SPAŢII VECTORIALE

NOTE DE CURS

1. Spaţii vectoriale şi subspaţii

Eliminarea poate simplifica sistemul Ax = b. Din fericire simplifică
şi teoria. Întrebările de bază legate de existenţă şi unicitate-Există
o soluţie sau nicio soluţie sau o infinitate de soluţii? -sunt mult mai
uşor de răspuns după eliminare. Avem nevoie să dedicăm o secţiune ı̂n
plus acestor ı̂ntrebări, de a găsi fiecare soluţie pentru un sistem cu m
ecuaţii şi n necunoscute. Abia apoi cercul acestor idei va fi complet.
Eliminarea produce numai un singur fel de a ı̂nţelege Ax = b. Obiec-
tivul nostru principal este de a obţine o ı̂nţelegere diferită şi profundă.
Acest capitol poate este mai dificil decât cel anterior dar duce la ”ini-
ma” algebrei liniare.
Pentru conceptul de spaţiu vectorial ı̂ncepem cu cele mai impor-
tante spaţii: R, R2 , . . . , Rn ; spaţiul Rn constă ı̂n toţi vectorii coloană
cu n componente. (Scriem R deoarece componentele sunt numere
reale.) R2 este reprezentat de planul xOy; cele două componente ale
vectorului sunt coordonatele x şi y ale punctului corespunzător. Cele
trei componente ale unui vector din R3 ne dau un punct din spaţiu
tridimensional. Spaţiul unidimensional este R1 .
Lucru important pentru algebra liniară este că extensia la n dimen-
siuni este directă. Pentru un vector din R7 avem nevoie doar de şapte
componente, chiar dacă geometria unui astfel de spaţiu este greu de
vizualizat. Între toţi vectorii, două operaţii sunt posibile:
Putem aduna orice doi vectori şi putem multiplica toţi vec-
torii cu scalari. Cu alte cuvinte, putem lua combinaţii liniare.
Adunarea este comutativă x + y = y + x; există un vector zero ce
satisface 0 + x = x; există un vector ”−x” ce satisface −x + x = 0.
Opt proprietăţi (incluzându-le pe acestea trei) sunt fundamentale; lista
completă este dată ı̂n Exerciţiul 5 de la sfârşitul acestei secţiuni.
Definitie 1.1. Un spaţiu vectorial real este o mulţime de vectori ı̂mpreună
cu regulile de adunare vectori şi multiplicarea cu numere reale.
Adunarea şi multiplicarea trebuie să producă vectori din spaţiu şi ei
trebuie să satisfacă cele opt condiţii. Normal, vectorii nostri aparţin
1
2 NOTE DE CURS

unuia dintre spaţiile Rn ; sunt coloane obişnuite de vectori. Dacă x =

(1, 0, 0, 3) atunci 2x(şi de asemenea x + x) are componentele 2, 0, 0, 6.
Definiţia formală permite şi altor lucruri să fie ”vectori”-dacă adunarea
şi multiplicarea sunt toate ı̂n regulă. Dăm trei exemple:
(1) Spaţiul infinit-dimnesional R∞ . Vectorii săi au un număr in-
finit de componente ca de exemplu x = (1, 2, 1, 2, . . . ). Adunarea
pentru x + y şi cx rămân neschimbate.

(2) Spaţiul matricelor cu trei linii şi două coloane În acest caz
”vectorii” sunt matrici. Putem aduna două matrici şi A + B =
B + A şi există o matrice zero etc. Acest spaţiu este aproape
la fel ca R6 .( Cele şase componente sunt aranjate ı̂n dreptunghi
ı̂n loc de coloană.) Orice alegere a lui m şi n ne dă, ca exemplu
similar, spaţiul tuturor matricelor cu m linii şi n coloane.

(3) Spaţiul funcţiilor f (x). Aici considerăm toate funcţiile f care

sunt definite pe un interval fixat, să zicem [0, 1]. Spaţiul include
f (x) = x2 , g(x) = sin x, suma lor (f + g)(x) = x2 + sin x
şi toţi multiplii precum 3x2 şi − sin x. Vectorii sunt funcţii şi
dimensiunea este cumva un infinit mai mare decât pentru R∞ .
Alte exemple sunt date ca exerciţii dar spaţiile vectoriale de care
avem cea mai mare nevoie sunt ı̂n altă parte-sunt ı̂n spaţiile stan-
dard Rn . Vrem să le descriem şi să explică de ce sunt importante.
Geometric, ne gândim la spaţiul tridimensional R3 şi alegem orice plan
ce trece prin origine. Acest plan este un spaţiu vectorial la rândul
său. Dacă multiplicăm din plan cu 3 sau −3 sau cu orice alt scalar
obţinem un vector ı̂n acelaşi plan. Acest plan ce trece prin (0, 0, 0)
ilustrază una dintre ideile fundamentale din algebra liniară: este un
subspaţiu al spaţiului original R3 .

2. Subspaţii vectoriale
Definitie 2.1. Un subspaţiu al unui spaţiu vectorial este o mulţime
nevidă ce satisface condiţiile pentru un spaţiu vectorial: combinaţiile
liniare rămân ı̂n subspaţiu
(1) Dacă adunăm orice doi vectori x şi y din subspaţiu atunci şi
x + y este ı̂n subspaţiu.

