Ÿ9.

Spatii liniare (vectoriale)

10 . Notiune de operatie algebric a. Fie M o multime arbitrara nevida. Elementele ei pot  de orice natura:
numere, vectori, matrici, functii etc. Pe aceasta multime este denita o operatie algebric
a, daca oricarei perechi
ordonate (a, b) de elemente ale acestei multimi i corespuncde un singur element c ∈ M . Operatia algebrica
poate  notata diferite moduri: ½+ (pentru adunare), ½ · (pentrui nmultire), ⊕ etc. Sa examinam cateva
exemple:
1. adunarea n multimea numerelor reale R este o operatie algebrica;
2. adunarea n multimea V a tuturor vectorilor din spatiu este o operatie algebrica;
3. nmultirea n multimea tuturor matricelor patrate de ordinul n este o operatie algebrica;
4. mpartirea n multimea Q∗ a tuturor numerelor rationale nenule este o operatie algebrica;
5. scaderea n multimea Z a tuturor numerelor ntregi este o operatie algebrica;
6. nmultirea vectoriala a vectorilor din spatiu este o operatie algebrica.
In acelasi timp,
7. scaderea nu este o operatie algebrica n multimea N a tuturor numerelor naturale (2 − 3 nu este numar
natural);
8. mpartirea nu este o operatie algebrica n multimea numerelor reale R (mpartirea la 0 nu este denita);
9. nmultirea scalara a tuturor vectorilor din spatiu (din plan) nu este o operatie algebrica (produsul scalar
este un numar, nu un vector);
10. nmultirea vectoriala a tuturor vectorilor dintr-un plan nu este o operatie algebrica (produsul vectorial
nu apartine acestui plan).
2o . Spatiul liniar: denitii, exemple. Multimea V a tuturor vectorilor din spatiu (respectiv, din plan),
mpreuna cu operatiile liniare asupra vectorilor, poseda o serie de proprietati, care se ntalnesc si la alte
multimi, dotate cu operatii similare. Toate asemenea multimi se includ ntr-o notiune mai generala, numita
spatiu vectorial sau spatiu liniar.
Fie V o multime arbitrara cu elementele x, y, z, . . ., care se vor numi vectori si e ca pe aceasta multime
este denita o operatie algebrica de adunare, notata cu ½+ si operatia de nmultire a elementelor din V cu
numere reale, astfel, ncat αx ∈ V , oricare ar  α ∈ R si x ∈ V .
Denitie. Multimea V cu asemenea operatii se numeste spatiu vectorial sa spatiu liniar, daca ∀x, y, z ∈ V
si ∀α, β ∈ R sunt satisfacute conditiile:
1. x + y = y + x, (legea comutativa);
2. (x + y) + z = x + (y + z) (legea asociativa);
3. exista elementul nul 0 ∈ V astfel, ncat x + 0 = x;
4. pentru elementul x ∈ V exista elementul opus −x astfel, ncat x + (−x) = 0;
5. 1 · x = x;
6. α(βx) = (αβ)x;
7. (α + β)x = αx + βx;
8. α(x + y) = αx + αy .
Multimea V cu operatia ½+, care satisface conditiile 2  4, se numeste grup. Daca are loc si conditia 1, atunci
V formeaza un grup comutativ sau abelian (n cinstea ilustrului matematician norvegian Niels Henrik Abel,
1802  1829).

Unele exemple de spatii liniare.

Exemplul 1. Multimile de vectori V2 , V3 din plan, respectiv, din spatiu, formeaza spatii liniare.
Exemplul 2. Multimea polinoamelor cu coecienti reali de grad mai mic sau egal cu n formeaza un spa-
tiu liniar. Multimea polinoamelor de gradul n nu mai formeaza un asemenea spatiu. De exemplu, suma
polinoamelor de gradul 2, P (x) = x2 + x + 1 si Q(x) = −x2 + x + 1 este egala cu 2x + 2, care nu mai
este polinom de gradul 2 (n aceasta multime, adunarea nu este o operatie algebrica).
Exemplul 3. Multimea C a tuturor functiilor continue pe un segment xat [a, b] formeaza un spatiu liniar.
Exemplul 4. Multimea tuturor solutiilor unui sistem de ecuatii liniare formeaza un spatiu liniar. Intr-
adevar, consideram un asemenea sistem:


 a x + a12 x2 + . . . + a1n xn = 0,
 11 1
a21 x1 + a22 x2 + . . . + a2n xn = 0,

 ... ... ...

