Ÿ10.

Baza si dimensiunea spatiului liniar

1o . Denitiile bazei si dimensiunii spatiului.

Denitie. Spatiul liniar V se numeste n - dimensional, daca n el exista n vectori liniar independenti si nu
exista mai mult de n vectori liniar independenti. Numarul n se numeste dimensiunea spatiului.
Evident, spatiul liniar V2 al tuturor vectorilor din plan are dimensiunea 2; spatiul V3 al tuturor vectorilor
din spatiu are dimensiunea 3. Un spatiu liniar se va numi nit - dimensioinal , daca el are dimensiunea nita.
Un spatiu se va numi innit - dimensional, daca n el exista sisteme de vectori liniar independenti cu orice
numar de vectori. Drept exemple de spatii innit - dimensionale pot servi spatiul tuturor functiilor continue pe
un segment [a, b] si spatiul tuturor polinoamelor.
Denitie. Sistemul de n vectori liniar independenti dintr-un spatiu n - dimensional se va numi baza a acestui
sistem.
Importanta bazei unui spatiu liniar rezulta din urmatoarea armatie.
Teorema 1. Oricare vector x al unui spatiu liniar n - dimensional poate  reprezentat n mod unic sub
forma unei combinatii liniare a vectorilor acestei baze.
Demonstratie. Fie e1 , e2 , . . . , en o careva baza a spatiului n - dimensional V si e x un vector arbitrar din
V . Cum dimensiunea spatiului este n, vectorii e1 , e2 , . . . , en , x sunt liniar dependenti, prin urmare, exista
numerele α1 , α2 , . . . , αn , α, nu toate egale cu 0, astfel ncat
α1 e1 + α2 e2 + . . . + αn en + αx = 0. (1)
Evident, α ̸= 0; n caz contrar, din (1) ar reiesi ca vectorii e1 , e2 , . . . , en sunt liniar dependenti. Din (1) se aa
α1 α2 αn
x = − e1 − e2 − . . . − en .
α α α
αi
Notand − = xi , pentru i = 1, 2, . . . , n, se obtine
α
x = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xn en . (2)
Astfel, vectorul x este o combinatie liniara a vectorilor din baza e1 , e2 , . . . , en . Pentru a aata unicitatea acestei
reprezentar vom presupune, prin absurd, ca x mai are o asemenea reprezentare
x = y1 e1 + y2 e2 + . . . + yn en . (3)
Scazand (2) din (3), se obtine
0 = (y1 − x1 )e1 + (y2 − x2 )e2 + . . . + (yn − xn )en .
Cum vectorii e1 , e2 , . . . , en sunt liniar independenti, rezulta y1 − x1 = 0, y2 − x2 = 0, . . . yn − xn = 0,
adica y1 = x1 , y2 = x2 , . . . , yn = xn . Reprezentarea vectorului x sub forma (2) este unica. Teorema este
demonstrata.
Numerele x1 , x2 , . . . , xn constituie coordonatele vectorului x n baza vectorilor e1 , e2 , . . . , en . Se va nota:
x = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Exemple. In spatiul V2 al tuturor vectorilor din plan n calitate de baza se pot lua oricare doi vectori
necoliniari. In particular, acestea pot  vectorii e1 = ī = (1, 0), e2 = j̄ = (0, 1). In spatiul V3 al tuturor
vectorilor din spatiu drept baza pot servi oricare trei vectori necoplanari, n particular, e1 = ī = (1, 0, 0), e2 =
j̄ = (0, 1, 0), e3 = k̄ = (0, 0, 1). In spatiul Rn al tuturor sirurilor ordonate de numere reale n calitate de baza
se poate lua sistemul de vectori
e1 = (1, 0, . . . , 0),
e2 = (0, 1, . . . , 0,
... ... ...
en = (0, 0, . . . , 1).
Pentru vectorii, determinati de coordonatele lor ntr-o careva baza, adunarea si nmultirea la un numar se
efectueaza fara dicultate. Daca x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) si α ∈ R, atunci:
x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ); la adunarea vectorilor se aduna coordonatele lor respective;
αx = (αx1 , αx2 , . . . , αxn ); la nmultirea vectorului cu un numar coordonatele lui se nmultesc la acest numar.
Intr-un anumit sens, urmatoarea teorema este inversa teoremei 1.
Teorema 2. Daca vectorii e1 , e2 , . . . , en din spatiul V sunt liniar independenti si oricare vector x ∈ V se
exprima liniar prin e1 , e2 , . . . , en , atunci acesti vectori formeaza o baza n V .
2o . Izomorsmul spatiilor liniare.
1
 Denitie. Doua spatii liniare V si V ′ se numesc izomorfe, daca ntre elementele lor se poate stabili o
corespondenta biunivoca astfel ncat, daca x ↔ x′ si y ↔ y ′ , unde x, y ∈ V, x′ , y ′ ∈ V ′ , atunci x + y ↔ x′ + y ′
si pentru oricare α ∈ R, αx ↔ αx′ .
Cu x ↔ x′ s-a notat faptul, ca elementului x din V i corespunde elementul x′ ∈ V ′ . Cerintele din denitie
se scriu mai compact: (x + y)′ = x′ + y ′ si (αx)′ = αx′ . Cuvantul izomorsm este de origine graca (isos ½egal
si morphe ½forma) si nseamna ca structurile algebrice (n cazul dat, spatiile liniare) sunt la fel, de aceeasi
forma si se deosebesc doar prin natura elementelor.
Teorema 3. Doua spatii liniare sunt izomorfe atunci si numai atunci, cand ele sunt de aceeasi dimensiune.
Demonstrare. Fie V si V ′ doua spatii n-dimensionale si e e1 , e2 , . . . , en o baza a spatiului V , iar
e1 , e′2 , . . . , e′n o baza a spatiului V ′ . Fiecarui vector x = x1 e1 + x2 e2 + . . . + xn en din V i se va pune n
′