(2) Dacă ı̂nmulţim orice vector x din subspaţiu cu orice scalar c

atunci şi cx este ı̂n subspaţiu.
 ALGEBRA LINIARA 3

Să notăm faptul că am insistat asupra cuvântului spaţiu. Orice

subspaţiu este o submulţime care este ”ı̂nchisă” la adunarea şi multi-
plicarea cu scalari. Aceste operaţii verifică regulile spaţiului ”gazdă”,
ţinându-le ı̂n subspaţiu. Cele opt proprietăţi ce trebuiesc satisfăcute
ı̂n spaţiul mare vor fi satisfăcute automat ı̂n orice subspaţiu. Să notăm
că ı̂n particular vectorul zero trebuie să aparţină fiecărui sub-
spaţiu. Acest lucru se obţine luând c = 0.
Cel mai mic subspaţiu Z ce conţine numai vectorul zero este notat
cu Z este un spaţiu de dimensiune 0 conţinând doar originea. Verifică
cele două condiţii din definiţie deoarece 0 + 0 se află ı̂n acest spaţiu cu
un singur punct şi de asemenea multiplii c0. Acesta este cel mai mic
spaţiu vectorial posibil: mulţimea vidă nu este acceptată.
Dacă spaţiul original este R3 atunci subspaţiile posibile sunt uşor de
descris: R3 , orice plan ce trece prin origine, orice dreaptă ce trece prin
origine sau doar originea.
Diferenţa dintre o submulţime şi un subspaţiu este dată clar prin
exemple. În fiecare caz, putem aduna vectori şi să-i multiplicăm cu
scalari, fără a părăsi spaţiul?
Exemplul 2.2. Considerăm toţi vectorii din R2 ale cărui componente
sunt pozitive sau zero. Această submulţime este primul cadran al pla-
nului xOy; coordonatele satisfac x ≥ 0 şi y ≥ 0. Acesta nu este
un subspaţiu chiar dacă ı̂l conţine pe zero şi adunarea rămâne ı̂n
submulţime. Nu este verificată condiţia (2), deoarece dacă scalarul este
 T  T
−1 şi vectorul este 1 1 , multiplul cx = −1 −1 este ı̂n al treilea
cadran ı̂n loc de primul.
Dacă de exemplu includem şi cadranul trei ı̂mpreună cu primul atunci
ı̂nmulţirea cu scalari este ı̂n regulă. Orice multiplu cx va rămâne ı̂n
submulţime. Cu toate acestea nu este verificată prima condiţie (1)
 T  T  T
deoarece dacă adunăm 1 2 + −2 −1 obţinem −1 1 care nu
se află ı̂n niciunul dintre cadranele de mai sus. Cel mai mic subspaţiu
ce conţine primul cadran este tot R2 .
Exemplul 2.3. Începem cu spaţiu vectorial de matrici 3 × 3. Un
subspaţiu posibil este mulţimea matricelor inferior triunghiulare.
Un altul este mulţimea matricelor simetrice. A + B şi cA sunt in-
ferior triunghiulare dacă A şi B sunt şi ele sunt simetrice dacă A şi B
sunt simetrice. Bineı̂nţeles, matricea zero este ı̂n ambele subspaţii.

3. Spaţiul coloană al lui A

Ajungem la exemplele cheie, spaţiul coloană şi spaţiul nul ale unei
matrici A. Spaţiul coloană conţine toate combinaţiile coloanelor
4 NOTE DE CURS

matricei A. Acesta este un subspaţiu al lui Rm . Ilustrăm acest lucru

printr-un sistem cu m = 3 ecuaţii şi cu n = 2 necunoscute.
Combinaţii ale coloanelor egale cu b

   
1 0   b1
5 4 u = b2  .
v
2 4 b3

Cu m > n avem mai multe ecuaţii decât necunoscute şi de obicei

nu avem soluţii. Sistemul va fi compatibil doar pentru o submulţime
”foarte mică” de valori ale lui b. Un mod de a descrie această submul-
ţime mică este următorul.

Observatia 3.1. Sistemul Ax = b este compatibil dacă şi numai dacă

vectorul b poate fi scris ca o combinaţie de coloane ale lui A. Atunci b
este ı̂n spaţiul coloană.

Această descriere nu este altceva decât o rescriere a lui Ax = b cu

coloane:
Combinaţie de coloane

     
1 0 b1
u 5 + v 4 = b2  .
2 4 b3
 ALGEBRA LINIARA 5

Acestea sunt aceleaşi trei ecuaţii cu două necunoscute. Acum pro-

blema este: să determinăm numerele u şi v care multiplicate cu prima
respectiv cu a doua coloană să ni-l dea pe b. Sistemul este compati-
bil exact când aceşti coeficienţi există, iar vectorul obţinut (u, v) este
soluţia x.
Spunem că b este combinaţia coloanelor lui A. Prima coloană se
obţine dacă luăm u = 1 şi v = 0, a doua coloană se obţine dacă luăm
u = 0 şi v = 1. Dacă b = 0 atunci pentru u = v = 0 obţinem rezultatul
dorit.
Putem descrie toate combinaţiile a două coloane geometric: Ax = b
este compatibil dacă şi numai dacă b rămâne ı̂n planul generat de
cele două coloane. Dacă b nu rămâne ı̂n plan atunci nu există nicio
combinaţie a celor două coloane şi ı̂n acest caz sistemul nu are soluţie.
Ceea ce este important este că acest plan nu este numai o submulţime
a lui R3 , el este un subspaţiu. Este spaţiul coloană al lui A ce constă
ı̂n toate combinaţiile coloanelor. Se noatează cu C(A). Condiţiile (1)
şi (2) de la definiţia subspaţiului sunt uşor de verificat:
(1) Presupunem că b şi b0 sunt ı̂n spaţiul coloană, astfel Ax = b pen-
tru un x şi Ax0 = b0 pentru un x0 . Atunci A(x + x0 ) = b + b0 şi
astfel b + b0 este de asemenea o combinaţie a coloanelor. Spaţiul
coloanelor este ı̂nchis la adunare.