am1 x1 + am2 x2 + . . . + amn xn = 0.
1
Un asemenea sistem are ntotdeauna cel putin o solutie x1 = x2 = . . . = xn = 0 (este compatibil). In multe
cazuri, el are o innitate de solutii (este compatibil determinat).
Fie S = (α1 , α2 , . . . αn ) o solutie nenula a acestui sistem. Pentru oricare c ∈ R cS = (cα1 , cα2 , . . . , cαn )
de asemenea va  o solutie. Pentru vericare, se va substitui sistemul cS n ecuatia cu num arul de ordine i,
i = 1, 2, . . . , n:
ai1 (cα1 ) + ai2 (cα2 ) + . . . + ain (cαn ) = c(ai1 α1 + ai2 α2 + . . . + ain αn ) = c · 0 = 0.
Daca S1 = (β1 , β2 , . . . βn ) este alta solutie a sistemului, atunci denim S +S1 = (α1 +β1 , α2 +β2 , . . . , αn +βn ).
Acest sistem de asemenea este solutie a sistemului. Intr-adevar,
ai1 (α1 +β1 )+ai2 (α2 +β2 )+. . .+ain (αn +βn ) = (ai1 α1 +ai2 α2 +. . .+ain αn )+(ai1 β1 +ai2 β2 +. . .+ain βn ) = 0+0 = 0.
Conditiile denitiei spatiului liniar sunt satisfacute.
Exemplul 5. Multimea tuturor matricelor patrate de ordinul n formeaza un spatiu liniar.
Exemplul 6. Multimea numerelor complexe C formeaza un spatiu liniar.
Exemplul 7. Multimea Rn a tuturor sirurilor ordonate de n numere reale de asemenea formeaza un spatiu
liniar. Inmultirea unui sir cu un numar si suma a doua siruri se denesc n mod resc:
c(a1 , a2 , . . . , an ) = (ca1 , ca2 , . . . , can ); (a1 , a2 , . . . , an ) + (b1 , b2 , . . . , bn ) = (a1 + b1 , a2 + b2 , . . . , an + bn ).
In cele ce urmeaza, acest exemplu va juca un rol deosebit. In particular, pentru n = 1 se constata ca nsasi
multimea numerelor reale formeaza un spatiu liniar.

3o . Unele proprietati ale spatiului liniar. Reiesind doar din denitia spatiului liniar, se pot stabili cele
mai simple proprietati ale lui.
1. Elementul nul 0 este unic. Admitem, prin absurd, ca exista doua elemente nule, 01 si 02 . Fie x un element
arbitrar din V . Atunci }
x + 01 = x; pentru x = 02 se obtine 02 + 01 = 02 ,
⇒ 01 = 02 .
x + 02 = x; pentru x = 01 se obtine 01 + 02 = 01 ;
2. Elementul −x, opus elementului x, este unic. Fie, prin absurd, ca elementul x are doua elemente opuse,
y si z , adica x + y = 0 si x + z = 0. Dar} atunci,
y + x + z = (y + x) + z = 0 + z = z,
⇒ z = y.
y + x + z = y + (x + z) = y + 0 = y;
3. ∀x ∈ V , 0x = 0 (0 din partea stanga a egalitatii este un numar, iar 0 din partea dreapta este vectorul
nul; aceasta nu provoaca nici o confuzie). Pentru vericare, avem:
0x = (0 + 0)x = 0x + 0x; 0x − 0x = (0x + 0x) − 0x = 0x; 0 = 0x.
In mod similar, se stabilesc si urmatoarele proprietati.
4. ∀α ∈ R, α0 = 0.
5. Daca αx = 0, atunci sau α = 0, sau x = 0.
6. ∀x ∈ V, −x = −1 · x.
4o . Combinatii liniare de vectori. Vectorii a1 , a2 , . . . an din spatiul liniar V se numesc liniar dependenti,
daca exista numerele reale α1 , α2 , . . . , αn , nu toate nule, astfel ncat
α1 a1 + α2 a2 + . . . + αn an = 0. (1)
Se mai spune, ca sistemul de vectori S = {a1 , a2 , . . . , an } este liniar dependent. Daca egalitatea (1) are loc
numai pentru α1 = α2 = . . . = αn = 0, atunci sistemul S este liniar independent. Suma α1 a1 +α2 a2 +. . .+αn an
se numeste combinatie liniar a a vectorilor a1 , a2 , . . . an . Evident, combinatia liniara a unui sistem de vectori
este tot un vector.
Asupra a doua lucruri vom atrage atentia.
1. Daca sistemul S este liniar dependent, atunci cel putin un coecient din egalitatea (1) este nenul; e
αk ̸= 0. Atunci αk ak = −α1 a1 − α2 a2 − . . . − αk−1 ak−1 − αk+1 ak+1 − . . . − αn an , de unde
α1 α2 αk−1 αk+1 αn
αk ak = − a1 − a2 − . . . − ak−1 − ak−1 − . . . − an = 0 .
αk αk αk αk αk
α1
Notand − = βi pentru i = 1, 2, . . . , k − 1, k + 1, . . . , n, se obtine
αk
ak = β1 a1 + β2 a2 + . . . + βk−1 ak−1 + βk+1 ak+1 + . . . βn an .
Astfel, daca un sistem de vectori este liniar dependent, atunci cel putin unul din vectori se exprima liniar
prin ceilalti (este o combinatie liniara a celorlalti). Este evident a si justetea armatiei inverse: daca un vector
al sistemului este o combinatie liniara a celorlalti, atunci toti acesti vectori sunt liniar dependenti.

2
 2. Fie ca sistemul de vectori S contine vectorul nul, adica e ak = 0. Atunci egalitatea (1) se poate scrie
astfel:
0a1 + 0a2 + . . . + 0ak−1 + αk · 0 + 0ak+1 + . . . + 0an = 0,
unde αk ̸= 0. Astfel sistemul de vectori, ce contine vectorul nul, este un sistem liniar dependent.
Exemplu. In multimea V2 a tuturor vectorilor din plan oricare doi vectori necoliniari sunt liniar indepen-
denti, iar oricare trei vectori din acest plan sunt deja dependenti. De asemenea, n multimea V3 a tuturor
vectorilor din spatiu oricare trei vectori necoplanari sunt liniar independenti, iar oricare patru vectori din
spatiu sunt liniar dependenti.