ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURE~TI

[Link].
LUIZABADIN

[Link].
MIHAELA CARPU$CA

[Link].
GRIGORE CIUREA

Coordonator: RADU $ERBAN

ALGEBRA LINIARA
CUlEGERE DE 'ROBLEME

EdituraASE
BUCURE$TI
1999

CUPRINS
Pag.

INTRODUCERE.........................................................

Contributia autorilor:

Capitolul 1

SPATII VECTORIALE............. ............ ......

1.1. Notiuni teoretice.... ............ ................
1.2. Probleme rezolvate............................
1.3. Probleme propuse.............................

7
7
12
77

Capitolul2

SPATII LlNIARE EUCLIDIENE...................

2.1. Notiuni teoretice.............. ..................
2.2. Probleme rezolvate............................
2.3. Probleme propuse.............................

88
88
92
103

Capitolul 3

OPERATORI LlNIARI.. ...... ................. ......

3.1. Notiuni teoretice................................
3.2. Probleme rezolvate...................... ......
3.3. Probleme propuse.............................

111
111
120
198

PRINCIPIUL CONTRACTIEI........ ........ ......

4.1. Notiuni teoretice................................
4.2. Probleme rezolvate............................
4.3. Probleme propuse.............................
Bibliografie
.........................................................

226
226
226
239
241

[Link]. LUIZA BADIN: Capitolul1 ~i 4

[Link]. MIHAELA CARPU$CA: Capitolul 3
[Link]. GRIGORE CIUREA: Capitolul 2
COORDONATOR: [Link]. RADU $ERBAN

Capitolul 4

ISBN 973 - 9462 - 54 - 5

INTRODUCERE

Prezenta culegere de probleme de algebra liniara

umple un gol in posibilitati/e de instruire a studenti/or de
la facultatile economice.
Culegerea are patru capitole: Spatii vectoriale, Spatii
euclidiene, Opera tori liniari i Principiul contractiei.
in cadrul fiecarui capitol sunt prezentate pe scurf
notiunile teoretice apoi sunt complet rezolvate un numar
semnificativ de probleme. Fiecare capitol se incheie cu
numeroase probleme propuse, insotite de indicat;; i
raspunsuri.
Culegerea se adreseaz8, in primul rand, studenti/or
Facultatii de Cibemetica, Statistica i Informatica
Economica fiind, in acelai timp, uti/a studentilor tuturor
celorlalle facullati cu profiJ economic.

Autorii

Spatii vectoriale

Capitolul1

SPATII VECTORIALE

1.1. Notiuni teoretice

Fie V * 0 ~i K un corp. Se definesc doua operatii:
1. operatia interna II + II : V x V ~ V (x, y) ~ x + y
2. opera1ia externa II
K x V ~ V (a, x) ~ ax , a E K.
(V, K) se nume$te spatiu vectorial (liniar) peste corpul K daca ve
rifica urmatoarele axiome:
1. (V, +) este grup abelian 'In care elementul neutru este v
ectorul nul Ov.
2.1. (a + ~) . x = ax + ~x (\7') a , P E K, (\7')a E V
2.2. u(x + y) = aX +uy
(\7') a E K, (\7') x, Y E V
2.3. a(px) = (a.p)x
(\7') Ct , !3 E K, (\7') x E V
2.4. (3) 1 E K astfel'lncat 1 x = x (\7') x E V
\I

Combina1ie liniara
Fie V un spatiu vectorial peste corpul K
time nevida. Vectorul v E V scris sub forma
v=

I;u.,vp

Vi

ES,

Ct.;

EK, i= 1,X se

~i

S cV 0 submul-

nume~te combinatie Iiniara

1",, 1

finita de vectori din S.

Sistem liniar independent

In spatiul vectorial (V, K), S = {VI, V2, ... , Vn } C V
se nume~te sistem liniar independent daca ~i numai daca:
7

Capitolul1

Spati i vectoriale
n

'LaiVi = Oy :::> a! = a 2 = ... = an =

unde aiE K (\7') i = 1,n

i=!

(orice combinatie Iiniara nula de vectori din S se face numai cu

scalarii toti nul i).
o familie de vectori (Vi)iEI c V este liniar independenta In
spatiul vectorial (V, K) daca orice sistem finit de vectori ai famili
ei este liniar independent.

Capitolul1

Spatii vectoriale

8 baza ~ 8 sistem liniar independent maximal ((V) 8'c V

sistem liniar independent, 8' :::) 8 :::> 8' = 8) ~ 8 sistem de
generatori minimal '\!) 8'c V sistem de generatori, 8'[Link]>8' = 8).

. Dimensiune
Cardinalul unei baze B a spatiului vectorial (V, K) se
nume~te dimensiunea spatiului (V, K) ~i se noteaza dim(V j K) sau,

simplu, dimV. (V,K) este finit dimensional daca dimV este finita.

Sistem liniar dependent

Sistemul de vectori {VI. V2, ... , vn}c V
este liniar dependent in spatiul vectorial (V, K) daca (3) 0,1,0,2, ...
an E K, nu toti nUIi, astfelincat sa avem:
n

'LajVi =Oy

Teorema
bazei
dimensionale

spatii

vectoriale

finit

intr-un spatiu vectorial finit dimensional nenul (V, K), orice

vector se exprima in mod unic ca 0 combinatie liniara a vectorilor
unei baze B = {b 1, b2, ... , bn} a spatiului vectorial.
n

i=!

(\7') x E V (3)! 0,1, 0,2, ... , an E K, astfel incat v = 'Lajbj .

(exista 0 combinatie liniara nula a vectorilor sistemului cu nu toti

scalarii nuli).
o familie (Vi)iel C V de vectori din V este liniar dependenta
daca nu este liniar independenta, adica daca contine un sistem
finit de vectori liniar dependenti.

Sistem de generatori
Un sistem G c V de vectori constituie un sistem de
generatori pentru spatiul vectorial (V, K) daca orice vector din V
este combinatie liniara finita de vectori din G, adica:

(\7') v E V, (3) ai, a2, ... , an E K astfel incat v =

t a lgi unde {g1, g2,

I~I

Baza

o multime 8

pentru

c V se

nume~te baza a spatiului vectorial:

(V, K) daca:
1. 8 este sistem liniar independent;
2. 8 este sistem de generatori.
8

i =!

ai, i = 1, n se numesc coordon;:ltele lui v in baza B.

Se noteaza: VB (ai, 0,2, ... , an)t

Coordonatele unui vector in bazi noui

Fie (V, K) spatiu vectorial cu dimV n ~i B = {b 1, b2, ... , bn}

baza In V . Fie x E V ~i XB = (ai, 0,2, ... , an)t. Fie noua baza, 8' =
{b'i, b'2, ... , b'n}, b 1B (C1i, C2i, .. . , Cni)\ b2b (Ci2, C22, ... , Cn2)t, ... ,
b nB (Cin, C2n,, c nn ) C (Cij) 1 :.: : i, j :.: : ,n se nume~te matrice de
i
trecere de la baza B la baza B'. Atunci XB' = C- . XB.

Lema substitutiei
Fie (V,K) un spatiu vectorial de dimensiune finita n. Fie E =
{ei,e2, ... , en} 0 baza a lui V. Fie UEV, u = A1e1+"'+ Ai-iei1+Ai e i+ Ai+1 e i+i + ... +Anen.
Atunci: 1) multimea E* = {e1, ... ,ei-i, u, ei+1, ... , en} formeaza
o baza a lui V daca ~i numai daca Ai O.
2) Daca XE V are in baza E coordonatele X E (0,1, ... , ai-1.
ai, ai+i, .. . , an) T atunci in baza E*, vectorul x are coordonatele:

Capitolul1

Spatii vectoriale

X E*

=(a .

a .A i

1 , ,

.)
d

.
a i-I ,ai' a i+1 , , a n un e: a 1

a ..
= -t
l?1
I

aj

A.a .

Ai

I,

pentru J

. .

I."

Sp(A)

Sp(A) este subspaliu vectorial al lui V.

Daca . W 1 i W 2 sunt subspalii ale spa\iului vectorial V
atune;:

b) f(ax) = af(x) (\if) aE K, (\if) x E X (f este

omogena)

Teorema dimensiunii sumei de subspatii vectoriale

2) f este bijectiva.
C

Subspatii vectoriale
Fie (V, K) un spa\iu vectoriall?i W 0 submul\ime nevida a lui
V. W se numete subspatiu vectorial al lui V daca:
1) x + YEW (\if) x, YEW
2) ax E W
(\if) a E K, (\if) x E W.
sau echivalent, ax + py E W (\1') a,p E K, (\if) x, YEW.

Subspatiu generat de 0 submultime

Fie (V, K) spatiu vectoriall?i A c V, A * 0.
Se numel?te subspaliu generat de A sau acoperire liniara a
lui A l?i se noteaza Sp(A) sau L(A) , multimea tuturor combinaliilor
liniare finite de vectori din A.

10

1. W 1 + W2 {V1 + V2 V1 E W 1, V2 E W 2 } este subspa\iu

vectorial al lui V
2. W 1 n W 2 este subspa\iu vectorial allui V
3. W 1 U W 2 nu este neaparat subspatiu vectorial, dar
Sp(W1 u W2) W 1 + W 2

Orice doua spatii vectoriale finit dimensionale, peste acelal?i

corp K l?i avand aceeal?i dimensiune, sunt izomorfe.
Observatie: dimV n => V - Kn.

... , an E K, (3) V1, V2, ... ,

vn E A astfel Tncat v == Lajv j }

ad itiva)

Teorema de izomorfism

=L(A) ={v E V ! (3) a1, a2,

n

n; J*'

Izomorfism de spatii vectoriale

Fie (X, K), (Y, K) spatii vectoriale finit dimensionale.
f: X ~ Y se numel?te izomorfism de spatii vectoriale daca:
1) f este morfism: a) f(x + y)
f(x) + fey) (\if) x, y E X (f este

Capitolul1

Spatii vectoriale

Fie (V, K) un spa\iu vectorial de dimensiune finita i V 1, V 2

V subspatii vectoriale ale lui V. Atunci:
dim(V1 + V 2) = dimV1 + dimV2 - dim(V1 n V2)

Suma directa
Fie (V, K) spatiu vectorial de dimensiune finita ~i W, Wi, W 2,
..., Wn C V subspa\ii vectoriale.
W este suma directa a subspa\iilor W1, W 2 , ... , Wn daca (\if)
__

WE W (3) Wi E Wi i == l , n, unici astfellncat

= LW i

11

Se scrie W = W 1 EE> W 2 EE> ... EE> Wn =

EB Wi
j=l

Daca W = W 1 EE> W 2 atunci W 1 l?i W2 se numesc subspatii

suplimentare.
Teorema. Urmatoarele afirma\ii sunt echivalente:

1) W=EBW
le i

11

Capitolul1

Spatii vectoriale
n

3) W=

Spatii vectoriale

~idimW=

Iw;

4. :3 1

IdimW

a.l.

E ~

x E V,

(V)

x =x.

EV = lR\:=> x > 0 , y> 0 => xy >0 => x.1 y E~: =V,

deci legea ".1" este interna;
(V) x, Y V =~:
(x .1 y) 1. z =xy .1 z = (xy)z = x(yz) = x

(V) x, Y

i=l

i=l

Capitolul1

.1 (yz) = x .1 (y .1 Z), deci legea ".1" este asociativa;

1.2. Probleme rezolvate

:3 1 E V =~: (V) x E V =lR\: 1 .1 x

1 este elementul pentru legea ".1";
I

(V) x

1.2.1. Spatii vectoriale

V=~

:3!

=!.x = !.1 x, deci !

1. Fie V =

~ : = {XE ~lx>O} . Aratati ca V este spatiu

vectorial peste corpul lR\ 'In raport cu legile de compozitie:

1.:VxV~V

0:

~xV~V

R*=Vastfel'lncatx.1
+

= x .11, deci

!=x.!
X

=1 =

este simetricullui x fata de legea "1.";

x 1. Y = xy

=yx = Y.1 x, deci legea este

~i

comutativa.
Rezulta deci ca (V, .1) este grup abelian.
(V) a E ~ a 0 x =
Totodata, (V) x E V =lR\:
Sa verificam acum axiomele 1 - 4.

1: (V) a, ~ E~, (V) X

(ao x) 1. (~o x)

V, (a + ~)

XU E ~:

=V

x = xa.+~ = xo. . x~ = xo. .1 x~ ==

Aratam mai 'Intai ca (V, .1) este grup abelian ~i apoi ca

legea de compozitie

1. (a +

x
x
(V) x, Y E V =lR\:

x .1 Y = xy (Iegea interna)
a 0 x = x a (Iegea externa)

Solutie:

=1x = x =x1

~)

0 :

~ x V ~ V, a 0 x = xa. , verifica axiomele:

up
== x (a~)ox

0 x = (ao x) 1. (~o x);

2. a 0 (x.1 y) = (ao x) 1. (ao V);

3. a 0 (~o x) = (a~)o x;

2: (V) a E lR\, ('if) x, y E V, a 0 (x 1. y) == a 0 (xy) = (xyr'" ::: xayu =

= (ao x) 1. (ao y)
3: (V) a,~ E ~, (V) X E V, a 0 (~o x) == a 0 (x P) =(xPt ==

(V)

a,~

E lR\, (V) x, Y E V

4: :3 1

~, (V) X

V, 1 0

x =x1 == X.

2. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K i <p : V ~ V

o bijec1ie a lui V. Sa se arate ca legile:
ffi: V x V ~ V
x ffi Y = cp(cp-1 (x) + cp-1 (y
KxV ~ V
a
x cp(acp-1 (x
definesc pe V 0 structura de spa1iu vectorial peste corpul K.

*:

12

* =
13

Capitolul1

Spatii vectoriale

Solutie:
Verificam axiomele grupului pentru (V, ffi).
(\I) x, Y E V ~ q>-1 (x), q>-1 (y) E V => q>-1 (x) + q>-1 (y) E V =>
q>(q>-1 (x) + q>-1 (y E v => x ffi Y EV.
(\I) x, y, Z E V, (x ffi y) ffi z = q>(<p-1 (x) + q>-1 (y ffi z =
= <p[<p-1(<p(<p-1 (x) + <p-1 (y) + <p-1(Z)] = <p(<p-1 (x) + q>-1 (y) +
+ <p-\z = <p[q>-1(X) + <p-1(<p(<p-1 (y) + q>-1(Z)]= <p(<p-1 (x) +
+ <p-1(y EB z = x ffi (y EB z) deci legea EB e asociativa.

j e E V a.i x ffi e = e EB x = x (V) X E V

x EB e = <p(<p-1 (x) + <p-1 (e = q>(<p-1 (e) + <p-1 (x = e Ef) x
x EB e = x<=> <p(<p-1 (x) + <p-1 (e = x<=> <p-1 (x) + <p-1 (e) = <p-1 (x)
<=> <p-1 (e) = Ov <=> e = q>(Ov) E V este elementul neutru.
(V) x E V, j x' EVa. i. x EB x' = x' ffi x = e
x EB x' = q>(<p-1 (x) + <p-1 (x' = <p(<p-1 (x') + <p-1 (x = x' EB x
x EB x' = e <=> <p(<p-1 (x) + <p-1 (x' = e <=> <p-1 (x) + <p-1 (x') =
= <p-1(e). Dar <p-1 (e) = Ov => <p-1 (x') = _<p-1 (x) => x' = -x E V
(din proprietatile spatiului vectorial. Deci x' = -x este
simetricullui x fata de legea f).
(\I) x, Y E V, x ffi Y = <p (<p-1 (x) + <p-1 (y = <p(<p-1 (y) + <p-1 (x =
= y Ef) x adica legea ffi este comutativa.
Rezulta ca \V, EB) este grup abelian.
Avem: (\I) x E V, (\I) a E K, <p-1 (x) E V p bijectie) => a<p-1 (x)
E V V, K) spatiu vectorial) => <p(a<p-1 (x E V.
Verificam cele 4 axiome:
1. (a + ~) * x = (a* x) Ef) (~ * x);
2. a * (x ffi y) = (a* x) ffi (a* y);
(\I) a,~ E K, (\I) x, Y E V
3. a * (~* x) = (a~)*x;
4. j 1 E K a.i. (\I) x E V, 1*x = x.
Avem:
1: (a + ~) * X = q>a + ~) <p-1(X = <p(a<p-\x) + ~<p-\x =
(\I) a,~ E K,
= <p(<p-1(a* x) + <p-1(~* x = (a* x) ffi (~* x),
(\I) x E V
2: a*(x ffi y)= a * <p(<p-1(X) + <p-1(y = <p[a<p-1 (<p(<p-1(x) + <p-\y)] =
14

Capitolul1

Spatii vectoriale

=r[a(q>-1(x) + <p-1(y))] = <p(a<p-1(x) + a<p-\Y = <p(<p"1(a~ . x)

<p- (a* y = (a* x) ffi (a* x)

(\I) a E K, (\I) X,YE V
=<p(a<p-1W*x = <p[a(q>-1<p(~<p-1(x)] = <p(a~<p-1(x =
(a~)* x
(\f) a,~ E K, (V) X E V
4: j 1E K a.i. (\I) x E V, 1*x = <p(1.<p-1(X = <p(q>-1(X = x
3: a * (~* x)

3. Sa se arate ca multimea K[x] a polinoamelor in

nedeterminata X cu coeficienti in corpul K este spatiu vectorial
peste corpul K in raport cu adunarea polinoamelor ~i inmultirea
polinoamelor cu un scalar din K.
'
Indicatie: Se considera polinoamele f, g, h E K[x]
f = ao + a1X + ... + anXn, an *- 0
9 = bo + b1X + ... + bmXm, bm*- 0
h = Co + C1 X + ... + cpXP, cp:;t 0
~i fara a scadea generalitatea se poate presupune m s; n s; p. Se
arata Tntai ca impreuna cu adunarea polinoamelor, K[x] formeaza
grup abelian, apoi se verifica 1 - 4 aplicand proprietatile adunarii
~i Tnmultirii din K ~i definitia adunarii polinoamelor ~i' a Tnmultirii
dintre un scalar din K ~i un polinom.
'

4. Fie (V, ~) un spatiu vectorial real ~i fie Cv = V x V.

Definim operatiile:
.
+ : Cv x Cv ~ Cv
(X1, Y1) + (X2, Y2) = (X1 + X2, Y1 + Y2)

: <C x Cv ~ Cv

a(x, y) = (ax - by, by + ay)

unde a E <C, a = a + b j , a, b E

~.

Sa se arate ca (cV, <C) este spatiu vectorial (se nume~te

complexificatul spatiului vectorial V).
Solutie:
Arata'm ca (cV, +) este grup abelian.
(\I) (X1, Y1) E CV, (X2, Y2) E Cv => X1, X2, Y1, Y2 E V
=> X1+ X2 ,Y1 + Y2 E V=> (X1 + X2, Y1 + Y2) E Cv
(\I) (X1, Y1), (X2, Y2), (X3, Y3) E Cv
15

Capitolul1

Spa1i i vectoriale

[(X1, Y1) + (X2, Y2)] + (X3, Y3) = (X1, Y1) + [ (X2, Y2) + (X3, Y3)] din
asociativitatea adunarii in V.
3(Ov, Ov) E Cv a. i. ('vi) (x, y) E Cv
(x, y) + (Ov, Ov) (Ov, Ov) + (x, y) :::: (x, y)
('vi) (x, y) E CV, 3 (-x, -y) E Cv a. i.
(x, y) + (-x, -y) (-x, -y) + (x, y) :::: (Ov, Ov)
('vi) (X1, Y1) E CV, (X2, Y2) E Cv
(X1, Y1) + (X2, Y2) :::: (X2, Y2) + (X1, Y1) din comutativitatea
adunarii in V.
Evident, (ax - by, by + ay) E cV.
Verificam in continuare axiomele 1 - 4.

Spati i vectoriale

Capitolul1

[Link] a1b2 + b1a2

i am aplicat a B = (a1a2 - b 1b2) + (a1b2 +
+ b1 a2)i
4: 1 1 + Oi ~ 1(x, y) (1 x- Oy, Ox + 1y):::: (x, y) ~

~ (cV, C) spatiu vectorial.

1. (a + B)(x, y) = a(x, y) + B(x,y); ('vi) a,B E (, ('vi) (x, y) E Cv

2. a[(x1, Y1) + (X2, Y2)]

= a(x1, Y1) + a(x2, Y2), ('vi) a

E (, i ('vi)

5. Fie V = {A E rfb.(C)/A(u , v) ::::

(_Uv ~), U :::: a + bi E C,

v:::: C + di E C, a, b, c, d, E ~}
Definim legea interna:

+: V

xV ~ V

(u~ :1) + ( U
..:
ul

-VI

-v 2

3. a(B(x, y = (aB)(x, y); ('vi) a,B E (, ('vi) (x, y) E Cv

i legea externa:
e: R x V ~ V aA(u,v) A (au, av)
Sa se arate ca multimea V inzestrata cu legile introduse

4. 3 1 E C 1(x, y) :::: (x, y), ('vi) (x, y) E Cv

formeaza spatiu vectorial peste corpul ~.

(X1, Y1), (X2, Y2) E Cv

Fie [Link] a1 + b 1i, B :::: a2 + b 2i

a1, a2, b1, b2 E ~
1: (a + B)(x, y) = [a1 + a2 + (b1 + b 2)i](x, y) ::::
= [(a1 + a2)x - (b 1 + b 2)y, (b1 + b 2)x + (a1 + a2)y] ::::
= [(a1x - b1Y) + (a2x - b2Y), (b1X + a1Y) + (b2X + a2Y)] ::::
:::: (a1x - b 1y), (b1X + a1Y) + (a2x - bzY), (b2X + azY) ::::
a(x,y) + B(x,y)
2: a[(x1, Y1) + (X2, Y2)] a(x1 + X2, Y1 + Y2) :::: (a1(x1 + X2) - b1(Y1 + Y2),
b 1(X1+ X2) + a1(Y1 + Y2) :::: a1 x1 - b1Y1) + (a1 x 2 - b1yz),
(b1X1 + a1Y1) + (b 1x2 + a1Y2 = (a1 x 1 - b1Y1, b1 X1 + a1Y1) +
+ (~1XZ - b 1Y2, (b 1x2 + a1Y2) :::: a(x1, Y1) + a(x2, Y2)
3: a[B(x,Y)1 :::: a(a2x -b2Y, b 2x + a2Y) ::::
::::(a1(aZx -b2y) - b1(b2x + azY), b1(aZx -b2Y) + a1(b2x + a2Y::::
[(a1a2 - b1b2)X - (a1b2 + b1a2)Y, (a1b2 + b1a2)X + (a1 a 2 b 1b2)Y] = (ax - by, ax + by) :::: (aB).(x, y) unde am notat:
a :::: a1a2 - b1b2

Solu1ie:
(V, +) formeaza grup abelian.
Intr-adevar, ('vi) A(U1, V1), A(U2, V2) E V cu:
U1 = a1 + b 1i
V1 :::: C1 + d 1i
U2 = a2 + b2i
Vz:::: C2 + d2 i
rezulta uor A(U1, V1) + A(U2, V2) :::: A(U1 + U2, V1 + V2) E V
Se verifica imediat asociativitatea, existenta elementului
neutru 0 = A(O, 0), se determina simetricul oricarui element A(u ,v)
ca fiind A(-u, -v) i se arata comutativitatea. De asemenea, ('vi)

('vi) A(u,v) EVavem aA(u,v) A(au, av) EV.

Sa verificam acum axiomele opera1iei externe:

1. (a + B)A = aA + BA
('vi) a , p E ~, ('vi) A E V;
2. a(A(u1, V1) + A (U2, V2 :::: aA(U1, V1) + a A (U2, V2),

('vi) a
16

a E~ i

E ~,

('vi) A

V;
17

Capitolul1

Spatii vectoriale
3. a(pA) ;::

(a~)A

(V) a, ~

I}.t , (V) A E V;

4. :3 1 E IR, 1A;:: A
(V) A E V;
1: (a + ~)A(u, v) ;:: A
+ ~)u, (a + ~)v) ;:: A (au + ~u, av + ~v)
;:: A (au, av) + A (~u, ~v) ;:: a A(u, v) + ~A(u, v)
2: a(A(ul, V1) + A (U2, V2 ;:: etA(Ul + U2, Vl + V2) ;:: A (aul + aU2,
aV1 + aV2) ;:: A (aul, aVl) + A(au2, aV2) ::: etA(Ul, Vl) +
+ etA (uz, vz)
3: a(p A(u, v ::: aA (pu, ~v) ::: A (a~u, a~v) ::: (ap) A(u, v)

a) n ::: 3,
b) n ::: 3,
c) n ::: 4,

~
~poo

~
~p~

=(p1)x =Ox::: O.
1.2.2.

Sistem liniar independent, sistem de

generatori, baza, dimensiune, spatii
vectoriale finit-dimensionale

e1 = (1,1,2)\ e2 = (1, 2,1)\ e3 = (2,1, 1)t

e1 = (1,1,2)\ [Link] (1, 2, 1)t
e1 ::: (1,0, -1 , 2)\ [Link] (1,3, -1, -1)\
[Link] (-1, -2,1, O)t
e1 ::: (1,3, -1,
e2;:: (-1, -2,1,0)\
e3;:: (1, 0, -1,2) ,e4 ;:: (1, 1, 0, O)t

-it

d) n ::: 4 ,

Solutie:
a) Consideram 0 combinatie liniara nula a celor 3 vectori:
alel + a2e2 + a3e3 ::: 0R3 cu a1, a2, a3 E I}.t

4: :3 1 E I}.t a.i. 1A(u, v) ::: A(1u, 1v) ::: A(u,v)

6. Fie V ;I; 0 un spatiu vectorial cu un numar finit de vectori
peste un corp K. Sa se arate ca exista un numar prim p > 0, unic
determinat, astfel incat px ;:: 0, pa ::: 0
(V) X E V ~i (V) a E K.
Solutie:
Fie v E V, V;l; O. Definim aplicatie f: K ~ V, f(a) =av
(V) al, a2 E K, f(al) ::: f(a2) => alV = a2V, v 0 => al = a2
=> f este aplicatie injectiva.
Atunci, din V finit rezulta K - corp finit ~i fie p caracteristica
corpului K (cel mai mic numar intreg pozitiv, astfel incat P1K =0).
Avem p . [Link] 0 (V) a E K ~i (V) x E V:
px;:: x+x+...+x ::: 1x + 1x + ... + 1x (1+ 1+...+I)x

Capitolul1

Spatii vectoriale

:>

IJ (IJ (2J (OJ

at 1 + a 2 + a 1 =
(2 1 1
2

Am obtinut un sistem omogen de trei ecuatii cu trei

necunoscute, totdeauna compatibil (admite solutia banala, 0.1 <X2
::: [Link] 0).
Fie 6 determinantul sistemului.
1 1 2

/). =

1 2 1 =-4*0
2 1 1

=> Sistemul admite solutie unica, solutie banala, deci:

al el + a2e2 + a3e3 =

0R3 :>

al ;:: a2 ;:: a3

= 0).

adica: {el, e2, e3} este sistem de vectori liniar independenti.

