + α 2 v 2 = 0 . Rezultă că:
⎛ 3⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
α 1 ⎜ − 1 ⎟ + α 2 ⎜ 2 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ şi obţinem sistemul liniar omogen:
⎜ 1⎟ ⎜ 4 ⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧ 3α 1 − α 2 = 0
⎪ .
⎨ − α 1 + 2α 2 = 0
⎪ α + 4α
⎩ 1 2 = 0
Rangul matricei sistemului este 2, egal cu numărul de necunoscute,
prin urmare sistemul este compatibil determinat, deci admite numai
soluţia banală: α1 = α 2 = 0 .
Conform definiţiei 1, rezultă că {v1 , v2 } este un sistem de vectori
liniar independent.
Metoda II (folosind propoziţia 1).
⎛ 3 -1 ⎞
⎜ ⎟
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor: A = ⎜ − 1 2 ⎟ ;
⎜ 1 4 ⎟
⎝ ⎠
rangA = 2 şi este egal cu numărul de vectori din sistem, prin
urmare {v1 , v2 } este un sistem de vectori liniar independent.
c) Metoda I (folosind definiţia). Fie α 1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R astfel
încât α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 = 0 ⇒
⎛ 1⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛ 0 ⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ − 1 ⎟ ⎜ 0 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 3⎟ ⎜ 0⎟
⇒ α1⎜ +α2⎜ +α3⎜ +α4⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ ⇒
1⎟ 2 ⎟ 0 ⎟ 1 0
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 0⎟ ⎜ 3 ⎟⎠ ⎜ -1⎟ ⎜ -1 ⎟ ⎜ 0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧ α 1 − α 2 + 2α 3 =0
⎪ − α + α + 3α =0
⎪ 1 3 4 ; determinantul matricei sistemului
⇒ ⎨
⎪ α 1 + 2α 2 + α 4 =0
⎪⎩ 3α 2 − α 3 − α 4 =0
este ∆ = 24 ≠ 0 , prin urmare sistemul admite numai soluţia banală:
α1 = α 2 = α 3 = α 4 = 0 . Conform definiţiei 1, rezultă că
{v1 , v2 , v3 , v4 }
este un sistem de vectori liniar independent.
Metoda II (folosind propoziţia1).
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
⎛ 1 −1 2 0⎞
⎜ ⎟
⎜ − 1 0 1 3 ⎟ ; rangA = 4 = numărul de vectori din sistem,
A=⎜
1 2 0 1⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 3 − 1 − 1 ⎟⎠
⎝
prin urmare {v1 , v2 , v3 , v4 } este sistem de vectori liniar independent.
 4. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din
spaţiile liniare indicate:
⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
( )
a) v1 = ⎜ 2 ⎟ , v 2 = ⎜ - 3 ⎟ , v 3 = ⎜ a ⎟ , a ∈ R , din R 3 , R ;
⎜ ⎟
⎜4⎟ ⎜ 9 ⎟ ⎜a2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ a ⎞ ⎛ 3 ⎞ ⎛ 5 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
b) g = ⎜ − 1 ⎟ , g = ⎜ a ⎟ , g = ⎜ 1 ⎟ , a ∈ R , din R 4 , R .
1 ⎜ 4 ⎟ 2 ⎜ 3 ⎟ 3 ⎜ a − 1⎟
( )
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 0 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎜ -2 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Rezolvare:
Vom folosi propoziţia 1 din breviarul teoretic.
a) Fie A matricea având pe coloane vectorii v1 , v 2 , v3 :
⎛1 1 1 ⎞⎟
⎜
A = ⎜2 -3 a ⎟ ; det A = −5(a − 2 )(a + 3) .
⎜ ⎟
⎜4 9 a 2 ⎟⎠
⎝
Dacă a ∈ R \ {− 3, 2} , atunci det A ≠ 0 ⇒ rangA = 3 = numărul de
vectori, deci {v1 , v 2 , v3 } este sistem de vectori liniar independent.
Dacă a ∈ {− 3, 2} ⇒ det A = 0 ⇒ rangA < 3 ⇒ rangA ≠ numărul de
vectori, deci {v1 , v 2 , v3 } este sistem de vectori liniar dependent.
b) Fie A matricea având pe coloane vectorii g1 , g 2 , g 3 :
⎛ a 3 5 ⎞
⎜ ⎟
⎜ −1 a 1 ⎟ . Determinăm rangA . Avem că
A=⎜
4 3 a − 1⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 1 − 2 ⎟⎠
⎝
4 3 '
d2 = ≠ 0 şi fie d 3 , d 3 minorii obţinuţi prin bordarea lui d 2 .
0 1
 −1 a 1
d3 = 4 3 a − 1 = 9a + 9 .
0 1 −2
Dacă a ∈ R \ {− 1} , atunci d 3 ≠ 0 ⇒ rangA = 3 = numărul de
vectori, deci {g1 , g 2 , g 3 } este sistem de vectori liniar independent.
−1 3 5
Dacă a = −1 , atunci d 3 = 0 ; avem că d 3' = 4 3 − 2 = 48 ≠ 0 ,
0 1 −2
deci rangA = 3 = numărul de vectori, prin urmare {g1 , g 2 , g 3 } este
sistem de vectori liniar independent.
În concluzie, vectorii g1 , g 2 , g 3 sunt liniar independenţi, ∀a ∈ R .

5. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din

spaţiile liniare indicate:
a ) g1 = 1 − 2 X , g 2 = 2 X − 3 X 2 , g 3 = 2 − 6 X + 3 X 2 din
(R3 [ X ], R ) ;
b) b1 = 3 − 2i , b2 = − 4 + i din (C, R ) ;
c) f1 = sin x, f 2 = cos x , în (F, R ) , unde
F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
⎛3 - 1⎞ ⎛ 1 2⎞ ⎛ 4 - 1⎞
d ) A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ în (M 2 ( R ), R ) .
⎝5 2⎠ ⎝ − 1 − 4⎠ ⎝ 1 1⎠

Rezolvare:
Observaţie. Deoarece nici unul dintre sistemele de vectori din
( )
enunţ nu aparţine unui spaţiu liniar de tipul R n , R , n ∈ N * , nu se
poate folosi propoziţia 1 pentru a stabili natura acestora. Vom
aplica definiţia.
 a) Fie α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 = 0 ;
( ) (
obţinem: α 1 (1 − 2 X ) + α 2 2 X − 3 X 2 + α 3 2 − 6 X + 3 X 2 = 0 )
⎧ α1 + 2α 3 = 0
şi rezultă sistemul liniar omogen: ⎪ − 2 α + 2 α .
⎨ 1 2 − 6α 3 = 0
⎪ − 3α 2 + 3α 3 = 0
⎩
Determinantul matricei sistemului este ∆ = 0 , prin urmare sistemul
admite şi soluţii nebanale, adică există α 1 , α 2 , α 3 ∈ R , nu toţi nuli,
astfel încât α1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 = 0 .
Conform definiţiei 2, rezultă că g1 , g 2 , g 3 sunt liniar dependenţi.
b) Fie α1 , α 2 ∈ R astfel încât α1b1 + α 2 b2 = 0 ; obţinem:
α1 (3 − 2i ) + α 2 (− 4 + i ) = 0 şi rezultă sistemul liniar omogen:
⎧ 3α 1 − 2 α 2 = 0 , care admite numai soluţia banală: α1 = α 2 = 0 .
⎨
⎩ − 2α 1 + α 2 = 0
Conform definiţiei 1, rezultă că b1 ,b2 sunt liniar independenţi.
c) Fie α1 , α 2 ∈ R astfel încât α1 f1 + α 2 f 2 = 0 ; din această
egalitate de funcţii rezultă că α1 sin x + α 2 cos x = 0, ∀x ∈ [0, 1] .
Pentru x = 0 obţinem α 2 = 0 , iar pentru x = π rezultă
4
2
α1 ⋅ + α 2 ⋅ 2 = 0 , deci α1 = α 2 = 0 .
2 2
Conform definiţiei 1, rezultă că vectorii f1 , f 2 sunt liniar
independenţi.
d ) Fie α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 = 0 ,
- 1⎞
⎛3 ⎛ 1 2⎞ ⎛ 4 - 1⎞ ⎛ 0 0 ⎞
adică α1 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 2 ⎜⎜ ⎟⎟ + α 3 ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ , de unde
⎝5 2⎠ ⎝ − 1 − 4⎠ ⎝ 1 1 ⎠ ⎝ 0 0⎠
⎧ 3α 1 + α 2 + 4α 3 = 0
⎪
obţinem sistemul liniar omogen: ⎪⎨ − α 1 + 2α 2 − α 3 = 0 .
⎪ 5α 1 − α 2 + α 3 = 0
⎪⎩ 2α 1 − 4α 2 + α 3 = 0
Rangul matricei este trei şi egal cu numărul de necunoscute, prin
urmare sistemul este compatibil determinat, deci admite numai
soluţia banală: α1 = α 2 = α 3 = 0 . Conform definiţiei 1, rezultă că
vectorii A1 , A2 , A3 sunt liniar independenţi.

( )
6. În spaţiul liniar R 3 , R se consideră vectorii:
⎛ 3⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛ 5⎞ ⎛ 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ − 1 ⎟ , v 2 = ⎜ 2 ⎟ , v 3 = ⎜ − 2 ⎟ , v 4 = ⎜ 1 ⎟ , v 5 = ⎜ 0 ⎟ ,
⎜ 2 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎜ 1⎟ ⎜ 4⎟ ⎜ 0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
v6 = 3v 2 − 2v3.
Să se determine natura următoarelor sisteme de vectori şi când
este posibil să se scrie o relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a) {v1 , v2 , v3 } ; b) {v1 , v3 , v4 } ; c) {v2 , v3 } ; d ) {v1 , v2 , v3 , v4 };
e) {v2 , v3 , v6 } ; f ) {v3 , v4 , v5 } .

Rezolvare:
a) Metoda I (folosind definiţia). Fie α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât
α1v1 + α 2 v2 + α 3v3 = 0 . Rezultă că:
⎛ 3 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟
α 1⎜ − 1⎟ + α
⎜ ⎟
α
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ şi obţinem sistemul liniar
2 ⎜ 2 ⎟ + 3⎜ − 2 ⎟ = ⎜0⎟
⎜ 2 ⎟⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 1 ⎟⎠ ⎜0⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠
⎧ 3α 1 + α + 2α 3 = 0
2
omogen: ⎪ − α + 2 α .
⎨ 1 2 − 2α 3 = 0
⎪ 2α + α 2 +α3 = 0
⎩ 1
Deoarece determinantul matricei sistemului ∆ = −1 ≠ 0 , rezultă că
sistemul admite numai soluţia banală: α 1 = α 2 = α 3 = 0 .
Conform definiţiei 1, rezultă că {v1 , v2 , v3 } este un sistem de
vectori liniar independent.
Metoda II (folosind propoziţia 1).
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
 ⎛ 3 1 2⎞
⎜ ⎟ ; det A = −1 ≠ 0 , deci rangul matricei A este
A = ⎜ −1 2 − 2⎟
⎜ 2 1 1 ⎟⎠
⎝
trei, egal cu numărul de vectori din sistem, prin urmare
{v1 , v2 , v3 } este un sistem de vectori liniar independent.
b) Metoda I (folosind definiţia).
Fie α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α1v1 + α 2 v3 + α 3v4 = 0 , relaţie
⎛ 3 ⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ 5 ⎞ ⎛0⎞
echivalentă cu α ⎜ − 1 ⎟ + α ⎜ - 2 ⎟ + α ⎜ 1 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ , de unde
1⎜ ⎟ 2 ⎜ ⎟ 3⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 2 ⎟⎠ ⎜ 1 ⎟⎠ ⎜ 4⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧ 3α 1 + 2 α 2 + 5α 3 = 0
obţinem sistemul liniar omogen: ⎪
⎨ − α 1 − 2α 2 + α 3 = 0 .
⎪ 2α
⎩ 1 + α 2 + 4α 3 = 0
Deoarece determinantul matricei sistemului ∆ = 0 , rezultă că
sistemul admite şi soluţii nebanale, adică există α 1 , α 2 , α 3 ∈ R , nu
toţi nuli, astfel încât α 1v1 + α 2 v3 + α 3 v 4 = 0 .
Conform definiţiei 2, rezultă că {v1 , v3 , v4 } este un sistem de
vectori liniar dependent.
Metoda II (folosind propoziţia 1).
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
⎛ 3 2 5⎞ 3 2
⎜ ⎟
A = ⎜−1 - 2 1⎟ ; det A = 0 ; d 2 = = 8 ≠ 0 , deci rangul
⎜ 2 1 − 1 2
⎝ 4 ⎟⎠
matricei A este 2, diferit de numărul de vectori din sistem, prin
urmare {v1 , v3 , v4 } este un sistem de vectori liniar dependent.
O relaţie de dependenţă liniară între vectorii sistemului este de
forma: α 1v1 + α 2 v3 + α 3 v 4 = 0 , cu α 1 ,α 2 ,α 3 ∈ R , nu toţi nuli.
Rezultă sistemul liniar omogen:
⎧ 3α 1 + 2 α 2 + 5α 3 = 0
⎪ ; determinantul principal al sistemului:
⎨ − α 1 − 2α 2 + α 3 = 0
⎪ 2α
⎩ 1 + α 2 + 4α 3 = 0
3 2
d2 = = 8 ≠ 0 , deci α 1 , α 2 necunoscute principale şi α 3
−1 2
necunoscută secundară. Rezolvând sistemul, obţinem:
α1 = −3λ , α 2 = 2λ , α1 = λ , cu λ ∈ R .
Prin urmare, o relaţie de dependenţă liniară între vectori este:
− 3λv1 + 2λv3 + λ3 v 4 = 0 , λ ∈ R * , sau − 3v1 + 2v3 + v 4 = 0 .