corespondenta vectorul x′ = x1 e′1 + x2 e′2 + . . . + xn e′n din V ′ . Coecientii combinatiilor liniare ale vectorilor
x si x′ sunt aceiasi, deci corespondenta este biunivoca. Din corespondenta stabilita imediat rezulta, ca daca
x ↔ x′ si y ↔ y ′ , atunci x + y ↔ x′ + y ′ si αx ↔ αx′ , α ∈ R. Astfel, armatia teoremei este demonstrata.
Conform acestei teoreme, dimensiunea este unica caracteristica a spatiului liniar. Spatiul n - dimensional
poate  identicat cu spatiul Rn al tuturor sirurilor de n numere reale. Doua spatii de aceeasi dimensiune ar
putea sa se deosebeasca doar prin natura elementelor. In cele ce urmeaza, spatiul n - dimensional se va nota
cu Rn , indiferent de natura elementelor lui.
E bine de retinut: spatiul n - dimensional Rn nu este spatiul zic care ne nconjoara si care este R3 .
3o . Subspatii ale spatiului liniar. Fie V un spatiu liniar. Submultimea V1 ⊆ V se numeste subspatiu al
spatiului V , daca V1 este un spatiu liniar n raport cu aceleasi operatii de adunare si nmultire la un numar,
care sunt n V .
Oricare spatiu contine doua subspatii, numite improprii. Acestea sunt: subspatiul, care consta doar din
elementul 0 si nsusi spatiul.
Pentru a verica daca submultimea V1 ⊆ V este un subspatiu, e necesar de vericat doar ndeplinirea a
doua conditii:
1. daca x, y ∈ V1 , atunci si x + y ∈ V1 ;
2. ∀x ∈ V1 si ∀α ∈ R produsul αx ∈ V1 .
Intr-adevar, 0 · x = 0; 0 ∈ V1 . Apoi, −x = (−1) · x ∈ V1 . Prin urmare, vectorul nul si cel opus apartin submultiii
V1 . Celelalte conditii, ind ndeplinite n V , se ndeplinesc si n V1 .
Dimensiunea oricarui subspatiu nu poate depasi dimensiunea spatiului.
Exemple. 1. Spatiul V2 al vectorilor din plan este un subspatiu n spatiul V3 al vectorilor din spatiu.
2. Spatiul Pn al tuturor polinoamelor de grad nu mai mare ca n este un subspatiu n spatiul C al tuturor
functiilor continue pe un segmant xat [a, b]. Spatiul Pn are dimensiunea n + 1, iar spatiul C este innit -
dimensional.
3. Spatiul P al tuturor polinoamelor este un subspatiu n spatiul C al tuturor functiilor continue pe un
segment [a, b] sau pe toata axa numeric a. Atat P , cat si C sunt spatii innit - dimensionale.
Pentru subspatii se denesc anumite operatii. Fie V1 si V2 doua subspatii ale spatiului V .
1. Intersectia, V1 ∩ V2 este multimea tuturor vectorilor, ce apartin atat V1 , cat si V2 .
Evident, V1 ∩ V2 de asemenea este un subspatiu n V .
2. Suma subspatiilor, V1 + V2 este multimea tuturor vectorilor de forma x + y , unde x ∈ V1 , y ∈ V2 .
Suma a doua subspatii din V este tot un subspatiu. Intr-adevar, e x, y ∈ V1 + V2 , adica x = u1 + v1 ,
y = u2 + v2 , unde u1 , u2 ∈ V1 si v1 , v2 ∈ V2 . Atunci
x + y = (u1 + v1 ) + (u2 + v2 ) = (u1 + u2 ) + (v1 + v2 ).
Cum u1 + u2 ∈ V1 , v1 + v2 ∈ V2 , suma x + y ∈ V1 + V2 .
Daca α ∈ R, atunci αx = α(u1 + v1 ) = αu1 + αv1 . Dar αu1 ∈ V1 , αv1 ∈ V2 , deci αx ∈ V1 + V2 .
Inca o modalitate de a obtine subspatii consta n urmatoarele. Fie a1 , a2 , . . . , ak o multime de vectori din
V . Atunci multimea V ′ a tuturor combinatiilor liniare ale acestor vectori este un subspatiu n V . Intr-adevar,
suma a doua combinatii liniare de asemenea este o combinatie liniara, iar produsul unei asemenea combinatii
cu un numar real este tot o combinatie liniara. Spatiul V ′ astfel obtinut se numeste spatiu, it generat de vectorii
a1 , a2 , . . . , ak . Acest subspatiu este cel mai mic subspatiu, ce contine acesti vectori. El mai poate  prezentat
si ca intersectia tuturor subspatiilor din V , care contin vectorii a1 , a2 , . . . , ak .