(2) Dacă b este ı̂n spaţiul coloană C(A) atunci şi cb este de asemena
ı̂n C(A), deaorece A(cx) = cb.
Pentru o altă matrice A, dimensiunea din Fig poate să fie diferită.
Cel mai mic spaţiu coloană posibil (care conţine doar un vector) provine
de la matricea zero A = 0.
Singurele combinaţii ale coloanelor sunt b = 0. La cealaltă extremă,
presupunem că A este matricea identitate 5 × 5. Atunci C(I5 ) este
tot R5 ; cele 5 coloane ale lui I5 pot fi combinate ı̂n aşa fel ı̂ncât să
producă orice vector 5-dimensional b. Acest lucru nu este deloc specific
numai matricei identitate. Orice matrice 5×5 nesingulară va avea
spaţiul coloană tot R5 . Pentru o astfel de matrice putem rezolva
Ax = b folosind metoda lui Gauss de eliminare; sunt 5 pivoţi. De aceea
orice b este ı̂n C(A) pentru o matrice nesingulară.
Putem vedea acum cum anume capitolul anterior este conţinut ı̂n
acest capitol. Au fost studiate matrici n × n ale căror spaţiu coloană
este Rn . Acum luăm ı̂n calcul şi matricele nesingulare precum şi pe
cele dreptunghiulare de orice formă. Atunci C(A) poate fi undeva ı̂ntre
spaţiul zero şi ı̂ntreg spaţiul Rm . Împreună cu spaţiul său perpendicular
ne oferă una din cele două abordări pentru a ı̂nţelege Ax = b.
6 NOTE DE CURS

4. Spaţiul nul al matricei A

A doua abordare a Ax = b este ”duală ” primei. Ne interesează nu
numai b dar şi soluţiile pe care le obţinem. Dacă b = 0 ı̂ntotdeauna
avem ca soluţie x = 0 dar mai pot exista o infinitate de soluţii pe lângă
aceasta. (Sunt ı̂ntotdeauna dacă sunt mai multe necunoscute decât
ecuaţii, n > m.) Soluţiile Ax = 0 formează un spaţiu vectorial
numit spaţiul nul al lui A.
Definitie 4.1. Spaţiul nul al unei matrice constă ı̂n toţi vectorii x
astfel ı̂ncât Ax = 0 şi se notează cu N (A). Acesta este un subspaţiu al
lui Rn aşa cum spaţiul coloană este un subspaţiu al lui Rm .
Prima condiţie (1) este verificată: dacă Ax = 0 şi Ax0 = 0 atunci
A(x + x0 ) = 0.
Condiţia (2) este de asemenea verificată: dacă Ax = 0 atunci A(cx) =
0. Ambele condiţii nu mai sunt verificate dacă ı̂n membrul drept nu
este 0. Doar soluţiile unei ecuaţii omogene (b = 0) formează un
subspaţiu. Spaţiul nul este uşor de determinat pentru exemplul de
mai jos;
   
1 0   0
5 4 u = 0 .
v
2 4 0
Prima ecuaţie ne dă u = 0 iar apoi cea de a doua duce la v =
0. Spaţiul nul conţine doar vectorul nul (0, 0). Această matrice are
”coloanele independente” idee ce apare ı̂n cele ce urmează. Situaţia
este alta dacă de exemplu a treia coloană este combinaţie a celorlalte
două:  
1 0 1
B = 5 4 9 .
2 4 6
B are acelaşi spaţiu coloană ca şi A. A treia coloană rămâne ı̂n planul
din Fig; este suma celor două coloane de vectori. Dar spaţiul nul
al lui B conţine vectorul (1, 1, −1) şi automat conţine orice multiplu
(c, c, −c): Spaţiul nul este o dreaptă
   
1 0 1   0
5 4 9 c c −c = 0 .
2 4 6 0
Spaţiul nul al lui B este dreapta cu toate punctele x = c, y = c,
z = −c. (Dreapta trece prin origine aşa cum trebuie să treacă orice
subspaţiu.) Vrem ca pentru orice sistem Ax = b să găsim C(A) şi
 ALGEBRA LINIARA 7

N (A). Vectorii b sunt ı̂n C(A) şi x ı̂n N (A). Vom calcula dimensiunile
acestor subspaţii şi o mulţime de vectori ce le generează.

5. Probleme propuse
1. Construiţi o submulţime a planului xOy R2 care este:
(1) ı̂nchisă la adunarea vectorilor şi la scăderea lor dar nu este
ı̂nchisă la multiplicarea cu scalari.

(2) ı̂nchisă la multiplicarea cu scalari dar nu este ı̂nchisă la adunarea

vectorilor.
Indicaţie Începem cu u şi v adunăm şi scădem din (1). Încercaţi cu
cu şi cv pentru (2).
2. Care dintre următoarele submulţimi ale lui R3 sunt de fapt
subspaţii?
(1) Planul vectorilor (b1 , b2 , b3 ) cu prima componentă b1 = 0.

(2) Planul vectorilor b cu b1 = 1.

(3) Vectorii b cu b2 b3 = 0 (aceasta este reuniunea a două subspaţii,

planul b2 = 0 şi planul b3 = 0).

(4) Toate combinaţiile vectorilor (1, 1, 0) şi (2, 0, 1).

(5) Planul vectorilor (b1 , b2 , b3 ) ce satisfac b3 − b2 + 3b1 = 0.

