Pentru o functie de gradul I precum 

f(x)=7⋅x+8, putem crea o inecuatie de

forma 7⋅x+8≥0 (sau ≤0).
Aceasta inecuatie nu este altceva decat expresia functiei pentru care vrem sa
calculam valorile lui x, care ne spun locurile unde functia este mai mica sau
mai mare decat 0. Si cand spunem ca functia este mai mare decat 0,
inseamna ca ne returneaza numere pozitive.

De ce?
Motivul principal pentru a crea inecuatia din expresia unei functii este de a
afla mai multe detalii despre functie. Mai exact, putem afla pentru ce valori
ale lui xfunctia va fi mai mare sau mai mica decat 0.

Nu trebuie neaparat sa facem acest lucru, ci doar daca ni se cere sau daca ne
intereseaza in mod special sa aflam pe ce interval functia returneaza valori
pozitive sau negative.
Ne putem imagina de fapt, ca orice inecuatie (de forma a⋅x+b≥0) are o
functie atasata, si atunci cand o rezolvam, aflam ceva despre functia care are
aceeasi expresie.

Cum calculam?
Rezolvarea se face in modul normal de calcul a unei inecuatii. Interpretarea e
apoi mai interesanta.
De exemplu sa spunem ca avem functia:
f(x)=32⋅x−45
si vom calcula pentru aceasta functie, cand ecuatia ei este mai mare decat 0,
si anume:
32⋅x−45≥0⇒
32⋅x≥45∣⋅2⇒
3⋅x≥85∣⋅13⇒
x≥815
Si ne rezulta ca functia f(x) este mereu mai mare decat 0 cand x≥815.
Asadar, 815 este punctul dupa care functia ne va returna doar valori
pozitive. Si daca ne uitam pe graficul functiei vedem ca 815(aproape 12)
reprezinta intersectia graficului cu axa Ox, deasupra careia, evident ca vom
gasi doar valori pozitive. 

Dar acest punct reprezinta si locul unde functia isi schimba semnul, lucru
despre care am discutat in lectia trecuta.
Asadar, solutia pentru inecuatia noastra 32⋅x−45≥0, este intervalul care
incepe din intersectia functiei cu axa Ox si continua catre +∞,

adica (815,+∞).
Dar in mod general, toate solutiile pentru astfel de inegalitati incep dintr-un
punct precum 815 si continua catre +∞ sau −∞.

Putem deduce o definite mai generala, ca fiind:

Solutia unei inecuatii de forma a⋅x+b≥0 (sau ≤0) este intervalul ce
incepe (sau se termina) cu −ba dar este in functie de a, dupa cum urmeaza: 
inegalitateaa>0a<0≥0[−ba,+∞)(−∞,−ba]≤0(−∞,−ba]
[−ba,+∞)
Haideti sa luam urmatorul exemplu ca sa vedem exact cum folosim acest
tabel.
Sa spunem ca avem functia g(x)=−23⋅x−2 si vrem sa aflam cand aceasta
este ≤0.
−23⋅x−2≤0
−23⋅x≤2
si pentru ca a este mai mic decat 0, atunci cand vom inmulti cu inversul lui
se va schimba semnul inegalitatii, si anume:
(−32)⋅(−23)⋅x≥2⋅(−32)

⇒x≥−3
Rezulta ca solutia este intervalul [−3,+∞)

Ecuația de gradul întâi, denumită și ecuație liniară, este o ecuație polinomialăde forma:

Rezolvati ecuatiile de gradul I:

Metoda de lucru: Se separa necunoscuta, trecand termenii dintr-o parte in alta cu semn
schimbat, apoi ecuatia se imparte la coeficientul lui x.
a) 3x-5=10 => 3x = 10+5 =>3x= 15=> x= 5
b) 7x+80= 10 => 7x = 10-80 => 7x = - 70 => x = -10

c) 3(x+4)=15 => 3x + 12 = 15 => 3x = 15-12 => 3x = 3 => x=1

Exemplu de reprezentare grafică a două ecuații liniare

adică este formată dintr-un termen constant și unul variabil. Se obține prin egalarea cu zero a
unei funcții algebrice de gradul întâi.

Soluția ecuației este unică, cu condiția ca a, coeficientul necunoscutei, să fie nenul, fiind dată de
fracția:
O ecuație de gradul întâi poate avea mai multe variabile. Mai multe ecuații de gradul întâi, într-un
număr egal cu numărul variabilelor, formează un sistem de ecuații liniare.
Rezolvati ecuatiile de gradul I:
Metoda de lucru: Se separa necunoscuta, trecand termenii dintr-o parte in alta cu semn
schimbat, apoi ecuatia se imparte la coeficientul lui x.
a) 3x-5=10 => 3x = 10+5 =>3x= 15=> x= 5

b) 7x+80= 10 => 7x = 10-80 => 7x = - 70 => x = -10

c) 3(x+4)=15 => 3x + 12 = 15 => 3x = 15-12 => 3x = 3 => x=1

 Rezolvati inecuatiile de gradul I:

a) 3x-5 > 10 => 3x > 10+5 =>3x > 15=> x> 5 

b) - 7x + 80 <10 => -7x < 10-80 =>-7x < - 70 => x >10 
Observatie:la impartirea unei inecuatii cu un numar negativ, sensul acesteia se schimba,adica
din a>b devine -a<-b.