c) Metoda I (folosind definiţia). Fie α 1 ,α 2 ∈ R astfel încât

α 1v1 + α 2 v 2 = 0 ; de aici rezultă:
⎛ 1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛0⎞ ⎧ α 1 + 2α 2 = 0
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪
α 1 ⎜ 2 ⎟ + α 2 ⎜ − 2 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ ⇒ ⎨ 2α 1 − 2α 2 = 0 .
⎜ 1 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜0⎟ ⎪ α +α 2 = 0
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎩ 1
Rangul matricei sistemului liniar omogen obţinut este 2, egal cu
numărul necunoscutelor, prin urmare sistemul admite numai
soluţia banală: α 1 = α 2 = 0 .
Conform definiţiei 1, rezultă că {v2 , v3 } este un sistem de vectori
liniar independent.
Metoda II (folosind propoziţia 1).
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
⎛ 1 2 ⎞ 1 2
⎜ ⎟ ; d = ≠ 0 , deci rangul matricei A este 2,
A=⎜ 2 −2 ⎟ 2
2 −2
⎜ 1 1 ⎟⎠
⎝
egal cu numărul vectorilor din sistem, prin urmare {v2 , v3 } este un
sistem de vectori liniar independent.
Metoda III. {v2 , v3 } este un subsistem al sistemului de vectori
liniar independenţi {v1 , v2 , v3 } , de unde rezultă, conform
propoziţiei 3, că {v2 , v3 } sistem de vectori liniar independent.
 d ) Metoda I (folosind definiţia). Fie α 1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R astfel
încât α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 = 0 ⇒
⎛ 3⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛ 5⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⇒ α 1⎜ − 1⎟ + α 2 ⎜ 2 ⎟ + α 3 ⎜ − 2 ⎟ + α 4 ⎜ 1 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ ⇒
⎜ 2⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 1⎟ ⎜ 4⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎧ 3α 1 + α 2 + 2α 3 + 5α 4 = 0 3 1 2
⎪
⇒ ⎨ − α 1 + 2α 2 − 2α 3 + α 4 = 0 ; d 3 = − 1 2 − 2 = −1 ≠ 0 , prin
⎪ 2α + α + α + 4α = 0 2 1 1
⎩ 1 2 3 4
urmare rangul matricei sistemului este mai mic decât numărul de
necunoscute, deci sistemul admite şi soluţii nebanale, adică există
α 1 ,α 2 ,α 3 ,α 4 ∈ R , nu toţi nuli, asfel încât
α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 = 0 . Conform definiţiei 2, rezultă că
{v1 , v2 , v3 , v4 } este un sistem de vectori liniar dependent.
Metoda II (folosind propoziţia1).
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
⎛ 3 1 2 5⎞ 3 1 2
⎜ ⎟
A = ⎜ −1 2 −2 1⎟ ; d 3 = − 1 2 − 2 = −1 ≠ 0 , deci rangul
⎜ 2 1 1 4 ⎟⎠ 2 1 1
⎝
matricei A este trei, diferit de numărul de vectori din sistem, prin
urmare {v1 , v2 , v3 , v4 } este un sistem de vectori liniar
dependent.
Metoda III. {v1 , v2 , v3 , v4 } este un suprasistem al sistemului de
vectori liniar dependenţi {v1 , v3 , v4 } , de unde rezultă, conform
propoziţiei 4, că {v1 , v2 , v3 , v4 } este un sistem de vectori liniar
dependent.
Determinăm o relaţie de dependenţă liniară:
α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 = 0 , cu α 1 ,α 2 ,α 3 ,α 4 ∈ R , nu toţi nuli.
Rezolvând sistemul, obţinem: − 3v1 + 2v3 + v 4 = 0 .
 e) Se observă că în sistemul de vectori {v2 , v3 , v6 } unul dintre
vectori ( v6 ) este o combinaţie liniară a celorlalţi doi:
v 6 = 3 v 2 − 2 v 3 . În baza propoziţiei 2 , rezultă că sistemul de
vectori {v2 , v3 , v6 } este liniar dependent.
O relaţie de dependenţă liniară este: v 6 = 3 v 2 − 2 v 3 , sau
3v2 − 2 v3 − v6 = 0 .

f ) Deoarece sistemul de vectori {v3 , v4 , v5 } conţine vectorul

nul, rezultă, conform propoziţiei 5 , că este liniar dependent.
O relaţie de dependenţă liniară este: 0 ⋅ v 3 + 0 ⋅ v 4 + λ v 5 = 0 ,
λ ∈ R * , sau 0 ⋅ v 3 + 0 ⋅ v 4 + 1 ⋅ v 5 = 0 .

7. Să se determine parametrul real m astfel încât vectorii

⎛3m −1⎞ ⎛ m +1⎞ ⎛ 2 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
( 3
)
v1 = ⎜ 2m −1⎟ , v2 = ⎜ m +1⎟ , v3 = ⎜ 2m −1⎟ din spaţiul liniar R , R să fie
⎜ m + 2⎟ ⎜ −2 ⎟ ⎜ m+ 2⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
liniar independenţi.

Rezolvare:
Conform propoziţiei 1 din breviarul teoretic, vectorii v1 , v2 , v3 sunt
liniar independenţi dacă şi numai dacă rangul matricei A având pe
coloane componentele acestora este egal cu 3.
3m − 1 m + 1 2 3m − 3 m + 1 2
det A = 2m − 1 m + 1 2m − 1 = 0 m +1 2m − 1 =
m+2 −2 m+2 0 −2 m+2
( )
= 3(m − 1) m 2 + 3m + 2 + 4m − 2 = 3(m − 1) m (m + 7 ) .
Avem că rang A = 3 ⇔ det A ≠ 0 ⇔ m ∈ R \ {− 7, 0,1}.
 8. Se consideră vectorii din spaţiul liniar (R3 [ X ], R ) :
g1 = 1 − 2 X , g 2 = 2 X − 3X 2 , g 3 = 3X 2
− 4X 3, g4 =1 + 2X − 6X 2 .
Stabiliţi în care din următoarele sisteme de vectori unul dintre
vectori se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi:
a) {g1, g 2 , g3 }; b) {g1, g 2 , g3 , g 4 }; c) {g1, g 2 , g 4 } .
Atunci când este posibil, scrieţi unul dintre vectorii sistemului ca
o combinaţie liniară a celorlalţi.
Rezolvare:
Se ştie (propoziţia 2) că unul dintre vectorii unui sistem se poate
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi dacă şi numai dacă
sistemul este liniar dependent.
În consecinţă, problema revine la a studia natura fiecărui sistem
de vectori.
a) Fie α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α 1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 = 0 ⇒
⇒ α 1 (1 − 2 X ) + α 2 ( 2 X − 3 X 2 ) + α 3 (3 X 2 − 4 X 3 ) = 0 ⇒
⇒ α 1 + ( − 2α 1 + 2α 3 ) X + ( − 3α 2 + 3α 3 ) X 2 − 4α 3 X 3 = 0 ⇒
⎧ α1 = 0
⎪− 2α + 2α = 0
⎪
⇒⎨
1 2 ⇒ α 1 = α 2 = α 3 = 0 , adică sistemul de vectori
⎪ − 3α 2 + 3α 3 =0
⎪⎩− 4α 3 = 0
este liniar independent şi prin urmare nici unul dintre vectori nu se
poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
b) Fie α 1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R astfel încât
α 1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 + α 4 g 4 = 0 ; de aici rezultă sistemul:
⎧ α1 + α 4 = 0
⎪− 2α + 2α + 2α = 0
⎪ 1 2 4 ⇒ α 1 = α 2 = α 3 = α 4 = 0 , deci
⎨
⎪− 3α 2 + 3α 3 − 6α 4 = 0
⎪⎩− 4α 4 = 0
sistemul de vectori este liniar independent şi nici unul dintre vectori
nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
 c) Fie α 1 ,α 2 ,α 3 ∈ R astfel încât α 1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 4 = 0 ⇒
⎧ α1 + α 3 = 0
⎪
⇒ ⎨− 2α1 + 2α 2 + 2α 3 = 0 ; deoarece determinantul matricei
⎪− 3α − 6α = 0
⎩ 2 3
sistemului este ∆ = 0 , rezultă că sistemul admite şi soluţii
nebanale, deci {g1 , g 2 , g 4 } este un sistem de vectori liniar
dependent şi în acest caz rezultă că unul dintre vectori se poate
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi. Rezolvând sistemul de mai
sus, obţinem: α1 = −λ , α 2 = −2λ , α 3 = λ , cu λ ∈ R .
O relaţie de dependenţă liniară între aceşti vectori este:
− λv1 − 2λv3 + λ3 v 4 = 0 , λ ∈ R * , sau − v1 − 2v3 + v 4 = 0 , de unde
putem scrie unul dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi
astfel: v1 = −2v3 + v 4 sau v3 = − 12 v1 + 12 v 4 sau v 4 = v1 + 2v3 .

⎛ − 6⎞ ⎛ 3⎞ ⎛ 4⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
9. Fie vectorii v1 = ⎜ 3⎟ , v2 = ⎜ 1 ⎟ , v3 = ⎜ − 2⎟ , a ∈ R , din spaţiul
⎜ - 9⎟ ⎜ a⎟ ⎜ 6⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
( )
liniar R 3 , R . Să se determine parametrul a astfei încât vectorul v 2
să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3 .

Rezolvare:
Vectorul v 2 este o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3 dacă
există α , β ∈ R astfel încât v2 = αv1 + βv3 , ceea ce revine la faptul
⎧− 6α + 4 β = 3
că sistemul: ⎪⎨ 3α − 2 β = 1 este compatibil. Fie A matricea
⎪− 9α + 6 β = a
⎩
sistemului şi A matricea extinsă. Avem că rangA = 1 , rang A ≥ 2 ,
deci sistemul este incompatibil, ∀a ∈ R . Prin urmare, nu există
a ∈ R astfel ca v 2 să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v3 .
 10. Să se studieze natura următorului sistem de vectori din
( )
spaţiul liniar R 4 , R şi atunci când este posibil să se scrie unul
dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi:
v1 = (m,1,1,1) t , v 2 = (1, m,1,1) t , v3 = (1,1, m,1) t , v 4 = (1,1,1, m) t ; m ∈ R.

Rezolvare:
Fie A matricea formată cu componentele vectorilor:
⎛ m 1 1 1⎞ m 1 1 1
⎜ ⎟
⎜ 1 m 1 1⎟ ; 1 m 1 1
A=⎜ ⎟ det A = = (m + 3)(m − 1)3 .
1 1 m 1 1 1 m 1
⎜ ⎟
⎜1 1 1 m ⎟ 1 1 1 m
⎝ ⎠
• Dacă m ∈ R \ {−3,1} ⇒ det A ≠ 0 ⇒ rang A = 4 = numărul de
vectori, deci {v1 , v2 , v3 , v4 } este un sistem de vectori liniar
independent.
• Dacă m ∈ {−3,1} , atunci det A = 0 , deci rang A ≠ numărul de
vectori, deci {v1, v2 , v3 , v4 } este sistem de vectori liniar dependent.
În acest caz, determinăm o relaţie de dependenţă liniară între
vectorii sistemului: α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 = 0 .
Pentru m = −3 se obţine sistemul compatibil simplu nedeterminat:
⎧− 3α 1 + α 2 + α 3 + α 4 = 0
⎪α − 3α + α + α = 0
⎪ 1 2 3 4
, cu soluţia α 1 = α 2 = α 3 = α 4 = λ , λ ∈ R .
⎨
⎪α 1 + α 2 − 3α 3 + α 4 = 0
⎪⎩α 1 + α 2 + α 3 − 3α 4 = 0
O relaţie de dependenţă liniară este: λv1 + λv 2 + λv3 + λv 4 = 0 ,
λ ∈ R * , sau v1 + v 2 + v3 + v 4 = 0 , de unde putem scrie unul dintre
vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi: v1 = −v 2 − v3 − v 4 .
Pentru m = 1 se obţine sistemul compatibil triplu nedeterminat:
⎧α 1 + α 2 + α 3 + α 4 = 0
⎪α + α + α + α = 0
⎪ 1 2 3 4
⎨ , cu soluţia
⎪ α 1 + α 2 + α 3 + α 4 = 0
⎪⎩α 1 + α 2 + α 3 + α 4 = 0
α 1 = − β − γ − δ ,α 2 = β ,α 3 = γ ,α 4 = δ , cu β , γ , δ ∈ R . Rezultă
relaţia de dependenţă liniară:
(− β − γ − δ ) v1 + β v2 + γ v3 + δ v4 = 0 , cu β , γ , δ ∈ R , nu toţi
nuli.
Dacă avem, de exemplu, β ≠ 0 , putem scrie vectorul v 2 ca o
β +γ +δ γ δ
combinaţie liniară a celorlalţi: v 2 = v1 − v3 − v 4 .
β β β

11. Fie vectorii:

⎛1 a⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ − 1 1⎞ ⎛ 2 1⎞
A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A4 = ⎜⎜ ⎟⎟ din spaţiul
⎝1 4⎠ ⎝−1 2⎠ ⎝ 3 0⎠ ⎝- 3 a⎠
liniar (M 2 ( R ), R ) , unde a ∈ R. Determinaţi parametrul a astfel
încât: a ) cei patru vectori să fie liniar independenţi;
b) vectorul A4 să se poată scrie ca o combinaţie liniară a
vectorilor A1 , A2 , A3 .