Altfel: Se considera matricea A formata cu componentele
vectorilor ~i se calculeaza rangul matricei.
Daca rangA ::: numarul vectorilor, atunci vectorii sunt
liniar independenti, iar daca rang A < numarul
vectorilor atunci vectorii sunt liniar dependenti.
b) Formam matricea cu componentele vectorilor:

7. Sa se studieze natura urmatoarelor sisteme de vectori

din (IRZ n , IRZ) ~i in caz de liniar dependenta sa se determine 0
combinatie liniara nula a lor cu nu toti scalarii nuli.
18

{al + a + 2a =
:> a l + 2a2 + a 3 =
2a1 + a 2 + a 3 =

19

Capitolul1

Spatii vectoriale

\~ ~\ =1 7: 0 ~

rang A = 2 :.: numfuul vectorilor

{e1, e2} iiniar independent.

.
c) Fie A matricea formata cu componentele vectonlor:
1
1 -1

3 -2
A == -1 -1 1 , 1 ~ rangA ~ 3
2

-1

== 1 1 == 3 -:f. O. Bordand acest minor de ordin 2 nenul

o 3
obtinem determinantii:
1 1 -1
1
1 -1
/).23 = 0
3 -2 =0
3 -2 =0
/l{3 = 0
2 -1 0
-1 -1 1
1112

=> rangA = 2 < 3 = numarul vectorilor => vectorii e1, e2, e3 sunt
liniar dependenti.
.
Pentru a determina 0 combinatie liniara nula a lor cu nu totl
scalarii nUli, scriem combinatia liniara:
a,1 e 1 + a,2e2 + a,3e3 = 0R4
a,1 E /R{, i = 1,3

r 13
oJ
1 + a ' -1 + a
2l- 1
2

--121 =

1"

<=> a 1

ro~

at + a

a == 0

2a3 = 0
a 2 + a3 == 0

3a2

<=> - a 1 -

0
~0
2a1 - a 2
== 0
. Sistemul obtinut este compatibil nedeterminat, deoarece
1
1 1
0 .
rangA 2, determinantul principal fiind /).2 = 0 3 = 3 O. eCI a,1,

Spatii vectoriale

Capitolul1

a,2 vor fi necunoscutele principale

principale:

vectorilor e1, e2, e3 .

d) Observam ca vectorii e1, e2, e3 sunt vectorii de la punctul
c) scri~i In alta ardine, deci avem:
81 + 2e2 + 3e3 OR. Putem forma deci combinatia liniara

nula:e1+2e2+3e3+0e4 = O~4 cu nu toti scalarii nuli, adica vectorii

e1, e2, e3, e4 sunt liniar dependenti.
8. Fie vectorii Vi, V2, V3 liniar independenti In spatiul
vectorial V peste corpul K. Sa se studieze natura urmatoarelor
sisteme de vectori:
a) {Vi + 2V2, V2 + 2V3, V3 + 2V1}
b) {2V1- V2 - V3, 2V2 - V3 - Vi, 2V3 - Vi - V2}

Solutie:
a) Formam 0 combinatie liniara nula a vectorilor cu scalarii
a,1, a,2, a,3 E K:
a,1(V1 + 2V2) + a,2(V2 + 2V3) + a,3(V3 + 2V1) Ov
Punem apoi membrul stang sub forma unei combinatii
liniare de Vi, V2, V3 despre care ~tim ca sunt liniar independenti,
deci avem:
{a,1 + 2a,3)V1 + (a,2 + 2(1)V2 + (a,3 + 2a,2)V3 = Ov

21

20

primele doua ecuatii, ecuatii

Solutiile sistemului sunt (ex, 2a" 3a,), a, E /R{. Inlocuind In

combinatia liniara, obtinem pentru a, = 1 relatia:
e1 + 2e2 + 3e3 = OR' care reprezinta dependenta liniara a

~i

Capitolul1

Spatii vectoriale

ra1+

2a3 ==O

9.

<=> 2a1 + a 2 = 0
l 2a2 + a 3 = 0
Am
1
t. == 2

obtinut

un

sistem

omogen

cu

determinantul

2
1

Capitolul1

Spatii vectoriale

= 4 =f; 0

deci compatibiJ determinat, solutia unica fiind

1 2 I!
solutia banala a1 ::: az ::: a3 ::: O.
Avem deci: U1(V1 + 2V2) + a2(v2 + 2V3) + a3(v3 + 2V1) ::: Ov <=>
a1 ::: a2 ::: a3 ::: 0 adica { V1 + 2V2, V2 + 2V3, V3 + 2V1} este
sistem de vectori liniar independenti.
b) Printr-un procedeu analog celui de la punctul a) obtinem
sistemul:
20.) - 0. 2 - <Xl = 0
-0.) +20.1-0.) = 0

-<X ) - 0. 2 +20.)

In spatiul vectorial (1F?3,

-a)\ V2 ::: (a, 1+a, 0)\ V3 ::: (0, a, 1)t. Sa se determine a

care vectorii V1, V2, V3 sunt liniar dependenti.
Fie a1, a2,

U3 E IR<.

astfelincat a1 Vl + a2V2 + a3V[Link] 0R3

~ a~) + (12+ a)a2 + aa) =0

l-- a.a)
+ a) == 0

admite ~i solutii nebanale,

sistemului este nul.

deci pentru

care determinantul

a
0
l+a a :::::1+a-a 3 _a 2 =(1+a)2(1-a)

t.= a

t. = 0 <=> (1 + a)2(1- a) = 0 => a

2 -[Link] 0, adica sistemul este

-1 -1 2

pentru

Vectori; V1, V2, V3 sunt liniar dependenti pentru acele valori

ale lui a pentru care sistemul:
(a +aa
=0

-a
-1 -1

E IR<.

Solutie:

=0
2

IF?) se considera vectorii V1 ::: (1, a,

{-I,I}

al carui determinant este t. == - 1

compatibil nedeterminat, deci admite ~i alte solutii in afara solutiei

banale ~i rezuita ca vectorii 2V1 - V2 - v3,2v2 -V3-V1, 2V3 - V1 - V2
sunt liniar dependenti.

-112 == 3

2
-1

=f;

0 =>

putem alege a1,

a2 - necunoscute

principale ~i primele doua ecuatii - ecuatii principale.

. { 2a1 - a 2 = a 3
_
-I_
=> a 1 == a 3 ,
a 1 2a 2 - a 3

Obtlnem.

a2

a3

Solutiile acestui sistem sunt tripletele (a,a,a), cu a E K.

Pentru a ::: 1 obtinem combinatia liniara:
(2V1 - Vz - V3) + (2V2 - V3 - V1) + (2V3 - V1 - V2) ::: Ov.

22

10. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de vectori sunt

liniar independente in spatiul (IR<. ,

a)

{I,J2}

b)

0.).

{1,V2,\f4}

Solu\ie:
a) Consideram

combinatie liniara nula a vectorilor 1,

P . J2 =0 cu a, p E 0.
Daca p =f; 0 atunci Ji::: - ; E 0. -

J2.

a .1+

Oed

r~

fals, deoarece

Ji ~

Q.

::: 0. => a 1 = 0 => a = O.

Rezulta deci ca 1 l?i

J2

sunt liniar independenti Tn (IR? , Q) .

23

Capitolul1

Spati i vectoriale
b) Formam combinatia liniara nula a1 + pVi +

Spatii vectoriale

yV4 = 0 (1)

= =

numai solutia banala, 0.1 0.2 0. Acest lucru se realizeaza daca

determinantul sistemului este nenuJ.

E Q.
c
~ri
3{;;
0
(2)
inmultind cu ?.;2 obtinem: 2y + p~4 + av 2 =
.
..
Inmultind acum (1) cu f) i (2) cu y i scazand apol ecuatlile
astfel obtinute, rezulta:
p - 2y2 = 0 deoarece 1 !}i
= a <=>
(o.~ - 21) + (p2 -o.y)V2
p2 -ay = 0

cu a , f), y

{a

Pentru A E ~ \ { 1} are loc implicatia de la punctul a}.

b) Formam 0 eombinatie liniara nula a vectorilor V1 + V2, V2
+ V3, ... , Vn-1 + v n, Vn + AV1 cu sealarii a1, 0.2, ... , an E ~:
a1(V1 + V2) + a2(V2 + V3) + ... + an-1(Vn-1 + Vn) + an(vn + AV1) Ov
:> (0.1 + Aan)V1 + (a1 + (2)V2 + (a2 + (3)V3 + .. . + (an-1 + an)V" = av .
Daca V1, V2, ... , Vn sunt liniar independenti, atunei relatia
precedenta are loe numai eu scalarii toti nUIi, adica:

sunt liniar independenti in (~,Q) (se de~~[Link] i~ la

2
punctul a. Din prima ecuatie obtinem o. p2 = 4y . InlocUind P - ay

Vi

'
3 - 4y4 Daca y
obt,mem a y .
Rezulta atunci

~ = a i

-:f:-

a atunci

V4 = ay EQ, fals.

a. Deci

din (1) a =

1,

ifi,

if4

Deci y = O.
sunt liniar

0. 1 +0. 2

11. Determinati valorile parametrului A E ~ pentru care 'in

0. 2 +0. 3

spatiul vectorial (V, ~) au loc implicatiile:

, a) {V11 V2} liniar independent => { AV 1 + V2. V1+ AV 2} liniar
independent.
b) {V11 V2 . ,. v n} liniar independent => {V1. + V2. V2 + V3, ... .
Vn-1 + v n, Vn + AV1} Iiniar independent.
I

Solutie:

+ A.a. =0

0. 1

independenti in (~, Q).

a) Formam

. ,

1
1

V1 + AV2, cu scalari din ~:

a1( AV 1 + V2) + a2(V1 + AV2) =
0.1, a1 E ~
<=> (a1A + (2)V1 + (0.1 + a2 A)V2 = Ov
Presupunem {V11 V2} liniar independent.
Atunci, din egalitatea preeedenta, rezulta slstemul omogen .

=0
=0

<X.: . \ +0.. =0
Am obtinut un sistem omogen care admite solutie unica ')olutia banala - daca determinantul sistemului este nenul.

combinatle hmara nula a vectonlor AV1 + V2 ~I

Capitolul1

L\ =

0 0 ...0 A.
1 0 ...0 0
1 I ...0 0

=1+ ( _1)'+n. A.

daca

dezvoltam

dupa

.. .1 0

o 0 0 .. .1 1
prima linie.
il-:f:-O<=>A-:f:-(-1)",nE ~

a 1A+a2 = 0
{ a + a 2A = 0
.
r
1
Pentru ea veetorii AV1 + V2 ~I V1. + AV2 sa fie la r~ndul I.o~
liniar independenti trebuie ca aeest slstem omogen sa admlta
v

24

12. Fie (V, ~) spatiul vectorial al functiilor reale i continue.

se arate ca urmatoarele sisteme de functii sunt liniar
hldependente pe orice interval real I c ~.
a) {sin x, cos x}
25

Capitolul1

Spatii vectoriale

b) {1, sin X, cos x}

c) {sin x, sin 2x, ... , sin nx}
d) {1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ... , cos nx, sin nx}
' X, Sin
. 2X, ... , sin
. n }
e) {1 ,Sin
X
Solutie:
a) Consideram 0 combinatie liniara nula a vectorilor sin
cos X pe un interval oarecare I c IW..
asin X + \3cox x = Ov
(V) X E I
Prin derivare In raport cu x, obtinem:
aCOS X - \3sin X = Ov
asinx+(3cOSx=ov
Rezulta sistemul : {
A
0
In a,\3 E IW.
(lCosx-..,smx= v

Spatii vectoriale

Aplicam inductia matematica: presupunem ca sistemul:

{sin x, sin 2x, ... , sin(n-1)x} este liniar independent ~i consideram
combinatia liniara nula:
a1sin X + a2sin 2x + ... + an_1sin(n-1) X + ansin nx = OVI
X

~i

smx cosx
=-sin 2 x-cos 2 x=-I;t;.O
cosx -sinx
Deci sistemul admite solutie unica, solutia banala: a = \3 = 0 ,
adica sistemul de vectori {sin x, cos x} este liniar independent.
b) Fie combinatia liniara nulit
a.1 + \3 sin X + Ycos X = Ov
(V) X E 1c IW. '
.
Derivand aceasta relatie de doua ori In raport cu x, obtlnem
Inca doua egalitati similare cu care formam sistemul:
J}.=

a. 1 + flsin x + r cos x = Ov

r sin x = Ov
- fl sin x - r cos x = 0 v
flcosx -

-SinXI

26

I c IW.. Derivam de doua ori relatia precedenta ~i obtinem:

-a1sin X - 22a2sin 2x - ... - an-1sin (n-1) x + ansin nx =Ov.
o combinatie liniara Intre cele doua relatii ne permite sa
eliminam sin nx, obtinand:
(n 2_1) a, sin X + (n 2_22) a2sin 2x + ... +[n 2_(n_1)2] an-1sin (n-1)x = Ov.
Conform presupunerii facute , sistemul:
{sin x, sin 2x, ... sin(n~ 1) x} ('if) X E I este liniar independent deci
combinatia Iiniara nula de mai sus nu poate avea loc decat cu
scalarii toti nuli. Rezulta:
(n2 -1)a.1 =0
(n2 -2 2)<12 = 0
('if)

X E

2
(n -(n -IY )<10_1

=0

(X'1=a2= ... =an-1=0 => ansin nx = Ov => an =0 (V) X E I

Rezulta deci ca ~i sistemul {sin x, sin 2x, ... , sin nx} este
liniar independent.
d) Procedam ca la subpunctul precedent.
Sistemul {1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x,
cos (n-1)x, sin
(n-1)x} este liniar independent ~i consideram combinatia liniara
Ilula:
.
aO+a1cos X + \31sin X + a2COS 2x + \32sin 2x + ... + anCOS nx +
Ilnsin nx = Ov ('if) X E I
Derivam de doua ori ~i obtmem:
,
-a1COS X - !31sin X - 2a2cos 2x - 2P2sin 2x -... -nancos nx1\lIsin nx = Ov.
Eliminam sin nx Intre cele doua relatii ~i obtinem:
'''1

sinx
cosx
= -cos 2 x-sin 2 X= -1 '* 0
/). = 0 cosx -smx = cosx
.
-smx -cosx
o -sinx -cosx
=> solutia unica este a = \3 = y = 0 => Sistemul {1, sin x, cos x} este
liniar independent.
. .
. c) Se verifica mai Intai ca sistemul {sin x, sin 2x} este hmar
independent dupa modelul de la subpunctele precedente.
1

Capitolul1

27

Capitolul1

Spatii vectoriale

ao+(n-1)(a1cos x + ~1sin x) + (n-2)(a2coS 2x + ~2sin 2x) +

.
... + an_1COS (n-1)x + ~n-1sin (n-1)x = Ov
$i din independenta liniara a sistemului {1, cos X, Sin X, ... ,
cos (n-1)x, sin (n-1)x} rezulta scalarii toti nuli, adica:
0. 0 =0
(n-l)al =(n-l)Pl =0
(n - 2)0. 2 == (n - 2)P2 = 0

<=> 0. 0 = 0, 0. 1= PI = 0, ... , 0..,1 = P.-l = 0

20.._2 = 2P._2 = 0
0.._ 1 = P.-l = 0
=> ancOS nx + ~nsin nx = Ov ("if) x

Derivand !?i aceasta ultima relatie, obtinem:

-nansin nx+n~ncos nx = Ov (\I) XE k::> -ansin nX+~ncos x= Ov
Deci avem sistemul:
an cosnx + Pn sin nx = Oy

{ - an sin nx + Pn cosnx = Ov
cos nx sin nx
2
0
= cos 2 nx + sm
nx = 1:F- .
- sin nx cos nx
80lutia unica a sistemului este deci solutia banala. an=~n= O.
Ave~ deci, 0.0 = a1=~1= ... = an=~n= 0, adica sistemul: ..
{1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ... , cos nx, sin nx} este IJmar
independent.
e) Consideram combinatia liniara nula:
0.0. 1+0.1 sin x + a2sin2x"!" ... + ansinnx = Ov (\I) x E I
Derivand,obtinem:
a1cos x+2a2~in x cos x+ ... + nansinn-1x cos x = Ov ("if) x E I
.
. ~1
0
::> a1+ 2a2SIn x+ ... + nansln
x= v
8e arata imediat ca {1, sin x} este sistem Iiniar independent
n1
!?i, presupunand sistemul {1, sin X, ... , sin - x} liniar independent,
rezulta din ultima relatie:
0.1 = 0.2 = ... =an = 0 l}i rezulta apoi 0.0. 1 = [Link] 0.0 = o...
Deci l}i sistemul {1, sin x, sin 2x, ... , Slnnx} este IJmar
independent. \
11 =

28

patii vectoriale

Capitolul1

Observatie:
Pe parcursul solutiei, am utilizat derivabilitatea pentru a
rata ca 0 relatie de independenta a func1iilor f1, f2, ... , f n-1 are
<irept consecin1a independenta functiilor f1, f 2, ... , fn.
Aceasta revine la plasarea pe spatiul functiilor de clasa c2,
subspatiului functiilor continue, tinand cont ca independenta intr-un
ubspatiu necesita independenta In spa1iullnsu!?i.

13. Fie spatiul vectorial (V,K). 8a se arate ca:

a) Orice suprasistem 8' al unui sistem liniar dependent 8 c
V este liniar dependent \1)8' c V, 8 c 8', 8 liniar
dependent => 8' liniar dependent).
b) Orice sUbsistem S' al unui sistem Iiniar independent S c
V este liniar independent.
\1)8' c V, 8' c S, S liniar independent => S' liniar
independent) .
Solutie:
a) 8 fiind liniar dependent, exista 0 combinatie liniara nula a
VI ctorilor sistemului cu nu toti scalarii nuli. Considerand pentru toti
VI ctorii din S' \ 8 scalari nUIi, obtinem 0 combinatie liniara nula cu
1111 toti scalarii nuli, a vectorilor din S'. Rezulta ca 8' este liniar
lit pendent.
b) Presupunem ca S' este liniar dependent. Cum 8' c 8,
II l ulta ca 8 este suprasistem allui S' care este liniar dependent.
(onform punctului a) rezulta ca l}i 8 este liniar dependent.
( ,()lltradictie.
Presupunerea facuta este deci falsa !?i rezulta S' liniar
It Id pendent.
Observatie:
Sistemul de vectori de la problema 6b) este un subsistem al
rnului de la6a), iar sistemul de vectori de la 6d) este un
lilli ' sistem al sistemului de la punctul 6c). De asemenea,
It rnul de la punctul c) al problemei precedente poate fi privit ca
29

Capitolul1

Spatii vectoriale

Capitolul1

Spati i vectoriale

n-l

un subsistem al sistemului de la punctul d), rezultand ~i in alt mod

(indirect) independenta sa liniara.

Oed (3) Yi = Ui + un!3i

K, i

= 1, n -1

astfel incat v

= L Yjgj

adica G \ {9n} este sistem de generatori.

14. Sa se arate ca:

...
a) Oaca la un sistem de generatori al unUi spat1u. vectorial
se adau9 a un vector, se obtine tot un slstem de
generatori;
. .
.
b) Oaca dintr-un sistem de generaton al unUi spat1u
vectorial se exclude un vector liniar dependent de
ceilalti se obtine tot un sistem de generatori.

.'
Solutie:
. II .
Fie spatiul vectorial (V, K) ~i G un ~istem de ge~era~orl. a. UI
V. Atunci orice vector din V se poate sene ca 0 combJnatle hmara
fin ita de vectori din G, cu scalari din K.
~ ('vi) v E V, (3) 91, 92, ... , 9n E G ~i (3) a1, a2, ... , an E K
n

astfel incat v

= L ajg j .
j ~l

Fie 9 E V. Avem: v = a191+a292+ +an9n+0.~ adica v este

combinatie liniara de vectorii sistemului G '-! {9}, de~1 G v {9} este
sistem de generatori. Procedeul poate ~o~tJnua.' declyutem afirm~
ca orice suprasistem (in sensul relat1el de Jnclu:,une) al unUi
sistem de generatori este tot un sistem de gen~raton ..
b) Fie G sistem de generatori al spatiulUi. vectonal (V, K).
Atunci ('vi) v E V, (3) 91, 92, ... , 9n E G~' (3) a1, a2, ... , an E
n

K astfel incat v

= L ajg

15. Fie G= {91, 92, 93, 94, 95} un sistem de generatori

pentru spatiul vectorial (V, K) de dimensiune n. Ce valori poate lua
n daca 91 = 292 ~i 92 93+94+95?
Solutie:
Mai intai, n ::; 5.
91 = 292+0.93+ 0 .94+0.95
Cum 91 este liniar dependent de ceilalti vectori ai sistemului
I zulta (punctul b) problema anterioara) ca, eliminandu-I, obtinem
tot un sistem de generatori. Oeci G' = {92, 93, 94, 95} este sistem
d generatori. Procedam la fel cu vectorul 92 = 93+94+95 ~i
btinem sistemul de generatori Gil = {93, 94, 95}, care poate
constitui 0 baza daca 93, 94, 95 sunt liniar independenti. Altfel, se
(.( ntinua procedeul pana cand se obtine un sistem de generatori
hlllar independent.
Concluzia este n ::; 3.

16. Fie G c ~.s, G = {91=(1,0,a)t. 92=(-1,1,0)\ 93=(0,1+a, 0)\

<14 (0,1 ,ail. Sa se determine valorile lui a pentru care G este
',I~t m de generatori al spatiului (R?3, IR?) ~i pentru
v t\oare a parametrului a sa se extra9a 0 baza din G.
Solutie:

astfel de

G este sistem de generatori pentru (R?3, IR?) daca ('vi) x

j=l

Presupunem ca 9n este liniar dependent de 91, 92,, 9n-1 ~

(3) 131, 132, ... , !3n-1 E K astfel incat 9n = 13191 + 13292 + ... + !3n-19n-1 :;_
v = U191+a292+ ... Un-19n-1+a n(!3191 + 13292 + ... + !3n-19n-1) ~
(a1+Un!31)91+(a2+a n!32)9 2+ ... +(an-1 + un!3n-1)9n-1.

X
It

(X1,X2,X3)t, (3) U1, a2, a3, U4

a494, adica sistemul:
a 1 -0.2

=x,

= X este compatibil ('vi) X1,X2,X3

+ aa .= X;

a 2 +(1+a)a 3 +a.
aa t

31

(R?3,

IR? astfel incat x = a191 + a292 +

Iq ~ I-

30

(R?

Capitolul1

Spatii vectoriale

, pati i vectoriale

CapitoluJ 1

Solutie:
Tntr-un spatiu de dimensiune n, orice n vectori Iiniar

Ildep:nd~nti forn:eaza baza. Cum din (~3, ~) = 3 = card(B)

zulta ca e suficlent sa demonstram ca vectorii multimii B sunt
IIniar independenti.
.
I

Fie A matricea formata cu componentele vectoriJor.

Observam ca

~ = I~ .-:1 =1*- 0,

deci 2

~ rang A ~ 3.

Pe de alta parte, (3) X1, X2, X3 E R astfel incat rang A = 3

(de exemplu: X1= 0, X2= 0, X3 = 1, adica x = (0, 0, 1)t E R3 ). Deci
pentru ca rangA = rang A (V) x E R3 trebuie ca rangA = 3.
Sa notam ~ijk minori de ordinul 3 formati cu coloanele i, j, k
ale matricei sistemului (1 ~ i < j < k ~ 4).
1 -1
0
1 -1 0
~123 = 0

~Jl4

1 l+a

= -a(l+a);

~12+

=0

1 1 = 0;

0 a

-1

= 0 l+a 1 = a(l + a);

a
0
al

~234 =

0 l+a
0

1 1

0 1 1

A=1 0 1

det(A) = 1 0 1

1 1 0

1 1 0

. rang(A) = 3 = numarul vectorilor => B sistem de vectori liniar

ndependenti => B baza in (~3, ~).
Fie 0,1,0,2,0,3 coordo'natele vectorului v = (2,6, 4)t in baza B
Avem:

an +a,[~)+a,[lJ ~m

a2++a~3=: [~ ~ ~J[::) = [~J

2

1 = - a(l+a)

= 2 :;t: 0

<:::> {a l

a , +a 2

<:::>

=4

1 l O a3

'---v----'.............
A

vB

4
'-.-'
Vc:aOOJUC

Pentru ca cel putin un ~ijk *- 0 trebuie ca a E ~ \ {-1, O}.

Deci G e sistem de generatori pentru (R 3, R) daca a E ~ \ {-1, O}.
Pentru a extrage 0 baza din G, e suficient sa alegem un a E
~ \ {-1, O} ~i orice

3 vectori gi,

gj, gk

pentru care ~ijk:l: O.

17. Sa se arate ca B = {(O, 1, 1)\ (1, 0, 1)\ (1, 1, O)t} est

baza in spatiul (~3, ~) ~i sa se determine coordonatele vectorulu
v = (2, 6, 4)t in aceasta baza.

32

18.!n spatiul (~3,~) ~onsideram baza B = {V1 = (1,1,1)\ V2

. ( : 1, 1~:V3=(-!, 1,2)}~lvectoriivs~t(2, 1,O)\ws=(O, 1,-1)t.
venflce daca vectorul x = (7, -1, 2) este combinatie liniara a
v (IO~iJor. v i w i, in caz afirmativ, sa se determine aceasta
I CIlllblnatle.
33

Capitolul1

Spati i vectoriale

Solutie:
Aflam coordonatele vectorilor v i win baza canonica:

{)
~ ~IJ -(-J ~ [~~J

v~2Vl +v, ~2m +[~I)

w

v, - v,

Spatii vectoriale
Deci:
u1E 1

ii)

(\7') M

= 2 < 3 = numarul

vectorilor

a 2 +a3 +a4
a 2 +a3

vecto

{a

19. in spatiul vectorial (m(~),~) se considera matricele:

=(~ ~), E2 =G ~). E3 =G ~), E4 =(~ ~)

(m

al

A= (-24 -23) in baza B.

Solutie:
a) Trebuie sa ar~tam ca Beste sistem de generatori lini

independent pentru
spatiul vectorial (
,
34

rib.

(~) ,

(~), IR()

~ astfel

A1, A2, A3, A4 E

A4 E 4

=M

=0
=

=0

+a3

Determinantul sistemului este L1 =

1 1 1

1 1 1

1 1 0
1 0 1 0

=1:;t:O

=U2 =U3 =U4 =0 ~

istemul admite solutia unica U1

{E 1, E2, E3 , E4} liniar independent.
ii)
Se obtine sistemul:
~ + A2 + ~ + A4 = a
~ +~ +A4
:;:;

={E1, E 2, E 3 , E 4} este baza in

(~),~)

b) Sa se reprezinte

=<X2 =<X3 =U4 =0

a l +a2 +a3 +a4 =0

4a+3P =7
{4a+3 f3 =7
=1
av + f3w = x <;::} a - 2f3 = -1 <;::} a _ 2f3 = -1 <;::} f3 = 1
{

3a - f3 = 2
Deci x = v + w.

a) Sa se arate ca B

~)

= (:

U1

alG~) +a,G ~) +a,G :J +a4(~ ~) ~ (~ ~)

i)

3 -1 2
sunt liniar dependenti, deci x este combinatie liniara de v i w.

