Reguli de calcul cu radical Condiţii

La ecuaţii logaritmice se pune > , exemplu:

x+2 > 0
log2(x+2) + log2x = 3 => x Є (0, + ∞)
x>0

La ecuaţii cu radical se pune ≥ , exemplu:

2+x ≥ 0
2+x = x x ≥ 0 => x Є [0, + ∞)

Reguli de calcul cu puteri cmmmc Regula de 3 simplă

a1 = a cunoaştem 3 elemente din 4 şi dorim să îl aflăm

pe al 4-lea. Exemplu: ne trebuie 3 kg de zahăr
a0 = 1 pentru 7 prăjituri, câte kg de zahăr ne trebuie
pentru 9 prăjituri?
am • an = am+n 7
3=7 3 7 1 9 7 1 7
=> = => = = • =
am : an = am-n X=9 X 9 X 3 9 3 27
7 27 6
=> X-1 = 27 => X = 7 = 3 7 = 3,85
(am)n = am•n
sau
(a • b)n = an • bn
3=7 3 7 X 9 3•9 27
=> = => = => x = =
(a : b)n = an : bn X=9 X 9 3 7 7 7

an = am <=> n=m
deci rezultă ca pentru 9 prăjituri avem nevoie de
an = bn <=> a=b 3,85 kg de zahăr.

Semnele funcţiei

Funcţie de gradul I
ax + b = 0; ax = - b; x = - b / a
x -∞ - b / a +∞
f(x) semn contrar lui a 0 semnul lui a

Funcţie de gradul II

Cazul 1: ∆ > 0 => x1 ≠ x2

x -∞ x1 x2 +∞
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

Cazul 2: ∆ = 0 => x1 = x2
x -∞ x1 = x2 +∞
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
Subiecte de tip I
Cazul 3: ∆ < 0 => ecuaţia nu are rădăcini reale Numere reale
x -∞ +∞ Şiruri. Progresii
f(x) semnul lui a Funcţii (radical, exponenţială, logaritmică)
Ecuaţii. Inecuaţii
Combinatorică
Probabilităţi
Trigonometrie
Vectori
Geometrie analitică

Subiecte de tip II

Matrice. Determinanţi
Sisteme de ecuaţii liniare
Legi de compoziţie
Polinoame

Subiecte de tip III

Limite de funcţii
Asimptote
Funcţii continue
Funcţii derivabile
Primitive
Integrale
 formule pentru Subiecte de tipul I

Progresia aritmetică Progresia geometrică Logaritmi

A bn = b1• qn-1 unde q = raţia ax=N <=> X=logaN

an= a1 + ( n - 1)r n≥1
bn+1 = bn• q a>0 ; a≠1 ; A>0 ; B>0 ; m,nЄN*
[2a1 + ( n - 1)r]n loga A•B = logaA + logaB
Sn = bn+2 = bn• q • q
2 loga A:B = logaA - logaB
b2 = bn-1• bn-1
loga Am = m logaA
nb1 ,dacă q=1 loga 1:B = - logaB
Sn = (qn-1) loga a = 1 loga 1 = 0
b1 ,dacă q≠1
q-1
lg a = log10 a ln a = loge a ln e = 1

Permutări Aranjamente Combinări

Pn = n! = 1 • 2 • 3 • n prin convenţie 0! = 1 k n! unde n ≥ 1 Є N şi 0≤k≤n k n! unde n Є N şi 0 ≤ k ≤ n
An = Cn =
(n-k)! k!•(n-k)!
Ex 1: 5! + 2! = (1•2•3•4•5)+(1•2) = 120+2 = 122
0
An = 1
3! 1•2•3 1 0
Cn = 1
n
Cn = 1
k
Cn = Cn
n-k
Ex 2: = =
4! 1 • 2 • 3 •4 4
n
An = n! 0 1 2 n
100! 100! 1 Cn + Cn + Cn + ... + Cn = 2n
Ex 3: = =
101! 100! • 101 101

7! 4! • 5 • 6 • 7 Termenul general al dezvoltării

Ex 4: = = 210
4! 4! k
Tk+1 = Cn an-kbk
(n-1)! (n-1)! 1 1
Ex 5: = = =
(n+1)! (n-1)! •n•(n+1) n•(n+1) n2+n