Rezolvare:
a) Fie α 1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R astfel încât
⎧ α1 + α 2 − α 3 + 2α 4 = 0
⎪
aα + α 2 + α 3 + α 4 = 0
α 1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 + α 4 A4 = 0 ⇒ ⎪⎨ 1 ;
⎪ 1α − α 2 + 3α 3 − 3α 4 = 0
⎪⎩4α1 + 2α 2 + aα 4 = 0
vectorii sunt liniar independenţi dacă din relaţia de mai sus rezultă
că toţi scalarii sunt nuli, adică dacă sistemul obţinut admite numai
soluţia banală. Rezultă de aici că determinantul matricei sistemului
trebuie să fie nenul. Avem că ∆ = −2(a − 3) 2 , de unde obţinem că
a ∈ R \ {3}.
b) Metoda I. Vectorul A 4 se poate scrie ca o combinaţie
liniară a vectorilor A1, A2 , A3 dacă există scalarii α 1 , α 2 , α 3 ∈ R
⎧ α1 + α 2 − α 3 = 2
⎪
astfel încât A4 = α1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 ⇔ ⎪⎨aα1 + α 2 + α 3 = 1 .
⎪ α1 − α 2 + 3α 3 = −3
⎪⎩4α1 + 2α 2 = a
Trebuie aflată valoarea parametrului a ∈ R astfel încât sistemul
obţinut să fie compatibil. Determinantul format din elementele
ultimilor două linii şi coloane ale matricei sistemului este nenul,
deci rang A ≥ 2 . Prin bordarea acestuia obţinem doi determinanţi
1 1 −1 a 1 1
de ordinul trei: ∆1 = 1 − 1 3 = 0 şi ∆ 2 = 1 − 1 3 = 18 − 6a .
4 2 0 4 2 0
Pentru a = 3 , obţinem că rang A = 2 = rang A , deci sistemul este
compatibil. Pentru a ≠ 3 , avem că rang A = 3 şi rang A = 4 , deci
sistemul este incompatibil. Prin urmare, a = 3 .
Metoda II. Conform propoziţiei 2, o condiţie necesară pentru
ca vectorul A4 să se poată scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi
vectori este ca A1 , A2 , A3 , A4 să fie liniar dependenţi, adică a = 3 .
Verificăm dacă pentru a = 3 există scalarii α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel
⎧ α1 + α 2 − α 3 = 2
⎪
încât A4 = α1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 ⇔ ⎪⎨3α 1 + α 2 + α 3 = 1 .
⎪ α 1 − α 2 + 3α 3 = −3
⎪⎩4α 1 + 2α 2 =3
Avem că rang A = rang A = 2 , deci sistemul este compatibil.
În concluzie, A4 se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor
A1 , A2 , A3 dacă şi numai dacă a = 3 .

12. Se consideră vectorii liniar independenţi f1 , f 2 , f 3 din

spaţiul vectorial (V , R ) şi următoarele combinaţii liniare ale
acestora: g1 = −3 f1 + 2 f 2 − f 3 , g 2 = −2 f1 + f 2 − 3 f 3 ,
g 3 = − f1 + 3 f 2 − 2 f 3 , g 4 = f1 − f 2 − 2 f 3 . Stabiliţi natura
următoarelor sisteme de vectori:
a) {g1, g 2 , g 4 }; b) {g1, g 2 , g 3 , g 4 }; c) {g 2 , g 3 , g 4 }.

Rezolvare:
a ) Fie α1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α 1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 4 = 0 ⇒
α1 (− 3 f1 + 2 f 2 − f 3 ) + α 2 (− 2 f1 + f 2 − 3 f 3 ) + α 3 ( f1 − f 2 − 2 f 3 ) = 0 ⇒
(− 3α1 − 2α 2 + α 3 ) f1 + (2α1 + α 2 − α 3 ) f 2 + (− α1 − 3α 2 − 2α 3 ) f 3 = 0 .
Deoarece vectorii f1 , f 2 , f 3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi
coeficienţii acestora din relaţia de mai sus sunt nuli:
⎧− 3α1 − 2α 2 + α 3 = 0
⎪
⎨ 2α1 + α 2 − α 3 = 0 ; determinantul matricei sistemului obţinut
⎪ − α − 3α − 2α = 0
⎩ 1 2 3
−3 −2 1
este: ∆ = 2 1 − 1 = 0 , prin urmare sistemul admite şi soluţii
−1 − 3 − 2
nebanale, deci există α 1 , α 2 , α 3 ∈ R , nu toţi nuli, astfel încât
α 1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 4 = 0 .
Rezultă că vectorii {g1 , g 2 , g 4 } sunt liniar dependenţi.
b) {g1 , g 2 , g 3 , g 4 } este suprasistem al unui sistem de vectori
liniar dependent ({g1, g 2 , g 4 }) , prin urmare, conform propoziţiei 4,
{g1 , g 2 , g 3 , g 4 } este un sistem de vectori liniar dependent.
 c) Fie α1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α 1 g 2 + α 2 g 3 + α 3 g 4 = 0 ⇒
⇒ α 1 (− 2 f1 + f 2 − 3 f 3 ) + α 2 (− f1 + 3 f 2 − 2 f 3 ) + α 3 ( f1 − f 2 − 2 f 3 ) = 0 ⇒
⇒ (− 2α1 − α 2 + α 3 ) f1 + (α1 + 3α 2 − α 3 ) f 2 + (− 3α1 − 2α 2 − 2α 3 ) f 3 = 0 .
Cum vectorii f1 , f 2 , f 3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi
coeficienţii acestora din relaţia obţinută mai sus sunt nuli:
⎧− 2α 1 − α 2 + α 3 = 0
⎪
⎨α 1 + 3α 2 − α 3 = 0 ;
⎪− 3α − 2α − 2α = 0
⎩ 1 2 3

− 2 −1 1
determinantul matricei sistemului este ∆ = 1 3 − 1 = 18 ≠ 0 ,
−3 −2 −2
prin urmare sistemul admite numai soluţia banală:
α 1 = α 2 = α 3 = 0 . Rezultă că vectorii {g 2 , g 3 , g 4 } sunt liniar
independenţi.

PROBLEME PROPUSE
1. Se consideră vectorii
⎛− 2⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 3⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ − 4 ⎟ , v 2 = ⎜ 3 ⎟ , v 3 = ⎜ 6 ⎟ din spaţiul liniar R , R .
3
( )
⎜ 2 ⎟ ⎜− 2 ⎟ ⎜ − 3⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
a ) Să se arate că vectorii v1 , v 2 , v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se determine o relaţie de dependenţă liniară între
v1 , v2 , v3 .
c) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
R: b) 3v1 + 2v3 = 0 ; c) v1 şi v3 : v1 = 0 v2 − 2 v3 ; v3 = − 3 v1 + 0 v 2 .
3 2
 2. a) Să se arate că vectorii
⎛ 2⎞ ⎛-2 ⎞ ⎛ 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(3
v1 = ⎜ − 3 ⎟ , v 2 = ⎜ 5 ⎟ , v 3 = ⎜ − 1 ⎟ din spaţiul liniar R , R )
⎜ 1 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎜ 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
sunt liniar independenţi.
b) Să se precizeze care dintre vectori se poate scrie ca o
combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
R: b) nici unul.

3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din

spaţiile liniare indicate:
⎛1 ⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 2⎞
( )
a ) v1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , v 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , v 3 = ⎜⎜ ⎟⎟ din R 2 , R ;
⎝5⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ - 1⎠
⎛ 6⎞ ⎛-9 ⎞
⎜ ⎟ ⎜
b ) v1 = ⎜ − 2 ⎟ , v 2 = ⎜ 3
⎟
( 3
)
⎟ din R , R ;
⎜ 4 ⎟ ⎜-6 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛− 2⎞ ⎛ -1 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 0⎞
⎜
c) v = ⎜
1
2
⎟
⎟
⎜
⎜ 0
⎟
⎟
⎜
⎜ 3
⎟
⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 ⎟, v 2 = ⎜ 1 ⎟, v 3 = ⎜ 0 ⎟, v 4 = ⎜ − 1 ⎟
(
⎜ 5 ⎟ din R 4 , R . )
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜−1 ⎟ ⎜ 4⎟ ⎜ -1⎟ ⎜-3 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
R: a) sistem de vectori liniar dependenţi (s.v.l.d.);
b) sistem de vectori liniar dependenţi (s.v.l.d.);
c) sistem de vectori liniar independenţi (s.v.l.i.).

4. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din

spaţiile liniare indicate:
a ) g1 = 3 − X + X 2 , g 2 = 1 + 2 X + 3 X 2 , g 3 = 1 − 4 X − 5 X 2
din (R3 [ X ], R ) ;
b) b1 = 1 + 3i , b2 = 2 − i , b3 = 7 − 4i din (C , R ) ;
 c) f1 = sin x, f 2 = cos 2 x , în (F , R ) , unde
F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
⎛2 - 3⎞ ⎛ 3 1⎞ ⎛ −1 7⎞
d ) A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟ în (M 2 ( R), R ) ;
⎝1 1⎠ ⎝− 2 5⎠ ⎝ -4 3 ⎟⎠
e) f1 = e 2 x , f 2 = e3x , în (F , R ) , unde
F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
f ) f1 = cos x, f 2 = cos 3x, f 3 = cos3 x , în (F , R ) , unde
F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
R: a) s.v.l.i.; b) s.v.l.d.; c) s.v.l.i.; d ) s.v.l.d.; e) s.v.l.i.; f ) s.v.l.d.

5. Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori din spaţiile

vectoriale indicate şi, atunci când este posibil, scrieţi o relaţie de
dependenţă liniară între vectori:
a) în R 3 : x1 = (2,−1,3)t , x 2 = (1,−1,2 )t , x3 = (0,1,−1)t ;
b) în R 4 : x1 = (8,0,3,2 )t , x 2 = (6,0,0,1)t , x3 = (5,−7,5,3)t ;
c) în R 3 : x1 = (3,1,−4)t , x 2 = (2,−2,1)t , x3 = (4,−8,−3)t , x 4 = (− 1,1,3)t ;
d ) în R 4 : x1 = (0,1,2,−1)t , x 2 = (1,2,−1,0 )t , x3 = (0,2,−1,1)t , x 4 = (4,6,1,3)t .
R: a) s.v.l.d.; x1 − 2 x 2 − x3 = 0 ; b) s.v.l.i.;
c) s.v.l.d.; x1 − 2 x 2 + x3 + 3x 4 = 0 ; d ) s.v.l.i..

6. Să se cerceteze natura următoarelor sisteme de

vectori din spaţiile vectoriale indicate, iar în caz de dependenţă
liniară să se scrie o relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a) v1 = 1, v2 = sin x, v3 = sin 2 x , în (F, R ) , unde
F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
b) a1 = cos 2 x, a 2 = 15, a3 = sin 2 x , în (F, R ) , unde
F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]};
 c) f1 = 5 X 2 − X , f 2 = 3 X − 1, f 3 = − X 2 + 1 în (R2 [ X ], R ) ;
d ) z1 = 5 − 7i, z 2 = 1 + i în (C , R ) ;
e) A1 = ⎛⎜⎜
2 - 8⎞ ⎛ 0 2⎞ ⎛ 2 - 6⎞
⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ în (M 2 ( R ), R ) .
⎝10 6 ⎠ ⎝ − 2 − 4⎠ ⎝ 8 2⎠
R: a) s.v.l.i.; b) s.v.l.d.; 15a1 − a 2 + 15a3 = 0 ; c) s.v.l.i.;
d ) s.v.l.i.; e) s.v.l.d.; A1 + A2 − A3 = 0 .

7. Fie spaţiul vectorial (V , K ) . Să se demonstreze că:

a) sistemul de vectori {x, y, 0} ⊂ V este liniar dependent;
b) sistemul de vectori {x, y, x, z} ⊂ V este liniar dependent;
c) sistemul de vectori {a + c, b + c, a + b + 2c} ⊂ V este liniar
dependent.
R: a) se arată că se poate scrie o relaţie de dependenţă liniară între
vectori (de exemplu, 0 ⋅ x + 0 ⋅ y + α ⋅ 0 = 0 , cu α ∈ K , α ≠ 0 K );
b) α ⋅ x + 0 ⋅ y − α ⋅ y + 0 ⋅ z = 0 , cu α ∈ K , α ≠ 0 K .