E.

incat A1 E1 + A2E2 + A3E3 +

~lJ

+ u2E 2 + U3E3 + U4E4 0 <;::}

unde 0 E
(~) e matricea nula.

i)

Cercetam daca v, w i x sunt liniar dependenti.

rang [; _32

Capitolul1

"2

=b
e

+'''3

+~

=d

ell L1 = 1 :;t: 0 ~

Sistemul este compatibil determinat, solutiile

1\
1\', j = 1,4 conform regulii lui Cramer.
Beste i sistem de generatori.
Din i) i ii) rezulta ca Beste baza a spatiului
b) Se rezolva sistemul:
35

(rib. (R),

R).

Capitolul1

Spatii vectoriale

'Pi

til Vt ( lor

ale

Capitolul1

A, + ~ + ~ + A,4 = -2

=3

~ +~ +A,4

~+~
+~

II

=4
=-2

b=x

) _

a=

(''<i)j=l,n~

Xj+Y

{b. = x

111, ' b., - Y

' J +Y J

20. Se considera spatiul vectorial (V, C) definit In problema

4. Sa se arate ca daca 8 = {e1, e2, .. . , en} este baza In (V, R),

atunci 8' {(e1, e1), (e2, e2), ... , (en, en)} este baza In ('V, C).
Solutie:
i) Aratam ca 8' este sistem de generatori pentru (V, C),
adica: (V) (x, Y) E CV = V x V, (3) Uj E C, Uj = aj, + ibj , j = 1, n astfel

- 2- +

x-y .
J

J.

- y . (\i)j=l,n
J
2

j=~=>B'

I I III dl II' neratori.

!3'

~~te Ji sistem de vectori liniar independenti.

mnblnatle "mara nula:
.

II) AI t< m. ca

I "" II

III II I

Incat (x, Y)

= Laj(ej,e j )
j=1

~ (x, Y) = L(aje j - bje j, aje j + bje j ) = La j - b)e j, (a j + b)e

j=l

~ (t (aj - b;lej,

j=l

(a j + b;lejJ
( .1

~x= L(aj-b)e j

I I

",
( I,

Y = L(a j + b)e j

I,

j=l

Dar 8 este baza In (V, ~), deci vectorii x, Y E V se scriu In

mod unic In aceasta baza:

- b.)e=O
J

+ bJ.)e J. = 0 V

{a. -

bj

=0

aj + bj

=0

j=l,n

h , = O~uj=O (\i)j=I:n~B'

(Iori liniar independenti.

II, ) I Ii) rezulta 8' baza a spatiului (cV, C), deci:

II 111(' V, I() dim(V, ~).
.
I I I I (~n[X],~) spat~u.' ve~torial al polinoamelor de grad ::;
II I IIlIinata X cu coeflclentl reali. Sa se arate ca:

36

37

Capitolul1

Spatii vectoriale

Coordonatele polinomului f

a) 1, X, X2, ... , Xn forrneaza baza in (~n[x], ~), deci din

(~n[x], ~)

- n+1.
b) 1, X-a, (X-a)2, .. . , (X-a)n formeaza baza in (~n[x], ~) i
sa se determine coordonatele unui vector f
aceasta baza, a fiind un numar real fixat.

~n[x] in

Solu~ie:

a) Rezulta imediat ca {1, X, X2, ... , Xn} este sistem de

generatori, deoarece (\7') f E ~n[x], f = ao, a1X + a2X2 + ... + anXn cu

ao, a1, .. . an scalari reali.
Totodata, (lo1 + (l1X + (l2X2 + ... + UnXn
0Rn[X) (polinomul
I

nUl)

:::>

ao = a1 = a2 = ... = an = 0 prin identificarea coeficientilor.

Deci {1, X, X2, ... , X"} este baza in spatiul polinoamelor de

grad cel mult n i se numete baza conica, iar din (~n[x], ~) n+1.
b) Fie B' = {1 , x-a, (x-a)2, ... , (x-a)"}. Conform cu punctul a)
1, X, X2, ... , X" formeaza baza in (~n[x], ~) adica sistem de
generatori minimal in raport cu s;;. Deci orice sistem de generatori
de cardinal n+1 constituie 0 baza a spatiului (~n[x], ~). inseamna
ca este suficient sa aratam ca 1, X-a, (X_a)2,
(X-a)" este sistem
de generatori.
2
(\7') f E (~n[xl, ~), f =ao, a 1X + a2X + .,. + anXn

Capitolul1

Spati i vectoriale

b 1, ... b n E
I

~,

E ~n[x]

in aceasta baza sunt bo,

deci f se scrie:

f = f(a) + f'ea) (x-a)+ f"(a) (x-a)2+...+ f(n\a) (x-at

l!
2!
n!
22. Fie V 4 spatiul vectorial real al polinoamelor in cos x de
grad cel m~lt 3. S~ se scrie matricea de trecere de la baza B = {1,
cos~ x, .co~ x, cos x} la baza B' = {1, cos x, cos 2x, cos 3x} i
legatunle Intre coordonatele unui vector in cele doua baze.
Solutie:
Matricea de trecere de la B la B' se obtine din relatiile'
1 = 11 + Ocos x + 0cos2x + 0cos 3x '
, .
2
3
cos x = 01 + 1cos x + 0cos x + 0cos x
cos 2x =-1 1 + Ocos x + 2 cos2x + 0cos3 x
cos 3x = 01 - 3cos x + 0cos2x + 4cos3x

~ [~~
~ ~l
o

a d Ica

A =

0 2 0
000 4

"'1

(3) bo, b1, ... , b n E ~ astfel incat

f = bo + b 1(x-a) + b2(x-a)2 + ... + bn(x-a)n.
Avem deci f
ao, a 1X + a2X2 + ... + anXn
bo + b 1(x-a) +
b2(x-a)2 + .. , + bn(x-a)".
Derivand relatia precedenta de n ori i dand succesiv lui X
valoarea a obtinem:
_
_
_ ffl(a)
_ f(n)(a)
I
b o - f(a), b 1 - f(a), b2 - - - , ... , b n => Beste
2!
n!

sistemul de generatori => B' este baza in (~n[x], ~).

38

Daca ao, U1, a2, U3 i Po, P1, P2, P3 sunt coordonatele unui
vector din V 4 in bazele B, respectiv B', atunci:
ao = Po - P2
a1 = P1 - 3P3
a2 = 2P2
a3 = 4P3
23. Sa se stabileasca formulele de transformare a
coordonatelor unui vector x E V cand se trece de la baza E la
baza E' in spatiul vectorial (V.

~),

adica:

a) V = ~3, E = {(O, 1,1)\ (1, 0,1)\ (1,1, O)t},

E' = {(1,1,1)\ (0,1,1)\ (O.0,1)t}
39

SpatH vectoriale

Capitolul 1
--------------------------~-----

= ~4, :: {(1 i2,-1,O)\ (1,-1,1,1)\ (-1,2,1,1)\ ~-1,-1,O,1)t}

E' =((2,1,O,1) , (0,1,2,2)\ (-2,1,1,2)\ (1,3,1,2)}

Spatii vectoriale

Capitolul1

b) V

c) V =~2[X), :: {1, 1+x, 1+X2}, E' = {1, 1+X, t_X+X2}

Solutie:
a) Fie A ~i B matricele, formate cu componentele vectorilor
bazei E respectiv E' ~i x :: (0.1, 0.2, 0.3)\ XE' :: (0.'1, 0.'2, 0.'3)\

(~

;)

:].

r: ~ ~I

l~ 1 ~J
IJ la;j =[0 1 1)[aIJ
a = [aa + aaJ

I 0
Xcanonlc:: AX[Link] BXE'
J

B'A [0I

- 1

1
1
XE' = B- AxE

~ a~

1 -1

l -

1 - 1
a3
0 1 - 1 a3
a2 - a3
1
Pentru calculul matricei B- A putem aplica metoda GaussJordan:

r-- s
~ 0 0

1 0
1 1 1
100
oo ~ 01
1 0 0
0 1 0
0 0 1

A
0 1 1
1 o 1
1 1 0
0 1 1
1 -1 0
1 o -1
0 1 1
1 -1 0
0 1 -1

40

b) XE' = S-1A ' XE unde A =

B=

-2

-1

-1

-1

-1

-1

1 2 2 2
Aplicam metoda Gauss-Jordan pentru calculul matricei B-1A.

2
1
0
1
2
1
-2
-1
6
-1
2
-1

-214

%
~

1
0
0
0

0 -2
G) 1
2 1
2 2
0 -2
1 1

o@

1
3
1
2
1
3

1
2
-1
0
1
2

1 -1 -1
-1 2 -1
1 1 0
1 1 1
1 -1 -1
-1 2 -1
-5 3 -3 2
-4 3 -3 3
11 -5 5 -5
-3 2 -1 1
5 -3 3 -2
-4 3 -3 3
0 1314 -1314 1314
-1 214 214 -214
0% -314 714
1 -314 % -314
o 1 -1 1
-1 1 0 0
0 0 0 1
1 -1 1 -1

-5

0 0 -4
0 0 11
1 0 -2
0
1~
0 o 0 0 0
1 0 0
0 1 0
0 0 1
0 0 0
1 0 0
0 1 0
0 0 1

41

Capitolul1

Spati i vectoriale

Capitolul1

Spatll v ctorlal
I

(11

(1,

,
f't )

B 1/\

e1
f1

(1,

(1\

020 1
1 1 0 1
o -1 1 0
0 1 00

x
1
1
0
0

h f4

f1

(1 1

h
e4

c) FI P

f2 f3

f1

f2
f1
f3
f4

f2

f4

e1
f1
f3
f4

x
1
1

0 3 0 0
1 2 0 0
0 -1

1 0

0 -1 0 1

3
25. Tn spatiul (K , K) unde K 71. 5 , consideram vectorii:
l
,... '" ,.. t
,..
t.
VI = (2,3,1) ,V2 =(1,2,4) ,V3 =(0,1,1) ,~I v=(4,2,1)
Sa se arate ca V1, V2, V3 formeaza 0 baza a lui K3 i sa se
afle coordonatele vectorului v in aceasta baza.
Solutie:
Vom aplica tema substitutiei pentru a demonstra ca V1, V2,
V3 formeaza baza, calculand in acelai timp, coordonatele
vectorului v in aceasta baza.

e4, f4

=e, + e2 + e3 .

BazA
nouA
BazA
veche

e1
e2
e3
e4

f1

f4

1
1
0
1

1
1
1
0

1
1
1
1

42

e1
f1
e3
e4

0
1
0
0

1 1 1
011
18)0
1 0 -1

,...

f .4
f1 f2 f3 f4

A.

A"

:3 2

fz h

0 1
0
1
1 '1

A.'"

Solut1e :
. ..
Aplicam tema substltu\lel:

"-

I
"I

f :3 6
6 (3) i

.4
2
"-

"-

"-

2
f
.4

1
1
0
0

1/3
1/3
1/3
1/3

0 1 0 0
1 o 0 0
0 o 1 0
0 o 0 1

,..

24. Fie B {e" e2, e3, e4} 0 baza a spatiului (~4, ~) ~i x e,

+ eSse determine coordonatele vectorulul x In baza
+ e2 + e 3
4
f +
+
formata cu vectorii: f1 e2 + 63 + e4, f2 e1 + e3 + e4, 3 -e1 e2

6 .4

6 i

6 6 Q)

i
"-

"-

"

6
43

"-

:3

Capitolul1

Spatii vectoriale
OeCI,.

{ V1, V2, V3} este baza a spatiului (K3, K) !?i

v=4v 1 +1v 2 +3v 3

26. Sa se determine dimensiunea !?i

baza pentru

urmatoarele spatii vectoriale: a) (~,~); b) (c, ~); c) (C,C); d)

(mnxn(~),IR?).
a) (V) x
(~,IR?)

E ~

= 1.x!?i a.1 =0 <=> a = 0 => {1} este baza In

!?i din (IR?,~) = 1.

b) ('if) x E C, X = a.1 + b.i cu a,b

generatori a,p E R, a.1 + P.i Oc <=> a p
independent.

=> {~,i}.siste~ ?e
=0 => {1,1} slstem hmar
E

(C,C) a.1

C,

= 1. z, 1 = 1.1+ O.i

=...

=> (\I) Y

= an

a2 = '"

K a stfe I lncat

n
n
n
)
= Ial(e)
<=> z = If(aje)
<=> y = f ( Iaje
j

J=I

j=1

C => {1} generator allui

=> {1} liniar independent In (C,C) => {1} baza in (C,C) deci dlm(C,

V', (3) a1

J=I

=Oc <=> (a+bi).1 =Oc <=> a + bi =Oc <=> a =b, =0 ~ ~ =0

Capitolul1

f: V ~ V' morfism daca:

1) (\I) x, Y E V avem f(x + y) = f(x) + fey)
2) ('if) a E K, (\I) x E V avem f( ax) = af(x)
Daca, In plus, f este bijectiv atunci se nume!?te izomorfism i
=> ii. Daca {e1, e2, ... , en} este 0 baza a lui V atunci a1 e 1+a2e2+ ... +
anen = Ov <=> a1 = a2 = '" = an = 0
f(a1 e 1+a2e2+ ... + anen) = f(Ov) = OV' <=> a1 = a2
= an = 0
f
Deci a1 (e1)+ a2 f(e2)+ .. . + anf(e n) = Ov<=> a1 = U2 = ... = an =
0, adica {f(e1), f(e2) , ... , f(e n)} liniar independent In V' !?i cum dim V
dimV' n rezulta {f(e1), f(e2), ... , f(e n)} baza In V'.

Deci {1,i} baza a spatiului (C, ~) !?i dim (C, IR?) = 2.

c) ('if) z

SpatH vectoriale

Deci, (3) x =

aje j

V astfel lncat y = f(x) , adica f este

j=1

surjectiv.

ii => iii Sa aratam ca ('if) X1, X2 E V, f(x) f(X2) => X1

surjectiv => (\I) Y E V', 3 x E V astfellncat f(x) y.

C) = 1.

X E V=>3 a1, ... , an

000

=X2 f

K astfellncat x = " ae
~

J J

j=1

Se arata ca matricele E jj

=j

'.

1~

i ~ m, 1 ~ j

n
y

V' => 3 131, ... , 13n

K astfeJ lncat y

= I~f(e)
H

formeaza 0 baza in spatiul ( 111nxn(lW.), lW.), deci dim( nt,xn(lW.), lW.)

=mn.

27. Fie V !?i V' doua spatii vectoriale de aceea!?i ~ime~~iune

peste un corp K !?i f: V ~ V' un morfism. Urmatoarele aflrmatll sunt
echivalente:
.
.
i) f este injectiv; ii) f este surjectiv; iii) f este Izomorflsm.
Solutfe: .
44

y =I(x) >

r(t,aje j)=t,f(aje t,al(e,)

t,Af(e j)=

{f(e1), f(e2) , .. . , f(e n)} baza => aj

f(X2)

=13j

('if) j = 1, n

Deci Y1 = Y2 E V' => (3) X1, X2, E V astfel lncat Y1

=Y2 => X1 = X2 , adica f injectiv => f izomorfism
iii =>

j .

Evident.

45

= f(X1) =

Spatii vectoriale

Capitolul1

Spati i vectoriale

28. Fie V i V' doua spatii vectoriale peste acelai corp K i

f: V ~ V' un morfism. Sa se arate ca f(Ov) = OV', Ov i Ov' fiind
vectorii nuli ai spatiilor V, respectiv V'.
Solutie:
('v') x, y E V f(x+y) = f(x) + fey)
Fie x = v. Ov ~ f(Ov+Ov')~ f(Ov)
. + f(Ov)

Solutie:
a) ('v') A(u,v)

g(~(~))~g(OY)}=>f(X)=Oy

('d)x EX =>f=O

g llljectIv

30. a)Sa se determine 0 baza i dimensiunea pentru spatiul

vectorial (V, R) definit in problema 5.
b) Fie (H, R) spatiul vectorial al cuaternionilor peste corpul
numerelor reale:

H = {a + bi+ ci + dk la, b, c, d E IR{} unde i, j, k satisfac

2
= k2 -1, ij = -ji = k; jk = -kj = i, ki = -ik = j, iar
relatiile: i =
operatiile sunt adunarea i inmultirea obijnuite.
Sa se arate ca V este izomorf cu H i sa se indice
corespondenta intre bazele celor doua spatii vectoriale.

V. daca u = a+bi i v = c+di atunci:

C + di) = ( a + hi
C + di) =
+ dl a + hI \ - C + di a - hi

={~ ~)+b(~ _O;)+tl ~)+d(~~)

Dec; (~ ~), (~ ~J, L~ ~), (~ ~) cons!itu;e sistem

=> f(Oy) = 2f(Oy) ~ => f(O ) = 0 ,

!f(Oy)EV'
J
y
y

29. Fie X, V, W spatii vectoriale peste acelai corp de

scalari K i f: X ~ V, g: V ~ W doua morfisme astfel incat 9 0 f =
o (morfismul nUl). Sa se arate ca:
a) f surjectiv ~ 9 = 0
b) 9 injectiv ~ f =0
Solutie:
a) f surjectiv ~ ('v') Y E V (:3) x E X astfel incat y = f(x).
Aplicand 9 rezulta g(y) = g(f(x = (g 0 f)(x) = Ow Deci ('d)
y E V ~ g(y) = Ow, adica 9 =0
b) ('v') x E X (g 0 f)(x) = g(f(x)) = Ow =g(Ov)

= ( a + hi.
" -- C

Capitolul1

?e generatori pentru V. Sa aratam ca formeaza i sistem Iiniar

Independent. Deoarece:

aG ~) +~~ ~;) r(~l ~) +{~ ~)

Ca/:: ~~:) =(~ ~) >a =P=r=o=o
={e, =(~ ~), e, =G ~J e =(~l ~), e, =(~ ~)}
+

= 0v

=> B

baza a spatiului vectorial (V, IR{). Rezulta dimV = 4

b) Definim~: V ~ ~ prin f (A(a+bi, c+di = a+bi+cj+dk.
_
1. f(A(a1+b1I, ?1+d 11) + A(a2+b 2i, c2+d 2i =
- ~A(a1~a2+(b1~b2)1, C1+C2+ (d1+?2)i = a1+a2+(b 1+b2)i, C1+C2+
(d 1 d2)K -:- (a 1+b!l, c1+d 1k) + (a2+b21, c2+d 2k) = f(A(a1+b 1i, c1+d i +
1
f(A(a2+b 21, c2+d 21.
2 .. f (A~(Aa+Abi, AC+Adi = f (A(Aa+Abi, AC+Adi =
=Aa+Ab!+ACJ+~dk = A(a:bi:cj+dk) = At (A(a+bi, c+di
DIn 1) ~I 2) rezul!a ca f este mOrfism de spatii vectoriale. in
p'us, s~ arata u~or ca f este bijectiva, deci rezulta ca f este
Izomorflsm.
este

Corespondenta intre doua baze ale celor doua spatii este

urmatoarea:
.
e1 A(1 ,0) ~
(1, 0, 0, 0) 1
v

46

>

47

Spatii vectoriale
e2 = A(i, 0)
e3 = A(O, j)
e4

= A(O, k)

Capitolul1

(G, 1, 0, 0) i
(0, 0, 1, 0) = j

unde {1,i,j,k} baza

(0, 0, 0, 1) = k

in (H, ~).

1.2.3. Subspa,ii vectoriale. Subspatii vectoriale

generate de 0 submul,ime
31. Stabiliti care dintre urmatoarele submultimi ale lui R3
sunt subspatii vectoriale i determinati dimensiunea fiecaruia:
a) V1 = {(X1, X2, X3)t
b) V2 {(X1, X2, X3)t

E
E

~31 X1-X2+X3 = O}
~31 x~ + x; + x; = 25}

c) V3 = {(a, 0, O)t I aE ~}
d) V 4 , = {(a, b, a +b)t I a, b

Spatii vectoriale

Capitolul1

V l se mai poate scrie V 1 = {(a, b, b-a)t I a,b ER}

~entru
1, f3 = obtinem e1 = (1,0, _1)1 iar pentru a = 0, f3
= 1 e2 - (0,1,1). B = {e1, e2} este baza in V 1 deci dim(V1 R) = 2
b) Nu este subspatiu.
'
3
c) V~ este subspatiu al lui (R , R), dim(V3) = 1
d) Fie x,Y E V 4 X = (a1, b2, a1+bd i a,f3 E R
Y = (a2, 02, a2+b2)t
ax + f3y = (aa1, ab~, aa1+abd + (f3a2, f3b 2, f3 a 2+f3b2)1 =
= (aa1 +f3 a 2, ab1 +f3b2, aa1+ab1+pa2+Pb2)l E V 4 =>
.
=> V 4 subspatiu al spatiului vectorial (R 3 R) i
dlmV4 = 2 (0 baza este B = {(1 ,0,1)\ (0,1,1 )t}).
'
e) Vs nu este subspatiu vectorial.

at

32. Stabiliti care dintre urmatoarele multimi de vectori din

spatiul vectorial (Rn, ~), ~orAmeaza subspatiiale lui (~n, ~) i

~}

e) Vs = {(a, b, 1)t I a, b E ~}
Solutie:
W c V, w *" 0 este subspatiul vectorial allui (V, K) daca:
1. (V) x, YEW => X + YEW
2. (V) X E W, (V) a E K => ax E W

pentru acestea, determrnatr cate 0 baza i dimensiunea:

a) V 1 = {(X1, X2, ... , xn)1 I Xi E R (V) i = 1, n, X1 =xn}
b) V 2 = {(X1,0,X3,0, ... ,)t I Xi E R (V) i = 1,3, ... }
c) V3 = {( X1, X2, ... , Xn)t I Xi
d) V 4 = {(a,p,a,p, ... I a,p

R (V) i
R}

= I,n, X2 =X4= ... }

a) Fie

e) V S ={(1,X2,X3, ... ,Xn)ll x i E R(V) i=2,n}

x = (X p X2,X3)' EVI}
y = (y l' Y2' Y3)' E VI => X+ Y = (Xl + Yl ' X2 + Y2' X3 + Y3) t

f) V6 ={(O, X2, X3, .. , Xn)t I Xi

aER

= (ax p

ax 2 , ax 3 )'

x E VI => XI - X2 + X3 = O}
_
_
=> (XI + yJ-(X 2 + yJ+(X3 + yJ =
YEVj=>YI Y2 +Y3- 0
=O=>X+YEVI
a E R => a( XI - X2 + Xl ) = 0 => ax\ - aX 2 + aX l = 0 =>

=> ax EV1 => V 1 subspatiu vectorial.

48

R (V) i

g) V 7 = {(Xl, X2, ... , Xn)t I Xi E R (V) i

h) Va = {(Xl, X2, ... , Xn)t I Xi

ax.

Solutie:

= 2,n}

= I,n, X1 Xn=0}

R (V) i = 1ll X1 +X2+

' ,

...

+X =O}
n

a) (V) x, Y E V 1 ,
X = (Xl, X2, ... , Xn)t, Xl = Xn
Y = (Yl, Y2, ... , Yn)! , Yl = Yn
=>X +Y = (X1+Y1, X2+Y2, ... , Xn+Yn), Xt+Yl+ Xn+Yn => X +Y E V 1
(V) a E R, ax = (aX l, aX2, ... , aXn)! , aX1 = aXn deci ax E V
=> V 1 este subspatiu al spatiului (Rn, R).
'
1,
49

Capitolul1

Spatii vectoriale

V1 = {(A, X2, X3, ... , xn-1,A)1 I Xi E R ('\7') i = 2,n-1, A E R}

o baza se obtine
astfel:

1
1.=1, X2 = X3 = ... = Xn-1 = => e1 = (1, 0, ... ,0,1)
x2=1, 1.= X3 = ... = Xn-1 = => e2 = (0,1, ... ,0,0)1
x3=1, 1.= X2 = ... = Xn-1 = => e3 = (0,0,1, ... ,0,)1

xn-1=1, 1.= X2 = ... = Xn-2 = => e n-1 = (0, 0, ... , 1, O)t

Se poate verifica u~or ca e1, e2, ... , en-1 este sistem liniar
independent ~i ca reprezinta un sistem de generatori pentru V 1,
deci ca B = {e1, e2, ... , en-1} constituie 0 baza a lui V 1 .
=> dimV1 = n-1.
b) ('\7') X = (X1,O,X3, ... ,)1 EV2 =>
x+y = (X1+Y1,0,X3+Y3,0, ... )I=>X+YEV2
('\7') Y = (Y1,0,Y3, ... ,)1 EV2
('\7') aEIR{ avem (ax1, 0, aX3, 0, ... )1 EV2 . Rezulta ca V 2 este
subspatiu allui (IR{n, IR{).
.
" Sa determinam 0 baza a acestui subsPrtlu.
x1=1, X3 =X5 ... = => e1 = (1,0,1, ... ,0) EV2
x3=1, X1 =X5 ... = => e2 = (0, 0, 1, ... , 0)1 EV2

Daca n = 2k atunci ultimul vectoreste ek = (0,0, ... ,1,0)1 EV2

pentru X2k-1 = 1, X1 = X3 = ... = X2k-3 = 0, iar daca n = 2k+1 atunci
ultimul vector al bazei este ek+1 = (0,0, ... , 0,1)! EV2 ~i se obtine
pentru X2k+1 = 1, X1 = X3 =.:.= X2k-1 = 0. Se verifica imediat ca
vectorii astfel construiti formeaza 0 baza a spatiului V21n ambele
cazuri.
dimV
2

= { k, pentru n =

2k

k + 1, pentru n = 2k + 1

:>

d'un V
2

c) ('\7') x = (x1,a,x3, a ... ,)1 EV3, aE IR{

('\7') Y = (Y1,P,Y3, p ... ,)1 EV3, PE IR{
x +Y = (X1+Y1, a+p, X3+Y3, a+p, ... ) EV3
AX = (t:.X1, Aa, AX3, Aa, ... ) EV3 ('\7') A E IR{.
50

= [n
-+-11

2 _

~i

Spatii vectoriale

Capitolul1

=> V3 est~ subspatiu al spatiului vectorial (~n, ~).

Pentru construirea unei baze, dam valoarea 1, pe rand,
[Link] distincte ale vectorului, iar pe restul Ie luam egale
cu 0. Obtlnem astfel vectorii:
e1 = (1,0,0,0, ... , O)! EV3
e2 = (0, 0, 0,1, ... , O)! EV3

------------------_ .. _----------

La fel ca la puncttul. precedent, obtinem pentru n = 2k

vectorul ek ~ (q, 0, ... ,1, 0) ~I pentru n = 2k+1 vectorul ek+1 = (1, 0,
0, O,.!.. , 0,1) . ~n plus fata de punctul b) apare vectorul e = (0,1, 0,
1, ... ) EV3 obtlnem pentru X2 =1=)4= ... ~i restul componentelor
egale cu 0. Se verifica u~or faptuJ ca {e1, e2, ... , ek, e} (pentru
n=2k), respectiv {e1, e2, ... , ek, e} (pentru n=2k+1 constituie 0 baza
pentru V 3.
=> dimV3=[n;1]+1, pentrun>l
d) (\1') x = (a1,{31 , ad3 1... ,)t EV4 , a1,P1 E IR{

('\7') Y = (a2,fh, a2,P2 ... ,)t EV4 , a2,P2 EIR{

=> x+Y = (a1+ a 2, P1 +P2, a1+a2, P1 +P2, ... )1 => x+Y EV4
AX = (Aa 1, AJ31, Aa1, AJ31 ... ,)' EV4 => V4 subspatiu aJ spatiului
vectorial (IR{n, ~).