Relaţiile lui Vieté (pentru polinom de grad II) Relaţiile lui Vieté (pentru polinom de grad III) Relaţiile lui Vieté (pentru polinom de grad IV)
b c
ax2 + bx + c = 0 |:a => x2 + x+ =0 ax3 + bx2 + cx + d = 0 ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = 0
a a
S1 = x1 + x2 + x3 + x4 = - b
S = x1 + x2 = - b x2 -Sx + P = 0 S1 = x1 + x2 + x3 = - b a
a sau a
=> S2 = x1x2 + x1x3 + x1x4 + x2x3 + x2x4 + x3x4= c
P = x1 • x2 = c a(X-x1)(X-x2) = 0 S2 = x1x2 + x1x3 + x2x3 = c a
a a
S3 = x1x2x3 + x1x2x4 + x1x3x4 + x2x3x4 = - d
S3 = x1 • x2 • x3 = - d a
a
Vârful parabolei asociate unei funcţii e
S3 = x1 • x2 • x3 • x4 =
a
x3 - S1x2 + S2x - S3 = 0
-b -∆ -b -∆
V 2a , 4a unde 2a este x, iar 4a este y. x4 - S1x3 + S2x2 - S3x + S4 = 0

Tabelul valorilor sin, cos, tg, ctg la 30°, 45°, 60° Cercul trigonometric Vectori
π = 180° y
π π π B AB = (xB-xA)i + (yB-yA)j
30°= 6 45°= 60°=
4 3
M
1 2 3 0A + 0B = (xB+ xA)i + (yB+yA)j
sin
2 2 2 r
3 2 1 A
cos 2 cos
2 2 C 0 P x Ecuatia dreptei ce trece prin un punct şi o pantă m
0M=r=1 π
3 2
tg 1 3 cos xy sin y
3 y - y0 = m(x - x0)
0°=1 A(1,0) 0°=0
3 π 0°
ctg 3 1 90°=0 B(0,1) 90°=1 x y2 - y1
3 180°=-1 C(-1,0) 180°=0 D m=
270°=0 D(0,-1) 270°=-1 3π x2 - x1
sin

380°=1 A(1,0) 380°=0 π = 180° 2

Trigonometrie [ i2 = c12 + c22 ] Ecuatia dreptei ce trece prin 2 puncte

Într-un ∆ABC unde C are 90°: Legea sinus pentru orice ∆: Legea cosinus pentru orice ∆: x - xA y - yA
a AB: =
a b c a2 = b2 + c2 - 2bc cos(A) xB - xA yB - yA
sin(A) = c = =
sin(A) sin(B) sin(C) b2 = a2 + c2 - 2ac cos(B)
b c2 = a2 + b2 - 2ab cos(C) sau matricial
cos(A) = c
Alte formule trigonometrice:
a sin(x) x y 1
tg(A) = sin(x)2 + cos(x)2 = 1 tg(x) =
b cos(x) AB: xA yA 1 =0
sin(A±B) = sin(A)cos(B)±cos(A)sin(B) 1 cos(x)
b
ctg(A) = a cos(A±B) = cos(A)cos(B)±sin(A)sin(B) ctg(x) = = xB yB 1
tg(x) sin(x)
 formule pentru Subiecte de tipul II

Matrice (determinantul, regula triunghiului) M3 Matrice (câteva proprietăţi) Matrice (inversa unei matrice) A-1
Transpusa unei matrice este matricea la care 1. Calculăm determinantul matricei (∆ ≠ 0).
1 a b c 2 a b c 3 a b c rândurile se înlocuiesc cu coloanele şi viceversa. 2. Scriem transpusa matricei (tA).
d e f d e f d e f 3. Calculăm elementele din matricea adjunctă
1. Determinantul unei matrice este egal cu
g h i g h i g h i (A*) la (tA);
determinantul matricei transpuse. A11 A12 A13

A* = A21 A22 A23

4 a b c 5 a b c 6 a b c 2. Determinantul este 0 dacă ... :
A31 A32 A33
d e f d e f d e f
a). ... toate elementele unui rând sau al unei
astfel: Aij = (-1) • det(dk) pentru fiecare din
i+j
g h i g h i g h i coloane sunt 0.
elementele matricei adjuncte, unde: Aij sunt
complemenţi algebrici, iar determinantul dk
b). ... 2 rânduri sau 2 coloane sunt identice.
se obţine prin suprimarea liniei şi a coloanei
a b c + 1 +2 + 3 - 4 - 5 - 6 aferente fiecărui element.
c). ... elementele a 2 rânduri sau 2 coloane
4. Se aplică formula finală: A-1 = 1 • A*
sunt proporţionale. det A
D= d e f = aei + dhc + bfg - ceg - bdi - ahf
g h i 3. Dacă 3 puncte dintr-un plan sunt transpuse
într-o matrice iar determinantul acesteia este 0 A-1 • A = In
atunci punctele sunt coliniare.