3. Descrieţi spaţiul coloană şi spaţiul nul pentru matricile
     
1 −1 0 0 3 0 0 0
A= , B= şi C = .
0 0 1 2 3 0 0 0
4. Care este cel mai mic subspaţiu al spaţiului matricelor 3 × 3 care
conţine toate matricele simetrice şi toate matricele inferior triunghiu-
lare? Care este cel mai mare subspaţiu care este conţinut ı̂n ambele?
5. Adunarea şi multiplicarea cu scalari trebuie să verifice următoarele
opt condiţii:
(1) x + y = y + x

(2) x + (y + z) = (x + y) + z

(3) Există un unic ”vector zero” astfel ı̂ncât x + 0 = x pentru orice

x.
8 NOTE DE CURS

(4) Pentru fiecare x există un unic vector −x astfel ı̂ncât x+(−x) =

0.

(5) 1x = x.

(6) (c1 c2 )x = c1 (c2 x).

(7) c(x + y) = cx + cy.

(8) (c1 + c2 )x = c1 x + c2 x.
• Presupunem că adunarea ı̂n R2 adaugă ı̂n plus 1 fiecărei com-
ponente, astfel că (3, 1) + (5, 0) este egal cu (9, 2) ı̂n loc de
(8, 1). Cu multiplicarea cu scalari neschimbată, ce condiţii nu
sunt verificate?

• Presupunem că (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) este definit ca fiind (x1 +

y2 , x2 + y1 ). Cu cx = (cx1 , cx2 ) care condiţie nu este verificată?
6. Fie P planul din spaţiu cu ecuaţia x + 2y + z = 6. Care este
ecuaţia planului P0 care trece prin origine şi care este paralel cu P ?
Sunt P şi P0 subspaţii ale lui R3 ?
7. Care dintre următoarele descrieri sunt corecte? Soluţiile x ale
 
  x1  
1 1 1   0
Ax = x2 =
1 0 2 0
x3

formează
(1) un plan.

(2) o dreaptă.

(3) un punct.

(4) un subspaţiu.

(5) N (A).

(6) C(A).
8. Arătaţi că mulţimea matricelor 2×2 nesingulare nu este un spaţiu
vectorial. Arătaţi de asemenea că nici mulţimea matricelor singulare
2 × 2 nu este un spaţiu vectorial.
 ALGEBRA LINIARA 9
 
2 −2
9. Matricea A = este un ”vector” ı̂n spaţiul tuturor ma-
2 −2
tricelor 2 × 2, M . Scrieţi vectorul zero din acest spaţiu, vectorul 12 A şi
vectorul −A. Ce matrici sunt ı̂n cel mai mic subspaţiu ce-l conţine pe
A?
10.
 
1 0
(1) Descrieţi un subspaţiu al lui M ce conţine A = dar nu
0 0
 
0 0
pe B = .
0 −1
(2) Dacă un subspaţiu al lui M conţine pe A şi B este neapărat că
ı̂l conţine şi pe I2 ?

(3) Descrieţi un subspaţiu al lui M care nu conţine nicio matrice

diagonală nenulă.
11. Descrieţi cel mai mic subspaţiu al matricelor 2×2 M care conţine
   
1 0 0 1
(1) şi .
0 0 0 0
   
1 0 1 0
(2) şi .
0 0 0 1
 
1 1
(3) .
0 0
     
1 1 1 0 0 1
(4) , , .
0 0 0 1 0 1
12. Fie P planul din R3 de ecuaţie x + y − 2z = 4. Originea (0, 0, 0)
nu este ı̂n P . Găsiţi doi vectori din P şi verificaţi dacă suma lor este
ı̂n P .
13. P0 este planul ce trece prin origine paralel cu P de la exerciţiul
anterior. Care este ecuaţia lui P0 ? Găsiţi doi vectori din P0 şi verificaţi
că suma lor este ı̂n P0 .
14. Cele patru tipuri de subspaţii ale lui R3 sunt planele, dreptele,
3
R sau Z care-l conţine doar pe (0, 0, 0).
(1) Descrieţi cele trei tipuri de subspaţii ale lui R2 .

(2) Descrieţi cele cinci tipuri de subspaţii ale lui R4 .

(3) Dacă S şi T sunt subspaţii ale lui R5 , intersecţia lor S ∩ T este
un subspaţiu al lui R5 .
10 NOTE DE CURS

15. Descrieţi C(A) pentru matricile particulare

     
1 2 1 0 1 0
A = 0 0 , B = 0 2 şi C = 2 0 .
0 0 0 0 0 0
 ALGEBRA LINIARA 11

6. Liniar independenţă, bază şi dimensiune

Numerele m şi n ne oferă o imagine incompletă legată de mărimea
sistemului. Rangul r este numărul de pivoţi din procesul de elim-
inare. Echivalent, U (forma eşalon pe linii) are r linii nenule. Rangul
ı̂nnumără liniile independente din A. Vom studia ı̂n continuare
(1) Liniar independenţa şi dependenţa.

(2) Închiderea unui subspaţiu.

(3) Baza unui subspaţiu.

(4) Dimensiunea unui subspaţiu.

6.1. Liniar independenţa. Dându-se o mulţime de vectori v1 , v2 ,. . . ,

vk ne uităm la toate combinaţiile lor liniare

c1 v1 + c2 v2 + · · · + ck vk .

Combinaţia trivială ı̂n care toţi ci = 0 evident produce vectorul zero:

0v1 + 0v2 + · · · + 0vk = 0.

Întrebarea este dacă aceasta este singura posibilitate de a produce 0.