~i a=1, J3=0, daca

8 = {(1,0, 1,0, ... )\ (0,1, O,1, ... )I} ~i dimV4 = 2 (pentru n> 1).
e)
F' x = (l,x 2 ,x J... ,x )' EV,}
Ie. Y= (l'YPYJ''''Y.): EV, x + Y= (2, x 2 + Y2 , .. , xn + yJ' flV,

o baza se obtine pentru a=O, J3=1

~V5 nu este subspatiu.

f) ('\7') X,Y

Vs
x=(O,xp ... ,x )'}
= (0
")' => x+ Y= (0,x 2 + yp .. , xn + Yn)' EV6
Y
'Y2""'Y n
(\1') a E R
ax = (0, aX2, ... , aXn)t E Vs
E

~ Vs este subspatiu al spatiului vectorial (IR{n, /R?).

51

Capitolul1

Spatii vectoriale

o baza este B = {(O,

1,0, ... , O)t, (0,0,1, ... ,0)\ ... ,(0, 0, ... ,1i}

~i dimVs = n-1.

g) V 7 = {P _E ~n[x] I P (a1)
P(U2) = ... =P{an) =0, cq E ~
('it) i = 1, n, ks;n, aj ;t aj (V) i;tj, i, j = 1, k}
Sa se
precizeze care dintre aceste submultimi constituie
'.

g) Fie x = (X1, X2, .,., Xn)t E V 7 => X1 X2 =

Y = (Y1, Y2, ... , Yn)t E V, => Y1'/2::
X + Y = (X1+Y1, X2+Y2, ... , Xn+Yn)t
X + Y E V 7 <=? (X1+Y1)( X2+Y2) =
Dar (X1+Y1)( X2+Y2) = X1 X2 + X1Y2 + X2Y1 + Y1Y2 = X1Y2+ X2Yi,
care nu este lntotdeauna 0. (x = (1, 0,0, ... , 0)\ Y = (0, 1,0: ... : O)t)

=> V7 nu este subspa,iu.

h) (V) x,Y

Capitolul1

Spatii vectoriale

Va
x = (X1, X2, ... , Xn)t, X1+ X2 + ... +Xn=
Y = (Y1, Y2, .. " Yn)t ,Y1+Y2 + ... +Yn=
=> X + Y = (X1+Y1, X2+Y2, ... , Xn+Yn)t EVa deoarece:
(X1+Y1), (X2+Y2), ... , (xn+Yn) = (X1, X2, .. " xn) + (Y1, Y2, ... , Yn) =
E

= l,n, X1+X2 + ... +Xn= O}=

Solutie:
a} (\1') P, Q,

V1

P(x) = P( -x)
~ { Q(x) = Q( -x) ~ (P + Q)(x) = P(x)+ Q(x)::: P( -x)+ Q( -x) =

('it) a E~,
aX = (ax1, aX2, ... , aXn)t EVa deoarece
aX1+ aX2+ ... ,+ aXn = a(x1+x2+ ... +xn) = 0. => Va este subspatiu al
spa,iului vectorial (~n, ~).
Vs = {( X1, X2, ... , Xn)t I Xj E ~ (\1') i

subspatii ale lui (~n[x], ~), sa se indice 0 baza a fiecarui subspatiu

~i dimensiunea.
.
.

(P + Q)( -x)

~P+QE~

(aP)(x)=aP(-x)=(aP)(-x)~aP EV, ~ VI subspatiu

Sa determinam 0 baza pentru V 1.
n
Fie P E V 1 P(x) = aO+a1X+a 2X+ ... +anX
P(x)=P(-x) <=? aO+a1X+a2X+ ... +a nxn =
= aO-a1x+a2x2+ ... +(-1)nanxn <=? (aD-aD) + (a1+a1)X +

= {-a2- a 3- ... -an, a2, a3, ... ,an) I aj E ~ ('it) 1 = 2, n}

'b baza este B = {(-1, 1,0, ... ,0)\ (-1, O,1, ... ,O}\ ... ,
(-1, 0,O, ... ,1)t} ~i dimVs = n -1.

+ (a2-a2)x2+ ... +( an +(-1 )nanxn =

33. Se considera urmatoarele submultimi ale spatiului

vectorial (Rn[x], R) al polihoamelor de grad cel mult n, In
nedeterminata X, cu coeficienti reali:

o baza este B1 = {1, X2, ... , X2k}

a) V1 = {P E ~n[x] I P (-x) = P (x)}

b) V2

={P

~n[xll P (-x) = -P (x)}

c) V3

= {P

~n[x] I P (a) = 0, a

~}

d) V4 = {P

~n[x] I P (a) = 0, a

C\~}

= {P

~n[x] I P (a) = 0, P'(a)

e) V5

=>ak + (-1 )kak=O (\1') k =

2
2k
=> P(x) =aO+a2x + ... +a2kx unde k =

0,

[~ J. Se poate arata u~or ca

~i dimV1 =

= [~l

b) Se procedeaza ca la punctul a). Rezulta V 2 subspatiu ~i

(\1') P E V 2 , P(x) = a1 +a3x3 + ... +a2k+1~k+1 unde

k= [ n ; 1]-

Deci B2 = {x, X3, ... , ~k+1} este baza pentru V 2 ~i dim V 2

=[n~IJ

;to, a

f) V6 ~ {P E ~n[x] I P (a) = P(P)=O, a,l3

0Rn[X]

E ~}

c) ('it) P, Q

V3

~, a;tl3}

52

53

Spatii vectoriale

Capitolul1

pea) = O} => (P + Q)(a)

Q(a) = 0
.

Spatii vectoriale

= pea) + Q(a) = 0 => P + Q EV3

('d) A- E R
(A-P)(a) = A-P(a) = 0 => f,P E V3 => V3 este
subspatiu allu: (Rn[x], R).
.
Sa determinam 0 baza a lUi V3 .

(\1) P E V3 => pea) = 0 => P(X) '= (X-a)O(~), O(X) E ~n-~[X] ..

Capitolul1

2. Sistem de generatori. Aratam ca (\I) P E V3 , (3) ao, a1 , ... , an-1

astfelrncat: P = ao(x-a) + a1x(x-a) + ... + an_1 Xn-1 (x-a)
Fie P E V3 , P = bo+b 1X+ ... +bnXn => P(a) = 0, deci
P(X)
(X -a)Q(X)
= (X -a)(ao+ a1X+ ... +an_1Xn-1) = ao(X -a)+
n1
a1 X (X -a)+ ... + an_1X - (X -a) unde ao: a1, ... , an-1 E R.
=> 2o(X -a)+ a1X(X -a)+ ... + an_1Xn-1(X -a) = bo+h1X+ ... +bnXn
. Identificand coeficien1ii puterilor asemenea din ce: doi membrl,
obtine:m urmatorul sistem.

Polinomul O(X) se exprima In mod UniC ca 0 combl~~tle

Iiniara de vectorii 1, X, X2, ... , Xn-1 care formeaza baza canonlca a
spatiului (~n-1[X], ~). => O(X) = aO+a1X+ ... +an-1Xn-\X-a),
aO+a1X+ ... +an-1 E R n 1
Sa aratam ca 8 3 = {X-a, X(X-a) , ... , X - (X-a)} este baza a
luiV3 .
,
1. Independenta liniara.
. .,
Fie 0 combinatie liniara nula a vectorilor multlmll 8 3
n1
A-1 (X-a)+A-2X(X-a)+ ... +A-nX - (X-a)= 0Rn[X]
~ - A-1a+(A-1- A-2a)X+(A-2 -A-3a)X2+ ... + (A-n-1- A- na)Xn-1 + A-nXn = OR,.[x]
v

-a~

=0

A,-a~

=0
=0

~ -a~

An-I -aAn

=0

0...

=0
=0

...0

-a... ...0
...0

=-

bo + bla+...+bn_lan-1

n-J

=b
n

Deci pentru a * 0, (V) P E V3 , (3) ao, ai, .. . , a n-1 E ~

(deoarece pea) = 0) astfel incat P = ao(X -a)+ a1 X (X -a)+ ... +
1
+a n_1 Xn - (X -a) adica 8 3 este sistem de generatori.
2
Pentru a = 0, 8 3 = {X, X , ... , Xn} ~i ('d) P E V 3 , PCO) =
=> bo =0, b 1 =ao, b2=a1, ... , b n=a n-1, adica 8 3 este sistem de
generatori ~i Tn acest caz.
Din 1 ~i 2 rezulta ca 8 3 este baza in V3 ~i dimV3 n.

A sistemul
=0
t" ~I'fiIe Ll
Consideram
omogen format cu ultimele n ecua.1I
determinantul sistemului.

-a

...............................

pentru a*O

= 1 * 0 => Sistemul
An-I -aXn =0

0...
. . .1
. _ An ~ 0
I
este compatibil determinat, avand drept so!u)~ ~mca solutla. bana a
A1=A2 = ... = An = 0 => 8 3 este sistem de vector! hmar Independentl.

'0' '0'

54

d) V 4 = {(X-a)(X- a ) O(X) I O(X) E !R?n-2[xl, a E ([\~}

Se verifica u~or ca V 4 este subspatiu ~i se arata ca:
4
8 = {(X-a)(X-a), (X-a)(X-a )X, ... , (X-a)(X-a )X n-1} este baza in
V4 dimV4 = n-1
e) V6 nu este subspatiu. Luam, de exemplu:
P = (X-a)(X-3a)
= (X-a)(X +a)
P+Q = (X-a)(X- 3a +X+a) = 2(X-a)2 => (P+Q)(a) =0,
(P+Q)'(a) =0 => P+Q ~ V 6.

55

Spatii vectoriale
Spatii vectoriale

f) Ca ~i la punctul d) rezulta ca V7 este sl.i~~pa~iu. ~i 0 ~aza

este B7 = {(X-a)(X-13), (X-a)(X-13)X, ... , (X-a)(X-13)X } ~I dlmV7 -

E1J..

=n-1.

g) Va este subspatiu allui (~r'-1[X], ~) ~ ~

l'
Dupg modelul de la punctul c) ,se arata ca mUltlm~a
n-k
a
Ba = {(X-a1) .. ' (X-ak)' (X-a1) ... (X-ak)X, ... , (X- 1) ... ,X-ak)X }
constituie 0 baza a subspatiului Va. => dimVa = n-k+1

34. Se considera spatiul vectorial al matricelor patratice de

diemnsiune n, (m (~),~) cu elemente din R ~i urmatoarele
V1 = {A

b) V 2 = {A
c) V3 = {A

d) V 4 = {A

e) V5 = {A

"'~l

(matricea Eij are un element 1 Tn pozitia

"~J

(i, j) ~i in rest z8ro).

Definim Sij = Eij + Eji
1::;; i::=;;j::;; n
S~ = (Eij + Eji)t = E:j + E~j = Eji + Eij = Eij + Eji = Sij => Sij

V1

(\7') i, j 1::;; i ::;; j : =; n

Se arata u~or ca 8 1 = { Sij = Eij + Eji I 1::;; i ::;; j ::;; n} este

m(~) I A = At}

m(~) I A= - At}
m(~) I detA * O}
m(~) I detA=O}
m(IR{) I TrA= Laii = O}
m(~) I AB =BA (\7') B m(IR{)}

j=!

f) V6 {A E
Solutie:
a) (\7') A,B

0... J
0
0... 1 ...0
U... 0

submultimi ale acestuia:

~)

Capitolul1

Capitolul1

V 1 ~i ("if) a,13 E ~ (aA + 13B)t = (aA)t. +(13B)t =

aAt +13Bt aA +13B => aA +13B E V1 => V1 subspatiu vectona~
Consideram matricile (Eij), ::;; i, j ::;; n, care formeaza baza

baza a spatiului V 1 . Rezulta ca dimV1 = n(n +1) (dimensiunea

2
este data practic de numarul elementelor aflate pe diagonala
principala ~i deasupra ei).
b) (\7') A, B E V 2 ~i (V) a, 13 E IR{ (aA+138)t = (aA)t + (13B)t =
aA + 13Bt = -aA -13B = -(aA + 13B) => aA + 13B E V 2 este subspatiu
t

(~), ~)
al spatiului vectorial (
Definim Aij = Eij - Eji
1::;; i < j ::;; n
[Link] = (E ').. - E )1.. )' = [Link] - Et.)1 = -E1
.. +) )E1.. = -(E1
.. -) )E1.. ) = -A 1J.. =>

=> Aij

V2
(V) i,j, 1::;; i <j::;; n
Se arata ca B2 {Aij = Eij - Eji 11::;; i < j ::;; n} este baza in V2

canonica a spatiului vectorial (m (~),~), adica:

~i

rezulta dimV2 = n(n + 1) (numarul elementelor aflate deasupra

2
diagonalei principale).
c) , d) V3 ~i V 4 nu sunt subspatii vectoriale
(exista matrici nesingulare a caror suma e 0 matrice
singulara ~i exista matrici singulare a caror suma este 0 matrice
nesingulara).

57
56

Capitolul1

Spatii vectoriale

e) (\I) A, 8 E V5 ~i (\I) a, (3 E R Tr(aA + (38) = Tr(aA) +

Tr(38) = aTr(A) + (3Tr(8) = 0 ~ aA + (38 E V5 este subspatiu
vectorial.
Pentru a determina 0 baza a acestui subspatiu, pornim de
la baza canonic3 a spatiului vectorial (m (~),~) din care pastram
numai matricele cu ~rma nula adica de fapt, matricile Eij cu i ;f;: j.
Obtinem astfel un sistem Iiniar independent ~i 'in V 5, pe care it
completam pana !a 0 baza In V5 cu matricile:
Tij = E11 - Eii
1 < i :s:; n
Obtinem 8 5 = {Eij I (\I) i,j ) I,n, i;f;: j} U {E 11 - Eii 11 <i i:s:; n}
2
DimV5 (n 2 - n) + (n -1) n -1
f) Nu este subspatiu vectorial, produsul matricilor nefiind
comutativ.

Spatii vectoriale

.
Am demons~rat in problema 12 d) ca sistemul {1,sin t, cos t
sin 2t, cos 2t, ... , Sl~ nt, cos nt} este liniar independent.
'
. Ac~st~ functn ~unt generatorii multimii F, prin definitia lui F,
deci constltule 0 baza a lui F ~i dimF 2n +1.
.

36. ~ratati ca mliltimea s?lutiilor unui sistem liniar omogen

de m eCllatll cu il necunoscute ~I cu coeficienti reali este subspatiu
al spatiului t~n, IRI.) ~i determinati dimensiunea sa.
.
Solutie:
Fie sistemul omogen:

35. Se considera n

N ~i se define~te multimea F a
n

functiilor f: IRI. ~ IRI., f(t) = ao + I(ak coskt + b k sin kt) ~nde ao, a1,

Capitolul1

0'.

allxI + a12x2++alnXn = 0
a21 x 2 + a 22 x 2 + ...+a 2n Xn = 0

a IJ.. ER

...J;

.....................................
a m1 X 2 + a m2 X 2 +...+amnx n = 0

.
Notam cu mrS) =
slstemul S}

Xn) 1

{(X1, X2, ... ,

k=1

... an, b1, ... , bn E ~. Sa se arate ca F este un subspatiu vectorial

al spatiului aplicatiilor lui IRI. In ~ ~i sa se determine 0 baza a
subspatiului F.
Solutie:

f(t)=a o + I(akcoskt+bksinkt)
(\I) f, 9

k: l

get) = Co + I(c kcoskt+d k sinkt)

~i

(\I) i = I m
'
(\I) j = I,n
X1, X2, ...

Xn verifica

m(S)=

{(X1, X2, ... ,

Xn) 1 Iajjx j = 0 (\I) i

(\I) X, Y E m(S). x
n

Lajjx j

. 1

J:

LaijYj
j=J

=(X1, X2,

(\I) i = I,m

=0

... ,

x n), y

= (Y1, Y2, ... , Yn)

=> Lajj(x j + Yj) = 0 (\I) i = I,m

(\I) i = I,m

j=l

(\7') a, (3 E R avem:
(af + (3g)(t) = (af)(t) + (3g)(t) = af(t) + (3g(t) =

= a[a o+ ~(akcoskt+bksinkt)]+b[Co+ ~(ckCOSkt+dksinkt)]=

= aao + (3Co +

~](aak + !3ck)coskt+ (ab k +rxtk)sinkt] EF

k l

af + (3g

E F.. ~

F este subspatiu.
58

I,m}

j=l

Deci m(S) este subspatiu al spatiului vectorial (IRI. n, IRI.).

Observatie:
Oaca~A = ()l:S:;i:s:;m
aij <.
~i x, Y E m,rS)atunci Ax = OR"'
.
I-J:s:;m
59

Capitolul1

Spati i vectoriale
Ay

= OR"

~i adunand avem A(x+y)

= OR"

=> x+y

Spatii vectoriale
Ilr = Ilrr+1Xr+1 + Ilrr+2Xr+1 + ... + Ilrnxn
11
11
11
11
X =_1 =~x +~x +.,.+..-l!!..x
I
11
11
r+1
A
r+2
11 n

'WI((S)

Sa determinam dimensiunea acestui subspatiu.

Fie A = (aij) I<i<m ~i rang(A) = r ~ min(m, n) ~i fie
lSjsm

allal2 ... alr

11 = a 21 >1 22 ", a 2e
arl ae7 ... are

Il~.= 1l 21r+1 X + 1l2r+~_x +...+ 1l2n X

x =

11

Capitolul1

11

r+1

/).

r+2

11

=>

Fara a restrange generalitatea, putem presupune 11 :f.; 0,

adica primele r ecuatii sunt ecuatii principale ~i p'rimele r
necunoscute sunt necunoscute principale.
Sistemul devine:
allxl + a12 x 2 + ...+aleXr= -alr+IXr+I--alnXn

Pentru a obtine 0 baza in (m(S), IR{) e suficient sa

consideram pentru (Xr+1, Xr+2, .. " xn) succesiv valorile (1, 0, ... , 0),
(0,1, , .. ,0), ... , (0,0, .. " 1) ~i sa definim:

ZI ,Il~+l '"'' IlZI ,1,0, ... ,0)

e 1 = ( Il

~~: ~:.~ .~.2.2.~~~: ::~~~~~~ .~. ~~~~~~~~~: .~"""~~2nXn

e2

arlx 1 + ar2 x 2+ ...+areXr = -are+IXr+I--arnxo

,
deci sistem compatibil determinat (de tip Cramer) cu solutiile
112
Ilr
X 2 = - , ... , Xr = 11
11
unde
- a1r+IXr+I--alnXn
- a2r+2 x r+I-- a x n
III =
:

= ( 1l~+2 , 1l~+2 , .. " 1l~+2 ,0,1, .. ,,0)

e
o- r

= (Illn , 1l2n , .. " 11m ,0,0, ..

11
11
11

,,1)

E = {e1, e2, .. " e n-r} baza in (m(S), ~).

2n

Verificam:
1) E sistem de generatori
('vi) x E m(3), x = (X1, X2, .. " xn) = Xr+1e1 + Xr+2e2 + .. , + Xnen
2) E sistem de vectori liniar independenti
A1e1 + A2e2 + .. ,+ An-ren-r = OR"
Ai E R, 1 sis n-r
Identificam ultimele n-r componente ale vectorilor din cei doi
membri ~i obtinem 1..1
~i

+ 1l1n x n

=A,2 = ... =An-r =0 => E baza pentru (m(S), IR{)

dim( mrS), IR{) = n~r

Analog, 112 = 1l2r+1Xr+1 + 1l2r+2Xr+2 + ... + 1l2nx n

60

61

Capitolul1

Spati i vectoriale

me

37. Fie
\W.S multimea vectorilor x = (X1. X2, X3,
caror componente verifica sistemul:
Xl - 2Xl + X3 + X. - X5 =: 0
2Xl + L"2 - X3 - x. - Xs = 0
Xl + 7Xl - SX 3- Sx. + Sx; = I)
3x l -- Xz - 2X3 + X. - X5 :.:. : 0

)4,

X5) ale

Spatii vectoriale

Capitolul1 .

38 . Fie veetorii V1 = (1, 1, 1)\ V2 = (1, -2, 7)\ V3 = (3, 6, 3)t ,

V4 = (2, -1, 2)t din Q3.
a) Sa se arate ca X = {(a1, (12, 0.3, (4)t E

0 4 la1v1

+ a2v2 +

a3v3 + Gi.4V4= O} este un subspatiu al lui Q4.

b) Sa se determine dimensiunea i 0 baza a lui X.
c) Sa se rezolve punetul b) luand in loeul eorpului Q,

Sr"% se arate ca 1i1este subspatiu allui ~S. sa se determine

dimensiunea i 0 baza a acestui subspatiu.
Solu1ie:
,
este subspatiu al lui !RS conform problemei anterioare
1 -2 1
1 -1
.

corpul 71.2.

FieA=

-1

-5 -55

-1

-2

=1

-5 -5

3 -1

-2

Solu1ie:
matrieea sistemului
a) a1V1 + a2V2 + a3V3 + a4V4=

1 -1

1
-1

1 -2
~1234

-1 1

1
-1

* 0 deei Xs neeunoscuta secundara

::>

0. 1 - 20. 2 + 60. 3

=0

0. 4 =.0

0.]+70. 2 +30. 3 +20. 4 =0

X este spatiul solutiilor acestui sistem liniar omogen de 3
ecuatii cu 4 necunoscute, deci conform problemei 36 este
subspatiu al lui Q4.

:::::} rang(A) = r = 4, n = dim(~s, ~) = 5 :::::} dim (m, \W.) = n-r = 1

Notam Xs, = a E R i rezolvam sistemul:
Xl - 2X2 + X) + x. = a.
2x, + Xl - X, - X. =-a.
X, + 7X2 - 5x) - 5x. = -5a.
3x 1 - X2- 2x) + X. = a.
Obtinem X1 = X2

a, + 0. 2 + 3u 3 + 2u 4

= X3 = 0,

)4

= Xs = a, deci subspatiul

solutiilor sistemului este

= {(O, 0, 0, a, a) I a
obtine pentru 0.=1 i este B = {(O, 0, 0,1, 1)}.

62

~}.

0 baza se

b) Fie A =

(~
1

_12

~ ~lJ
3

matrieea sistemului i

r = rang(A)
Se constata ea rang(A) = 3 i cum dim(Q4) = 4 rezulta ea
dim(X) = n-r = 4-3 = 1.
Reolvand sistemul, obtinem X = {(-50., 0, 0.,0.) I a
pentru 0.=1 obtinem 0 baza a lui X, B = {(-5, 0, 1, 1)}.
+ 0. 2 + 0. 3 = 0
c) In 71.2 sistemul devine:
0. 1 +
0. 4 = 0
A

{a]

63

O} i

Capitolul1

Spatii vectoriale
A == (1

\J

1 1 0,
0 0 1)

~ rangA =2

Fie a3 = a E 7L2, a = ~ E 7L2. Rezolvand sistemul, ob\inem

X ={(-~, ~-a, a, ~) 1 a, ~ E 7L 2}
Pentru a =0, ~ = 1 ~i a = 1, ~

=0 ob\lnem 0
anume 8 ={(1,1,0,1), (0,1,1,O)}, deci dimX =2.

baza In X ~!

39. Fie (s, R) spa\iul vectorial al ~!rurilor de [Link] [Link],.

definit In problema 9. Demonstra\i ca SJ e~te ~ubspa\l~ a,l spa\lulu~
(~ R), calcula\i dimensiunea ~i determlna\1 0 baza a acestul
subspa\iu:
a) SJ = {(an)n E N* E SI an 5an-1 - 6an-2 (\7') n > 2}
b) SJ {(an)n E N* E SI an 4an-1 - 4an-2 (\7') n > 2}
Solutie:
a) S~ verifica imediat ca SJ este subSP~'i~ ~I s,?,a,iului (~ IR?).
Determinam SJ . ~irul an verifica 0 recuren\a hmara d: ~r~l~ul 2
omogena. Ecuatia caracteristica este ~ -5r + 6 = cu radaclmle r1
3, r2 2, deci an
Art + Br; A . 3n +8 . 2 n unde A ~i 8 se

=
=

...
{al ==3A+2B
determina din condltlll e : a == 9A + 4B
2

n1

~ A == a2 - 2a1 , B = 3a 1 - a2 ~ an = (a2 -2a1)3n-1+(3a1-a2) . 2 - =

3

ca 8

b) Se procedeaza analog ~i, tinand cont ca r 2 e radacina

dubla a ecuatiei caracteristice, rezulta an = Ar" + nBrn,
- 4a1 - a2 B - a2 - 2a1
_ 4a l - a2 2 n
a - 2a l 2n
~a -'
. +n' 2
.
A4'
4
n
4
4
<=> an = (2n - n2n-1)a1 + (n-1).2 n-2a2 .
o baza este 8 {e1, e2} unde
n
3
n1
' L , 24-4. 2 , . .. , 2 -no 2 - , ... )
e 1 -- (1 , , 2 3-3,..2
e2 = (0, 1,2.21,3.22, ... , (n_1)2 n-2, ... )

={e1, e~} este baza pentru (SJ,

64

IR?) deci dim(SJ, ~) = 2.

~i

dim(SJ, IR?) = 2.

40. Fie V = ~n[x], n ;::: 2 i a, ~ E ~ , a ;f: ~. Definim:

Wi ={PE V 1 P(a) = O}
W2 ={PE V 1 P(a) = P(~) = O}
Sa se arate ca Wi i W 2 sunt subspa\iile lui V ~i ca
multimile {x-a, x(x-a), ... , xn-1(x-a)} i {(x-a)(x-~) . Xk, 0 ::;; k ::;;n-2}
constituie baze pentru Wi respectiv W2.
Solutie:
Faptul ca Wi i W 2 sunt subspatii ale spatiului (~n[x], IR?)
rezulta imediat.
Vom arata ca B1 = {x-a, x(x-a), ... , xn-1(x-a)} este baza
pentru Wi . Fie 0 combinatie liniara nula a vectorilor multimii 8 1:
n1
a1(x-a) + a2x(x-a)+ '" + a nX - (x-a) = 0Rn[x]

= (3 . 2 n-1 _ 2 . 3n-1)a1 + (3 n-1 ~2n-1)~2 .