8. Să se discute natura următoarelor sisteme de vectori din

spaţiile liniare indicate, în funcţie de valorile parametrului real m :
(
a) x1 = (1,1, 3)t , x 2 = (1, m,1)t , x3 = (3,1,1)t , în R 3 , R ; )
( )
b) x1 = (3, 2, 0)t , x 2 = (2, 0, m )t , x3 = (1, m, 0)t , în R 3 , R ;
c) a1 = (3,2, m ) , a 2 = (2, m,3) , a3 = (m,3,2) , în (R 3 , R );
t t t

d ) x1 = (4,−m,−1,2)t , x 2 = (2,0,−1, m )t , x3 = (m,−2, m,1)t , în

(R 4 , R).
{2}
R: a) s.v.l.i. pentru m ∈ R \ 1 ; s.v.l.d. pentru m ∈ 1 ; {2}
b) s.v.l.i. pentru m ∈ R \ {0, 2 }; s.v.l.d. pentru m ∈ {0, 2 };
3 3
c) s.v.l.i. pentru m ∈ R \ {− 5} ; s.v.l.d. pentru m ∈ {− 5}.
 9. În spaţiul vectorial (V , R ) se consideră vectorii liniar
independenţi a, b, c .
Să se determine natura următoarelor sisteme de vectori:
a) {a + b − 2c, − a + 2c, a + 2b − 3c} ;
b) {3a − 2b − 2c,− a + 2b, a + 2b − 2c} .
R: a) s.v.l.i.; b) s.v.l.d..
10. În spaţiul vectorial (V , R ) se consideră vectorii liniar
independenţi a, b, c . Să se determine natura sistemelor de vectori:
a) {− 2a − c, b + c,3a + 2b − c};
b) {− a − 2b,4a + 2b + c,2a + b − 2c}.

( )
11. În spaţiul liniar R 3 , R se consideră vectorii:
⎛ 2 ⎞ ⎛ 3 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎛ 5⎞ ⎛ 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ − 1 ⎟ , v 2 = ⎜ 2 ⎟ , v 3 = ⎜ 3 ⎟ , v 4 = ⎜ 8 ⎟, v5 = ⎜ 0 ⎟,
⎜ 4 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜-2 ⎟ ⎜-2 ⎟ ⎜ 0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
v6 = 4 v3 − 2 v4 .
Stabiliţi natura următoarelor sisteme de vectori şi, atunci când este
posibil, scrieţi o relaţie de dependenţă liniară între vectori:
a){v1 , v2 , v3 } ; b){v1 , v3 , v4 }; c){v2 , v3 }; d ){v1 , v2 , v3 , v4 };
e){v3 , v4 , v6 }; f ){v3 , v4 , v5 }.
R: a) s.v.l.i.; b) s.v.l.d.; c) s.v.l.i.; d ) s.v.l.d.; e) s.v.l.d.; f ) s.v.l.d..

12. Să se studieze natura următorului sistem de vectori din

( )
spaţiul liniar R 3 , R şi, atunci când este posibil, să se scrie unul
dintre vectori ca o combinaţie liniară a celorlalţi:
v1 = (2m − 1, m − 2, m + 1) t ; v 2 = (m − 1, m − 1,−m) t ;
v3 = (2m − 1, m − 2,2m − 1) t .
Indicaţie. Se foloseşte propoziţia 1 din breviarul teoretic
 13. Se consideră următorii vectori din spaţiul liniar ( R3 [ X ], R) :
g1 = 2 − X , g 2 = 4 X − 3 X 2 , g 3 = X 2 − 3 X 3 , g 4 = 2 + 3 X − 6 X 2 .
Stabiliţi în care din următoarele sisteme unul dintre vectori se poate
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi: a){g1, g 2 , g3 };
b){g1, g 2 , g3 , g 4 } ; c){g1, g 2 , g 4 } . Atunci când este posibil, scrieţi
unul dintre vectorii sistemului ca o combinaţie liniară a celorlalţi.
R: b) .
( )
14. În spaţiul liniar R 3 , R se consideră vectorii:
v1 = (−1,1,2) t , v 2 = (2,2,−1) t , v3 = (2,3,1) t , v 4 = (4,−1,3) t , v5 = (1,3,1) t .
Determinaţi k ∈ 1, 5 astfel încât sistemul de vectori:
a) {v1 , v 2 , v k } să fie liniar dependent;
b) {v2 , vk , v 4 } să fie liniar independent.
R: a) k ∈ {1, 2, 5}; b) k ∈ {1, 3, 5} .
15. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori din
spaţiile liniare indicate:
a) v1 = (m, 2, 2, ...., 2 )t , v2 = (2, m, 2, ...., 2)t , . . . ,
v n = (2, 2, 2, ...., m )t din ( R n , R) ; m ∈ R ;
b) f1 = 1 , f 2 = 1 − X , f 3 = (1 − X )2 ,. . . ., f n +1 = (1 − X )n din
(Rn [ X ], R ) , n∈ N*;
c) g1 = 1 , g 2 = cos x , g 3 = cos 2 x ,…., g n +1 = cos n x din
(F , R ) , unde F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]}, n ∈ N * ;
d ) f1 = e x , f 2 = e 2 x , f 3 = e 3 x ,…., f n = e nx din (F , R ) ,
unde F = { f : [0,1] → R, f continuă pe [0,1]}, n ∈ N * .
R: a) s.v.l.i. dacă m ∈ R \ {2 − 2n, 2} ; s.v.l.d. dacă m ∈ {2 − 2n, 2};
b) s.v.l.i.; c) s.v.l.i.; d ) s.v.l.i.
 2.3. SISTEM DE GENERATORI
BAZĂ A UNUI SPAŢIU VECTORIAL
COORDONATELE UNUI VECTOR
ÎNTR-O BAZĂ DATĂ

BREVIAR TEORETIC

Definiţia 1. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial. O familie de vectori

G = {vi }i∈I ⊂ V se numeşte sistem de generatori pentru V dacă orice
vector din V se poate scrie ca o combinaţie liniară cu vectori din G .

Definiţia 2. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial. Familia B ⊂ V se

numeşte bază a spaţiului vectorial (V , K ) dacă:
1) B este o familie liniar independentă;
2) B este un sistem de generatori pentru V.

Definiţia 3. (V , K ) este un spaţiu vectorial finit dimensional sau de

tip finit dacă are o bază finită.

Definiţia 4. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial finit dimensional. Se

numeşte dimensiunea spaţiului vectorial şi se notează cu dim V
numărul de vectori ai unei baze.

Propoziţia 1. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial, dim V = m . Un sistem

de vectori {v1 , v2 ,......, vm } din V formează bază a spaţiului (V , K )
dacă şi numai dacă este liniar independent.
Observaţia 1. Conform propoziţiei 1, rezultă că un sistem de
vectori B formează o bază a spaţiului liniar de tip finit (V , K ) dacă
şi numai dacă:
1) B este un sistem liniar independent;
2) cardB = dim V (unde cardB reprezintă numărul de elemente
al mulţimii B ).

Propoziţia 2. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial de dimensiune finită.

Atunci scrierea unui vector v într-o bază dată B este unică.

Definiţia 5. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial, dim V = n şi

B = {v1 , v2 ,......, vn } o bază în acest spaţiu.
Coordonatele vectorului x în baza B sunt scalarii
α1 ,α 2 ,....,α n ∈ K astfel încât x = α1v1 + α 2 v 2 + .... + α n v n .
Vectorul x B = (α1 , α 2 ,...., α n ) t se numeşte vectorul coordonatelor
lui x în baza B.

Observaţia 2. Propoziţia 1 din paragraful 2.2 referitoare la natura

unui sistem de vectori din R n poate extinde şi în cazul unui sistem
de vectori dintr-un spaţiu liniar real de tip finit, astfel:

Propoziţia 3. Un sistem de vectori dintr-un spaţiu liniar real de tip

finit este liniar independent dacă şi numai dacă rangul matricei
având pe coloane coordonatele vectorilor sistemului într-o bază
oarecare a spaţiului liniar este egal cu numărul de vectori.
PROBLEME REZOLVATE

1. Să se arate că mulţimea de vectori G = {g1 , g 2 , g 3 , g 4 } , unde

g1 = (1, 3,−2) t , g 2 = (−1,1,1) t , g 3 = (−2, 2,−1) t , g 4 = (1, 0,1) t ,
formează un sistem de generatori pentru spaţiul liniar R 3 , R . ( )
Rezolvare:
Conform definiţiei 1, {g1, g 2 , g3 , g 4 } formează sistem de generatori
( )
pentru spaţiul liniar R 3 , R dacă ∀v ∈ R 3 , ∃α1 , α 2 , α 3 ,α 4 ∈ R astfel
încât v = α1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 + α 4 g 4 .
Fie v = (a, b, c )t ∈ R 3 ; relaţia de mai sus devine:
⎧ α1 − α 2 − 2α 3 + α 4 = a
⎪
⎨ 3α1 + α 2 + 2α 3 =b;
⎪− 2α + α − α + α = c
⎩ 1 2 3 4
rangul matricei sistemului este 3 şi este egal cu rangul matricei
extinse, prin urmare sistemul este compatibil, deci există
α1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R astfel încât v = α1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 + α 4 g 4 .
Rezultă că {g1, g 2 , g3 , g 4 }este sistem de generatori pentru spaţiul
(
liniar R 3 , R .)
2. Să se arate că mulţimea de vectori B formează o bază a
spaţiului vectorial indicat şi să se determine coordonatele
vectorului v în baza B :
a) B = {v1 = (3, − 1, 2) t , v2 = (−2,1,1) t , v3 = (−4, 2, − 1) t };
(V , K ) = (R 3 , R ); v = (−1, 2, 5) t ;
b) B = { f1 = 1, f2 = ( X +1), f3 = ( X +1) ,..., fn+1 = ( X +1) };
3 n

(V , K ) = (Rn [ X ], R ); f = a0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n ;
 ⎧ ⎛ 2 1⎞ ⎛1 2 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1⎞ ⎫
c) B = ⎨ A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A4 = ⎜⎜ ⎟⎟ ⎬ ,
⎩ ⎝ 1 1 ⎠ ⎝1 1 ⎠ ⎝ 2 1⎠ ⎝1 2 ⎠ ⎭
(V , K ) = (M 2 ( R), R ); v = ⎛⎜⎜
1 1⎞
⎟.
⎝1 1⎟⎠

Rezolvare:
a) Conform propoziţiei 1, avem de verificat două condiţii:
1) B = sistem de vectori liniar independent;
2) numărul vectorilor din mulţimea B = dimensiunea
spaţiului din care fac parte vectorii.
3 -2 −4
1) Avem că − 1 1 2 = −3 ≠ 0 , prin urmare rangul matricei
2 1 −1
formate cu componentele vectorilor = 3 = numărul de vectori, deci
B este sistem de vectori liniar independent;
2) card B = 3 = dim R 3 .
Din 1) şi 2) rezultă că B formează o bază a spaţiului vectorial
( R 3 , R) .
Determinăm coordonatele vectorului v în baza B .
Metoda I. Coordonatele vectorului v în baza B sunt scalarii
α 1 ,α 2 ,α 3 ∈ R astfel încât v = α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 . Rezultă
⎧3α 1 − 2α 2 − 4α 3 = −1
sistemul: ⎪⎨− α + α + 2α = 2 .
1 2 3
⎪2α + α − α = 5
⎩ 1 2 3

Rezolvând sistemul, obţinem: α 1 = 3, α 2 = 1, α 3 = 2 .