Dacă da, atunci vectorii sunt independenţi. Dacă altă combinaţie a
vectorilor ne dă zero atunci vectorii sunt dependenţi.

Definitie 6.1. Dacă c1 v1 + c2 v2 + · · · + ck vk = 0 numai când c1 =

c2 = · · · = ck = 0 atunci spunem că vectorii v1 , v2 , . . . , vk sunt liniar
independenţi. Dacăoricare dintre c1 , c2 , . . . , ck este nenul atunci
spunem că vectorii v1 , v2 , . . . , vk sunt liniar dependenţi. Un vector
este o combinaţie a celorlalţi vectori.

Liniar dependenţa este uşor de vizualizat ı̂n spaţiul tridimensional

când toţi vectorii pleacă din origine. Doi vectori sunt dependenţi
dacă dacă rămân pe aceeaşi dreaptă. Trei vectori sunt dependenţi
dacă rămân ı̂n acelaşi plan. O alegere oarecare a trei vectori fără o
specificaţie anume ar trebui să producă liniar independenţa (nu ı̂ntr-
un plan). Patru vectori sunt ı̂ntotdeauna liniar dependenţi ı̂n R3 .

Exemplul 6.2. Dacă v1 = vectorulzero atunci mulţimea este liniar

dependentă. Putem alege c1 = 3 şi toţi ceilalţi ci = 0 aceasta este o
combinaţie netrivială care produce 0.
12 NOTE DE CURS

Exemplul 6.3. Coloanele matricei

 
1 3 3 2
A= 2 6 9 5
−1 −3 3 0
sunt liniar dependente deoarece a doua coloană este de trei ori prima.
Combinaţia coloanelor cu ponderile −3, 1, 0, 0 ne dă o coloană de
zerouri. Liniile sunt de asemenea liniar dependente, linia 3 este de
două ori linia 2 minus de cinci ori linia 1. (Aceasta este la fel ca şi
combinaţia de b1 , b2 , b3 care trebuie să se anuleze ı̂n dreapta pentru ca
sistemul Ax = b să fie compatibil. Altfel b3 − 2b2 + 5b1 = 0, a treia
ecuaţie nu ar fi 0 = 0.)
Exemplul 6.4. Coloanele matricei triunghiulare următoare sunt liniar
independente:
 
3 4 5
Niciun zero pe diagonală A = 0 1 5 .
0 0 2
Căutăm o combinaţie de coloane care să ne dea zero: rezolvă Ac = 0,
       
3 4 2 0
c1 0 + c2 1 + c3 5 = 0 .
0 0 2 0
Trebuie să arătăm că c1 = c2 = c3 = 0. Ultima ecuaţie ne dă c3 = 0,
următoarea ecuaţie ne dă c2 = 0 şi ı̂nlocuind ı̂n prima obţinem c1 =
0. Astfel N (A) conţine doar vectorul zero. Coloanele lui A sunt
independente exact când N (A) = {vectorul zero}.
Aplicăm aceeaşi abordare liniilor lui A, care sunt de asemenea inde-
pendente. Presupunem că
c1 (3, 4, 2) + c2 (0, 1, 5) + c3 (0, 0, 2) = (0, 0, 0).
Din primele componente găsim 3c1 = 0 sau c1 = 0. A doua componentă
ne dă c2 = 0 şi ı̂n final c3 = 0.
Liniile nenule ale oricărei matrici eşalon U trebuie să fie indepen-
dente. În plus, dacă scoatem coloanele care conţin pivoţii, acestea sunt
de asemenea liniar independente. În exemplul de mai devreme cu două
linii independente, două coloane independente
 
1 3 3 2
U = 0 0 3 1
0 0 0 0
coloanele pivot 1 şi 3 sunt independente. Nicio mulţime de trei coloane
nu este independentă şi ı̂n mod cert nici de patru. Este adevărat că
 ALGEBRA LINIARA 13

avem coloanele 1 şi 4 independente dar dacă ultimul 1 ar fi schimbat

cu 0 ele ar fi dependente. Numai coloanele cu pivoţi ne garantează că
sunt independente. Regula generală este:
Liniile r nenule ale unei matrici eşalon U şi ale matricei R
(matricea eşalon redusă) sunt liniar independente. Aşa sunt
cele r coloane care conţin pivoţi.
Exemplul 6.5. Coloanele matricei identitate n × n sunt independente:
 
1 0 0 ... 0
 0 1 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . 0 .
In =  
0 0 0 ... 1

Aceste
  coloane
  e1 , e2 ,.
.  . ,en reprezintă
  vectorii unitate; ı̂n R4 , e1 =
1 0 0 0
0 1 0 0
 , e2 =  , e3 =  , e4 =  .
0 0 1 0
0 0 0 1
Pentru a verifica o mulţime oarecare de vectori v1 , v2 ,. . . , vn pentru
independenţă, ı̂n punem ı̂n coloanele lui A. Apoi rezolvăm sistemul
Ac = 0, vectorii sunt dependenţi dacă există o soluţie alta decât c = 0.
Fără variabile libere (rangul n) nu există spaţiu nul ı̂n afară de c = 0,
vectorii sunt astfel independenţi. Dacă rangul este mai mic decât n, cel
puţin o variabilă liberă poate fi nenulă şi coloanele sunt dependente.
Un caz are o importanţă deosebită. Fie n vectori cu m componente
astfel că A este o matrice m × n. Presupunem că n > m. Sunt prea
multe coloane care să fie independente. Nu pot fi n pivoţi deoarece
nu sunt suficiente linii pe care aceştia să se afle. Rangul va fi mai mic
decât n. Orice sistem Ac = 0 cu mai multe necunoscute decât ecuaţii
are soluţii c 6= 0.
Observatia 6.6. O mulţime de n vectori din Rm trebuie să fie liniar
dependentă dacă n > m.
Exemplul 6.7. Trei coloane din R2 nu pot fi independente:
 