....
. .
~ Orice ~ir an E SJ este deflnlt de pnmll dOl termem
n 1 n1
n1
SJ {(an)n E N* E SI an = (3 . 2 n-1 - 2 . 3 - )a1 + (3 - _2 - )a2}
ob\inem:
Pentru a1 = 1, a2
n1
n1
e1 = (1, 0, 3.22 - 2.32, ... ,3 2 - - 2 3 - , ... )
~
iar pentru a1 = 0, a2 = 1
n
e2 = (0, 1, 32 - 22, 33 - 23, ... , 3n-1 - 2 -\ ... ) ~i rezulta u~or

Capitolul1

Spatii vectoriale

<=>

(x-a)(al+a2x+... anxn-l(x-a)==oRn[X]1

1, x, X

I => a
)

___

1 -

a2

-00' -

_
an - 0

liniar independenti
=> x-a, x(x-a), ... , xn-1(x-a) liniar independenti.
n
Fie acum P = b o + b 1x + ... +bnx , PE Wi. Rezulta P(a) =
deci P = (x-a)(aO+a1x+ ... +an_1Xn-1) =ao(x-a) + a1x(x-a) + ... +
, .. , X n-

+an_1Xn-1(x-a) unde ao, ai, ... , a n-1 E ~ .

Rezulta ao(x-a) + a1x(x-a) + .. . + an_1Xn-\x-a)
bo + b 1x +
. .. +bnxn ~i identificand coeficientii puterilor asemenea din cei doi
membri obtinem:

65

Capitolu11

Spatii vectoriale

a
b o + bla
a1 a2 .-

a2

=-

WeV

e "V}.

Solutie:

b o + bja + b:p2
a

Demonstram egalitatea V1 + V 2 =

=b

an

Deci (\7') PEW1. (3) ao. a1 .... a n-1 E IR? astfel incat
P = ao(x-a) + a1 x (x-a) + ... + an_1Xn-1(X-a) adica B1 este ~i
sistem de generatori.
Rezulta ca B1 este baza ~i dim(W1. IR?) = n.
k
Pentru a arata
B2 = {(x-a)(x-p)x 0 s k

ca

n-2} este baza

41. Fie spatiul vectorial 01. K) ~i W e V subspatiu allui V.

Atunci: 1) dimW s dimV
2) dimW = dimV <=> W = V.
0 baza in W

=> B' este liniar independent in W e

V => B' liniar independent in V.

Fie B 0 baza in V => B sistem de generatori pentru V =>
card(B') s card(B) => dim(W. K) s dim(V. K).
2) "=" Evident.
"=>" Fie dim(W, K) = dim0l, K) = n ~i 8' baza in W => B'
liniar independenta in W e V
card(8') = n = dim(V. R)
=> B' baza in V.
=> W = Sp(8') :: V.

66

prin dubla incluziune.

"e" Fie v E V 1 + V 2 => (3) V1 E V 1 , (3) V2 E V2 astfel incat v

= V1 + V2 .
FieW E V
V 1 U V 2 e W => V1. V2 E W. W subspatiu => incat v = V1 + V2
E W (\7') W E V => V E w

weV

"~"

nw. Rezulta ca v E W (\7') WE

Fie v E

V. Dar V 1 + V 2

weV

in W2. se procedeaza analog; deci dim(W2. IR?) = n-1.

Solutie:
1) Fi~ B'

nw
WeV

\~:;b~~;. . .~bn_lan-l

lan-l = -

Capitolu11

42. Fie 01. K) un spatiu vectoriai i V 1 V 2 e V subspatii.

Aratat i ca V 1 + V 2 = w unde V = NV e V I W subspatiu, V1 u V 2

bo
ao = - -

<=>

Spatii vectoriale

este subspatiu allui V. V 1 + V 2 E V. Deci v E V 1 + V 2

43. Fie V1. V2, V3 E lJ(\4. Sa se determine dimensiunea ~i 0

baza a subspatiului generat de ace~ti vectori. notat Sp({V1. V2. V3}).
a) v1=(1, O. -1.
V2= (3,1. -1. 0)\ V3= (1.1. -1. 2)t
b) v1=(3, 1.2.1). V2= (1.-1. 2. 0)\ V3= (3.5. -2.

1t

-2i

Solutie:
a) Fie 8 e {V1. V2. V3} baza => Sp({V1, V2. V3}) = Sp(8).
Calculam rangul matricei formate cu componentele
vectorilor:

A=

-1

1
-1

1 rang A = 3
-1

67

Spatii vectoriale

Capitolul1

Capitolul1

Spatii vectoriale

al~"~~~
I:
:
1
~ /a a21

-1 5 , rang A = 2.
2 -2

2
baza este 8 = {V1, V2} , dim(Sp({v1, V2} = card B = 2.

,hi
l

13=~= Ihl h

{i, ..Ji}, 0 baza ~i dimensiunea acestuia In: a) (~, Q); b) (~,~).

Solutie:

={a + bJ2 / a, b

Fie x, y E Sp({1, ..Ji})

x = a1 + b1..Ji,
fie combinatia liniara nula ax + l3y = 0.

<=> a( a1 + [Link]) + 13( a2 + b2J2) =

<=> (aa1 + l3a2)+ (ab1+ I3b2) J2 =

Q}
Y = a2 + [Link] ~i

al
bl

a2
b2

= a1b2

- a2b1. Alegem x,y

Sp({i,

liniar independenti in

(~, Q)

= {x,y} ={a1 + b1J2,

={1+J2, 1- J2}

a2 +

Pe de alta parte, (\I) x

[R{ c Sp{1,

dim

b2 ..fi / a1b2 -

a2b 1 *- 0, aj,bj

..fi} => Sp{1,

R,

~} C [R{.
= ix + O..fi

..Ji} = R => dim

Sp{1, ..fi} =>

(Sp{1, ..fi}, ~) =

Sp({1, -v2})

=1
baza este B = {1}.

45. Fie V1 = Sp ({a1, a2}) ~i V2 = ({a3, a4}) unde:

a1 (1, 2,0,1)t, a2 (1,1,1,0)\ a3 = (1,0,1,0)\ a4 = (1, 3,0,1)t. Sa
se determine dim(V1 () V2).
Solutie:
V 1 () V2 = {v = aa1 + l3a2 = ya3 + 8~ / a, 13, y, 8 E R}

aa 1 + l3 a2 =ya3 + 8a4 <=>

a2:13+-13Y_~!: ~
13-y =0

69
68

Q,

=2.

rang

[~~ - ~ =~J
0

1 -1

1 0

0 =

0-1

=> Spatiul solutiiJor sistemului este de dimensiune 4 - 3 = 1.

=b

(~, [R{)

h2

i=1,2 }

-0=0

=> {aa l + l3a 2 = a

ab I + I3b 2

=> B

b) Sp{1, .J2} = {a + b.J2 / a, b

J2 }), (3) a,13 EQ astfellncat aX + l3y = v

Fie v =a + b J2 = a( a1 + b 1J2) + 13( a2 + b2 J2) cu a,b E Q
Rezulta (aa1 + l3a2-a)+ (ab 1 + I3b2-b)..Ji=0 ~i cum 1, J2
E

hi

Deci dim Sp({1, ..Ji}, Q) = card(B)

astfel Incat a1b2 - a2b1 *- 0. Rezulta a = 13 = 0, deci x,y liniar

independenti.
Sa aratam ca {x,y} este ~i sistem de generatori; adica:
(\I) v

~ la a21

EQ

Cum 1, ..Ji sunt liniar independenti In (~,Q), obtinem

aa +l3a = 0
sistemul:
]
2
{ ab] + I3b = 0
2
Fie ~

b,

la al

44. Sa se determine subspatiu! generat de mu1timea:

a) in (~,Q), Sp({1, ..fi})

GQ

Capitolul1

Spatii vectoriale

Obtinem a = J3 = y = 0 = a E R
V 1 (1 V 2 = {a(a1 + a2) / a E R} = {(2a, 3a, a, a) / a E R} =>
dim(V1 (\ V2) = 1
Observatie.
Problema se mai poate rezolva folosind teorema
dimensiunii sumei de subspatii:
dim(V1 + V 2) = dimV1 + dimV2 - dim(V1 (1 V2)
Avem dimV1 = dimV2 = 2 i dim(V1 + V2) = rangA = 3 deci
dim(V1 (1 V 2) = 4 - 3 = 1.
46. Fie subspatii1e V 1 = Sp ({V1, V2}) , V2 = Sp ({V3: V4}) din

~4 unde V1 = (1,2,0,1)1, V2 = (0,1,-1,3)1, V3 = (1,3,-1,4)\ V4 = (2,1,1,2)t

a) Sa se calculeze dimV1, dimV2, dim (V1+V2)
b) Sa se verifice daca suma subspatiilor este directa.
Solutie:
a) dimV1 = 2, dim V 2 = 2, dim (V1+V2) = 3.
b) V1 = Sp ({V1, V2}) = {av1 + J3V2/ a,J3 E R},
V 2 = Sp ({V3, V4}) = {"{V3 + OV4 / y,o E R}
V1 (1 V2 = {v = aV1 + J3V2 = yV3 + OV4 / a,J3,y,oE R}
Observam ca V1 + V2 + V3 = => V 1 (1 V 2 {OR4 } => suma nu

este directa.
(Acest lucru rezulta i din punctul a) aplicand teorema
dimensiunii).

47. Sa se determine dimensiunea i cate

baza in
subspatiile V, W, V + W i V (1 W, unde V =Sp ({V1, V2, ... , v m}) iar
W = Sp ({W1, ~2' ... , Wnl) , p:ntru:
t.
_
t_
a) V1 - (1,2,1,0), V2 - (-1,1,1,1), W1 - (2, -1,0,1), W2= (1, -1 ,3,7)t.
b) V1 = (1,2,-1,-2)\ V2 = (3,1,1,1)\ V3 = (-1,0,1,-1)t; W1 =
(2,5,-6,-5)\ W2 = (-1,2,-7,-3t
Raspuns:
70

Spatii vectoriale

Capitolul1

a) Bv = {V1, V2}, dimV = 2

Bw = {W1, W2}, dimW = 2
Bv+w = {V1, W1, W2}, dim(V + W) = 3
Bv" w = { 3W1- W2}, dim(V (1 W) = 1
b) Bv {V1, V2, V3}, dimV = 3
Bw = {W1, W2}, dimW = 2
Bv+w = {V1, V2, V3}, dim(V + W) = 3
Bv" w {W1, V3}, dim(V (1 W) 2

48. Sa se demonstreze egalitatile:

a) V 1 n [(V1 n V 2) + V 3] = (V1 (1 V 2) + (V1 (1 V 3)
b) (V1 + V2) (1 (V1 (1 V 3) = V 1 + [(V1 + V 2) (1 V 3]
oricare ar fi subspatiile V 1, V 2, V3 e V.
Solutie:
a) "e" Fie x E V 1 (1 [(V1 (1 V 2) + V 3]. Deci x E V 1 i
X E(V1 (1 V 2) + V3
=>XEVj
}
x=y+z

V2 ~ i Z E V3 => Y E VI (1 V2 , Z E V3
=> X = y+z eu y E VI (1 V2 ~i z E VI n V3 =>
=> X E (VI n V2) + (VI (1 V3)
"-;;;t." Fie x E (VI (1 V2) + (VI (1 V3). Deci x = y+z eu
y E V J n V2 ~i z E V I (1 V3
y, Z E VI => X = Y + Z E VI
}
Y EVI (1 V2}
Z EV
=> X = y+ Z E(VI (1 V2 )+ V3 =>
3
x

= y + z,

=>x

y E VI

(1

V 1 + [(V1 + V2 ) (1 V 3]
b) Se arata prin dubla incluziune, analog cu a).
E

49. Fie subspatiile vectoriale V i W generate de vectorii

V1 = (1,1,1)\ V2 =(0,3,1 )t, V3 =(2,-1,1)t i respectiv
W1 =(1 ,-2,4)t, W2 = (-2,4,-8)t.
a) Sa se verifice ca V i W sunt subspatii suplimentare.
71

Capitolul1

Spatii vectoriale

Spatii vectoriale
b)

Capitolul1

sa se determine descompunerea vectorullii

v = (5,-7, 13)t pe aceste subspatii.

Solutie:
a) [Link] ca V n W = {OR3 } ~i V + W = ~.?

V n W = {v = a1V1 + a2V2 + a3V3 = P1W1 +P2W2 j ai,pj E ~,

i = 1,3, j = 1,2 }
Obtinem :
{' 0. 1 + 20. 3 - PI + 2P2 = 0
0.1 + 20. 3 = PI - 2P 2
0. 1 +30. 2 -0. 3 =-2P I +4P2 ~ 0. 1 +30. 2 -0. 3 +2PI -.4P2 =0
{
0. 1 +0. 2 +0. 3 =4P I -8P 2
0. 1 +0. 2 +0. 3 -4Pl +8P2 =0
Fie

1 2 0 -1 2
rangA = r = 2
}
A = [ 1. 3 -1 2 - 4 n = numarul necunoscutelor = 5 =>
1 1 1 -4 8
Spatiul solutiilor sistemului este de dimensiune 5 - 2 =' 3 ..
Solutiile sistemului sunt:
at = 7a - 14b-2c
a 2 =-3a+6b+c
a,b,cE IR
a 3 =c
~l =a
~2 = b

deci spatiul solutiilor sistemului este:

{(7a-14b-2c, -3a+6b+c, c, a, b)t I a,b,c E ~}
=> Vn W = {(7a-14b-2c)V1 + (-3a+6b+c)V2 + CV3 = aW1 + bW2 I

a,b,cE~}
= {(7a-14b, -2a+4b, 4a-Sb)t = (a-2b, -2a+4b, 4a-Sb)t1 a,b E ~}

={(7a-14b, -2a+4b, 4a-Sb)t 17a-14b = a-2b, 4a-Sb)t I a,b E ~}

={(7a-14b, -2a+4b, 4a-Sb)t I a=2b, a,b E R} = {(O,O,O)} = 0R3

Sa aratam acum ca V + W = 1R3.

1) V+Wc~3
2) R3~V+W
Fie x E 1R3 Trebuie sa aratam ca (3) v E V ~i (3)
astfel incat x = v+w v a1V1 + a2V2 + a3V3 P1 W1 +P2W2
Aceasta reiatie este echivalenta cu sistemul:
al + 2u 3 + PI - 2P2 = XI

= =

fa

E W

+30. 2 -0. 3 -2P 1 +4P 2 = X2

la l +0. 2 +0. 3 +4P I -8P2 =X3

care este compatibil nedeterminat. A~adar, V+W = R3

3} => V E9 W = R3

. VnW=O
Avem decl:
~
V+W=R

b) Inlocuind x (X1, X2, X3)t cu (5,+7, 13)t in sistemul de mai

sus,obtinem:
al+2a3+PJ-2P2=5
{

0. 1 +30. 2 - 0. 3 -2PI +4P 2 =-7

0. 1 +0. 2 +0. 3 +4P 1 -8P 2 =13

sistem a carui solutie este (-2a, a, 1+a, 3+2b, b), a,b E R

=> x [(-2a)v1 + aV2 +(1+a)v3] + [(3+2b)W1 +bW2]
= (2,-1,1)+(3,-6,12).

50. Fie (V, K) un spatiu vectorial, V 1 ~i V2 doua subspatii ale

lui V astfel incat V 1 Ef> V 2. Sa se arate ca orice doi vectori n~nuli
unul din V1~i celalalt din V 2 sunt liniar independenti.
'
Solutie:
.
Fie V1 E V1 ~i V2 E V2 nenuli ~i consideram 0 combinatie
liniara nula a lor: a1V1 + a2V2 = Ov
.
V V1 E9 V 2 => V 1 n V 2 {Ov }
Presupunem 0.1 ::;t. O.
.
Rezu Ita~ VJ = 0.2 2 = aV 2 EV2(V2 subspatlu)

-;-v
1

72
73

Capitolul1

Spatii vectoriale

Spatii vectoriale
ul
U2

51. Sa se arate ca Rn = Xi $ X2 unde:

Xi ::: {(Xi, ... , Xn) I Xi E R ('if) i =' 1, n, Xi + ... +Xn =O}
X2 = {(Xi, ... , Xn) I Xi

=>

R ('if) i

= 1, n,

Xi = ... =Xn }

=-

Xl -

(n -1)x2 - ...-xn
n

-":-~--'--='----~

....................................................... .............. . .................... .

~

I.

= X n -a ==

- Xl -

x 2 --- (n - l)x

n
~nc Xi +

1) Aratam ca X 1 ( l X 2 = {Ov}
Fie X E Xi ( l X 2 , X = (Xi, ... , Xn)

Din dubla incluziune, rezulta ~n :;:: Xi + X 2

Din 1) ~i 2) obtinem ~n = Xi $ X 2

O} => nx

= 0 => XI = 0 = X2 = ... = Xn => X = 0 RII

Xi ~i X 2 sunt subspatii ale lui ~n deci Xi + X 2 C ~n

Oemonstram ca ~n C Xi + X2 , adica ('if) X E ~n , (3) U E Xi
(3) v E X2 astfellncat X = U+V.
U E Xi ==> U = (U1, U2, ... ,U n), Ui E
VE

X2 ==> V:;:: (a,a, ... ,a), a

~,

= 1,n, Ui+U2+ ... +Un =0

E ~

U+v=X :>
ul+a=x,
u 2 +a=x 1
<::::>

+a = x.

=> UI + ti2 + ...+U. + na = XI + X2+ ...+x. =>

'----v-----'
=0

Vi

={P E ~n[x] I P(X) =P(-X)} i

V 2 = {P E ~n[X] I P(X) = -P(-X)}

Solutie:
1) Verificam intai ca Vi
('if)P E Vi

(l

(l

V 2 = {OR.[XI}

V 2 => {P(X) == pC -X) => 2P(X) =

P(X)=-P(-X)

{oRn[x] }=>

V2 = {ORII[XI}

(l

2) Sa aratam acum ca ('if)P

astfel incat P = Pi + P2

~n[X], (3) Pi EVi i (3)P2E V 2

Fie P E ~n[x], P(X) = ao +aiX+a2X2 + ... +anXn.

Daca n = 2k, atunci p~X{ = (ao +a2X2 + ... +a2kX2k) +
(a i X+a3X3 + ... +a2k_ i X 2 - ) = P i (X)+P2(X) unde
P i (X)= ao +a2 X2 + ... +a2kX2k = - P 2(-X) E V 2.
Analog pentru n = 2k+1.
=> V = V i +V2 .
Din 1) i 2) rezulta ca V V i $V2

XI +X2 ++X

Oeci:

74

X2

52. Sa se demonstreze ca spatiul (IRn[X], IR) este suma

directa a subspatiilor:

=> P(X) = {ORn[X]} => Vi

U, +U1+",+U n =0
=>a =

=x2 -

_ (n-l)xl -x 2 -",-x n
a - -----'--.!..--"--~
n

x:: '-l+v, U E Xi, V E X2 => X E Xi + X 2 =>

X EXI => XI +X2+"'+X =

x,- Xl -- .. -- nx.
{ X E X 2 ---...
-T

Un

Xl -

Solutie:

2) Aratam ca Xi + X 2 = ~n

~i

Capitolul1

75

Spati i vectoriale
Spa1i i vectoriale

Capitolul 1 .

Capitolul1

1.3. PROBLEME PROPUSE

53. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K de caracteristica
diferita de 2 !?i f: V ~ V un morfism cu proprietatea f 0 f = 1v .
Sa se arate ca V 1 == {x + f(x) ! x EV} !?i V 2 = {x - f(x) I x EV}
sunt subspatii vectoriale ale lui V i ca V = V1ffiV2.

1. Sa se decida care dintre urmatoarele perechi de operatii

define:sc pe iR{2 0 struc~ura de spatiu vectorial:
2
a) +: iR{ xiR{2 ~ ~2 (X1,Y1) + (X2,Y2) = (X1+X2, Y1,Y2)

Solutie:
.
('If) x: Y E V=> x+f(x) E V 1 , y+f(y) E V 1.===
(x+f(x) + (y+f(y}} = (x+y) + (f(x) + f(y f aditiva (x+y) +f(x+y)

b) +: ~?xIR{2 -~ 1R{2

Cum x+y E V=> (x+y) +f(x+y) E V 1

('If) x E V, x+f(x) E V 1 !?i ('If) AEK
A(x+f(x = AX +Af(x) f omogena AX +Af(x)

c) +:

x= (iX+~f(X) + (~X-~fCX) (~x+f(iX) +(iX-fCi X)

~x+f(~x) EVI} ,
21
=>XEV+V
12
-x-fe-x)
EV
2
2
V S V, + V1.
} => V = V + V
V, + V S V(evident)
=

2) Fie acum y E V 1 n V 2 . Rezulta y E V 1 !?i Y E V 2.

Y E V 1 => Y = x+f(x), x E V=> fey) == f(x + f(x ==
== f(x) + (f 0 f)(x) == f(x) + x y
Y E V 2 => Y X - f(x), x E V=> fey) f(x - f(x
== f(x) - (f 0 f)(x) =f(x) - x =- y
Deci fey) y -y => x Ov
Din 1)!?i 2) obtinem V = V 1 ffi V 2.

=
= =

a(x,y) = (O,ay), aE ~
(X1,Y1) + (X2,Y2) = (X1+X2, 0)

.: iR{xiR{2 ~ ~2

~2xiR{2 ~ y2

a(x,y) = (ax,ay), aE ~
(X1,Y1) + (X2,Y2) = (X1+X2, Y2)

.: iR{xiR{2 ~ ~2

Cum AX E V => AX +Af(x) E V 1

Rezulta deci ca V 1 este subspatiu al spatiului vectorial (V,K)
Analog se arata ca V 2 este subspatiu.
Sa aratam ca V = V 1tBV2.
1) ('If) x E Vavem:

.: iR{xiR{2 ~ 1R2

a(x,y) = (ax,ay), aE ~

Solutie:
Nici una: a) nu e verificata axioma 4 a operatiei externe

1v = v
b) operatia interna nu admite element neutru;
c) operatia interna nu e comutativa.

2. Fie (K[X], K) spatiul vectorial al polinoamelor in

nedeterminata X, cu coeficienti in corpul K, peste corpul K.
Decideti care dintre urmatoarele multimi formeaza spatiu vectorial
peste K in raport cu adunarea polinoamelor !?i cu inmultirea
polinoamelor cu scalari din K.
a) Kn[X] = {PE K[X] I grad P ~ n}
b) V[X] == {PE K[X] I grad P ~ n}
c) W[X] == {PE K[Xll grad P == n}

Solutie:
a) (Kn[Xl ,K) este spatiu vectorial;
b) c) Nu sunt spatii vectoriale, nefiind stabile in raport cu
adunarea polinoamelor.
I

3. Sa se arate ca multimea Mmxn(K) a matricelor de tipul

mxn cu elemente din K este spatiu vectorial peste corpul K in
77

76

Capitolul1

Spatii vectoriale

Spatii vectoriale
Capitolul1

raport cu adunarea matricelor ~i inmultirea dintre un scalar din K l?i

o matrice din Mmxn(K').
4. Fie y multimea tuturor l?irurilor de numere reale. Daca

f
(aO,a1, ... , an, ... ) EY, 9 = (bo,b j , ... , b n.... ) EY l?i aE~
ciefinim: +: yxy-~y f+g (ao+b o, a1+b 1 , ... , anb n ,; .. )

.:

~xy~y

c) Mu/timea obtinuta prin exc!uderea unei infinitati de

vectori dintr-un spatiu vectorial poate constitui s'patiu
vectorial?
.
Solutie:

af = (aaQ,aa1, ... , aa n , ... )

Sa se arate ca (y,~) este spatiu vectorial.

5. Sa se arate ca urmatoarete muttimi sunt

sp~tii ve~toriale

reate in raport cu adunarea functiilor ~i cu inmultlrea dlntre

functie ~i un scalar real.
a) {flf: [a,b] ~ ~,

f continua pe [a,b]}

b) {tit: [a,b] ~ ~,

f admite primitive pe [a,b]}

c) {tit: [a,b] ~ !R{,

t integrabila pe [a,b]}

6. Fie K un corp oarecare l?i M 0 multime. ~evida. Sa s:

arate ca multimea functiilor definite pe M cu valorl In K formeaza
un spatiu ve~torial V(M,K) peste corpul ~, operatiile ~ind. adunarea
a doua functii din V(M,K) l?i inmultirea dlntre 0 functle l?1 un scalar
din K.
7. Fie V = ~: x~: = {(X,Y)E ~21 x>O, y>O}. Sa se studieze
daca V dotat cu operatiile:
+: VxV ~V x+Y = (X1,Y1, X2Y2) , x = (X1,X2)EV; Y = (Y1,Y2)EV
.: IRxV ~V AX (x~ ,x~), A EIR
constituie un spatiu vectorial peste corpul numerelor reale.
Solutie:
Oa.

8. Raspundeti la urmatoarele intrebari:

a) Este posibil ca un spatiu vectorial sa fie format dintr-un
singur vector? Dar din doi vectori distincti?
bi Multimea de vectori obtinuta prin exc:ud~rea unui vector
v dintr-un spatiu vectorial poate forma un spatiu
.
.
vectorial?

a) Numai daca este vectorul nul. Nu; ar trebui sa contina l?i

vectori de tipul AX +JlY.
.
b) Nu, deoarece multimea obtinuta contine vectori de
suma:

(v;u + v;u =v)

c) Da.

9. Demonstrati ca orice sistem de vectori ce contine

vectorul nul este liniar dependent.

10. Fie spatiul vectorial

(~2fX], ~)

a/ polinoamelor de grad
reali. Aratati ca vectorii P1 = 1+2X+3x2,
cel mult 2 cu coeficienti
2
P2 = 2+3X+4X , P2 = 3+5X+7X 2 , sunt liniar dependenti.
11. Fie spatiul vectorial (V, IR), definit in problema 7.
a) S!a?ili~i ~onditia ca vectorii X = (X1,X2)EV l?i Y = (Y1,Y2)EV
sa fIe hnlar dependenti.
b) Aratati ca e1 = (1,10) l?i e2
(10,1) formeaza 0 baza a

~patiului ~V,

!R{) l?i atlati coordonatele vectorului v = (2,3)

aceasta batao
Solutie:
In

a) IgX1 lgY2
78

=IgX2 . IgY1; b) (/g3,lg2)

79

Spati i vectoriale

Capitolul1

12. Fie (V, ~) spatiu! vectorial real al functiilor reale i

continue. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de functii sunt liniar
independente pe orice interval real, Ic~.
a) { 1, GOSX, cos2x, ... , cosnx}
b) { 1,cosx, cos 2X, ... , cos nx }
a1,a2, ... ,a n
c) {ea,X,ea2x, ... ,enX}
distincte.

numere

reale

13. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de vectori sunt

liniar independente in (/R{, Q).
a) {~,~,v's}

b) {1,~,~,J6}

Spatii vectoriale

Capitolul1

16. in spatiul vectorial (V,K) se considera sistemul de

vectori liniar independenti {a1,a2, .. , an}. Sa se stabileasca natura
urmatoarelor sisteme de vectori:
a) b1=al, b2::;. a1+a2, ... , bn= a1+ a2, ... ,an;
b) b1=a1, b2 = a1+2a2, ... , b n= a1+ 2a 2+ ... +na n;
c) b 1=a1+ ti 2, b 2 = a2+a3, ... , b n-1= an-1+ a n, ... ,an, b n =an+a1;
d) b 1=a1-a 2, b2= a2-a3, ... , bn-1= an.1 ~n, ... ,an, b n =a.,-a1;
Solutie:
a) liniar independent; b) liniar independent; c) liniar
dependent pentru n par i liniar independent pentru n impar;
d) liniar dependent.
17. Tn spatiul vectorial (R5,R) se considera vectorii:
a1 = (0,1,0,2,0)\ a2 = (7,4,1,8,3)\ a3 = (0,3,0,4,0)\
a4 = (1,9,5,7,1)\ a5 = (O,1,O,5,0)t.