Prin urmare, coordonatele vectorului v în baza B sunt: 3, 1, 2,
sau v B = (3, 1, 2)t .
Metoda II. Din formula de reprezentare a unui vector într-o
bază dată avem că: v B = A −1 ⋅ v , unde v B reprezintă vectorul
coordonatelor lui v în baza B , iar A este matricea având pe
coloane vectorii bazei. Folosind metoda Gauss-Jordan, obţinem:
A v
3 -2 -4 -1
-1 1 2 2
2 1 -1 5
1 0 0 3
-1 1 2 2
3 0 -3 3
1 0 0 3
0 1 2 5
0 0 -3 -6
1 0 0 3
0 1 0 1
0 0 1 2
I3 A −1 ⋅ v
Prin urmare, v B = (3, 1, 2)t .
b) 1) Fie α 1 ,α 2 ,...., α n +1 ∈ R astfel încât
α 1 f 1 + α 2 f 2 + .... + α n +1 g n +1 = 0 ⇒
⇒ α1 ⋅ 1 + α 2 ( X + 1) + .... + α n +1 ( X + 1) n = 0 ⇒
⎧α n +1 = 0
⎪ 1
⎪α n + C nα n +1 = 0
⎪
⎪α + C 1n −1α n + C n2α n +1 = 0
⇒ ⎨ n −1
⎪........................................................
⎪ 1 2 n −1
⎪α 2 + C 2α 3 + C3 α 4 + ..... + C n α n +1 = 0
⎪α + α + α + α + ..... + α + α
⎩ 1 2 3 4 n n +1 = 0
⇒ α 1 = α 2 = ........α n +1 = 0 , deci B este sistem de vectori liniar
independent;
 2) card B = n + 1 = dim Rn [X ] .
Din 1) şi 2) rezultă că B este o bază a spaţiului vectorial Rn [ X ] .
Fie α 1 ,α 2 ,....,α n +1 ∈ R coordonatele vectorului v în baza B ⇒
⇒ f = a 0 + a1 X + ... + a a X n = α 1 ⋅ 1 + α 2 (1 + X ) + .... + α n +1 (1 + X ) n (*).
Pentru x = −1 ⇒ α 1 = f ( −1) .
Derivăm relaţia şi pentru x = −1 obţinem că α 2 = f ' (−1) .
f ' ' (−1) f ( n ) (−1)
Repetând procedeul, obţinem: α 3 = ,…, α n +1 = .
2 n!
4
c) 1) Fie α i ∈ R, i = 1, 4 astfel încât ∑ α i Ai = 0 ⇒
i =1
⎧2α 1 + α 2 + α 3 + α 4 = 0
⎪α + 2α + α + α = 0
⇒ ⎪⎨ 1 2 3 4
; determinantul matricei sistemului este
α
⎪ 1 + α 2 + 2 α 3 + α 4 = 0
⎪⎩α 1 + α 2 + α 3 + 2α 4 = 0
∆ = 5 ≠ 0 , deci sistemul admite numai soluţia banală:
α 1 = α 2 = α 3 = α 4 = 0 , prin urmare B este un sistem de vectori
liniar independent.
2) card B = 4 = dim M 2 ( R ) .
Din 1) şi 2) rezultă că B formează o bază a spaţiului liniar
(M 2 ( R ), R ) .
Fie α 1 , α 2 , α 3 , α 4 ∈ R astfel încât
⎧2α1 + α 2 + α 3 + α 4 =1
⎪α + 2α + α + α =1
⎪ 1 2 3 4
v = α 1 A1 + α 2 A2 + α 3 A3 + α 4 A4 ⇒ ⎨ ⇒
α
⎪ 1 + α 2 + 2α 3 + α 4 =1
⎪⎩α1 + α 2 + α 3 + 2α 4 =1
1 t
α 1 = α 2 = α 3 = α 4 = ⇒ v B = ⎛⎜ 1 , 1 , 1 , 1 ⎞⎟ .
5 ⎝5 5 5 5⎠
 3. Se dau vectorii:
⎛1 ⎞ ⎛−1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 0⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ 2 ⎟ , v 2 = ⎜ 3 ⎟ , v 3 = ⎜ 2 ⎟ , v 4 = ⎜ 5 ⎟, v 5 = ⎜ 0 ⎟,
⎜3 ⎟ ⎜− 5⎟ ⎜ − 1⎟ ⎜− 2⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
v 6 = v1 − 2 v 2 + 3v 3 .
Să se determine care din următoarele mulţimi formează un
sistem de generatori pentru spaţiul ( )
vectorial R 3 , R :
a){v1, v2 , v3}; b){v1, v3 , v4 }; c){v2 , v3}; d ){v1, v2 , v3 , v4 };
e){v2 , v3 , v6 }; f ){v3 , v4 , v5 }.
Din fiecare sistem de generatori să se extragă toate bazele
(
posibile ale spaţiului vectorial R 3 , R . )
Să se verifice dacă scrierea unui vector din R 3 ca o combinaţie
liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori este unică.

Rezolvare:
a) {v1, v2 , v3} formează sistem de generatori dacă
∀v ∈ R 3 , ∃α 1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât v = α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 .
⎛a⎞ ⎧α 1 − α 2 + α 3 = a
⎜ ⎟ ⎪
⎨2α 1 + 3α 2 + 2α 3 = b ;
Fie v = ⎜ b ⎟ ∈ R 3 ; relaţia de mai sus devine:
⎜c ⎟ ⎪3α − 5α − α = c
⎝ ⎠ ⎩ 1 2 3

determinantul sistemului este ∆ = −20 ≠ 0 , prin urmare sistemul

este compatibil determinat, deci există α1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât
v = α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 .
Rezultă că {v1 , v2 , v3 } este sistem de generatori; de asemenea,
{v1 , v2 , v3 } este sistem de vectori liniar independent, deci formează
( )
o bază a spaţiului liniar R 3 , R . Conform propoziţiei 2, rezultă că
scrierea unui vector din R 3 ca o combinaţie liniară a vectorilor ce
formează sistemul de generatori este unică.
b) Procedând analog, obţinem că se poate găsi un vector
v ∈ R 3 astfel încât sistemul să fie incompatibil, prin urmare
{v1 , v3 , v4 } nu este sistem de generatori.
c) În mod analog, rezultă că {v2 ,v3 } nu este sistem de
generatori.
d ) Am arătat la punctul a) că {v1 , v2 , v3 } sistem de generatori,
prin urmare rezultă că ∀v ∈ R 3 , ∃α1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât
v = α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 ⇒ ∀v ∈ R 3 , ∃α 1 , α 2 , α 3 , α 4 = 0 ∈ R astfel
încât v = α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 + α 4 v 4 .
Deoarece {v1 , v2 , v3 } este sistem de generatori, rezultă că
{v1 , v2 , v3 , v4 } este sistem de generatori. Cum dim R 3 = 3 , obţinem
că sistemul {v1 , v2 , v3 , v4 } nu este bază a spaţiului R 3 . Rămâne să
verificăm prin calcule dacă scrierea unui vector din R 3 ca o
combinaţie liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori
este unică. Vom obţine că această scriere nu este unică.
Deoarece dim R 3 = 3 , rezultă că numărul maxim de baze ce se pot
forma cu vectorii din acest sistem este C 43 . Notăm cu ∆ jkl
determinantul format cu componentele vectorilor a j , a k , al . Avem
∆ 123 ≠ 0 , ∆ 124 = 0 , ∆ 134 = 0 , ∆ 234 ≠ 0 , deci bazele care se pot
forma sunt: {v1 , v2 , v3 } şi {v2 , v3 , v4 } .
Pentru punctele e) şi f ) se procedează în mod similar.

4. Fie F = { f1 , f 2 , f 3 } o bază a unui spaţiu liniar (V , R ) de

dimensiune trei şi sistemul de vectori G = {g1 , g 2 , g 3 } ⊂ V .
 Ştiind că g1 = −2 f1 − f 2 + f 3 , g 2 = − f1 + f 2 + 2 f 3 ,
g 3 = f1 + f 3 , se cere:
a) să se arate că G = {g1 , g 2 , g 3 } formează o bază a spaţiului
vectorial (V , R ) ;
b) să se determine coordonatele vectorului x = 3 f1 − 2 f 2 + 4 f 3
în baza F .
c) să se determine coordonatele vectorului y = 5 g1 − 3g 2 + 2 g 3
în baza F ;
d ) să se determine coordonatele vectorului z = f1 − 3 f 2 + 2 f 3
în baza G .

Rezolvare:
a) Fie α1 , α 2 , α 3 ∈ R astfel încât α1 g1 + α 2 g 2 + α 3 g 3 = 0 ⇒
α1 (− 2 f1 − f 2 + f 3 ) + α 2 (− f1 + f 2 + 2 f 3 ) + α 3 ( f1 + f 3 ) = 0 ⇒
(− 2α1 − α 2 + α 3 ) f1 + (− α1 − α 2 ) f 2 + (α1 + 2α 2 + α 3 ) f 3 = 0 .
Deoarece vectorii f1 , f 2 , f 3 sunt liniar independenţi, rezultă că toţi
coeficienţii acestora din relaţia de mai sus sunt nuli:
⎧− 2α1 − α 2 + α 3 = 0
⎪
⎨ − α1 + α 2 = 0 ; determinantul matricei sistemului obţinut
⎪ α + 2α + α = 0
⎩ 1 2 3
− 2 −1 1
este: ∆ = − 1 1 0 = −6 ≠ 0 , prin urmare sistemul admite numai
1 2 1
soluţia banală: α1 = α 2 = α 3 = 0 , deci {g1, g 2 , g 3 } este un sistem
de vectori liniar independenţi. De asemenea, numărul de vectori din
sistem este egal cu dimensiunea spaţiului liniar (V , R ) , prin urmare
G = {g1 , g 2 , g 3 } formează o bază a spaţiului vectorial (V , R ) .
b) Avem că x = 3 f1 − 2 f 2 + 4 f 3 , prin urmare, conform definiţiei,
coordonatele vectorului x în baza F sunt: 3, − 2, 4 sau
x F = (3, − 2, 4 )t .
c) Avem că y = 5 g1 − 3g 2 + 2 g 3 . Trebuie să exprimăm vectorul
y în funcţie de vectorii bazei F . Folosind relaţiile din enunţ care
exprimă vectorii bazei G în funcţie de vectorii bazei F , obţinem:
y = 5(− 2 f1 − f 2 + f 3 ) − 3(− f1 + f 2 + 2 f 3 ) + 2( f1 + f 3 ) = −5 f1 − 8 f 2 + f 3 ,
deci, conform definiţiei, coordonatele vectorului y în baza F
sunt: − 5, − 8, 1 sau y F = (− 5, − 8,1)t .
d ) Pentru a determina coordonatele vectorului z = f1 − 3 f 2 + 2 f 3
în baza G putem folosi metoda Gauss-Jordan. Pornim de la
reprezentarea vectorului z în baza F . Vom elimina, pe rând, câte
un vector al bazei iniţiale, pe care îl vom înlocui cu un vector al
noii baze, G . Rezultă următorul tabel:

Baza g1 g2 ↓ g3 z
f1 -2 -1 1 1
← f2 -1 1 0 -3
f3 1 2 1 2
f1 -3 0 1↓ -2
g2 -1 1 0 -3
← f3 3 0 1 8
← f1 -6 ↓ 0 0 -10
g2 -1 1 0 -3
g3 3 0 1 8
g1 1 0 0 5/3
g2 0 1 0 - 4/3
g3 0 0 1 3
În ultima iteraţie, în coloana vectorului z , s-au obţinut
coordonatele acestuia în baza G , prin urmare z G = 5 , − 4 , 3 .
3 3
( )t
PROBLEME PROPUSE

1. Să se arate că mulţimea de vectori A = {a1 , a2 , a3 , a4 } , unde

a1 = (−2, 0, 3) t , a2 = (5, 1, − 1) t , a3 = (−3,1,−2) t , a4 = (1, 6, 3) t ,
formează un sistem de generatori pentru spaţiul liniar R 3 , R . ( )
2. Stabiliţi care din sistemele următoare de vectori formează o
bază a spaţiului vectorial indicat:
(
a) v1 = (3,1, 2) t , v 2 = (3, 2,1) t , v3 = (4, 3,1) t în R 3 , R ; )
b) v1 = (1,2,3,4) t , v 2 = (2,3,4,1) t , v3 = (1,0,−1,2) t , v3 = (1,2,0,−1) t
(
în R 4 , R ;)
c) v1 = −1 + 4i, v 2 = 3 + 2i în (C, R ) ;
d ) v1 = X 2 + 3 X − 3, v 2 = 4 X 2 + X + 2, v3 = 2 X 2 − 5 X + 8 în
(R2 [ X ], R ) ;
e) A1 = ⎛⎜⎜
1 2⎞ ⎛2 3⎞ ⎛3 4 ⎞ ⎛4 1⎞
⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A4 = ⎜⎜ ⎟ în
⎝3 4⎠ ⎝4 1⎠ ⎝ 1 2⎠ ⎝2 3 ⎟⎠
(M 2 ( R), R ) .
R: a) , b) , c) , e) .

3. Să se arate că mulţimea de vectori B formează o bază a

spaţiului vectorial indicat şi să se determine coordonatele
vectorului v în baza B :
a) B = {v1 = (2, − 1, 5) , v2 = (− 3,1,1) , v3 = (− 1,1, 6 ) };
t t t

(V , K ) = (R 3 , R ); v = (5, − 4, 4)t ;
b) B = { f1 =1, f 2 = ( X − 2), f3 = ( X − 2) ,..., f n+1 = ( X − 2) };
2 n

(V , K ) = (Rn [ X ], R ); f = a0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n ;
 ⎧ ⎛ 1 -1⎞ ⎛ 4 8⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 4 - 8 ⎞⎫
c) B = ⎨ A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A4 = ⎜⎜ ⎟⎟ ⎬ ,
⎩ ⎝ − 1 1⎠ ⎝2 1⎠ ⎝ 1 1⎠ ⎝ − 2 1⎠ ⎭

(V , K ) = (M 2 ( R), R ); v = ⎛⎜⎜
11 1⎞
⎟⎟.
⎝ 1 11⎠
4. Să se determine parametrul m ∈ R astfel încât mulţimea de
vectori B să formeze o bază a spaţiului liniar indicat:
a) B = {v1 = (2, m,1) , v2 = (− 1,1, m ) , v3 = (1, 2, 2 ) } , R 3 , R ;
t t t
( )
b) B = { f1 =1 − X , f 2 = m + X 2} , (R2 [X ], R ) ;
c) B = {z1 = m − 2i, f 2 = −1 + mi} , (C , R ) .

5. Se consideră sistemul de vectori din spaţiul liniar R 3 , R : ( )

B = {v1 = (3,1, − 2)t , v2 = (− 4, 2,1)t , v3 = (− 1,1, 2)t } .
a) Să se arate că B formează o bază a spaţiului liniar R 3 , R . ( )
b) Să se determine vectorul v ∈ R 3 , ştiind că v B = (− 2, 5, 6 )t .