Matrice (înmulţirea) M3 Matrice (sistem liniar- metoda Cramer) Matrice (ecuaţii matriciale)
1. Calculăm determinantul matricei (∆ ≠ 0). Ecuaţia I: A•X=B
∆x ∆x ∆x
x1 = ∆ 1 x2 = ∆ 2 x3 = ∆ 3 soluţia ecuaţiei date: X = A-1 • B

∆ = det A
Ecuaţia II: X•A=B
∆x1 se obţine din înlocuirea coloanei coeficienţilor
proveniţi de la x1 din cadrul determinantului soluţia ecuaţiei date: X = B • A-1
matricei A cu coloana termenului liber, analog la
∆x2 şi ∆x3.

Legi de compoziţie

adunare (+) înmulţire (•)

Legea internă L.I. --> R V x,y Є R avem x+y Є R V x,y Є R avem x•y Є R
Asociativitatea A. --> R V x,y,z Є R avem (x+y)+z = x+(y+z) V x,y,z Є R avem (x•y)•z = x•(y•z)
Elementul neutru E.N. --> R V x Є R ; există 0 Є R a.î. x+0 = 0+x = x V x Є R, există 1 Є R a.î. x•1 = 1•x = x
Comutativitatea C. --> R V x,y Є R avem x+y = y+x V x,y Є R avem x•y = y•x
Distributivitatea D. --> R V x,y,z Є R avem x•(y+z) = x•y + x•z (factorul comun este inversa distributivităţii)

Elementul E.S. --> Z,Q V x Є Z,Q ; există -x Є Z,Q a.î. x+(-x) = -x+x = 0 unde -x este opusul lui x
simetrizabil
E.S. --> Q V x Є Q ; există x-1 Є Q a.î. x • x-1 = x-1 • x = 1
 formule pentru Subiecte de tipul III

Reguli de Derivare Rolul primei derivate R

1 (f ± g) | = f | ± g | Cu ajutorul primei derivate studiem monotonia

funcţiei (creşterea şi descreşterea funcţiei).

2 (λ f) | = λ f | 1 Calculăm f | (prima derivată)

3 (f • g) | = f | • g + f • g | 2 Rezolvăm ecuaţia f | (x) = 0 de unde rezultă

x ca fiind x0
f
|
f|•g-f•g|
4 = ,g≠0 3 În tabelul de variaţie notăm rezultatul sau
g g2
rezultatele de la x0 în xona x.

x -∞ x0 +∞
Derivatele funcţiilor simple f|

Elementare: Trigonometrice: f

1 c|=0 1 [sin(x)] | = cos(x) 4 Se trece la f| 0 în dreptul lui x0 şi se face

semnul funcţiei conform regulilor:
f| grad I; semnul opus lui a 0 semnul lui a
2 x|=1 2 [cos(x)] | = - sin(x) f| grad II; semnul lui a 0 semnul opus lui a

x -∞ x0 +∞
(xn) | = nxn-1 1
3 3 [tg(x)] | =
cos2(x) f|
+++++++ 0 ----------
f
-1
4 (ax) | = ax ln(a) 4 [ctg(x)] | =
sin2(x)
5 Se trece f(x0) la f în dreptul lui 0 şi se notează
1 în stânga şi dreapta lui f(x0) semnele sau
5 (e ) = e
x | x
5 [arcsin(x)] = |
în conform semnului funcţiei arătat
1-x2
deasupra.
n 1 -1
6 ( x) | = n 6 [arccos(x)] | = x -∞ x0 +∞
n xn-1 1-x2
f|
+++++++ 0 ----------
1 1
7 [ln(x)] | = 7 [arctg(x)] | = f f(x0)
x 1+x2

1 -1 În punctul f(x0) funcţia admite un minim sau

8 (logax) | = 8 [arcctg(x)] | =
x ln(a) 1+x2 un maxim cu excepţie în cazul în care funcţia
este strict crescătoare sau descrescătoare.
Derivatele funcţiilor compuse
Pentru funcţia compusă notăm în loc de x cu u
iar la rezolvare folosim aceaşi formulă ca şi la
derivatele funcţiilor simple dar înmulţim în plus
cu u | , exemplu:
(xn) | = nxn-1 => (un) | = nun-1 • u |