Indicatie: Analog cu problema rezolvata 10.

14. Fie a,p,y trei constante reale distincte. Sa se precizeze
daca functiile sin(x+a), sin(x+p) i sin(x+y) sunt liniar dependente
sau independente. Sa se indice, eventual, relatia de dependenta.
Solutie:
sin(y-'p)sin(x+a) + sin(a-y)sin(x+p) + sin(p-a)sin(x+y) =

15. in spatiul vectorial (V, K) se considera vectorii

a1,a2,a3,a4,a5 liniar independenti. Sa se stabileasca natura
sistemului {b1,b2,b3}.
a) b 1 = 3a1+2a2+a3+a4
b2 = 2a1+5a2+3a3+2a4
b3 = 3a1 +4a2+2a3+3a4
b) b1 = 3a1 +4a2-5a3-2a4+4a5
b2 = 8a1+7a2-2a3+5a4-1 Oa5
b3 = 2a1-a2+8a3-a4+2a5
Solutie:
a) li~i~r independent; b) liniar dependent.

Exista coeficientii

G;j

(i,j = 1,5) astfel incat vectorii:

b; =

C1Ja j

i = 1,5 sa fie liniar independenti?

Jo l

Solutie:
Nu.
18. Se considera vectorii e1 ,e2, ... , en i x dati prin
coordonatele lor intr-o baza oarecare:
a) e1 = (2,1,-3)\ e2 = (3,2,-5)\ e3 = (1,-1,1)\ x = ~6,2,-7)t
b) e1 = (1,2,-1,-2)\ e2 = (2,3,0,-1)\ e3 = (1,2,1,4),
e4 (1,3, -1, 0)\ x (7,14,-1,2)t.
Sa se arate ca {e1,e2, ... , en} formeaza 0 baza a spatiului

(/R{n, /R{) i sa se determine coordonatele vectorului x in aceasta

baza.
Solutie:
a) (1,'1 1)t; b) (0,2,1,2)t
J

80
81

Spatii vectoriale

Capitolul1

19. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de vectori sunt

baze in spatiul (Rn,R) ~i sa se determine legaturile intre
coordonatele aceluia~i vector in cele doua baze:
a) 8 = {(1 ,2,1)\ (2,3,3)\ (3,8,2l}
8' = {(3,5,8)\ (5,14,13)\ (1,9,2)t}
b) 8 = {(1, 1,1,1)\ (1,2.1,1)\ (1,.1,2, 1)t, (1,3,2,3)t}
8' = {(1,0,3,3)t, (-2,-3,-5,-4)\ (2,2,5,4)\ (-2,-3,-4,-4)t
Solutie:
a) x 1 = -27x't -71x'2 -43x'3'. x2 = 9x'I +20x 2 +9x '3'.
X3 = 4x' +12x'2 + 8x'3
b) x 1 = 2x' +X'3 -x'. '. x2 = -3x' +X'2 -2x'3 + x'4 .'
X3 = x'I -2x'2 +2x'3 - x' .I
t

20. Sa se determine valorile parametrului

aE~

pentru care

sistemul de vectori Gc~3 este sistem de generatori pentru spatiul

(~3, lRS.) ~i pentru 0 astfel de valoare a lui a sa se extraga
din G,
a) G = {g1 = (0,1,-1)\ g2 = (1,-1,1)\ g3 = (O,a,-2)\
g4 = (O,O,a)t}
b) G = {g1 = (0,1,-1)\ g2 = (1,-1,1)\ g3 = (0,a,-2)\
g4 = (a,O,O)t}
Solutie:
a) a~R, 8={(0,1,-1)\ (1,-1,1)\ (0,0,-2)t}
b) aER\{2}, 8={(O,1,-1)\ (1,-1,1)\ (O,O,-2)t}

baza

21. Fie 8={e1,e2, ... , en} 0 baza a spatiului (~n, ~), n impar
~i x = 2(e1+e2+ ... +en). Sa se determine coordonatele vectorului n
in baza formata cu vectorii f1 = e1+e2, f2 = e2+e3, ... f n-1 = en-1+en, fn
= en+e1
Solutie:
XF = (1,1, ... , 1)t unde F = {f1.f2, ... ,fn}
82

Spati i vectoriale

Capitolul1

22. Fie E = {e1,e2,e3,e4,e5} 0 baza a spatiului (~s, lRS.) ~i

e'I =ae2; e'2 =A.e3;
e'3 = ye4; e'4 = cres; e'5 = Ee1 cu a,B;y,a,B "* 0. Sa se
tJ
arate ca E' = {e;, e~ ,e~ ,e~ ,eJ este baza in (~s, ~) ~i sa se
determine legatura intre cocrdonatele unui vector xER 5 in cele
doua baze.
Solutie:
X1 = BX ~, X1= ax;, X3 = Bx~, X4 = yx~, Xs = ax~

23. Stabiliti daca urmatoarele relatii de trecere de la baza

E ={e1,e2, ... , en} la baza F = {f1,f2,... ,fn} sunt posibile:
a) n = 4
f1 = e1-e2, f2 = e2-e3. f3 = e3-e4, f4 = e4-e1,
b) n = 5
f1 = e1+e2, f2 = e2+e3, f3 = e3+e4, f4 = e4+e5,
fs = eS+e1
c) n = 6
f1 = e1+e2, f2 = e2+e3, f3 = e3+e4, f4 = e4+eS,
fs = eS+e6, f6 = e6+e1
Solu1ie:
a) Nu; b) Da; c) Nu.
24. Cum se modifica matricea de trecere de la

baza la

alta in spatiul vectorial (~n, ~), daca:

a) se interschimba doi vectori ai primei baze;
b) se interschimba doi vectori ai celei de-a doua baze;
c) se scriu vectorii ambelor baze in ordine inversa.
Solutie:
a) se interschimba doua linii ale matricei de trecere;
b) se interschimba doua coloane ale matricei de trecere;
c) se interschimba elementele simetrice in raport cu centrul
matricei.
25. Care este matricea de trecere de la baza 8 la baza 8' in
spatiul vectorial (~n[X], ~) al polinoamelor de grad eel mult n, in
nedeterminata X, cu coeficienti reali, daca:
83

Capitolul1

Spati i vectoriale

a) 8= {1,X,X2, ... , Xn}, 8' = {1,X-a,(X-a)2, ... , (X-a)n}, aE~

b) 8= {1,X,X2, ... , X"}, 8' = {1,X+a,(X+a)2, ... , (X+a)"}, aE~

Sofutie:
a)

8 1 = {(O, 1,0,0)\
8 2 = {([Link])\
8 3 = {(0.0,1,O)\
8 4 = {(1 ,0,0,0)\

Solulie:
/1 - a a
... ( -,,)n a
- 2a .. . 1/.- 1)"-1 ua n-l
O I
2

a) A= . 0 0

lo o
1 a

b) A =

o
o

n(n -1)

O::.i ....2....

..... .

=
=

b)

vectoriale ale spatiilor (V, ~) specificate ~i sa se determine pentru

fiecare 0 baza ~i dimensiunea:

= {(O

1 (0
=

V={AEM3x3(~) I A = (~ ~ a~bJ, a,b,ce~}

c b

V 2 = {(X1, O,X3,X4)t/X1,3,4 E~}, V=~4

={AeM3x3(~) I A = (~

V 4 = V 1+V2 , V=~4
V5 = {(X1,X2,X3,X4)t/ X1+X2-X3+X4=O, X1-X2+X3-X4 =0,
3X1+X2-X3+X4 =0, 3X1-X2+X3-X4 =0, X1,2,3,4 e~}, V=~4
b) W 1 = {PEVI P(2) = O}, V = ~5[X]
W2 = {PeVI P(1) = P(2) = O}, V = ~4[Xl

w={(~ a~c cb)a,b,cER}'V=M2'3(~)

d) Y1 = {(an)nEN* cYI an = 3an-1-2an-2, n > 2}

0
C

2a
b

~:J, [Link]~}
a

Sunt subspatii ale spatiului vectorial (M3x3(~),~) ~i sa se

determine cate 0 baza.

Solulie:
Se verifica imediat definitia subspatiului pentru amandoua
multimile . .

o baza In V effie

{(~ ~ m~ ~

V = Y = {(an)nE~*1 anE~ (\7'), nE~*}

85
84

II}

(0

a) V 1 = {(O,X2,X3,X.d/X2,3,4 E~}, V=~4

V3 = V 1nV2 , V=~4

01
1 01
0
dimW = 3'
1 0 0)' 0 0 1)' 0 0 0)

n1
d) 8
{(1,0.-2,-6 ... , _2 - +2, ... ), (0,1,3.7 ... 2n-1_1 ... )},
dimY1 2
27. Sa se arate ca multimile:

c) 8

26. Sa se arate ca urmatoarele multimi constituie subspatii

c)

V5 = {(O,a.,-{3,a..{3)tl a.,{3e~}, 8 5 {(0,1,1,O)\

(O,-1,O,1)t}, dimV5 2
8 1 {x-2, x(x-2), x2(x-2), x3(x-2), x4 (x-2)}, dim W 1 = 5;
8 2 {(x-1)(x-2), x(x-1)(x-2), x2(x-1)(x-2)}. dimW2 = 3

a Z ... a n
2a ... na n
...

(0,0,1 ,O)t, (0,0,0.1 )t}. dimV1 = 3;

(0.0.1,0)\ (0.0,0.1)t}. dimV2 3;
(O,O,O,1)t}. dimV2 2;
(0,1,0,0)\ (0,0,2,0)\ (O,O,O,2)t },

dimV4 = 4 014 = ~\

...(_l)n-z .n(n-l)a n- z

O ~~I 2

0 1

(fo

II

Capitolul 1 .

Spatii vectoriale

m; ~ m,

Capitolul1

Spati i vectoriale

Capitolul 1

Solu1ie:
a) dimSp({v1,V2,V3}) = 2, B = {V1,V3}, V2=V1-V3.
b) dimSp({v1,V2,V3}) = 1, B = {V1}, v2=2v1 : v3.=-3v1

I 0 OJ0, (01 0 2J0, (00 20 OJ}

Jar In W: 0
2
{( 001.1010100
28. Fie 0/, ~) un spatiu vectorial de dimensiune nz2. Sa se
arate ca daca V 1 ~i V2 sunt subspatii distincte ale lui V ~i dim0/d~.)
= dim0/2, ~) = n-1; atune; dim(V1r1V2) = n-2.
29. Sa se arate ca spatiul (Mn(~),~) al matricelor patratice
de ordin n cu elemente din ~ este suma directa dintre subspatiul
matricelor simetrice ~i subspatiul matriceJor antisimetrice. Dar
daca In loc de ~ consideram corpul 7l..2?
Solutie:
Se folose~te problema 34 de la probleme

Spatii,vectoriale

32. Sa se arate ca V 1 = {f:[-a,a]~!P? i f(x) = f(-x)

(\I) XE[-.~,a]} ~i V2 = {f:[-a,a]-~ ~ I f(x) = -f(-x) (\I) xE[-a,a]} sunt

subspatll suphmentare In spatiul vectorial V al tuturor functiilor
reale definite pe (-a,a].
'
Solutie:
Se arata ca orice functie este suma dintre 0 functie para i
.
~ f()
1
1
una Impara: x = 2' [f(x)+f(-x)] + 2' (f(x)-f( -x)], iar intersectia
subspatiilor este functia nula.

rezolv~te.

Pentru 7l..2 in loc de ~ se observa ca orice matrice simetrica

este ~i antisimetrica, iar multimea matricelor simetrice este strict
inclusa in multimea tuturor matricelor.
30. Sa se determine dimensiunea ~i cate 0 baza pentru
subspatiile:
V 1=Sp({V1,V2}), V2 =Sp({W1,W2 V 1+V2 ~i V1r1V2 unde V1=
(1,1,0,0)\ V2= (1,0,1,1)\ W1= (0,0,1,1) , W2= (0,1, 1,O)t. Ce se poate
.
spune despre V 1+V2?
Solu1ie:
{V1,V2}, {W2,W2}, {V1,V2,W1,W2}, dim0/1r1V2) = 0.

P,

31. Sa se determine dimensiunea i 0 baza a subspatiului

Sp( {V1,V2,V3}), daca:
a) V2= (1,-1,2,4)\ V2= (1,-2,-4,7)\ V3= (O,1,6,-3)t
b) V2= (1 ,-1,3,-2)\ V2= (2,-2,6,-4)\ V3= (-3,3,-9,6)t
86

87

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

Spatii liniare euclidiene

Capitolul2

Propozitie: X*, spatiul dual allui X, este un spatiu liniar de

aceeal?i dimensiune ca l?i X.

2, Functionale biliniare. Matrice asociata. Trecerea

de la 0 baza la alta

SPATII LINIARE EUCLIDIENE

2.1. No1iuni teoretice

1. Functionale liniare, reprezentarea lntr-o baza
data, dualul algebric al unui spatiu liniar
Fie X un spatiu liniar peste corpul de scalari K.
Oefinitie: 0 aplicatie f: X ~ K se numel?te functionala.
Oefinitie: 0 functionala f: X ~ K se numel?te functionala
Iiniara daca este aditiva l?i omogena:
i)
V x, Y E K, f(x+y) = f(x) + fey)
ii)
V x E K, VUE K, f(ux) = uf(x)
Fie X un spatiu liniar de dimensiune finita, anume dimX n.
Daca E = {e1, e2, ... , en} este 0 baz8 a lui X, notand cu aj = f(ei),
i = 1, n , matricea:

~ [~:J

se

nume~te

corespunzatoare fazei E, iar f(x)

matricea funC\ionalei liniare f

=A'x unde X =! x1e

l .

1=1

Oefinitie: Multimea X* = {f: X

numel?te spatiul dual al lui X.
88

KIf functionala Iiniara} se

Fie X, Y doua spatii liniaic peste acelal?i corp de scalari K.

Oefinitie: 0 aplicatie f: X x Y ~ K se numel?te functionala
biliniara daca este liniara in fiecare argument, adica:
1) V X1, X2 E X, U1, U2 E K, Y E Yare loc:
f( U1 X1 + U2X2, y) =U1 (f(X1, y) + U2f(X2, y)
2) V X1 E X, U1, U2 E K, Y1, Y2 E Yare loc:
f(X1 U1Y1 + (l2Y2) = u 1f(X1,Y1) + U2f(X1,Y2).
Daca dimX m, dimY n l?i E {e1 ... em} baza din X,
G = {g1... gn} baza din Y, atunci V x E X,

~>Iel'

,
notand
cu
ajj = f(ej,
J-'
i=l,m, j = l,n putemscrief(x,y)=XtAYunde A=(a 1J.. ).-.
1=I,m

X=

Vy EY, y= IdJg j

gj),

I- I

j=\,n

Matricea

= (ajj)j=i,m

poarta

numele

de

matricea

j=i,n

functionalei biliniare corespunzatoare bazelor E l?i G.

Daca din spatiulliniar X trecem de la E la F prin intermediul
matricei C, iar din spa\iul Y trecem de la baza G la baza H prin
intermediul matricei 0, atunci matricea functionalei biliniare
corespunzatoare bazelor F l?i H este 8 = CAD T,

3. Produs scalar. Produs scalar complex

Consideram spatiul liniar X peste corpul de scalari K, unde
K este R sau C.
Oefinitie: Se numete produs scalar aplicatia:
89

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

< , >: X x X -) K, care satisface urmatoarele axiome:

i). < x,Y > = < y, x>, V x,y E X

ii). < ax,y > a< x,y >, V x,y E X, V a E K
iii). < X1 + X2, y> = < X1, y :> + < X2, y >, V X1,X2 E X, V Y EX
iv). < x,y > > 0, V X:j; 0 ~i < x,x > :: 0 ~ X = 0
Oefinitie: Un spatiu liniar X pe care s-a definlt un produs
scalar se nume~te spatiu euclidian.
Propozi\ie: Daca X este un spatiu euclidian, atunci:

\<x,Y>\:S;X,X 2y,y 2, Vx,y EX.

4. Notiunea de norma. Notiunea de distanta. Spa\ii

Iiniare normate
Sa consideram un spatiu liniar X peste corpul de scalari K.
Oefinitie: Aplicatia II . II : X -) [0, (0) se nume~te norma
daca: i). /Ix/I> 0, V x :j; 0 ~i /Ix/I = 0 ~ x = Ox
ii). /lax/I = Ia.! . /Ix/I, V a E K ~i x E X
iii). /lx+y/l :s; /Ix/I + /ly/l, V x,y E X
Oefinitie: Spatiul liniar pe care s-a definit 0 norma se
nume~te spatiu liniar normat.
Oefinitie: Fie X un spatiu liniar peste corpul K. Aplicatia
d: X x X -) [0, (0) se nume~te distanta pe X daca:
i). d(x,y) ~ 0, V x,Y E X; d(x,y) = 0 ~ x = Y
ii). d(x,Y) = d(y,x), V x,Y E X
iii). d(x,z) :s; d(x,y) + d(y,z), V x,y,z E X
Propozitie: Daca X este un spatiu euclidian, aplicatia:
/I . /I : X -) [0, (0) astfel ca: /Ix/I = ~< x, x> , V X E X este 0 norma
peX.

90

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

5. Baze ortogonale. Pfocedeu de ortogonalizare

Fie X un spatiu euclid ian oarecare.
Definitia: Elementele x, Y E X se numesc ortogonale daca
< x,y > = O~! notam x 1.. y.
Oefinitie: Spunem ca elementul Xo E X este ortogonal pe
mu1timea A ~i scriem Xo 1.. A, daca:
< Xo, a > = 0, V a E A.
Oefinitie: Se nume~te compiementul ortogonal al multimii
A, multimea A1- = {XE A; x JA}
Propozitie: A1- este un subspatiu liniar allui X.
Propozitie: Daca elementele X1, X2, ... , Xn ale spatiului
euclid ian X sunt ortogonale doua cate doua atunci ele sunt liniar
independente.
Oefinitie: Se nume~te determinant Gram sau al vectorilor
e1, e2, ... , ep determinantul:
< cl'e, > < e L,e 2 > ... < el'e p >
< e 2 ,e l > < e 2 ,e 2 > ... < e 2 ,e p >
8p= .

< ep,e l > < e p,e 2 > ... < ep,e p >

Propozitie: Elementele vectorilor e1, e2, ... , ep sunt liniar

dependente daca ~i numai daca 8 p = O.
Oefinitie: Fie X un spatiu liniar. 0 multime B c X se
nume~te baza ortogonala daca:
i)
Beste baza pentru spatiul liniar.
ii)
oricare ar fi doua elemente disjuncte din B ele sunt
ortogonale.
Oefinitie: 0 baza ortogonala formata din elemente cu
norma egala cu unitatea se nume~te baza ortonormala.
Propozitie: Orice spatiu euclid ian de dimensiune finita
contine 0 baza ortogonala.

91

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

Spatii Iiniare euclidiene

Capitolul 2

f[ax(t) + f3y(t)]dt

6. Proiectia unui vector pe un subspatiu

Propozitie: Fie Xo un subspatiu al spatiului euclidian X ~i
Bo 0 baza a lui 1.0 . Atunci a 1.. Xo ~ a J. Bo.
.
Propozitie: Sa consideram un spatiu euclid ian X fimt
dimfmsional, Xo Ull subspatiu al lui X ~i a E X. Atunci a se
descompune in mod unic sub forma:
a ao + b, cu ao E Xo, b E:: X~ iar IIbll este distanta de la a

(d(a, Xo)

= a f x(t)dt + f3 f y(t)dt,
a

deci f este

forma

liniara.
spa~iul liniar al functiilor integrabile pe (a,b] se
define~te functia:

3.

Tn

f(x)

= fx(t)2dt

la Xo.

Este f(x) 0 forma liniara?

Solutie:

= inf d(a,x.

Fie x,y: [a,b] ~ ~ aplicatii integrabile.

Atunci:

xeXo

ao se nume~te proiectia lui a pe subspatiu! Xo.

f(x+y) = f[x(t) + z(t)ydt = fX 2 (t)dt+ fi(t)dt + 2 fX(t)z(t)dt;c

a

2.2. Probleme rezolvate

1. Tn spatiul numeric ~3 se define~te functia f(x) = X1 + X2,
unde x (X1, X2,'
Sa se arate ca f(x) este 0 functionala liniara.
Solutie:

X3t

Fie y (Y1, Y2, yd ~i a E ~.

Atunci f(x+y) (X1+Y1) + (X2+Y2)
fey); f(ax) = a X1+aX2 = a(x1+x2) af(x).

=(X1+X2) + (Y1+Y2) =f(x) +

2. Tn spatiul liniar al functiilor integrabile pe [a,b] se

define~te functia:
b

f(x) =

fx(t)dt
a

Sa se arate ca f(x) este 0 forma liniara.

Solutie:
Fie x: [a,b] ~ ~, y: [a,b] doua functii integrabile definite pe
[a,b]. Atunci aX + f3y este 0 functie integrabila pe [a,b] ~i
92

II:

f(x) + fey) in general (de exemplu x

este 0 forma liniara.

;f.

=y

== 1 pe [a,b]. Oeci f nu

4. Oaca f(x) este 0 forma liniara pe spatiul liniar X, atunci

multimea vectorilor x E X pentru care f(x)
0 formeaza un
subspatiu liniar. Care este dimensiunea acestui subspatiu?
Solutie:
Sa notam pentru inceput ca subspatiul mentionat se
noteaza cu Kerf ~i se nume~te nucleul lui f. Fie acum x, y E X
astfel incat f(x) fey) O. Atunci V a, f3 E K avem f(ax+f3y) = af(x)
+ Pf(y) = 0, deci f(ax+py) 0 ~ ax+py E Kerf, V a,p E K ~i x,y E
Kerf. Prin urmare Kerf este un subspatiu \iniar.
Fie acum e1, e2, ... , en 0 baza in X ~i x E X astfel incat
f(x) = O. Oaca x = a1e1 + a2X2 + ... + anen obtinem a1f(e1) + a2f(e2) +
... + + anf(xn} = O. Oaca \;j i = 1, n avem f(ei) = 0 atunci f este

identic nula, iar X

=Kerf. Tn caz contrar (3) i = 1, n

93

astfel incat

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

f(ei) *- O. Fara a restrange generalitatea putem presupune f(e n) *- O.

Atunci Kerf este constituit din multimea tuturor vectorilor de forma:

n-l)

. --

1
( al'a2' ... ,an-l'----~:::aif(eJ undeaj E K, l=l,n-l.

Spatii liniare euclidiene

Capitolul2

Solutie:

Se

~tie

= A 'x

eli f(x)

unde A

= (::]. a, =f(e,)

, i

= 1,3.

teen) i=l

Obtinem a1 = 3, a2 = 4, a3 = 5 coeficientii functionali in baza E.

Atunci vectorii:

1,0,0, ... ,0,- f(el) "j\

f(e n )

7. Tn spatiul numeric ~4 se considera forma biliniara

A(x,Y) = 2 X1Y1 + X2Y1 + X2Y2 + 3X3Y3 + X4Y1 + X4Y4.
Sa se regaseasca matricea corespunzatoare formei
biliniare A(x,Y) in baza:
X1 = (1,1,1,1)\ X2 = (0,1,2,1)\ X3 = (0,1,1,0)\ X4 = (1,0,0,2t
Solutie:
Matricea ata~ata lui A in baza canonica este:

( 1,0,0, ... ,0,- fce2)

f(e )
n

f(en-I)
( 1,0,0, ... ,0,-~:.:....!..:...
f(e )

in numar de (n-1) constituie In mod evident un sistem de

generatori ~i in plus sunt liniar independenti.
Deci dimensiunea cautata este (n-1).
5. Sa se determine 0 forma liniara neidentic nula In 1R3
astfel ca: f(X1) = f(X2) = 0, unde X1 = (0,1,1)\ X2 = (-1,1,1)\
Solutie:
Fie e1, e2, e3 0 baza in ~? Atunci:
f(x) = f(a1e1 + a2e2 + a3e3) :-= a1f(e1) + a2f(e2) + a3f(e3).
Din f(X1) = f(X2) = obtinem:
f(e2) + f(e3) =
-f(e1) + f(e2) + f(e3) = 0
Atunci f(e1) = iar f(e2) = -f(e3). Alg f(e2) = -f(e3) = -1 ~i obtin
f(x) = -a2 + a3, V x = (a1, a2,

a3t

6. Se da functionala f: l3 ~ ~,
f(x) = X1 + 2X2 + 3X3 unde x = (X1, X2, X3)t.
Sa se determine coeficientii functionalei In baza:
E = {e1 = (1,1,0)\ e2 = (1,0',1)\ e3'= (0,1,1)t}.
94

2
0
1 1 0
003
100

0
0
0
1

iar matricea de trecere de la baza

canonica la baza mentionata este:

c=

1 0
1
1 1 1 0

210
1 1 0 2

Atunci matricea ata~ata lui A este CMCt.

8. Fiind data 0 matrice simetrica A = lIai/f, i,j = 1, n avand
proprietatile: a11 > 0,

all

a2

a 2l

a 22

> 0, .. . detllaijll>O, sa se arate ca

ann> 0.

95

Capitolul2

Spatii Iiniare euclidiene

Spatii liniare euclidiene

Solutie:
$tim ca daca A este 0 matrice simetrica care indepline~te
conditiile mentionate, atunci:

8(X,X) =

L L hij v

l Vj

unde bij = a n-i+1, n-j+ 1, Vi = Xn-i, Vj =Xn-j ~l

i=1 j=1

_ e3
Y3 - ~=

Capitolul2

(1/'3,- /'3'-J3
1 1)

Atunci Y1, Y2, y~ formeaza 0 baza ortonormala in [R?3.

din faptul ca este pozitiv definita ::::::> b 11 > 0 ded ann> O.

11. Sa se demonstreze inegalitatea lui Cauchy:
9. Sa se gaseasca cosinusul [Link] pe care il fac
vectorii: x = (-1, 0,1,1), Y = (2,0,0,-1).

Solutie:
.
(x,y) =

<xy>

Ixilyl

(3

-VS

\t;a;b; ~ t;laJblhil2 .
Solutie:

unde prln <x,y> am notat produsul

Fie

x = a1e1

+ a2e2 + ... + anen

Y= b 1e1 + b2ez + .. . + bnen

scalar al vectorilor x ~i y, iar prin Ixi am notat norma lui x.

unde {e1, e2, .. " en} este 0 baza ortonormala in

en.