( )
6. În spaţiul vectorial R 3 , R se consideră vectorii:
v1 = (3, 1, − 1) , v 2 = (2, 0,1) , v3 = (1, − 1, 3) t , v 4 = (0, 3, 0) t , v5 = (2, 3,1) t .
t t

Determinaţi k ∈ 1, 5 astfel încât sistemul de vectori:

a) {v1 , v 2 , v k } să formeze o bază a spaţiului vectorial R 3 , R ; ( )
b) {v2 , v4 , v k } să fie sistem de generatori pentru spaţiul
(
vectorial R 3 , R . )
R: a) k ∈ {4, 5}; b) k ∈ {1, 3} .

7. Fie B1 = {a1 , a 2 , a3 } o bază a unui spaţiu liniar (V , R ) de

dimensiune trei şi sistemul de vectori B2 = {b1 , b2 , b3 } ⊂ V .
 Ştiind că b1 = a1 − a 2 + 3a 3 , b2 = −3a1 − 4a2 + a3 ,
b3 = 2a1 + 3a 2 + 3a3 , se cere:
a) să se arate că B2 = {b1 , b2 , b3 } formează o bază a spaţiului
vectorial (V , R ) ;
b) să se determine coordonatele vectorului x = 2a1 − a2 + 4a3
în baza B1 .
c) să se determine coordonatele vectorului y = −2a1 + 5a2 − 2a3
în baza B2 ;
d ) să se determine coordonatele vectorului z = 4b1 − b2 − 2b3
în baza B1 .

R: a) Se foloseşte propoziţia 1 din breviarul teoretic.

b) xB1 = (2, − 1, 4 )t ; c) y B2 = (− 3,1, 2)t ; d ) z B2 = (3, − 6, 5)t .
8. Să se arate că mulţimea de vectori din spaţiul liniar R 3 , R ( )
G = {g1 = (1,1,0)t , g 2 = (0,1,0 )t , g 3 = (− 1,1,0 )t , g 4 = (0,1,1)t }
este un sistem de generatori pentru spaţiul liniar (R 3 , R ) şi că
scrierea vectorului v = (1,0,0 )t ca o combinaţie liniară a vectorilor
din G nu este unică.

9. Să se arate că sistemul de vectori B = {a1 , a 2 , a3 } din spaţiul

( )
liniar R 3 , R formează o bază a acestui spaţiu şi să se determine
coordonatele vectorului x în această bază:
a ) a1 = (− 1,3,5)t , a 2 = (1,−4,1)t , a3 = (− 1,2,10 )t ; x = (− 2,4,21)t ;
b) a1 = (− 3,1,1)t , a 2 = (1,−3,1)t , a3 = (1,1,−3)t ; x = (2,−1,−1)t .
R: Se foloseşte propoziţia 1 din breviarul teoretic;
(
a ) x B = (2,1,1)t ; b) x B = − 1 , 1 , 1 .
2 4
)4 t
 10. Să se arate că sistemul de vectori B formează o bază a
spaţiului liniar (V , K ) şi să se determine coordonatele vectorului x
în această bază pentru fiecare din cazurile următoare:
( ) { }
a) (V , K ) = R 2 , R , B = v1 = (1,2 )t , v2 = (− 1,0 )t , x = (5,3) t ;
b) (V , K ) = (R3 [ X ], R ) ,
{ }
B = f1 = 1, f 2 = X + 1, f 3 = X 3 − X , f 4 = 2 X 2 − 1 , x = 1 − X 2 ;
c) (V , K ) = (M 3 ( R), R ) ,
⎧ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛0 1 ⎞ ⎛1 0 ⎞⎫
B = ⎨ A1 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A2 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ , A4 = ⎜⎜ ⎟⎬ ,
⎩ ⎝ 0 0⎠ ⎝1 1 ⎠ ⎝ 1 0⎠ ⎝0 0 ⎟⎠⎭
⎛ 1 3⎞
x = ⎜⎜ ⎟⎟ ;
⎝ − 1 2⎠
(
d ) (V , K ) = R 3 , R ,)
{ }
B = v1 = (1,2,−1)t , v 2 = (− 1,0,1)t , v 2 = (2,0,1)t , x = (2,2,1) t .
e) (V , K ) = (C , R ) , B = {z1 = 1 + i, z 2 = 4 − 3i}, x = 2 − 5i .

11. Se dau vectorii din spatiul liniar R 3 , R : ( )

⎛2⎞ ⎛−1 ⎞ ⎛ 3⎞ ⎛ 0⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ 1 ⎟ , v 2 = ⎜ 2 ⎟ , v 3 = ⎜ 2 ⎟ , v 4 = ⎜ 3 ⎟ , v 5 = ⎜ 0 ⎟
⎜4⎟ ⎜−1 ⎟ ⎜ − 1⎟ ⎜− 6⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
v 6 = 3 v1 − 2 v 2 + v 3 .
Care din următoarele mulţimi formează un sistem de generatori
( )
pentru spaţiul vectorial R 3 , R : a){v1, v2 , v3 }; b){v1, v3 , v4 };
c){v2 , v3 }; d ){v1, v2 , v3 , v4 }; e){v2 , v3 , v6 }; f ){v3 , v4 , v5 }.
Din fiecare sistem de generatori să se extragă toate bazele
posibile ale spaţiului vectorial R 3 , R . ( )
 Să se verifice dacă scrierea unui vector din R 3 ca o combinaţie
liniară a vectorilor ce formează sistemul de generatori este unică.
( )
12. În spaţiul vectorial R 4 , R se consideră vectorii
⎛3 ⎞ ⎛− 4⎞ ⎛ 3 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜1 ⎟ ⎜ 3⎟ ⎜ 2 ⎟ .
v1 = ⎜ ⎟, v 2 = ⎜ − 1 ⎟, v3 = ⎜ − 1 ⎟
2
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜1 ⎟ ⎜− 2⎟ ⎜ 0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Să se completeze acest sistem de vectori până la o bază.

( )
13. În spaţiul vectorial R 2 , R se consideră vectorii:
v1 = (a, 2) t , v2 = (3, 4a + 1) t , v = (2, a ) t , a ∈ R . Se ştie că {v1 , v 2 }
este bază, iar coordonatele vectorului v în această bază sunt egale
cu -7 şi 3. Să se determine valoarea parametrului a .
( )
14. Fie spaţiul vectorial R 2 , R . Se consideră vectorii
v1 = (m, m − 1) t , v2 = (3, 2) t , u1 = (5, 7) t , u 2 = (3, 4) t , m ∈ R .
Un vector x are coordonatele 1 şi − m în baza B1 = {v1 , v2 } ,
respectiv m 2 + 2m − 1 şi m 2 − 14m + 11 în baza B2 = {u1 ,u 2 }.
Să se determine valoarea parametrului m .
 2.4. SUBSPAŢIUL VECTORIAL GENERAT DE O
MULŢIME DE VECTORI

BREVIAR TEORETIC

Definiţie. Fie (V , K ) un spaţiu vectorial de tip finit şi M ⊂ V ,

M ≠ ∅ . Se numeşte acoperirea liniară a lui M sau subspaţiul
vectorial generat de M şi se notează L( M ) sau M sau Span(M )
⎧⎪ n ⎫⎪
mulţimea: L( M ) = ⎨ ∑ α i xi n ∈ N * , α i ∈ K , xi ∈ M , i = 1, n ⎬ .
⎪⎩i =1 ⎪⎭

Propoziţie. L(M ) este subspaţiu vectorial al lui (V , K ) .

Observaţia 1. L(M ) = L(B ) , unde B este o familie liniar

independentă, maximală, conţinută în M .

Observaţia 2. Pentru a găsi o bază în L( M ) trebuie să căutăm în

M o familie maximală de vectori liniar independenţi.

PROBLEME REZOLVATE

( )
1. În spaţiul vectorial R 3 , R se consideră vectorii:
⎛ 1 ⎞ ⎛ 2 ⎞ ⎛ 3⎞ ⎛ 5⎞ ⎛ 4⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ 2 ⎟ , v 2 = ⎜ 3 ⎟ , v 3 = ⎜ 5 ⎟, v 4 = ⎜ 8 ⎟, v5 = ⎜ 7 ⎟ ,
⎜ 1 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 2 ⎟⎠ ⎜ 3⎟ ⎜ 3⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
 ⎛ 5⎞ ⎛ 1⎞
x = ⎜ 9 ⎟ , y = ⎜ 1 ⎟ . Fie M = {v1 , v 2 , v3 , v 4 , v5 } . Se cere:
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 4⎟ ⎜ 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
a) să se afle dim L( M ) ;
b) să se precizeze dacă vectorii x, y aparţin sau nu spaţiului
vectorial L(M ) ;
c) 1) să se dea exemplu de o bază B1 pentru L(M ) astfel încât
B1 ⊂ M ;
2) să se dea exemplu de o bază B2 pentru L( M ) astfel încât
B2 ⊂ R 3 \ M ;
3) să se dea exemplu de o bază B3 pentru L( M ) astfel încât
B3 ⊄ M şi B3 ∩ M ≠ ∅ .

Rezolvare:
a) Conform observaţiei 2 din breviarul teoretic, pentru a
determina o bază în L(M ) trebuie să găsim în M un sistem
maximal de vectori liniar independenţi. Scriem matricea A ale
cărei coloane sunt componentele vectorilor din M :
⎛1 2 3 5 4 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 2 3 5 8 7 ⎟ . Determinăm un minor nenul de ordin
⎜1 1 2 3 3 ⎟
⎝ ⎠
1 2
maxim şi găsim ∆ 2 = ≠ 0 , prin urmare un sistem maximal
2 3
de vectori liniar independenţi este {v1 , v 2 } , deci dim L( M ) = 2 .
{
b) Avem că L( M ) = α1v1 + α 2 v 2 + ... + α 5 v5 α i ∈ R, i = 1,5 . În}
baza observaţiei 1, rezultă că L(M ) = {α1v1 + α 2 v 2 α1 , α 2 ∈ R}.
• x ∈ L( M ) dacă există scalarii α1 , α 2 ∈ R astfel încât
x = α1v1 + α 2 v2 ⇔
 ⎛5⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎧ α1 + 2α 2 = 5
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪
⇔ ⎜ 9 ⎟ = α1 ⎜ 2 ⎟ + α 2 ⎜ 3 ⎟ ⇔ ⎨2α1 + 3α 2 = 9 ; obţinem
⎜ 4⎟ ⎜1 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎪ α +α = 4
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎩ 1 2
α1 = 3, α 2 = 1 , prin urmare x ∈ L(M ) .
• y ∈ L( M ) dacă există scalarii α1 , α 2 ∈ R astfel încât
y = α1v1 + α 2 v 2 ⇔
⎛1⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎧ α1 + 2α 2 = 1
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪
⇔ ⎜1⎟ = α1 ⎜ 2 ⎟ + α 2 ⎜ 3 ⎟ ⇔ ⎨2α1 + 3α 2 = 1 ; obţinem că
⎜1⎟ ⎜1 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎪ α +α =1
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎩ 1 2
sistemul nu are soluţie, deci y ∉ L(M ) .
c) 1) B1 = {v1 , v 2 } ⊂ M şi B1 bază (am arătat la punctul a ) ).
2) Fie w1 = 2v1 , w2 = 3v 2 şi B2 = {w1 , w2 } ⊂ R 3 \ M şi
{w1 , w2 } sistem de vectori liniar independenţi, deci bază pentru
L(M ) ( deoarece dim L ( M ) = 2 = numărul de vectori din B2 ).
3) B3 = {v1 , w2 } , unde w2 = 3v 2 ; avem B3 ⊄ M şi
B3 ∩ M ≠ ∅ ; în plus, {v1 , w2 } este un sistem de vectori liniar
independenţi, deci bază pentru L( M ) (deoarece dim L ( M ) = 2 =
= numărul de vectori din B3 ).