1 2 1
A= .
1 3 2
Rezolvăm Ac = 0,
 
1 2 1
A→U = .
0 1 1
14 NOTE DE CURS

Dacă ı̂i dăm valoarea 1 variabilei libere c3 , atunci substituţia inversă ı̂n
U c = 0 ne dă c2 = −1, c1 = 1. Cu aceste valori, prima coloană minus
a doua plus a treia ne dau zero, dependenţă.
6.2. Subspaţiul generat. Acum definim ce ı̂nseamnă pentru o mulţime
de vectori să generăm un spaţiu. Spaţiul coloană al lui A este generat
de coloane. Combinaţiile lor produc spaţiul ı̂ntreg.
Definitie 6.8. Dacă un spaţiu vectorial V constă ı̂n mulţimea tuturor
combinaţiilor vectorilor w1 , w2 ,. . . , wl atunci aceşti vectori generează
spaţiul. Orice vector v ∈ V este o combinaţie de w1 , w2 ,. . . , wl . Orice
v vine din w1 , w2 ,. . . , wl :

v = c1 w 1 + c2 w 2 + · · · + cl w l
pentru anumiţi coeficienţi c1 , c2 , . . . , cl .
Este permis ca o combinaţie diferită de w1 , w2 ,. . . , wl să ne dea
acelaşi vector v. ci -urile nu trebuie să fie unice deoarece mulţimea
generată poate fi excesiv de mare-poate include vectorul zero sau chiar
toţi vectorii.
Exemplul 6.9. Vectorii w1 = (1, 0, 0), w2 = (0, 1, 0) şi w3 = (−2, 0, 0)
generează un plan (planul x − y) din R3 . Primii doi vectori generează
de asemenea acest plan, ı̂n timp ce w1 şi w3 generează numai o dreaptă.
Exemplul 6.10. Spaţiul coloană al lui A este exact spaţiul generat
de coloanele sale. Spaţiul liniilor este generat de linii. Multiplicând
A cu orice x obţinem o combinaţie de coloane, Ax este un vector ı̂n
spaţiul coloană.
Vectorii e1 , e2 , . . . , en vin de la matricea unitate In şi generează Rn .
Orice vector b = (b1 , b2 , . . . , bn ) este o combinaţie a acestor coloane.
În acest exemplu ponderile sunt chiar componentele b1 , b2 , . . . , bn :
b = b1 e1 + b2 e2 + · · · + bn en . Dar şi coloanele altor matrici generează
de asemenea Rn .
6.3. Baza unui spaţiu vectorial. Pentru a decide dacă b este o
combinaţie de coloane, ı̂ncercăm să rezolvăm Ax = b. Pentru a de-
cide dacă coloanele sunt independente, rezolvăm Ax = 0. Generarea
implică spaţiul coloană şi independenţa spaţiul nul. Vectorii e1 , e2 , . . . ,
en generează Rn şi sunt liniar independenţi. Putem spune că ”niciun
vector din mulţime nu este irosit.” Acest lucru conduce către idea cru-
cială de bază.
Definitie 6.11. O bază pentru V este un şir de vectori care au simultan
două proprietăţi:
 ALGEBRA LINIARA 15

(1) Vectorii sunt liniar independenţi;

(2) Ei generează spaţiul V .

Această combinaţie a proprietăţilor este absolut fundamentală ı̂n

algebra liniară. Înseamnă că fiecare vector din spaţiu este o combinaţie
a vectorilor bazei, deoarece aceştia ı̂l generează. Mai ı̂nseamnă şi că
acea combinaţie este unică: dacă v =Pa1 v1 + · · · + ak vk şi dacă şi v =
b1 v1 + · · · + bk vk atunci diferenţa 0 = (ai − bi )vi . Acum independenţa
ı̂si joacă rolul, orice coeficient ai − bi trebuie să fie zero. De aceea,
ai = bi . Există o singură modalitate de a-l scrie pe v ca o combinaţie
liniară a vectorilor bazei.
Vectorii e1 , e2 , . . . , en nu formează unica bază din Rn . Un spaţiu vec-
torial are o infinitate de baze diferite. Dacă o matrice este inversabilă,
coloanele sale sunt independente-ele formează o bază pentru Rn . Cele
două coloane ale matricei nesingulare de mai jos formează o bază pen-
tru R2 :

 
1 1
A= .
2 3

Orice vector bidimensional este o combinaţie a acestor coloane (in-

dependente!).

Exemplul 6.12. Planul x−y din figura de mai jos este chiar R2 . Vec-
torul v1 este el ı̂nsuşi liniar independent dar nu-l generează pe R2 . Cei
trei vectori v1 , v2 , v3 generează R2 dar nu sunt independenţi. Oricare
doi dintre aceşti trei vectori, să zicem v1 şi v2 au ambele proprietăţi-
sunt generatori i̧ independenţi. De aceea ei formează o bază. Să notăm
ı̂ncă o dată că un spaţiu vectorial nu are o bază unică.
16 NOTE DE CURS

Exemplul 6.13. Aceste patru coloane generează spaţiul coloană al lui

U dar nu sunt independente:
 
