Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială

Curs 1

Spații vectoriale

Fie = ℝ (sau = ℂ) un corp comutativ și o mulțime fixată nevidă.

Definiție: se numește spațiu vectorial peste corpul dacă există o lege de compoziție internă
"+": × ⟶ (numită adunarea vectorilor) și o lege de compoziție externă " ∙ " ∶ × ⟶
(numită înmulțirea cu scalari) cu următoarele proprietăți:

1) ( , +) este un grup comutativ.

2) 1 ∙ = pentru orice ∈ , unde 1 este elementul unitate din .

3) ∙( ∙ )=( )∙ pentru orice ∈ și , ∈ .

4) ( + ) ∙ = ∙ + ∙ pentru orice ∈ și , ∈ .

5) ∙( + )= ∙ + ∙ pentru orice , ∈ și ∈ .

Remarcă: Elementele lui se vor numi vectori și elementele lui se vor numi scalari. De
obicei, se consideră = ℝ sau = ℂ. De asemenea, din definiția de mai sus se obține că
0 ∙ = 0 și (−1) ∙ = − pentru orice ∈ .

Exemplu: 1). Orice corp comutativ este un spațiu vectorial peste el însuși. Mai general, dacă
⊂ este un subcorp, atunci are o structură naturală de spațiu vectorial. Așadar, putem
considera spațiile vectoriale ℂ ℂ, ℂ ℝ, ℂ ℚ, ℝ ℝ, ℝ ℚ etc.

2). Dacă și sunt două spații vectoriale peste același corp, atunci produsul × poate fi
înzestrat cu următoarea structură de spațiu vectorial:

( , )+( , )=( + , + )

∙( , )=( , )

pentru orice ( , ), ( , )∈ × și ∈ .
3). ℳ , ( ) = mulțimea matricilor cu linii și coloane este un spațiu vectorial cu adunarea
obișnuită a matricilor și înmulțirea cu scalari.

4). ℝ [ ] = { = + + ⋯+ + | ∈ ℝ} = mulțimea polinoamelor de

grad cel mult este un spațiu vectorial cu adunarea obișnuită a polinoamelor și înmulțirea cu
scalari.

5). Fie ⊆ ℝ un interval nevid și ℱ = { | : ⟶ ℝ} mulțimea funcțiilor cu valori reale definite

pe intervalul . Atunci ℱ este un spațiu vectorial cu următoarele operații:

( + )( ) = ( )+ ( )

( )( ) = ∙ ( )

Subspații vectoriale

Definiție: O mulțime nevidă a unui spațiu vectorial se numește subspațiu vectorial (pe scurt
subspațiu) dacă este parte stabilă în raport cu adunarea vectorilor și înmulțirea cu scalari, i.e.
+ ∈ pentru orice , ∈ și , ∈ .

Remarcă: Într-un spațiu vectorial -dimensional, subspațiile 1-dimensionale se vor numi linii
vectoriale, subspațiile 2-dimensionale se vor numi plane vectoriale și subspațiile ( − 1)-
dimensionale se vor numi hiperplane.

Exemplu: a). {0} și sunt subspații vectoriale triviale ale unui spațiu vectorial .

b). ℝ este un subspațiu vectorial al lui ℝ pentru ≤ .

c). Mulțimea polinoamele de grad cel mul formează un subspațiu vectorial al lui [ ].

d). (Contraexemplu) Mulțimea ( , ℝ) = { ∈ ℳ (ℝ) | ( ) ≠ 0} nu este un subspațiu

vectorial al lui ℳ (ℝ).
Combinații liniare. Baze

Definiție: Fie { , … , }⊂ vectori nenuli oarecare, unde ≥ 1. Spunem că:

a). ∈ este o combinație liniară de vectorii { , … , } dacă există ,…, ∈ astfel încât
= +⋯+ .

b). Vectorii { , … , } formează un sistem de generatori dacă orice ∈ este o combinație

liniară de { , … , }.

c). Vectorii { , … , } se numesc liniar independenți dacă +⋯+ =0⟹ =⋯=

= 0. În caz contrar, aceștia se numesc liniar dependenți.

d). Vectorii { , … , } formează o bază pentru spațiul vectorial dacă sunt liniar independenți
și formează un sistem de generatori.

Remarcă: a). Dacă ≠ 0, atunci sistemul format din { } este liniar independent.

b). Fie { , … , } un sistem liniar independent, unde ≥ 2 și 1 ≤ ≤ . Atunci, oricare ar fi

indicii diferiți { , … , } ⊂ {1, … , }, sistemul de vectori ,…, este, de asemenea, liniar
independent.

Exemplu: 1). Mulțimea de polinoame {1, , ,…, } formează o bază a spațiului

polinoamelor de grad cel mult , notat ℝ [ ].

1 ,( , ) = ( , )
2). Matricile = , unde = , formează o bază a spațiului de
, , 0 , altfel
ℳ (ℝ)
matrici ℝ.

1 0
3). Vectorii = 0 ,…, = … formează o bază a lui ℝ (această bază poartă numele
… 0
0 1
de baza canonică).
Remarcă: a). Două baze ale unui spațiu vectorial au același număr de vectori.

b). O bază a unui spațiu vectorial nu este unic determinată.

c). Orice sistem de vectori liniar independenți poate fi completat până la o bază.

d). Dintr-un sistem de generatori se poate extrage o bază.

Definiție: a). Dimensiunea unui spațiu vectorial este egală cu numărul de vectori dintr-o bază.

b). Dacă { , … , } ⊂ este o bază și = + ⋯+ , atunci scalarii ,…, ∈ se

numesc coordonatele lui în baza { , … , }.

Exemplu: ℝℝ = , ℝℝ [ ]= + 1, ℝℳ (ℝ) = , ℝℳ , (ℝ) = .

Operații cu subspații vectoriale

Se observă că intersecția a două subspații vectoriale este un subspațiu vectorial, dar

reuniunea a două subspații vectoriale nu este un subspațiu vectorial (de exemplu, reuniunea a
două drepte care trec prin originea planului nu formează un subspațiu vectorial). Totuși, se pot
defini suma și suma directă a două subspații vectoriale.

Definiție: Fie și două subspații ale aceluiași spațiu vectorial . Atunci + se

numește suma lui cu și reprezintă + = { + | ∈ , ∈ }. De asemenea,
rezultatul poate fi extins la un număr finit de subspații, adică suma a subspații vectoriale se
definește a fi

+ + ⋯+ ={ + + ⋯+ | ∈ pentru orice = 1, }

Remarcă: De obicei descompunerea nu este unică așa cum se poate vedea din următorul
contraexemplu:

(2,1,2) = (2,0,2) + (0,1,0) = (2,0,0) + (0,1,2) = (0,0,2) + (2,1,0)

Pentru a avea unicitatea descompunerii se introduce noțiunea de sumă directă a două subspații.
Definiție: Suma + se numește sumă directă a lui cu și se notează cu ⊕ dacă
și numai dacă ∩ = {0}.

Teoremă (Grassmann): Fie și două subspații vectoriale ale aceluiași spațiu vectorial .
Atunci

( + )= + − ( ∩ )

Corolar: Fie și două subspații vectoriale ale aceluiași spațiu vectorial . Atunci

( ⊕ )= +

Exemplu: Fie = {( , , 0) | , ∈ ℝ} și = {( , 0, ) | ∈ ℝ} două subspații ale lui ℝ .

Atunci ( ) = 2, ( ) = 1 și ∩ = {(0,0,0)}. Prin urmare,

( + )= ( ⊕ )= + = 2+1= 3

și deci + = {( + , , )} = ℝ .