( )
2. În spaţiul liniar R n , R se consideră mulţimile X şi Y
din R n :
{ }
a ) X = x = ( x1 , x2 ,..., xn )t / xi ∈ R, i = 1, n, x1 = x n ;
b) Y = {x = (x1 , x 2 ,..., x n )t / xi ∈ R \ Q, i = 1, n}.
Să se stabilească dacă X , Y sunt subspaţii ale spaţiului
vectorial (R n , R ) şi în caz afirmativ să se determine dimensiunile
acestora.
 Rezolvare:
a) Fie x, y ∈ X ⇒ x = (x1 , x 2 ,..., xn )t , cu
xi ∈ R, i = 1, n, x1 = xn şi y = ( y1 , y 2 ,..., y n )t ,
cu yi ∈ R, i = 1, n, y1 = y n . Atunci
x + y = ( x1 + y1 , x 2 + y 2 ,..., xn + y n )t , cu xi + yi ∈ R, i = 1, n şi
x1 + y1 = x n + y n , prin urmare x + y ∈ X .
Fie α ∈ R şi x ∈ X ⇒ x = ( x1 , x 2 ,..., xn )t , cu xi ∈ R, i = 1, n ,
x1 = x n ; avem că αx = (αx1 , αx 2 ,...,αx n )t , cu αxi ∈ R, i = 1, n şi
αx1 = αx n , prin urmare αx ∈ X .Conform definiţiei, rezultă că X
este subspaţiu vectorial al spaţiului liniar R n , R . ( )
Dacă x ∈ X ⇒ x = (x1 , x2 ,..., xn )t , xi ∈ R, i = 1, n, x1 = x n ,
deci x = ( x1 , x 2 ,..., x n −1 , x1 )t , prin urmare
x = x1 ⋅ (1,0,0,.....,1)t + x 2 ⋅ (0,1,0,.....,0 )t + ...... + x n −1 ⋅ (00,0,.....,1,0 )t ;
rezultă de aici că X = L({g1 , g 2 ,..., g n −1}) , unde
g1 = (1,0,0,.....,1)t , g 2 = (0,1,0,.....,0)t ,......, g n −1 ⋅ (00,0,.....,1,0 )t .
Pentru a determina dimensiunea spaţiului vectorial X , trebuie
să găsim o bază în X = L(G ) = L({g1 , g 2 ,..., g n −1 }) , deci, conform
observaţiei 2 din breviarul teoretic, trebuie să căutăm în G o
familie maximală de vectori liniar independenţi.
Fie A matricea având drept coloane vectorii g1 , g 2 ,..., g n −1 ;
⎛1 0 0 ............. 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0 1 0............. 0 ⎟
A = ⎜ .......................... ⎟ ;
⎜ ⎟
⎜ 0 0 0 ............ 1 ⎟
⎜1 0 0............ 0 ⎟
⎝ ⎠
Deoarece determinantul format cu primele n − 1 linii este nenul,
rezultă că rangul matricei A este n − 1 şi egal cu numărul
vectorilor din G , prin urmare vectorii g1 , g 2 ,..., g n −1 sunt liniar
independenţi. Am obţinut că dim X = n − 1 .
{
b) Y = x = (x1 , x 2 ,..., x n )t / xi ∈ R \ Q, i = 1, n .}
Fie x = ( )t
2 , 2 ,...., 2 ∈ Y şi α = 2 ∈ R ; rezultă
αx = (2,2,.....,2)t ∉ Y , deci Y nu este subspaţiu vectorial al
spaţiului liniar ( R n , R) .

PROBLEME PROPUSE

1. Să se determine dim L ( A) în spaţiul vectorial V şi să se

stabilească dacă v ∈ L( A) :
(
a) V = R 4 , R , )
{ }
A = a1 = (0,−3,1,−1)t , a 2 = (1,0,2,1)t , a3 = (1,3,1,2 )t , v = (2,3,−1,1) ;
t

b) V = ( R4 [ X ], R) , A = {a1 = X + 1, a 2 = X 2 + X 4 , a3 = X 3 ,
a 4 = X 2 − X 4 , a5 = X 2 + 2 X 3 + X 4 } , v = X 2 + X + 1 .
R: a ) dim L ( A) = 2 , v ∉ L( A) ; b) dim L ( A) = 4 , v ∈ L( A) .

{
2. Fie G = (a, b, c )t / a − 3b + 2c = 0; a, b, c ∈ R . }
a ) Să se arate că G este subspaţiu al spaţiului vectorial R 3 , R .( )
b) Să se indice o bază a spaţiului vectorial G şi să se
determine dimensiunea acestuia.
R: a ) Se foloseşte definiţia subspaţiului vectorial.
{
b) dim G = 2 ; B = (3,1, 0 )t , (− 2, 0,1)t .}
 ( )
3. În spaţiul vectorial R 3 , R se consideră vectorii:
⎛ 5⎞ ⎛ 3 ⎞ ⎛ 11 ⎞ ⎛ 13 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v1 = ⎜ 3 ⎟, v2 = ⎜ 2 ⎟, v3 = ⎜ 7 ⎟, v4 = ⎜ 8 ⎟ ,
⎜ 2 ⎟⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 4 ⎟⎠ ⎜ 5⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ ⎠
⎛ 2⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 19 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
v5 = ⎜ 1 ⎟, x = ⎜ 0 ⎟ , y = ⎜ 12 ⎟ . Fie
⎜ 1 ⎟⎠ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 6 ⎟
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
M = {v1 , v 2 , v3 , v4 , v5 } . Se cere:
a) să se calculeze dim L (M ) ;
b) să se precizeze dacă vectorii x, y aparţin sau nu spaţiului
vectorial L(M ) ;
c) să se dea exemplu de:
1) o bază B1 pentru L(M ) astfel încât B1 ⊂ M ;
2) o bază B2 pentru L(M ) astfel încât B2 ⊂ R 3 \ M ;
3) o bază B3 pentru L(M ) astfel încât B3 ⊄ M şi
B3 ∩ M ≠ ∅ .
⎛ - 1⎞ ⎛ 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
d ) să se determine coordonatele vectorilor a = ⎜ - 1 ⎟ , b = ⎜ 1 ⎟
⎜ 0⎟ ⎜ 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
în bazele B1 , B2 , B3 .

( )
4. În spaţiul liniar R n , R se consideră mulţimile X , Y , Z :
{
X = x = ( x1 , x2 ,..., x n ) / xi ∈ Z , i = 1, n ,
t
}
Y = {x = (x1 , x 2 ,..., x n )t / xi ∈ R, i = 1, n, x n −1 = 2 x n },
Z = {x = ( x1 , x 2 ,..., xn )t / xi ∈ R, i = 1, n, x1 + x 2 + ... + xn = 0}.
Să se stabilească dacă X , Y , Z sunt subspaţii ale spaţiului
 ( )
vectorial R n , R şi în caz afirmativ să se determine dimensiunile
acestora.
R: X nu este subspaţiu vectorial; Y şi Z sunt subspaţii
vectoriale de dimensiune n − 1
 2.5. SCHIMBAREA COORDONATELOR UNUI
VECTOR LA TRECEREA DE LA O BAZĂ
LA ALTĂ BAZĂ

BREVIAR TEORETIC
Considerăm spaţiul vectorial (V , K ) , dim V = n . Fie
F = { f1 , f 2 ,......., f n } şi G = {g1 , g 2 ,......., g n } două baze ale
spaţiului liniar (V , K ) .

Definiţie. Se numeşte matricea de trecere de la baza F la baza G

matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor bazei G în
baza F. Notând această matrice cu C F , G , putem scrie:
C F , G = (( g1 ) F ( g 2 ) F ........( g n ) F ) .
Formula de transformare a coordonatelor unui vector x ∈ V la
trecerea din baza F în baza G este: xG = C F−1,G ⋅ x F .
Observaţia 1. CG , F = (C F , G ) −1 .
Observaţia 2. În baza definiţiei, rezultă că matricea de trecere de la
( )
baza canonică a spaţiului liniar R n , R la o altă bază F a acestui
spaţiu are pe coloane componentele vectorilor bazei F.
( )
Observaţia 3. Fie spaţiul liniar R n , R şi x ∈ R n , E baza
canonică şi F ,G alte două baze ale acestui spaţiu. Notăm cu A
matricea de trecere de la baza E la baza F ( x F = A −1 ⋅ x E ) şi cu
B matricea de trecere de la baza E la baza G ( xG = B −1 ⋅ x E ).

Formula de transformare a coordonatelor unui vector x ∈ R n la

trecerea din baza F în baza G este: xG = B −1 A ⋅ x F .
PROBLEME REZOLVATE

1. În spaţiul liniar al polinoamelor de grad cel mult 3 şi

coeficienţi reali, (R3 [X ], R ) , considerăm bazele
F = { f1 = 1, f 2 = X , f 3 = X 2 , f 4 = X 3 } şi
G = {g1 = −2 + 3 X + X 2 − 5 X 3 , g 2 = 4 − X 2 , g 3 = − X − 6 X 3 ,
.
g 4 = 1 + 2 X + 3 X 2 }.
Să se determine matricea de trecere de la baza F la baza G .

Rezolvare:
Conform definiţiei din breviarul teoretic, matricea de trecere de
la baza F la baza G are pe coloane coordonatele vectorilor bazei
G în baza F. Avem că:
g1 = (−2) ⋅ f1 + 3 ⋅ f 2 + 1 ⋅ f 3 + (−5) ⋅ f 4 ⇒ ( g1 ) F = (−2, 3,1, − 5) t ;
g 2 = 4 ⋅ f1 + 0 ⋅ f 2 + (−1) ⋅ f 3 + 0 ⋅ f 4 ⇒ ( g 2 ) F = (4, 0, − 1, 0) t ;
g 3 = 0 ⋅ f1 + (−1) ⋅ f 2 + 0 ⋅ f 3 + (−6) ⋅ f 4 ⇒ ( g 3 ) F = (0, − 1, 0, − 6) t ;
g 4 = 1 ⋅ f1 + 2 ⋅ f 2 + 3 ⋅ f 3 + 0 ⋅ f 4 ⇒ ( g 4 ) F = (1, 2, 3, 0) t . Rezultă:
⎛− 2 4 0 1⎞
⎜ ⎟
⎜ 3 0 − 1 2⎟
C F , G = (( g1 ) F ( g 2 ) F ( g 3 ) F ( g 4 ) F ) = ⎜ .
1 −1 0 3⎟
⎜ ⎟
⎜− 5 0 − 6 0 ⎟⎠
⎝

2. Fie E = {e1 , e2 , e3 } şi F = { f1 , f 2 , f 3 } două baze ale unui

spaţiu vectorial de dimensiune 3. Ştiind că f1 = 3e1 + 2e2 + e3 ,
f 2 = e1 − e2 + 2 3 , f 3 = −2e1 + e3 , să se determine matricea de
trecere de la baza F la baza E.
 Rezolvare:
• Observăm că pe baza informaţiilor din enunţ se poate determina
foarte uşor matricea de trecere de la baza E la baza F, notată C E , F .
⎛3⎞
⎜ ⎟
Din f1 = −3e1 + 2e2 − e3 rezultă că ( f1 ) E = ⎜ 2 ⎟ ; analog obţinem:
⎜1 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 1⎞ ⎛ − 2⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
( f 2 ) E = ⎜ − 1 ⎟ ; ( f 3 ) E = ⎜ 0 ⎟ , prin urmare
⎜ 2⎟ ⎜ 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 3 1 −2⎞
⎜ ⎟
C E , F = (( f1 ) E ( f 2 ) E ( f 3 ) E ) = ⎜ 2 − 1 ⎟.0
⎜ 1 2 ⎟ 1
⎝ ⎠
• Pentru a obţine matricea de trecere de la baza F la baza E vom
folosi observaţia 1, conform căreia avem că C F , E = (C E , F ) −1 .
Vom aplica metoda Gauss-Jordan.
C E, F I3
3 1 -2 1 0 0
2 -1 0 0 1 0
1 2 1 0 0 1
5 5 0 1 0 2
2 -1 0 0 1 0
1 2 1 0 0 1
-5 0 0 1 5 2
-2 1 0 0 -1 0
5 0 1 0 2 1
1 0 0 -1/5 -1 -2/5
0 1 0 -2/5 -3 -4/5
0 0 1 1 7 3

I3 CF, E
 ⎛ − 1/ 5 −1 − 2 / 5 ⎞
⎜ ⎟
În concluzie, C F , E = ⎜ − 2 / 5 − 3 − 4 / 5⎟ .
⎜ 1 7 3 ⎟⎠
⎝

3. Fie F şi G douã baze ale spaţiului vectorial R 3 , R şi ( )

⎛ 0 −2 1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜−1 1 3 ⎟ matricea de trecere de la baza F la baza G .
⎜ 2 0 1 ⎟⎠
⎝
Ştiind cã F = { f 1 = (1,0,−1) t , f 2 = (−2,0,1) t , f 3 = (1,1,−1) t } , sã se
determine baza G .

Rezolvare:
Conform definiţiei, prima coloană a matricei A reprezintă
coordonatele vectorului g1 în baza F:
⎛ 0⎞ ⎛ 4⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
( g1 ) F = ⎜ − 1 ⎟ ⇒ g1 = 0 ⋅ f1 + (−1) ⋅ f 2 + 2 ⋅ f 3 = ⎜ 2 ⎟ .
⎜ 2⎟ ⎜− 3⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Analog avem:
⎛− 2 ⎞ ⎛ − 4⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(g2 ) F = ⎜ 1 ⎟ ⇒ g 2 = (−2) ⋅ f1 + 1 ⋅ f 2 + 0 ⋅ f 3 = ⎜ 0 ⎟ ;
⎜ 0 ⎟ ⎜ 3⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛1⎞ ⎛ − 4⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
( g 3 ) F = ⎜ 3 ⎟ ⇒ g1 = 1 ⋅ f1 + 3 ⋅ f 2 + 1 ⋅ f 3 = ⎜ 1 ⎟ .
⎜1⎟ ⎜ 1⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Rezultă că baza este:
G = {g1 = (4,2,−3) t , g 2 = (−4,0,3) t , g 3 = (−4,1,1) t } .
 (
4. Fie urmãtoarele sisteme de vectori din spaţiul liniar R 3 , R : )
t t t
F = { f1 = (−2,1,1) , f 2 = (3,−1,1) , f 3 = (1,1,−1) } ,
G = {g1 = (2,1,0) t , g 2 = (0,−1,1) t , g 3 = (1,1,0) t } .
(
a) Sã se arate cã F şi G sunt baze ale spaţiului liniar R 3 , R . )
b) Sã se determine matricea de trecere de la baza G la baza F
şi matricea de trecere de la baza F la baza G .
( )
c) Fie x un vector din spaţiul liniar R 3 , R . Ştiind cã
x F = (4,−2,1) t , sã se determine x G .
d ) Sã se exprime vectorul y = −3 g1 + 2 g 2 − g 3 din spaţiul
( ) (
liniar R 3 , R în baza F şi în baza canonică a spaţiului R 3 , R . )
e) Sã se determine legătura între coordonatele unui vector din
( )
spaţiul liniar R 3 , R în bazele F şi G .