1 3 3 2
Forma eşalon U = 0 0 3 1 .
0 0 0 0
Sunt multe posibilităţi pentru o bază dar propunem o alegere anume:
Coloanele care conţin pivoţii (ı̂n acest caz prima şi a treia, care core-
spund variabilelor principale) sunt o bază pentru spaţiul coloană. Aceste
coloane sunt independente şi este uşor de observat că generează spaţiul.
De fapt, spaţiul coloană al lui U este chiar planul x−y din R3 . C(U ) nu
este aceaşi ca spaţiul coloană C(A) ı̂nainte de eliminare-dar numărul
de coloane independente nu s-a schimbat.
Pe scurt: Coloanele oricărei matrice generează spaţiul său coloană.
Dacă sunt independente, ele sunt o bază pentru spaţiul coloană-dacă
matricea este pătratică sau dreptunghiulară. Dacă vrem ca coloanele să
fie o bază pentru tot spaţiul Rn atunci matricea trebuie să fie pătratică
şi inversabilă.

6.4. Dimensiunea unui spaţiu vectorial. Un spaţiu are o infinitate

de baze diferite dar există un lucru pe care ı̂l au toate acestea ı̂n comun.
Numărul vectorilor bazei este o proprietate a spaţiului ı̂nsuşi:
Definitie 6.14. Orice două baze ale spaţiului vectorial V conţin acelaşi
număr de vectori. Acest număr este dimensiunea lui V .
Trebuie să arătăm următorul lucru: Toate bazele posibile conţin
acelaşi număr de vectori. Planul x − y din figura de mai sus are doi
vectori ı̂n fiecare bază, dimensiunea fiind 2. În trei dimensiuni avem
nevoie de trei vectori, de-a lungul axelor x − y − z sau ı̂n alte trei
direcţii(liniar independente!). Dimensiunea spaţiului Rn este n. Spaţiul
coloană al lui U din exemplul anterior are dimensiunea 2, a fost un
subspaţiu bidimensional al lui R3 . Matricea zero este excepţională
deoarece spaţiul său coloană conţine doar vectorul zero. Prin convenţie
mulţimea vidă este o bază pentru acest spaţiu iar dimensiunea sa este
zero. Iată prima mare teoremă din algebra liniară:
Teorema 6.15. Dacă v1 ,. . . , vm şi w1 , . . . , wn sunt amândouă baze
pentru acelaşi spaţiu vectorial atunci m = n. Numărul de vectori este
acelaşi.
Demonstraţie. Presupunem că sunt mai mulţi w decât v, adică n > m.
Vrem să ajungem la o contradicţie. Cum v1 ,. . . , vm formează o bază
 ALGEBRA LINIARA 17

ei trebuie să genereze spaţiul. Astfel fiecare wj poate fi scris ca o

combinaţie de v1 ,. . . , vm . Dacă
w1 = a11 v1 + · · · + am1 vm
aceasta este prima coloană a matricei produs V A:
a
 
    .11
W = w1 w2 . . . wn = v1 v2 . . . vm  ..  = V A.
am1
Nu ştim fiecare aij dar ştim că este m × n. Cel de-al doilea vector
este şi el combinaţie de v1 ,. . . , vm . Coeficienţii din această combinaţie
completează cea de a doua coloană. a matricei A. Ideea este că A
are o linie pentru fiecare v şi o coloană pentru fiecare w. Există o
soluţie nenulă la Ax = 0 şi atunci V Ax = 0 care este W x = 0. O
combinaţie de w ne dă 0. w-urile nu pot forma o bază, deci nu putem
avea n > m. Dacă n < m atunci schimbăm v-urile cu w-urile şi repetăm
raţionamentul. Astfel nu ne rămâne decât că n = m. 
Observatia 6.16. Dimensiunea unui spaţiu este numărul de vectori
din orice bază.
Observatia 6.17. Într-un subspaţiu de dimensiune k nicio mulţime
cu mai mult de k vectori nu poate fi independentă şi nicio mulţime cu
mai puţin de k vectori nu poate să genereze spaţiul.
Începem acum cu o mulţime de vectori care este fie prea mică fie
prea mare şi ajungem la o bază:
Observatia 6.18. Orice mulţime liniar independentă din V poate fi
extinsă la o bază, adăugând vectori dacă este necesar. Orice mulţime
de generatori din V poate fi redusă la o bază, renunţând la vectori dacă
este cazul.
Ideea este că o bază este mulţimea maximală independentă. Nu
poate fi făcută mai mare fără să piardă independenţa. O bază este de
asemenea o mulţime generată minimală. Nu poate fi micşorată şi
ı̂ncă să mai genereze spaţiul.
7. Probleme propuse
Liniar independenţă şi liniar dependenţă.
1. Arătaţi că v1 , v2 , v3 sunt independenţi dar v1 , v2 , v3 , v4 sunt
dependenţi, unde
       
1 1 1 2
v1 = 0 , v2 = 1 , v3 = 1 , v4 = 3 .
0 0 1 4
18 NOTE DE CURS

Rezolvaţi c1 v1 + · · · + c4 v4 = 0 sau Ac = 0, unde A este matricea

care are ca coloane vectorii v1 , v2 , v3 , v4 .
2. Găsiţi cel mai mare număr posibil de vectori independenţi dintre
     
1 1 1
−1 0 0
 0  v2 = −1 v3 =  0 
v1 =      
0 0 −1
     
0 0 0
1 1 0
v4 = 
−1 v5 =  0  v6 =  1  .
    