Atunci (x,Y) =

10. Se dau vectorii V1 = (1,1,0), V2 = (1,0,-1), V3 = (0,1,2).

(~, ~ ,0) ~ 1::1;

lff(t)g(t)dt), s Of2 (t)dt) (fg2 (t)dt)

-1) , <e2 'e2>. = i.2 Obtinem

.
_ e
(1 1 2)
Y2- ~= J6'- J6'- J6
ez = (.!.
2' -.!.
2'

unde f ~i 9 sunt functii continue in intervalul [a,b].

Solutie:
b

<e1,v3> = 1, <e2,v3> = -

Folosind

deci:
96

(~,-~,~),

scalar

(f(t),g(t

Jg(t)f(t)dt

~i

inegalitatea Cauchy, obtinem automat afirmatia.

V3

e3 =

produsul

> e1 _ < e l , V3 > e2;

< epe l >
< e 2 ,e 2 >

~,

este un produs scalar pe (n.

12. Sa se demonstreze inegalitatea lui Schwarz:

Calculam e2 = Vz - < e l , V 2 > e1, <e1,v2> =1 deci

< e"e] >

= V3 - < e p

Din inegalitatea lui Cauchy pentru produsele scalare

obtinem afirmatia.

Solutie:

Sa calculam pe e3

i=l

Sa se construiasca 0 baza ortonormala in [R?3. ,

Luam e, = v, = (1,1,0), y, =

La b

<e3,e3> =

13. Daca {f1, f2, ... , fn} este 0 baza oarecare in X ~i {e1, e2,
... , en} este baza obtinuta prin proeedeul de ortogonalizare,
atunei:

o < led ~ Ifil, V i = 1, n

97

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

Solutie:
Tn adevar ~tim ca:
I-I <e f>
i-I <e .,fj >
ej f j J'
e J ded f j - ej
J
ej .
j~1 < ej,e >
j~1 < ej,ej >
J
Notand cu v
fi - ei avem <ei,v>
O. Din teorema lui
2
Pitagora => le;12 + Ivl2 = lei + vl = Ifil2 deci 0 < led ~ !fil

= L

(e 1 , e 2)... (e p en)
(e 2 ,e2).. (e 2 ,e n )

(en,e l )

(e n ,e 2 ) (en,en)1

Cum in X exista baze ortonormate {e1, e2, ... , en} rezulta:

r (det A)2 ~i cum det A 0 => r > o. Tn particular, daca se
va lua baza ortogonala ~i anume baza determinata prin formulele:
1:-'; < e,r >
fi = ej +
J 1
e j atunci det A = 1, deoarece A este 0
j=l < e j , e j >
matrice triunghiulara care are pe diagonala principala toate
elementele egale cu 1 ~i deci:
r = (e1, e1)(e2, e2} ... (en, en) ~ (k f 1) ... (fn, f n) conform cu
exercitiul 13.

14. Fie:
(fl,f\)

(fpf2)'"

(f2,fl ) (f2,f2)'"

r= .

(fl,fn)
(f2,fn)

(fn,fl ) (fn,f2)'" (fn,fn)

determinantul Gram al unei baze oarecare din X.
Atunci 0 < r ~ (k f1)(f2, f2)'" (fn, fn).
Solutie:
in adevar, cum produsul scalar a doi vectori din X este
independent de baza aleasa, r este 0 functie de vectori f1, ... , fn .
Vom nota pentru simplitate cu:

[r:}

f" f, ... f,) matricea determ inantulu; r.

n

Folosind

(e p e l )
= (detA)2 ~e2,el)

=L

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

schimbare de baze fi

=I

j~1

98

cije j avem:

15. Sa se demonstreze teorema generala a ortogonalizarii

Fie X1, X2, ... , Xk, ... un ~ir de vectori ai unui spatiu euclid ian
(finit sau infinit). Notam prin cfic. = J{X1, X2, ... , Xk) acoperirea liniara
a primilor vectori ai acestui sistem . Atunci exista un ~ir de vectori
Y1, Y2, ... , Yk, .. . avand urmatoarele proprietati:
1. Pentru orice k natural acoperirea liniara ofk a vectorilor
Y1, Y2, ... , Yk coincide cu cfic..
2. Pentru orice k natural vectorul Yk+1 este ortogonallui 4...
Solutie:
Punem Y1 X1. Evident of;
oL1 . Vom demonstra teorema
prin inductie. Presupunem ca vectorii Y1, Y2, ... , Yk sunt deja
construiti ~i satisfac conditiile cerute ~i vom construi pe Yk+1 astfe I
incat el sa satisfaca de asemenea proprietatile cerute.
Spatiul cfic. fiind finit dimensional, are loc descompunerea:
Xk+1 =gk + hk
(1)
unde gk E 4.. iar hk este perpendicular pe 4... lar Yk+1 = hk.
Verificam ca Yk+1 este vectorul cautat.
Subspatiul cfic. contine Y1, Y2, ... , Yk conform ipotezei de
inductie ~i cfic.+1 contine ace~ti vectori (4.. c cfic.+1)'

99

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

Spatii liniare euclidiene

Capitolul2
Obtinem:

Din (1) obtinem ca oLk+1 contine hk = Yk+1 deci oLk+1 contine

Y1, ... , Yk, Yk+1 deci intreaga acoperire liniara .,Ik+1 . Dar ~i invers
.,Ik+1 contine X1, ... , Xk iar din (1) contine ~i Xk+1, deci .,Ik+1 contine
II
<4>.+1
Aadar .4+1 = .,Ik+1 ~i prima parte a teoremei de
ortogonalitate este fndeplinita. indepl!nirea celei de-a doua este
evidenta conform constructiei lui Yk+1 = hk. Inductia este realizata ~i
teorema este demonstrata.

16. Orice sistem de vectori Z1, Z2, .. . , Zk, ... indeplinind

conditiile teoremei precedente coincide pana la factori multiplicativi
cu sistemul Y1, Y2, ... , Yk, ... construit anterior.
Solutie:
Tn adevar Zk+1 trebuie sa apartina lui oLk+1 ~i sa fie
perpendicular pe .4 . Prima din aceste conditii conduce la
existenta unei descompuneri:
Zk+1 = C1Y1 + C2Y2 + ... + CkYk + Ck+1Yk+1 = )\ + Ck+1Yk+1, unde
Yk E oLk , iar Ck+1Yk+1 perpendicular pe oLk .
Atunci (Zk+1, Yk) = 0 deci Yk := 0 de unde Zk+1 = Ck+1Yk+1 ~i
afirmatia e demonstrata.
17. Sa se gaseasca distanta punctului (4,5,9) la planul
definit de vectorii V1 = (1,1,0), V2 == (0,-1,1).
Solutie:
Determinam 0 baza ortonormala:
V1 ==e1 =(1,1,0)
e2 == V2 - <e)v2 >
< el' el >

(~, ~
Vo

,m

VI

= (!,=-!,1) deci (21,-21,0) ~i

2 2
')

formeaza 0 baza ortonormala. Punimd:

=a,(~, ~,o)+a,(~, ~,m

a1

=< (4,5,9),

9
1 1 ~
( .fi'.fi ,0) > .fi

f2I

a2 = < (4,5,9), ( J6' J6'V3) >

46

5 17~
Avem Vo = ( -,-,-)
3 3 :1

.d' tan,at d este:

~I

IS

d=

[( 4- 346)2 + (5- 35)2 + (9- 317)2]2

18. Sa se gaseasca proiectia ortogonala a lui (1,1,1) pe

subspa\iullui 1W.3 generat de (1,-1,1).

Solu1ie:
Vo == a1e1 un d e e1 = ( - 1 - - 1 - 1)

J3' J3'J3

a1 == <V1 e1> unde v = (1,1,1); a1 =

Vo =

~I

1.3. deci

(!3'-1..3' 1..).
3

19. Sa se determine in ~5 subspatiul E" ortogonaJ pe

subspatiul E' dat de ecuatiile:
X1 + X2 + X3 + X4 + X5 = 0; X1 - X2 - X3 - X4 + X5 = o.

Sa se arate ca 1W.5 = E' E9 E"

Sa se scrie matricea operatorului liniar A care face sa
corespunda lui x E ~5 vectorul x" E E", unde x = x' + x" (x'
E E"), deci Ax:= x".
Solutie:
Avem X1 + X3 + X5 0 ~i X2 + X4 0 deci:

101
100

17

J6

E', x"

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

E'

= {(a,b,c,-b,-a,-c) I a,b,c

~}.

0 baza in E' ar putea fi

formata din vectorii:

e1 (1,0,0,0,-1); e2 (0,1,0,-1,0); 63 (0,0,1,0,-1)
Fie acum x = Y1, Y2, Y3. Y4, Y5) perpendicular pe e1, e2, e3.
Atunci
Y1 - Y5 =
Y2 -Y4 = 0
Y 3 -Y[Link] 0

Oed Y1 =Y3 =Y5, Y2 = Y4 ~i ded

E" = {(a,b,a,b,a) I a,b E ~}.
Fie acum x = (X1 + X2 + X3 + X4 + X5). Atunci x

=x' +. x" unde

=
=

x' a,~,y, -~, -a, -y) cu a,~,y E ~

x" (a,b,a,b,a) ~i intrucat sistemul:
a+a = XI

b-

= X3

2.3.

+ X3 + X5 b 3
,-

a --

Xl

(.t _

x 2 - X4

+ X4 a 2 ,-

2Xl - X3 - Xs

-----':_....:f--~

Probleme propuse

1. In spatiul numeric R3 se define~te functia f(x) = X3 + 3.

Este f(x) 0 forma liniara?
R. Nu.

_ 2X3 - XI - X5

,y-

2. In spatiul liniar al functiilor derivabile pe R. Se define~te

rezulta ca ~5 = E' EB E".

Avem Ax x" deci:

functia f(x)

+ X3 + X5 X 2 + X4 Xl + X3 + Xs X 2 + X 4 Xl + X3 + Xs) iar
3
'2'
3 ' 2'
3
'
matricea ata~ata lui a este:

Ax =

20. Fie (X,K) un spatiu euclidian. Sa se arate ca:

a) singurul vector perpendicular pe orice vector din X este
vectorul nul.
b) daca < a,x > = < b,x >, V x E X, atunci a b.
Solutie:
a) Din < a,x > = 0, V X EX=> < x,a > = 0, deci a = 0.
b) < a,x > < b,x >, V X EX=> < a-b, x> 0, V X E X, deci
conform cu a) => a-b
sau a b.

~ = X4

a-a-y = Xs
are solutie nula

p-

Capitolul2

113 0 113 0 1/5

0 112 0 112 0
M= 113 0 113 0 115
0 112 0 112 0
\113 0 113 0 115

b+~ = X 2

a+y

Spatii liniare euclidiene

(Xl

= dx(t) .

dt
Este f(x) 0 forma liniara?
R. Da.

3. Sa se arate ca daca x

=a1e1 + a2e2 +... + anen, unde {e1,

e2, ... , en} este 0 baza in spatiul liniar, atunci f(x) = a1 + a2 + ... +
an, este 0 forma liniara.
102

103

Spatii liniare euclidiene

Capitolul2

4. Tntr-un spatiu liniar cu n dimensiuni exista un vector x,

x:t: 0, astfel ca:
fi(X) ::: 0, Vi::: 1, m
unde fi' i :::

i, m

Capitolul2

SpatH Iiniare euclidiene

9. Tn spatiul liniar al functiilor continue in intervalul [a,b] se

define~te

functia:
b b

A(x,Y) ~ J J x(t)y(s)dtds

sunt forme liniare ~i m < n.

a a

Sa se arate ca A(x,y) este

5. Sa se arate ca f: P 2[x] ~ ~, f(P):::

JP(x)dx este

liniara ~i sa se afle coeficientii ei in baza {1, x-1, (x _ 1)2}

(l-!
, 2'3~)

6. Sa se precizeze daca urmatorul sistem de functionale

liniare este liniar dependent:
a) f 1(x) ::: 2X1 - 4X2 + X3
b) f1(X) ::: X1 + X2 - X3 + )4
f2(x) ::: X1 - 13x2 + 3X3
f2(x) ::: X1 - X2 - X3 ,+ )4
f3(X) ::: 3X1 + 5X2 - X3
h(x)::: 5X1 -X2 - X3 +)4
fi : ~ 3 ~ ~, i ::: 1,3
fi : ~4 ~ ~, i ::: 1,4
x ::: (X1, X2, X3)t
x ::: (X1, X2, X3, )4)t
R. a) da; b) nu.
7. Pentru 0 forma liniara data f(x) nenula In spatiul K n (K :::
R sau C) sa se indice 0 baza 91, 92, ... , 9n astlel incat pentru orice
n

vector: x

=I

forma biliniara.

functie

R.

10. Daca A(x,Y) este 0 forma biliniara definita pe spatiile X

~i Y, atunci A(O,Y) ::: 0, V Y E Y ~i A(x,O} ::: 0, V X E X.
11. Fiind data 0 matrice simetrica A ::: lIaijIJ avand
a
a
proprietatile a11 > 0, 11
12 > 0, ... det lIai/l > O.
a 21 a 22
sa se arate ca ann> O.
n

Indica1ie: 8(x,x) :::

I I

aijX i X j

este pozitiv definita.

i=1 j=l

12. Consideram 0 forma biliniara in ~n, f(x,Y) ::: xtAy, cu

ran9A ::: 1. Atunci f se poate scrie ca produsul a doua forme
liniare.
Indicatie: 0 matrice de rang1 are liniile proportionale intre
ele.

axg k sa avem f(x) ::: a1.

13. Sa se arate ca f:P3[X]XP 3[x] ~ ~,

K=I

f(P,Q)::: Jp(x)Q(x)dx este 0 functionala bilinara, simetrica,

8. Tn spatiul numeric ~n se define~te functia:

n

A(x,y)::: Iajb j

-I

2 3
pozitiv definita ~i sa se scrie matricea ei in baza {1,X,X ,X }.

unde x::: (a1 ... ani; y::: (b 1... bn

i=l

Sa se arate ca A(x,Y) este 0 forma biliniara.

104

105

Spatii liniare euclidiene

R.

Capitolul2

2/3

2/3

2/5

2/3

2/5

2/5

2/7

(~aijXiyjr ~(~aijXiXj)(~aijYiyj)' unde X1 ... Xn, Y1 ... Yn sunt

numere reale.
Indica1ie: In ~n, < x,Y > = xtAx, x = (X1 ... Xn)\ Y = (Y1 ... Yn)t
este un produs scalar. Se aplica inegalitatea Cauchy.

14. Sa se arate ca f: ~3 X~3 ~ ~, f(x,Y) = a1Y2 - X2Y3 + X3Y1,

unde x (X1, X2, X3)t, Y (Y1, Y2, Y3)t este 0 fu~ctionala bi!iniara. Sa
se scrie matricea functionalei biliniare In baza comuna i In baza
G = {91,g2,g3}, unde g1 = (1,2,3)\ 92 = (1,2,0)\ g3 = (1

,o,ot

x, Y>= Ix + YI2 -Ix - YI2 + ilx + iyI2- ilx _iyI

Indica1ie: Fie e1 ... e n baza comuna din ~n.

unde < x,Y > este un produs scalar pe X iar Ixi

20. Daca matricea A = (ajj) satisface conditiile din exercitiul

precedent, atunci aij2 ~ aiiajj, V i,j = 1, n .
Atunci < ei, ej > = aij, V i,j = 1, n i aplicam In egalitatea
anterioara.

15. Fie X un spatiu vectorial complex. Atunci:

4<

=< X,X > 2' , V X E X.

16. Sa se arate ca in spatiul polinoamelor de grad ~ n, se

poate introduce produsul scalar prin:

21. In spatiul
liniar
al polinoamelor de grad ~ n sa se

2
ortonormeze baza 1,t,t , ... , tn.
Daca se definete produsul scalar prin
1

< P(t), Q(t) > = fp(t)Q(t)dt.

-1

< P(t), Q(t) >

= fp(t)Q(t)dt.

se ajunge la polinoamele lui Legendre:

k

-1

1 d
2k K! de

17. Sa se gaseasca produsul scalar al vectorilor:

x = (1,0,2,3), Y =(2,2,1,4)
R. 16.
18. Sa se gaseasca lungimea vectorului x = (1,5,1,0).
R. 3Jj.
19. Daca A
definita, atunci:

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

=(aij) , i,j = 1, n

este 0 matrice simetrica, pozitiv

106

[(e

l)k]

Indicatie: Se considera sistemul de functii:

xo(t) =' 1, X1(t) = t, X2(t) = t2, ... Xk(t) ~ tk, ... i aplicam
teorema de ortogonalizare. Atunci oL{1,t,e, ... tk) coincide cu
mu1timea polinoamelor de grad ~ k. Fie Yo(t) , Y1(t), Y2(t) ...
polinoamele obtinute prin ortogonalizare. Din constructie Yk(t)

polinom de grad kin t. Polinoamele Pn(t)

:t:

= [(e -1)"], n ~

Indeplinesc conditiile din teorema generala de ortogonalizare.

Atunci tim ca exista Cn E R a.l.
Pn(t) = CnYn(t), V n ~ 0, iar apoi facem norma egala cu 1.
22. (Inegalitatea Hadmand). Pentru orice determinant cu
elemente din corpul real,
107

Spatii liniare euclidiene

Spatii liniare euclidiene

22. (Inegalitatea Hadmand). Pentru orice determinant cu

elemente din corpul real,
a22

Capito luI 2'

Capitolul2

.~\3 ... all1

"'23' .. azo

I'

ca

Se verifica inegalitatea: OS/),,2

nL (a:)2 .
n

I ~.

j~1

n Solu1ie: Daca /)" = afirmatia e verificata. P p . /)" =f. 0, /),,2 > 0.

in R cu produsul scalar obi~nuit luand vectorii fi = (ai1, ai2, ... ,ain) ~i
aplicand exerciliul14 de la probleme prop use oblinem afirmatia.
23. Sa se determine 0 baza ortonormata in spatiul generat
de vectorii:
e1 (2,3,-4,-6) , e2 = (1,8,-2,-16)
e3 = (12,5,-14,5), e4 =(3,11,4,-7)
in ~4.
Indicatie: e1, e2, e3, e4 liniar dependenti, dar e1, e2, e3 sunt
liniar independenti ~i vor forma 0 baza a spatiului considerat.

24. Sa se determine

a) (X1.L).L = X1
b) (X1 + X 2 ).L = X/ n

baza in X.L unde:

X = of{(1 ,0,2,1), (2,1,2,3), (O,1,-2,1)} in R4.

25. Sa se determine X.L unde X este subspatiul lui ~4,
format din vectorii (X1, X2, X3, ~) ale caror componente verifica
sistemul:
2X1 + X2 + 3X3 -~ =
3X1 + 2X2-~ =
3X1 + X2 + 9X3 -~ =

R. X.L = {(a,b,6a, -9b, -b) I a,b

~}.

xl.
n

27. Sa se arate
f: IW. ~ ~ este 0 functionala liniara. Sa
se determine dimKerf precum ~i coeficientii functionalei in baza E:
a) f{x) = X1 + X2, n = 4, E = ((1,0,0,0), (1,1,0,0), (1,1,1,0),
(1,1,1,1)}
b) f(x) =X1 - X2 - 2X3, n=3, E = {(1, 1,0), (1,0,1), (0,1,1)}.
R. a) 3; (1,2,2,2)
b) 2; (0,-1,-3)
28. Fie {e1, e2, ... ,en} 0 baza ortonormata a spatiului
euclid ian (X, ~); sa se determine expresia produsului scalar a doi
vectori arbitrari x ~i yin functie de coordonatele~ in baza:
a) a1e1, a2e2, .. . , ane n, ai E R, ai =f. 0, i = I,n
b) e1 + e2, e2, e3, ... , en
29. Sa se arate ca functionala f: Pn[x] --? R, f(P) = P(a), a
numar real fixat, este 0 functionala liniara. Sa se determine
coeficientii ei in baza:
b
.
E = {1, x, x2 ,... ,Xn}'A
~I In aza.

F = {1, x - a,

(x-ai
(x-at}
I
' .. , ,
I

2.
n.
2
R. 1) ao = 1, a1 = a, a2 = a , ... , an = an
2) bo = 1, b 1 = b2 = ... =b n = 0.
30. in spatiul ~n sa se descompuna un vector f in suma a
doi vectori, unul situat in acoperirea liniara a vectorilor bi, iar
celalalt ortogonal acestui subspatiu.
a) f = (5,2,-2,-2), b 1 = (2,1,1,-1), b2 = (1,1,3,0)
b) f = (-3,5,9,3), b1 = (1,1,1,1), b2 = (2,-1,1,1), b3 = (2,-7,-1,-1).

26. Sa se arate ca daca X1, X2 sunt doua subspatii ale

spatiului euclid ian real n dimensional X, atunci:
109
108

Capitolul2

Spatii liniare euclidiene

31 . Sa sa determine subspatiul ortogonal pe subspatiul lui

~4 generat de vectorii x = (1,0,0,1) i Y = (2,2,1,1).

110

Operatori liniari

Capitolul3

OPERATORI LINIARI

3.1. Notiuni teoretice

Fie X,Y doua spatii liniare peste corpul de scalari K.
Oefinitie: U: X ~ Y este operator liniar daca satisface
conditiile:
a) U(x+y) = U(x) + U(y), (\7') x,y E X
(U este aditiv);
b) U(ax) = aU(x), (\1') x E X, a E K
(U este omogen)
sau daca U(ax + f3y) = aU(x) + f3U(y), (\1') x,y E X, (\7') a,f3 E K.
Propozitia 1: U(X) = {y E Y I (3) x E X astfel ca U(x) = y}
este subspatiu liniar al lui Y ~i se nume~te imaginea lui X, prin
operatorul U.
Propozitia 2: Mu1timea KerU
{~ E X I U(x)
O} se

nume~te

nucleul operatorului liniar U ~i este subspatiu liniar al lui X.

Matricea operatorului

Fie X ~i Y finit dimensionali, dimX m ~i dimY n ~i fie

{g1, g2, ... , gn} 0
E {e1, e2, ... , em} 0 baza Tn X iar G
baza In Y, atunei: U(x) = ATXE , unde: A = (a ij )lsism se nume~te

matrieea operatorului U relativa la bazele E

coeficientul j allui U(ei) in baza G, adiea

III

~i

G iar aij =

Capitolul3

Operatori liniari
n

U(eJ =: L,aijg j

= (aipai2,.,ain)G'

i = 1,2, ... n.

j=)

Capitolul3

Operatori liniari

Vectorii proprii se determina din ecuatia (AT_ AI) x = 0, cu A

valoare proprie.
Propozitia 5. Matricea operatorului liniar U: X -)- X, (dimX =
n), In baza G {91, 92, ... , 9n} cu 9k E Xk {x EX I U(x) Ak' x},
Ak, k = I,n valori proprii distincte ale lui U, este 0 matrice

Schimbarea bazei
Fie F = {f1,... , f m} 0 alta baza In X ~i H = {h 1, ... , hn} 0 alta
baza In Y, fie C = (Cij) i=l,m matricea de trecere de la baza E la baza
j=l,m

F, (f1, f 2, ... , fm)

C(e1, e2, ... , em), 0
(dij)1si,jsn matricea de
trecere de la baza G la baza H, (h 1,... , hn) = 0(91, 92, ... ,' 9n) ~i fie
B matricea operatorului U relativa la bazele F ~i H, atunci avem:
C-1BO = A sau B = CAO- 1.
Oaca X =Y atunci E =G ~i F =H, deci C =0 ~i avem:
B = CAC- 1.
Vectori

~i

dia90nala B

=(bijhs i,i s n' bij =0, i -:I:- j, bii =Ai.

Fie U: ~n -)- !Rn , U(x) ATX, A E m(!R) , operator Iiniar i fie

A.1, A2, ... , Ak valorile proprii ale lui U de ordine de multiplicitate m1,
. .. , mk
Pentru fiecare valoare proprie A. de ordin de multiplicitate m
avem un bloc Jordan In forma Jordan asociata lui A,
J1
0
, Ji = .. , blocuri Jordan, i = 1, k .

J=

este subspatiu al lui X i se numete subspatiu propriu al

operatorului U asociat valorii proprii AO.
Propozitia 4. Oaca A1, A2, ... , Ar sunt valori proprii ale lui U,
distincte, atunci vectorii X1, X2, ... , Xr ; Xk E XA.k' k = G ; sunt liniar
independenti.
Valorile proprii se determina din ecuatia caracteristica
det(AT- AI) = 0, iar ele sunt invariante la schimbar~a bazei.
112

i = 1, u

Jordanizarea unei matrici

valori proprii

Fie U: X -)- X un operator liniar.

Oefinitia 2: Vectorii x -:I:- 0 solutii ale ecuatiei U(x) = AX se
numesc vectori proprii ai operatorului U, iar scalarii A E K pentru
care ecuatia are solutii nenule se numesc valori proprii ale
operatorului U.
Propozitia 3. Oaca Ao este 0 valoare proprie a lui U atunci:
XA.o = {x E X I U(x) = AOX} eX

Jk
Pentru A, m calculam numarul de celule Jordan 1=
dimKer(U-A.I); 0 celula Jordan de dimensiune s fiind 0 matrice
C

patrati [:

~ x: Ide lOon: 1] [1 A1A 01

sau

1A

Oeterminam irul de subspatii: 0 c Ker(U-AI) c Ker(U-AI)2

c. .. c Ker(U-AI)P cu dim(Ker(U-AI)P) = m.
Oeterminarea bazei Jordan i a dimensiunilor celulelor se
face astfel:
<

113

Operatori liniari
-

Capitolul3

se compieteaza subspa\iul Ker(U-AI)P-1 la Ker(U-AI)P cu

W 1 din rela\ia W 1 Efl Ker(U-AI)P = Ker(U-AI)P ~i se ia 0
baza in W 1 = {e1, ... , e r}, r s m
se completeaza subspa\iul Ker(U-AI)P-2 la Ker(U-AI)P-~ cu
W2 din relatia W2 Efl Ker(U-AI)P = Ker(U-AI)P-1 ~i 5e ia 0
baza in W 2 ={(U-AI)(e1), .,,; (U-AI)(e r), er+1, ... , es}, S:$ m

-se-completeaz~-O--la--Ker(U=~I)-cu-VV~-;--Ker(D=H)-cu

baza ca mai sus.

Avem: W 1 : e1, ... , e r
W 2 : (U-AI)( e1), ... , (U-AI)(e r), e r+1, ... , es

Wp: f1, f2, ... , f,

Dimensiunea fiecarei celule Jordan este inal\imea (pe
coloana) a vectorilor din bazele scrise mai sus.

Oefinitia 3. Fie (X, ~) spa\iu euclid ian de dimensiune n ~i

U: X ~ X un operator liniar, U se nume~te operator ortogonal
daca < U(x), U(y) > = < x,Y >, (\7') x,Y E X.
Proprietati. U: X ~ X operator ortogonal, A = matricea lui
U in baza normala E = {e1, ... , en} atunci:
a) ATA=AAT=I;
b) A- 1 = AT;
c) II U(x) II = IIxll. (\7') x E X;
d) d(U(x), U(y = d(x,Y), (\7') x,Y E X;
e) conserva unghiul a doi vectori;
f) A H AT = H, cu :
H

<epe l >

=
[

0
< e 2 , e2 >

...0
...0

....