Rezolvare:
a) Notăm cu A matricea care are drept coloane vectorii din
mulţimea F.
−2 1 1
det A = 3 −1 1 = 8 ≠ 0 ⇒ rangA = 3 = numărul de
1 1 −1
vectori ai mulţimii F, prin urmare F formează un sistem de vectori
liniar independent. (1)
Numărul vectorilor din F este 3 şi este egal cu dimensiunea
spaţiului ( R 3 , R ) (2)
Din (1) şi (2) rezultă că F este o bază a spaţiului liniar ( R 3 , R) .
Analog se arată că G formează o bază a spaţiului liniar ( R 3 , R) .
b) Vom folosi observaţia 2. Fie A şi B matricele asociate celor
două baze (acestea au pe coloane vectorii bazelor F, respectiv G),
CG , F matricea de trecere de la baza G la baza F şi x ∈ R 3 .
Avem că xG = C F−1,G ⋅ x F şi xG = B −1 A ⋅ x F , prin urmare
matricea de trecere de la baza G la baza F este: CG , F = B −1 A ,
pe care o vom determina cu metoda Gauss-Jordan.
B A
2 0 1 -2 3 1
1 -1 1 1 -1 1
0 1 0 1 1 -1
2 0 1 -2 3 1
-1 1 -1 -1 1 -1
1 0 1 2 0 0
1 0 0 -4 3 1
0 1 0 1 1 -1
1 0 1 2 0 0
1 0 0 -4 3 1
0 1 0 1 1 -1
0 0 1 6 -3 -1
I3 B-1A
⎛− 4 3 1⎞
⎜ ⎟
Am obţinut că CG , F = ⎜ 1 1 −1⎟ .
⎜ 6 −3 − 1⎟⎠
⎝
Pentru a afla C F , G (matricea de trecere de la baza F la
baza G ), vom utiliza formula C F , G = (CG , F ) −1 .

c) Vom folosi formula de transformare a coordonatelor unui

vector la trecerea din baza F în baza G :
⎛− 4 3 1 ⎞ ⎛ 4 ⎞ ⎛ − 21⎞
−1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
xG = C F , G ⋅ x F = C G , F ⋅ x F = ⎜ 1 1 − 1 ⎟ ⋅ ⎜ − 2 ⎟ = ⎜ 1 ⎟ .
⎜ 6 − 3 − 1⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ 29 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
 d ) y = −3 f1 + 2 f 2 − f 3 ⇒ y F = (−3,2,−1) t .
Pentru a exprima vectorul y în baza G vom folosi formula
yG = C F−1,G ⋅ y F .
Pentru a exprima vectorul y în baza canonică E, vom folosi că
⎛ − 2⎞ ⎛ 3⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛−1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
y = −3 f1 + 2 f 2 − f 3 = −3 ⋅ ⎜ 1 ⎟ + 2 ⋅ ⎜ 1 ⎟ − ⎜ 1 ⎟ = ⎜ − 2 ⎟ , prin
⎜ 1⎟ ⎜ − 1⎟ ⎜ − 1⎟ ⎜ − 4 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
urmare y E = (− 1, − 2, − 4)t .
e) Considerăm un vector x ∈ R 3 . Fie xG = (α1 , α 2 , α 3 ) t şi
x F = ( β1 , β 2 , β 3 ) t coordonatele vectorului x în cele două baze.
Aplicând formula xG = C F−1,G ⋅ x F = CG , F ⋅ x F , obţinem că:
⎛ β1 ⎞ ⎛ − 4 3 1 ⎞ ⎛α1 ⎞ ⎧ β1 = −4α1 + 3α 2 + α 3
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎪
⎜ β 2 ⎟ = ⎜ 1 1 − 1 ⎟ ⋅ ⎜α 2 ⎟ ⇒ ⎨ β 2 = α1 + α 2 − α 3 , relaţii
⎜ β ⎟ ⎜ 6 − 3 − 1⎟ ⎜α ⎟ ⎪ β = 6α − 3α − α
⎝ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3⎠ ⎩ 3 1 2 3
care arată legătura între coordonatele unui vector x ∈ R 3 în bazele
G şi F.

5. Să se determine formulele de transformare a coordonatelor

( )
unui vector din spaţiul liniar R 2 , R la trecerea de la baza F la
baza G , unde F = { f 1 = (1,−1) t , f 2 = (−3,1) t } şi
G = {g1 = (2,1) t , g 2 = (1,−1) t } .

Rezolvare:
Considerăm un vector x ∈ R 2 . Fie x F = ( x1 , x 2 ) t şi
xG = ( y1 , y 2 ) t coordonatele vectorului x în cele două baze.
Notăm cu A matricea de trecere de la baza canonică la baza F
(matricea având pe coloane vectorii bazei F ) şi cu B matricea de
trecere de la baza canonică la baza G. Formula de transformare a
coordonatelor unui vector x ∈ R n la trecerea din baza F în baza G
este: xG = B −1 A ⋅ x F .
Calculăm matricea B −1 A folosind metoda Gauss-Jordan.
B A
2 1 1 -3
1 -1 -1 1
3 0 0 -2
-1 1 1 -1
1 0 0 -2/3
0 1 1 -5/3
I2 B-1A
⎛ y ⎞ ⎛ 0 − 2 / 3 ⎞ ⎛ x1 ⎞
Rezultă că ⎜⎜ 1 ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ , prin urmare formulele de
⎝ y 2 ⎠ ⎝1 − 5 / 3 ⎠ ⎝ x 2 ⎠
(
transformare a coordonatelor unui vector din spaţiul liniar R 2 , R )
⎧ y1 = − 2 x2
⎪ 3
la trecerea de la baza F la baza G sunt: ⎨ .
⎪⎩ y 2 = x1 − 53 x 2

PROBLEME PROPUSE

1. În spaţiul liniar al polinoamelor de grad cel mult 3 şi

coeficienţi reali (R3 [X ], R ) considerăm bazele
F = { f1 = 1, f 2 = X , f 3 = X 2 , f 4 = X 3 } şi
G = { g1 = 1 − 2 X + X 2 − 4 X 3 , g 2 = 3 X − X 2 , g 3 = 2 − X + 8 X 3 ,
g4 = 3 − 2X + X 2} .
Să se determine matricea de trecere de la baza F la baza G .
⎛ 1 0 2 3 ⎞
⎜ ⎟
⎜ − 2 3 − 1 − 2⎟
R: C F , G = ⎜ .
1 −1 0 1 ⎟
⎜ ⎟
⎜− 4 0 8 0 ⎟⎠
⎝

2. Fie E = {e1 , e2 , e3 } şi F = { f1 , f 2 , f 3 } două baze ale unui

spaţiu vectorial de dimensiune 3. Ştiind că f1 = −e1 − 2e2 + 3e3
f 2 = 3e1 + 2e2 − e3 , f 3 = e2 + 4e3 , să se determine:
a ) matricea de trecere de la baza E la baza F ;
b) matricea de trecere de la baza F la baza E .
⎛−1 3 0⎞
⎜ ⎟
R: a) C E , F = (( f1 ) E ( f 2 ) E ( f 3 ) E ) = ⎜ − 2 2 1 ⎟;
⎜ 3 −1 4 ⎟
⎝ ⎠
⎛ 3 −1 1⎞
⎜ 8 2 8⎟
−1 ⎜ 11 1 1 ⎟
b) C F , E = (C E , F ) = ⎜ − .
24 6 24 ⎟
⎜ ⎟
⎜− 1 1 1⎟
⎝ 6 3 6⎠
3. Fie F şi G douã baze ale spaţiului vectorial R 3 , R şi ( )
⎛ 4 −1 2⎞
⎜ ⎟
A = ⎜− 2 1 0 ⎟ matricea de trecere de la baza F la baza G .
⎜ 1 3 1 ⎟⎠
⎝
Ştiind cã F = { f1 = (3,2,−1) t , f 2 = (1,0,−1) t , f 3 = (2,−1,1) t } , sã
se determine baza G .
R: G = {g1 = (12, 7, − 1) t , g 2 = (4, − 5, 3) t , g 3 = (8, 3, − 1) t } .

4. Se considerã urmãtoarele sisteme de vectori din spaţiul liniar

(R 3 , R):
F = { f1 = (−3,2,1) t , f 2 = (1,−3,1) t , f 3 = (1,1,−1) t }
G = {g1 = (−1,2,0) t , g 2 = (0,−1,2) t , g 3 = (2, 0, − 1) t } .
a) Sã se arate cã F şi G formeazã baze ale spaţiului liniar
(R 3 , R).
b) Sã se determine matricea de trecere de la baza F la baza G
şi matricea de trecere de la baza G la baza F .
( )
c) Fie x un vector din spaţiul liniar R 3 , R . Ştiind cã
t
xG = (2,3,−4) , sã se determine x F .
d ) Sã se exprime vectorul y = 2 f1 − 3 f 2 + f 3 din spaţiul liniar
(R 3 , R) în baza G şi în baza canonică a spaţiului (R 3 , R).
e) Sã se determine formulele de transformare a coordonatelor
unui vector din spaţiul liniar (R 3 , R) la trecerea din baza G în baza
F.
⎛ ⎞ ⎛− 2 9
− 3 ⎞⎟
⎜ 1 3 0 ⎟ ⎜ 7 14 14
⎜ 5 ⎟ ⎜ 1 ⎟;
R: b) C F , G = ⎜ 3 1 ; C =⎜ 3 − 3
2 2 ⎟ G , F 7 14 14 ⎟
⎜ 3 3⎟
⎟ ⎜ ⎟
⎜ 5 ⎜− 8 1 9⎟
⎝ 2 2⎠ ⎝ 7 14 14 ⎠

c) x F = (11, 12, 12) t ;

d ) yG = (− 19 , 11 , − 13 ) t ;
7 7 7
e) Fie xG = (α1 , α 2 , α 3 ) t şi x F = ( β1 , β 2 , β 3 ) t ; atunci
⎧ β = α + 3α
⎪ 1 1 2
⎪ 5 1
⎨ β 2 = 2 α1 + 3α 2 + 2 α 3 .
⎪
⎪ β 3 = 3 α1 + 5α 2 + 3 α 3
⎩ 2 2

5. Stabiliţi cum se modificã coordonatele unui vector la trecerea

de la baza F la baza G , dacã:
a) F = { f1 = (−1,2) t , f 2 = (3,−1) t } , G = {g1 = (2,1) t , g 2 = (1,2) t } ;
b) F = { f1 = 2 − X + X 2 , f 2 = 1 + 3 X , f 3 = −1 + 2 X 2 } ,
G = {g1 = 1 + X , g 2 = −2 + 3 X − X 2 , g 3 = −1 + X 2 } ;
c) F = { f 1 = (−3,1,−1) t , f 2 = (0,−1,1) t , f 3 = (1,1,0) t } ,
G = {g1 = (3,2,1) t , g 2 = (2,1,0) t , g 3 = (1,0,0) t } .
R: a) Fie x F = (α1 , α 2 ) t şi xG = ( β1 , β 2 ) t ; atunci
⎧ β1 = 11 α1 − 8 α 2
⎪ 15 15
⎨ .
⎪⎩ β 2 = − 5 α1 + 53 α 2
1

6. Fie B = {b1 , b2 = (1,2,1) t , b3 = (−2,1,1) t } o bazã a spaţiului

( )
liniar R 3 , R şi vectorul v = (−1,1,0) t ∈ R 3 . Ştiind cã
v B = (−1,1,2) t , sã se determine vectorul b1 .
R: b = (−2, 3, 3) t .

7. Fie F şi G douã baze ale spaţiului vectorial (R2 [ X ], R ) şi

⎛ 2 2 −1 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜−1 1 3 ⎟ matricea de trecere de la baza F la baza
⎜ 1 0 − 1 ⎟⎠
⎝
G . Ştiind cã G = {g1 = 1 + X , g 2 = −2 + 3 X − X 2 , g 3 = −1 + X 2 } ,
sã se determine baza F .
⎛− 1 2 7⎞
⎜ 3 3 3⎟
R: CG , F = (C F ,G ) = ⎜ 2 − 1 − 5 ⎟⎟ ;
−1 ⎜
3 3 3
⎜ 1 4 ⎟⎟
⎜− 2
⎝ 3 3 3⎠
f1 = − 1 g1 + 2 g 2 − 1 g 3 = − 4 + 5 X − X 2 ;
3 3 3 3 3
f 2 = 2 g1 − 1 g 2 + 2 g 3 = 2 − 1 X + X 2 ;
3 3 3 3 3
f 3 = g1 − g 2 + g 3 = − 8 X + 3X 2
7 5 4 13
3 3 3 3 3