0 −1 −1
Acest număr este——–al spaţiului generat de v-uri.
3. Arătaţi că dacă a = 0, d = 0 sau f = 0(3 cazuri), coloanele lui U
sunt dependente:
 
a b c
U = 0 d e  .
0 0 f
4. Dacă a, d, f din exerciţiul anterior sunt toate nenule, arătaţi
că singura soluţie la U x = 0 este x = 0. Atunci U are coloanele
independente.
5. Stabiliţi dependenţa sau independenţa
(1) vectorii (1, 3, 2), (2, 1, 3) şi (3, 2, 1).

(2) vectorii (1, −3, 2), (2, 1, −3) şi (−3, 2, 1).
6. Alegeţi trei coloane independente ale lui U . Apoi faceţi alte două
alegeri. Faceţi la fel pentru A. Aţi găsit baze pentru care spaţii?
   
2 3 4 1 2 3 4 1
0 6 7 0
 şi A = 0 6 7 0 .
 
U = 0 0 0 9 0 0 0 9
0 0 0 0 4 6 8 2
7. Dacă w1 , w2 , w3 sunt vectori independenţi, arătaţi că diferenţele
v1 = w2 − w3 , v2 = w1 − w3 şi v3 = w1 − w2 sunt dependente. Găsiţi o
combinaţie de v-uri care dă zero.
8. Dacă w1 , w2 , w3 sunt vectori independenţi, arătaţi că sumele
v1 = w2 + w3 , v2 = w1 + w3 şi v3 = w1 + w2 sunt independente.(Scrieţi
c1 v1 + c2 v2 + c3 v3 = 0 ı̂n termeni de w-uri. Găsiţi şi rezolvaţi ecuaţiile
pentru c-uri.)
9. Presupunem că v1 , v2 , v3 , v4 sunt vectori din R3 .
 ALGEBRA LINIARA 19

(1) Aceşti patru vectori sunt dependenţi deoarece——

(2) Doi vectori v1 şi v2 vor fi dependenţi dacă——

(3) Vectorii v1 şi (0, 0, 0) sunt dependenţi deoarece—–.

10. Găsiţi doi vectori independenţi din planul x + 2y − 3z − t = 0
din R4 . Atunci găsiţi trei vectori independenţi. De ce nu patru? Acest
plan este spaţiul nul pentru ce matrice?
Spaţiul generat de o mulţime de vectori. Luaţi toate combinaţiile
liniare ale vectorilor.
11. Descrieţi subspaţiul lui R3 (este o dreaptă sau un plan sau R3 ?)
generat de
(1) doi vectori (1, 1, −1) şi (−1, −1, 1).

(2) trei vectori (0, 1, 1), (1, 1, 0), (0, 0, 0).

(3) coloanele unei matrice 3 × 5 eşalon cu 2 pivoţi.

(4) toţi vectorii cu componente pozitive.

12. Vectorul b este ı̂n subspaţiul generat de coloanele lui A unde
este o soluţie la —–. Vectorul c este ı̂n spaţiul linie a lui A unde este
o soluţie la——. Adevărat sau fals: Dacă vectorul zero este ı̂n spaţiul
linie, liniile sunt dependente.
13. Determinaţi dimensiunea pentru
(1) spaţiul coloană a lui A;

(2) spaţiul coloană a lui U ;

(3) spaţiul linie al lui A;

(4) spaţiul linie al lui U .

Care două spaţii sunt la fel?
   
1 1 0 1 1 0
A = 1 3 1  şi U = 0 2 1 .
3 1 −1 0 0 0

14. v +w şi v −w sunt combinaţii ale vectorilor v şi w. Scrieţi v şi w ca

şi combinaţii de v − w şi v + w. Cele două perechi de vectori—–acelaşi
spaţiu. Când sunt o bază pentru acelaşi spaţiu?
20 NOTE DE CURS

15. Decideţi dacă următorii vectori sunt sau nu liniar independenţi

rezolvând c1 v1 + c2 v2 + c3 v3 + c4 v4 = 0, unde
       
1 1 0 0
1 0 0 1
v1 = 0 , v2 = 1 , v3 = 1 , v4 = 0 .
      
0 0 1 1
Decideţi şi dacă ei generează R4 , ı̂ncercând să rezolvaţi
c1 v1 + c2 v2 + c3 v3 + c4 v4 = (0, 0, 0, 1).
16. Pentru a stabili dacă b este ı̂n subspaţiul generat de w1 , . . . , wn ,
considerăm aceşti vectori ca fiind coloanele matricei A şi ı̂ncercăm să
rezolvăm Ax = b. Care este rezultatul pentru:
(1) w1 = (1, 1, 0), w2 = (2, 2, 1), w3 = (0, 0, 2), b = (3, 4, 5)?

(2) w1 = (1, 2, 0), w2 = (2, 5, 0), w3 = (0, 0, 2), w4 = (0, 0, 0) şi

orice b?
Bază
17. Dacă v1 , . . . , vn sunt liniar independenţi, spaţiul generat de
ei are dimensiunea ——. Aceşti vectori sunt —–pentru acest spaţiu.
Dacă vectorii sunt coloanele unei matrice m × n atunci m este —-decât
n.
18. Determinaţi o bază pentru fiecare dintre aceste subspaţii ale lui
4
R:
Toţi vectorii ale căror componente sunt egale.
19.Determinaţi trei baze diferite pentru spaţiu coloană al matricei
1 0 1 0 1
U = . Apoi găsiţi două baze diferite pentru spaţiul
0 1 0 1 0
linie al lui U .
20. U provine din A scăzând linia 1 din linia 3:
   
1 3 2 1 3 2
A = 0 1 1 şi U = 0 1 1 .
1 3 2 0 0 0
Găsiţi baze pentru cele două spaţii coloană. Găsiţi baze pentru cele
două spaţii linie.