4.

Principiul invariantului

Invariantul este o mărime, o relaţie, sau o proprietate care rămâne neschimbată

în urma aplicării sau intervenţiei unei transformări.
Deci o situaţie iniţială este supusă în mod repetat unor transformări. De obicei
se cere să se demonstreze că în urma acestor transformări nu se poate ajunge la o
anumită formă. Aceasta se poate face alegând caracteristica obiectului care a fost supus
transformării, adică "invariantul" transformării. Dacă în final obiectul nu posedă
"invariantul" atunci el nu poate fi obţinut în urma transformărilor descrise.

Probleme rezolvate

R4.1. Într-un sistem cartezian xOy din punctul ( x, y ) este permisă

deplasarea într-unul din cele patru puncte: ( x − 1, y − 1) , ( x − 1, y + 1) , ( x + 1, x − 1) ,
( x + 1, y + 1) . Demonstraţi că din punctul (0,0) nu se poate ajunge prin deplasări
succesive în punctul (2003,2004).
Soluţie. Observăm că un punct ( x, y ) având suma coordonatelor x + y un
număr par se poate deplasa într-un punct având suma coordonatelor tot pară:
I. ( x − 1, y − 1) are suma coordonatelor x + y − 2
II. ( x − 1, y + 1) are suma coordonatelor x + y
III. ( x + 1, x − 1) are suma coordonatelor 2 x
IV. ( x + 1, y + 1) are suma coordonatelor 2 + x + y .
Punctul (0,0) are suma coordonatelor 0, deci un număr par, el se poate deplasa
succesiv în puncte cu aceeaşi paritate a sumei coordonatelor, deci nu se poate deplasa
în punctul (2003,2004) care are suma coordonatelor impară.
R4.2. O cameră are dimensiunile podelei de 7m şi 10m. În cele patru colţuri
ale camerei se aşează câte un dulap având baza pătrat cu latura de 1m. Să se arate că ce
rămâne din suprafaţa podelei nu poate fi acoperită cu plăci dreptunghiulare de
dimensiuni 3m×1m.
Soluţie. Se împarte camera într-o reţea de pătrate cu latura 1m pe care le
vopsim în trei culori: roşu, alb, negru ca mai jos:
RANRANRANR
ANRANRANRA
NRANRANRAN
RANRANRANR
ANRANRANRA
NRANRANRAN
RANRANRANR
Obţinem 24 de R, 23 de A, 23 de N. Eliminând colţurile rămân 20 de pătrăţele
roşii, 23 de pătrăţele albe, 23 de pătrăţele negre. Dar oricum am aşeza o placă de 3×1
ea acoperă un pătrăţel roşu, unul alb şi unul negru. Dacă s-ar putea acoperi suprafaţa cu

23
un număr întreg de plăci ar trebui să existe acelaşi număr de pătrăţele pentru fiecare
culoare.
R4.3. Pe o tablă scriem numerele de la 1 la 4n-1 (n≥1, n ∈ N ).
Printr-o operaţie înţelegem că ştergem două numere oarecare de pe tablă şi în locul lor
scriem valoarea absolută a diferenţei celor două numere. Să se demonstreze că după
4n-2 operaţii pe tablă rămâne un singur număr par.
Soluţie. La orice pas i, înainte de ştergerea a două numere x şi y, fie S i +1 suma
numerelor de pe tablă şi S i suma numerelor de pe tablă după ştergerea numerelor x şi
y. Atunci avem:
2 x, daca x < y
S i +1 − S i = x + y − | x − y |= 
2 y, daca x ≥ y
Deci S i +1 − S i este totdeauna un număr par. Suma:
(4n − 1) ⋅ 4n
1 + 2 + 3 + ... + 4n − 1 = = (4n − 1) ⋅ 2n
2
este un număr par, rezultă că S1 este tot un număr par. Dar S1 este ultimul număr de
pe tablă. Deci pe tablă a rămas un număr par.
R4.4. Se consideră numerele 3,1 + 3 ,1 − 3 . După un pas este permisă
scrierea a noi trei numere, înlocuind fiecare din numerele date prin semisuma celorlalte
două. Se poate efectua de câteva ori această operaţie, să se obţină tripletul
2, 2 + 3 , 2 − 3 ?
Soluţie. În acest caz rămâne invariantă suma numerelor. Dacă x, y, z sunt
y+z z+ x x+ y
numerele, atunci ele se înlocuiesc cu , , , ce au suma
2 2 2
x + y x + z y + z 2( x + y + z )
+ + = = x+ y+z
2 2 2 2
Suma numerelor iniţiale este 3 + 1 + 3 + 1 − 3 = 5 , iar suma numerelor
finale este: 2 + 2 + 3 + 2 − 3 = 6 . Deci plecând de la numerele 3,1 + 3 ,1 − 3 nu
se poate ajunge la numerele 2, 2 + 3 , 2 − 3 .
R4.5. Considerăm numerele: 1, 2, 3,..., 2001. Alegem două numere x şi y din
xy
cele de mai sus şi le înlocuim cu z = . Repetăm procedeul cu alte două
1+ x + y
numere, ş.a.m.d. Demonstraţi că după 2000 de paşi se obţine întotdeauna acelaşi număr
(indiferent de modul în care luăm perechile). Care este acest număr?
xy
Soluţie. Din z= obţinem z + xz + yz = xy , de unde avem
1+ x + y
xyz + z + xz + yz = xyz + xy , deci yz ( x + 1) + z ( x + 1) = xy ( z + 1) ⇔

24
( x + 1)( yz + z ) = xy ( z + 1) ⇔ z ( x + 1)( y + 1) = xy ( z + 1) , care se mai poate scrie
( x + 1)( y + 1) z + 1 x +1 y +1 1
= , deci ⋅ = 1 + sau
xy z x y z
 1  1  1
1 + 1 +  = 1 + .
 x  y  z
Dacă notăm cu x1 , x2 ,..., xn numerele existente la un moment dat, atunci
expresia
 1  1  1
E = 1 + 1 + ...1 + 
 x1  x2   xn 
este invariantă. Dacă xeste ultimul număr, avem:
 1  1   1  2 3 2002 1
1 + 1 + ...1 +  = ⋅ ... = 1+
 1  2   2001  1 2 2001 x
1 1
Deci 2002 = 1 + , de unde x = .
x 2001
R4.6. Pe o tablă sunt scrise numerele: 1, 2, 3,..., 1986, 1987. La fiecare pas se
şterg câteva numere şi se scrie restul dat de suma numerelor şterse la împărţirea cu 7.
La un moment dat, au rămas pe tablă două numere, unul dintre ele fiind 987. Care este
acel număr?
Soluţie. În acest caz invariantul este restul dat la împărţirea cu 7 de suma:
1+2+3+...+1986+1987=1987⋅7⋅142, adică zero.
Dacă x este numărul cerut, rezultă că x+987 se divide cu 7, de unde x se divide
cu 7. Fiindcă 987 nu poate fi restul la împărţirea cu 7, atunci x trebuie să fie acest rest
şi deci x ≤ 6 . Pentru că x se divide cu 7, rezultă x = 0 .

25