............

... .

< en,e n >

114

Capitolul3

Operatori liniari

g) Daca X este spa\iu euclid ian complex cu dimX = n. atunci

proprietatea a) devine A*A = M* = I, A* =
jih,;j,js;n,

aij

-T
a ij

D9finitia 4. Fie X un spatiu euclidian, dlrr:X = n, U: X ~ X

operator liniar, U se nume~te operator autoadjunct daca < U(x); y
> = < x, U(y) >, (\7') x,Y E X.
Proprietiti U: X ~ X operator autoadjunct. Atunci:
a) < U(x), x > E R, (\7') x E X;
b) Valorile proprii ale lui U sunt reale;
c) Daca A1 '# A2 sunt valori proprii ale lui U atunci
subspatiile proprii X"l ~i X"2 sunt ortogonale;
d) X spa\iu euclidian complex, dimX = n, A matricea intr-o
baza ortonormala E atune; A = A *;
e) X spatiu euclid ian real atunci A* = AT ~i deci A = AT.
Functionale liniare, biliniare, pitratice
Fie (X, K) spa\iu liniar.
Oefinitia 1. f:X ~ X se nume~te functionala. Ea este liniara
daca f(ax + py) = o'f(x) + Pf(x) , (\7') x,Y E X, a,p E K.
Matricea (coeficientii) functionalei liniare
Fie dimX = n ~i E = {e1, e2, ... , en} 0 baza in X, atunci
n

f(x) = Lx;f(e)=Lxjaj , unde x = (X1, ... , xn)

;=1

X ~i aj =

;=1

f(ej) , i= 1,2, ... ,n. Matricea esteA = (a1, a2, ... , an).
Daca se schimba baza de la E la F = {f1, ... , f n } cu matricea
de trecere C atunci matricea lui fin noua baza este B = CA.
Oefinitia 2. f: X x Y ~ K, (X, K), (Y, K) spatii vectoriale, se
nume~te functionala. Daca:
a) f(0'1X1 + 0'2X2, y) = a 1f(x1, y) + a2f (x2, y), (\7') a1, a2 E K,
(\7')X1,X2 E X, (\7') Y E Y

115

Capitolul3

Operatori liniari

b) f(x. ~1Y1 + ~2Y2) = ~1f(x.Y1) + ~2f(x.Y2). (\7') ~1.~2 E K. ('d) x

E X. ('d) Y1,2 E Y
atunci functionala f este biliniara (Iiniara in fiecare argument).
Matricea functionalei biliniare
Fie rlimX = m ~i E = {e1. e2 ..... em} 0 baza in X.
Fie dimY =n ~i G = {g1.g2 ..... gn} 0 baza in Y. fie x
m

XE

= Lx;e

Y cu

CU

~
~ x.y.f(e.
eJ.) = x TAy
~~
J
;=] j=]

~i atunci avem: f(x.y) =

Yo = Lyjg j

I,

ell

Capitolul3

Operatori liniari

pozitiv definita. daca Vex) > O. (\7') x E X \ {OJ;

pozitiv semidefinita, daca Vex) ~ O. (\7') x E X \ {O};
negativ definita, daca Vex) < 0, (V) X E X \ {OJ;
nBgativ semidefinita , daca Vex) ~ O. (\7') x F X \ {OJ;
nedefinita, daca [Link] x 0, X E X, Vex) poate fi cand
pozitiva , cand negativa.
Se pLAne problema aducerii lui V la forma canonica, adica
scrierea lui V, intr-o baza G eX ce trebuie determinata, de forma
a)
b)
c)
d)
e)

*'

Vex) =

LAJ3; .
;=1

(a;;)

" ] :S; .:S;

1

aU = f(e1. ej). A fiind

Metoda de aducere la forma canonica

]:S;j :S;n

matricea functionalei biliniare f corespunzatoare bazelor E in X ~i

Gin Y.
Oaca se schimba bazele E in F = {f1 .... f m} prin matricea
de trecere C iar G in H = {h 1. ... . hn } prin matricea de trecere O.
iar Beste matricea lui fin bazele noi, F ~i H. atunci avem:
A = C1B(OTr1 sau B = CAOT.
Oefinitia 3. Functionala
biliniara f: X x X ~ K este simetrica
.
daca avem satisfacuta relatia f(x.y) f(y.x). ('d) x.y E X.
Oefini1ia 4. Func1ionala biliniara f: X x X ~ K este pozitiv
definita daca f(x.x) > 0 (\7') x E X \ {O}.

Oefinitia 5. Fie f: X x X ~ ~ 0 functionala biliniara

simetrica. dimX =n. diag X x X = {(x.y) I x E X} diagonala lui X x X
~i

Vex) :: f(x.x). V: X ~ ~. (X. ~) spatiu vectorial. atunci V se

nume~te functionala patratica.
Avem Vex) :: XTAx. A fiind matricea lui fin baza E = {e1
en}. Oaca se schimba baza lui X. din E in F = {f1..... f n } prin
matricea de trecere C. atunci matricea lui V in noua baza este B =
CAC T .
I

Oefinitia 6. Fie V: X

~ ~ 0

. ...

functionala patratica. Ea este:

Il6

1. Metoda Jacobi
Se poate aplica daca functionala patratica Vex) :: xTAx intr-o
baza E are proprietatea ca toti minorii principali ai matricei A sunt
nenuli.
Notam:
~o

= 1,

~l

=a 1P ~2 =

all

a l2

a 2l

a 22

, ... ,

~k

all

alk

a 2L

a 2k

a kl

akk

, ... ,

detA.

L1n::

Atunci: Vex) =

L ~~
.
~k
k=)

Oeterminarea bazei pentru forma canonica de mai sus se

face in felul urmator:
- se construie~te 0 baza G = {g1, ... , gn}
9)

= alle l

~~ ~.~.~: ~.I.~. ~.~~e,

.

1=
gn

anle) + a n2 e 2+ ... +anne n

117

Capitolul3

Operatori liniari

coeficientii a,j .
conditiile:

{ f(gk,ei~=O
f(gk,e k) = 0

i = 1, n,

= I,n

i:I,~-l

Observa~ie:

Oaca toti aii = 0, i = 1, n se face mai intai transformarea:

Xi ~i - ~j, Xj ~i + ~j, x~ ~k, k i= i,j !}i se obtine aji i= O.

2. Metoda Gauss (elementara)

Admltem ca cel putin un coeficient de pe diagonala iui A, aii
(fie acesta a11), este nenul !}i grupam termenii lui V astfel:
n

V(x) = xTAx = I IaijXiX j =a11X~ + 2a12X1X2 + ... + 2ainX1Xn + a22 X; +

i=l j=l
2

2a23x2x3 +.. + 2a2nX2Xn +... + ann Xn

= -1

(a11 X1 + a12X2 +... + a1n xJ +

all

( a 22

a I2 a 21 )x; +2(a 23 - al,2a31)X2X3+...+2(a2n - al2anl)X2Xn +

all
all
all

+...+( ann -atnanl)

- - Xn2
all

~ ~l

X 2 +-

~2

1 [.l2
(1)[.l2
(l)n. n.
2 (l)[.l n.
(1)[.l2 _ _
1 [.l2 V ( )
V( x ) -- -1-')
+ a22 1-'2 + a 23 1-'21-'3+"'+ a2n l-'21-'n + ...+annl-'n 1-') + ) x
a~;) coeficientii

all

obtinuti dupa transformarea coordonatelor

(X1, ... ,x n) in (~1, ... , ~n).

a 21

al2
, ... ,
a 22

all
a2l..

a1k
a 2k

a kl

akk

, ... det A sa fie pozitivi.

Metoda transformarilor ortogonale

.......................
Xn = ~11

all

Numarul coeficientilor pozitivi !}i numarul coeficientilor

negativi in forma canonica a unei functionale patratice (deci
numarul coeficientilor diferiti de zero) f(x,x) = V(x) nu depind de
alegerea bazei in care se scrie forma canonica.
Teorema
Pentru ca 0 matrice simetrica A = (ajjh; i,j s n sa determine 0
functionala patratica pozitiv definita f(x,x) = V(x) este necesar !}i
suficient ca toti minorii diagonali :
all

obtinem:

cu

TeCirema inertiei pentru functionale patratice

all'

Notand:
allXl + a12x2++alnXn

Capitolul3

se determina din

k -I,n
unde f este functionala biliniara asociata lui V.

Operatori liniari

Fie X spatiu euclid ian real, dimX = n, V: X ~ X, V(x) = xTAx,

E = {e1, e2, ... , en} !}i fie U: X ~ X, U(x) = ATX = Ax operator
autoadjunct. U are valorile proprii reale iar subspatiile proprii sunt
ortogonale!}i atunci G = {g1, g2, ... , gn}, gi E XI-'
, i=l,n, este
baza ortogonala iar H = {h1, h2, ... , hn}, hk = ~,k=l,n, este
Ilgkll

Procedand analog cu V 1(x) !}.a.m.d. se obtine:

118

baza ortonormata In care V are forma canonica, V(x) = xTOx =

119

Operatori Iiniari

b) Fie )t = (X1,X2,X3) E !R?.3 ~i a E !R?. arbitrar ale~i. Pentru ca U

sa fie liniar ar trebui ca U(ax) = aU(x).
U(ax) = Uax1, aX2. aX3)) = (ax1-1, aX2+1, aX3) :;t: (axl-a ,
aX2+a, 2ax3) =aU("~) pentru a :;t: 1 deci U nu este operator \iniar.

= LAifJ;, dij = 0, i:;t: j, dii = Aj , i

= l,n.

i=l

c) Fie x E II~?, a E !R?. oarecare.

U(ax) = (ax1. aX2, a2x~):;t: \ax1. aX2. axi) = aU(x) pentru a

3.2. Probleme rezolvate

1. Sa se stabi!easca daca operatorul U: !R?.3 ~ !R?.3 este sau
nu \iniar, iar in caz de iiniaritate sa se scrie matricea operatorului
in baza canonica.
a) U(x) = (2X2 + X3, 2X1 - X3, X1 - X2 + X3)
b) U(x) = (X1 - 1, X2 + 1, X3)
c) U(x) = (X1, X2, x;)
d) U(x) = (X1 + X2 + X3, X1 - X2 - X3, -X1 + X2 + X3)
e) U(x) =(X1 + X2 + X3, X1X2 + X1X3 + X2X3, X1X2X3)
Rezolvare:
a) Fie x,Y E !R?.3 ~i a, P E ~. Va trebui sa aratam ca U(ax +
py) = aU(x) + PU(y).
Avem x = (X1,X2,X3), y = (Y1,Y2,Y3), ax + ~y =(ax1+PY1,
aX2+PY2, aX3+PY3) iar U(ax + py) = (2(ax2+PY2) + (ax3+PY3),
2( ax1+PY1) - (ax3+~Y3), (ax1+~Y1) - (ax2+~Y2) + (ax3+~Y3 = (a(2x2
+ X3) + ~(2Y2 + Y3), a(2x1 - X3) + P(2Yl-Y3), a(x1-x2+X3) + ~(Yl
Y2+Y3 = (a(2x2 + X3), a(2x1 - X3), a(x1-x2+X3 + (P(2Y2 + Y3), ~(2Y1Y3), P(Y1-Y2+Y3 = a(2x2 + X3, 2X1 - X3, X1- X2+ X3) + P(2Y2 + Y3, 2Y1Y3, Y1-Y2+Y3) = aU(x) + ~U(y)
Am aratat ca U(ax + ~y) =' aU(x) + ~U(y), pentru oricare a,p
E

!R?., x,Y

!R?.3 deci operatorul U este liniar.

$tim
AT

c(~ U(~)E =tJTXE' E fiind baz(~ ca~oni~aJ' ~i avem:

2

-1

1 -1

de unde A = 2

120

Capitolul3

Operatori liniari

Capitolul3

-1

1 -1

:;t: 0; 1.

De unde rezulta ca U nu este operator liniar.

d) U(ax + ~y) = (ax1+~Y1) + (ax2+PY2) + (ax3+~Y3). (ax1+PY1)
(ax2+~Y2) - (ax3+PY3), - (axl+PY1) + (ax2+~Y2) + (ax3+~Y3 =
a(x1+x2+X3. X1-X2-X3. -X1-X2+X3) + P(Y1-Y2+Y3, Y1-Y2-Y3, -Y1-Y2+Y3) =
aU(x) + PU(y), pentru x,Y E R3, a,p E R arbitrar ale~i. Deci U este
operator liniar cu matricea:
_

AT=(~ ~l ~IJ~ A=(~ ~1 ~IJ.

-1

-1

d) Fie a E R. x E R3. U(ax) = (ax1, aX2, aX3, a2x1x2+a2x1x3

+a2x2x3. a3xlx2x3) :;t: (ax1+ax2+ax3. aX1x2+ax1x3+ax2X3,
a X1x2x3) = aU(x) pentru a:;t: 0;1. ~ U nu este operator
liniar.
e)
2. Fie !R?.n[X] spatiul vectorial al polinoamelor de grad eel
mult n peste !R?.. Sa se arate ca urmatoarele aplicatii sunt operatori
liniari ~i sa Ii se calculeze matricea in baza canonica E = {e1 = 1,
e2 = X, ... , e n+1 = Xn}:
a) U1: !R?.n[X] ~ !R?.n[X], U1(P(X = P(-X);
b) U2: !R?.n[X] ~ !R?.n-1[X], U2(P(X = P'(X)'.

121

Operatori liniari

Capitolul3

Rezolvare:
a) Fie a,~ E 0., P 1, P2 E lItn[X] oarecare, U(aP1 + PP 2) =
(aP1 + ~P2)(-X) = aP 1(-X) + PP 2(-X) = aU(P 1) + ~U(P2) => U este
operator liniar.
U(e1) = U(1) = 1 = e1, U(e2~= U(X) = -X, U(e3) = U(X2) =
e3, .. . , U(ek) = U(X -1) = (_X)k-,= (_1)k-{Xk-1 (-1)k-1 ek ,
= (_X)2 X

= =

'
l

(1 0
0 -)

0...
0...

~ 0, n => A ~ ~ ~ ;~: .

0
0
( _:)"

b) Fie a,~ E 0., P,Q E O.n[X] oarecare, UaP + ~Q)(X =

(aP + ~Q)'(X) = aP'(X) + PQ'(X) = aU(P(X)) + ~U(Q(X => U este
operator liniar.
k1
k
(X -1) =: (k_1)X k-2 =: (k-1)ek_1, k=2,n+l,
U(ek) = U(X - )
U(e1) U(1) = (1)' 0 =>
'
o 0 0... 0 0

1 0
0 2

0...
0...

0 0
0 0

Operatori liniari

Capitolul3

-X2) + P(Y1, Y1+Y2, Y2, Y1-Y2) = aU(x) + PU(y) => U este operator
liniar => U(X)F = ATXE =>

1 0
T

10 11 =>
1

(1 1 0 1) .

A= 0 1 1 1

b) Fie a,J3 ~ ~, x = (X1, X2,X3,X4), Y = (Y1,Y2,Y3,Y4) 03rer:are,

U(ax + py) = Uax1+pY1, aX2+PY2, aX3+(3EY3, <lX4+(3Y4 =
(ax1+PY1+ax2+(3Y2. aX1+pY1+ax3+PY3, aX1+pY1+a~+pY4) = a(x1+x2,
X1+X3, x1+X4) + J3(Y1+Y2, Y1+Y3, Y1+Y4) = aU(x) + PU(y) => U este
operator liniar => U(X)F = ATXE =>

(~ ~ ~ ~I =>
] 0 0 1)

A=

~ ~ ~

0 1 0
0 1

unde

E este baza
.

canonica In R4 (domeniul lui U), iar F este baza canonica in R3

(codomeniullui U).

a) Fie a,~ E 0., x = (X1, X2), Y = (Y1,Y2) E 0.2 arbitrar ale~i.

U(ax + Py) = U ax 1+PY1, aX2+PY2 = (ax1+PY1,
aX1+pY1+ax2+~Y2, aX2+(3Y2, aX1+J3Y1-ax2-PY2) = a(x1, X1+X2, X2, X1-

[Link] X, Y spatii vectoriale peste corpul de scalari K ~i

U: X ~Y un operator liniar, e1, e2, ... ,en E X. Sa se gaseasca
conditia pentru care este adevarata afirmatia: e1, e2, ,en sunt
vectori liniari independenti daca ~i numai daca U(e1), U(e2), ... ,
U(en) sunt liniar independenti. Analog pentru finiar dependenta.
Rezolvare:
a) u=>" Fie e1, e2, ... ,en liniar independenti ~i fie 0 combinatie
liniara nula de vectorii U(e1), U(e2), ... , U(en): a1U(e1) +
a2U(e2)+ ... +anU(en) = 0 cu a1,a2, ... , an E K. Din liniaritatea lui U
avem U(a1e1 + a2e2 + ... + ane n) = 0, de unde, folosind proprietatile
operatorilor liniari, a1e1 + a2e2 + ... + ane n = 0 pentru U injectiv. Dar
vectorii e1, e2, ... ,en sunt liniar independenti, deci a1 a2= .. =a n = O.

122

123

n 0

3. Sa se scrie matricea urmatorilor operatori In baza

canonica In cazulln care ace~tia sunt liniari.
a) U1: 0.2 ~ 0.4, U 1(X1, X2) = (X1, X1+X2, X2, X1- X2)
b) U2: 0.4 ~ ~?, U2(X1,X2,X3,~) = (X1+X2, X1+X3, X1+~).
Rezolvare:

Operatori liniari

Capitolul3

Rezolvare:
a) Fie a,p E ~, P1, P2 E ~n[X] oarecare, U(aP 1 + PP 2) =
1
(aP + P~2~(-X) = aP1(-X) + PP 2(-X) = aU(P 1) + PU(P 2) => U este
operator !lmar.
U(e1} = U(1) = 1 = e1, U(e 2, = U(,'I() = -X, U(e3) = U(X2) =
= (_X)2 = X = e3, ... , U(ek) = U(X -1) = (_X)ko,= (_1)k- 1X k- 1 = (-1)k-1 ek ,

'
l

(I 0
0 -]

0...
0. ..

0
0

~ 0, n ~ A ~ ~ ~ :~: .

( _:)"

b) Fie a,p E ~, P,Q E ~n[X] oarecare, UaP + PQ)(X

(aP + PQ~,<?<) = aP'(X) + PQ'(X) = aU(P(X + PU(Q(X => U este
operator !lmar.
k1
k1
U(ek) = U(X - ) = (X - )
(k-1)Xk-2 = (k-1)ek_1, k=2,o+l,
U(e1) = U(1) = (1)' = 0 =>
.

0...

0 0

1 0
A= 0 2

0...
0...

0 0
0 0

Operatori liniari

Capitolul3

-X2) + P(Y1, Y1 +Y2, Y2, Y1-Y2) = aU(x) + PU(y) =.> U este operator
liniar => U(X)F = ATXE =>

1 0
T

1 11 =>

A = 0

(1 1 0 1).

A= 0 1 1 1

b) Fie a,p :::: ~. , X = (X1, X2,X3,X4), Y = (Y1,Y2,Y3,Y4) oarec:are,

U(ax + Py) = Uax 1+PY1, a X2+PY2, aX3+peY3, aX4+PY4 =
(ax1+PY1+ax2+PY2. aX1+PY1+ax3+PY3, aX1+pY1+aX4+PY4) = a(x1+x2,
X1+X3, X1+X4) + P(Y1+Y2, Y1+Y3, Y1+Y4) = aU(x) + PU(y) => U este
operator liniar => U(X)F = ATxE =>

1 1 0 0]
1 0 1 0 => A
[1001

1 1 1
=

1 0 0 , unde

010
o 0 1

E este baza
.

canonica in R4 (domeniul lui U), iar F este baza canonica in R3

(codomeniullui U).

a) Fie a,p E ~,x = (X1, X2), Y (Y1,Y2) E ~2 arbitrar alei.

U(ax + Py) = Uax1+PY1, aX2+PY2 = (ax1+PY1,
aX1+pY1+ax2+~Y2, aX2+PY2, aX1+pY1-ax2-PY2) a(x1, X1+X2, X2, X1-

[Link] X, Y spatii vectoriale peste corpul de scalari K i

U: X ~Y un operator liniar, e1, e2, ... ,en e X. Sa se gaseasca
condi\ia pentru care este adevarata afirma\ia: e1, e2, ... ,en sunt
vectori liniari independenti daca i numai daca U(e1), U(e2), ... ,
U(en) sunt liniar independenti. Analog pentru liniar dependenta.
Rezolvare:
a) "=>" Fie e1, e2, ... ,en liniar independenti i fie 0 combina\ie
liniara nula de vectorii U(e1), U(e2), ... , U(e n): a1U(e1) +
a2U(e2)+ ... +a nU(en) = 0 cu a1,a2,"" an E K. Din liniaritatea lui U
avem U(a1e1 + a2e2 + ... + ane n) 0, de unde, folosind proprieta\ile
operatorilor liniari, a1e1 + a2e2 + ... + ane n = 0 pentru U injectiv. Dar
vectorii e1, e2, ... ,en sunt liniar independen\i, deci a1= a2= ... =a n = o.

122

123

.3~ ~Sa se ~scrie matricea urmatorilor operatori in baza

canomca In cazul In care acetia sunt liniari.
a) U1: ~2 ~ ~4, U 1(X1, X2) = (X1, X1+ X2, X2, X1- X2)

b) U2: ~4 ~ ~3, U2(X1,X2,X3,X4) = (X1+X2, X1+ X3, X1+X4).

Rezolvare:

Capitolul3

Operatori liniari

Am aratat astfel ca U(e1), U(e2), ... , U(en) sunt vectori liniari

independenti in spatiul vectorial Y.
u=>" Invers, fie U(e1), U(e2), .. . , U(en) liniar independenti ~i
fie ale1 + a2e2 + ... + anen = 0 cu a1,3z, ... ,l:ln E K. Aplicand pe U
vectorului nul, avem:
0= U(O) = U(a1e1 + a2e2 + ... + anen) = a 1U(e1)+ a2U(e2)+ ... +
::3 nU(en) => a1= a2= .. =a n = 0 = e1, e2, .. . ,e~ sunt liniar independenti.
.
b) Fie e1, e2, ... ,en vectori liniar dependenti <=> exista 0
combinatie liniara a1e1 + a2e2 + ... + an en = 0 cu a1,a2, ... ,a n nu loti
nuli <=> 0 = U(O) = U(a1e1 + a2e2 + ... + ane n) <=> a 1U(e1)+
a ZU(e2)+ .. . + anU(en) cu a1,a2, ... ,an nu toti nuli ::> U(e1), U(e2)' ... '
U(en) vectori liniar dependenti. Echivalenta este valabila pentru
orice operator liniar U.

5. Fie (X, K) un spatiu vectorial.

a) Fie X 1, X 2 subspatii vectoriale astfel incat X = X 1 ED X 2,
atunci operatorii Uk: X ~ X k, Uk(x) = Xk, k = 1,2, x E X, :x = X1+X2 cu
X1 EX1, X2E X 2, sunt liniari. Ei se numesc operatorii proiectie pe
subspatiile X 1 respectiv X 2.
b) Fie X 1, X 2, .. . , Xp subspatii vectoriale astfel Incat X =
X 1+X2+ ... + X p, pEN, P ~ 2, x E X se scrie in mod unic x =
X1 +X2+ .. +xp CU X1 E X 1, X2 E X 2, ... , xp E Xp, atunci operatorii Uk: X
.~ Xk, Uk(x) = Xk !=;unt liniari (proiectia k).
Rezolvare:
a) Fie X,Y EX=> X = X"1+X2, Y = Y1+Y2 CU X1,Y1 E )(1, X2Y2 E
X 2 unici.
Uk(x+y) = UX1+Y1)+(X2+Y2 = Xk+Yk E Xk => Uk(X+Y) = Xk+Yk
= Uk(X) + Uk(Y), k=1,2.
Fie a E ~, X EX=> X = X1+X2, X1EX1, X2E X 2 => aX = aX1 +
aX2, aX1 EX1, aX2 E X 2 => Uk(ax) = aXk = a Uk(X), k = 1,2.
Am folosit faptul ca X k este subspatiu al lui X ~i atunci daca
Xk, Yk EXk, a E K avem Xk+Yk E X k ~i aXk EXk.
Am aratat astfel ca Uk este operator liniar, k = 1,2.
124

Operatori liniari

Capitolul3

b) Analog ca la punctul a).

6. Fie operatorii liniari U 1, U2, U3: ~3 ~ ~3, U1(X) = (X1+ X2,

X2-X3, 2X2+X3), U2(x) = (X3, -X2,X1), U4 (x) ::: (-X;+X2+X3, 2X1+3x2-X3).
Sa S9 calculeze U4 = U1+U 2 , Us:: U1 U2 , U6 = U~l , u 4 , Us, U6 : ~3 ~ ~3.
Rezolvare:
a) U4= (U 1+U 2)(X) = U 1(X)+U 2(x) =(X1+2x2+X3, -X3, X1+X2+X3).
Observam ca /J.-4 = A1+A'L.,
A4

=[~ ~ ~J, =(~ ~ ~J, =(~ ~1 ~J

Al

1 -1

A2

0 -1

1
1 0 0
b) Us(x) = (U 1U2)(X) = U 1(U 2(X)) = U1(X3, -X2, X1) = (X3 -2X2, X2-X1, -2X2+X1).
Matricea

asociata

lui

Us

este

-1

IJ

= -2 -1 -2
(

~i

100

observam ca A ; = A i . A~ ceea ce era de Inteles din:

Us(x) = (U 1U2)(X) = U1(A~ (x)
A5 X => As = A2A 1.

= AT (A~ (x)

= (Ai A~)x

c) Pentru ca sa existe U6 = U~J trebuie ca nucleul lui U3 sa

contina doar vectorul nul.
{x E~3 I A; x = O} ::>
{O} = KerU 3 {x EIJ~? I U 3(x) = O}

solutia sistemului omogen A; x = 0 sa fie doar cea banala

T

A3

"* 0 <=> det A3 "* O.

A, =(:1 ~1 ~J

=> detA3

-1

este inversabil.
125

-1

-1

::>

det

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

cJ~

Fie U6. [R?3 ~ [R?3 , U6 = U~l, U6(Y1,Y2,Y3) = (X1 ,X2,X3)

necunoscut.
Avem U3 (U~l (y = Y (V) Y E [R?3 ~ U 3(U 6(Y = Y (V) Y E [R?3

~ rezo!vam ecuatia in X1,X2,X3:

cuncscut:=;,x:::(Arr1y~Ar

-Xl +X2 +X3

= Yl

-X 2 +X3

= Y2

2Xl

+ 3x 2 -

X3

=(A;r

1 :::!

-1

~U6(Y)= A~y.
AF=

1 0

deci C-'

0 0

-1

-1

-1

-1

-1

-1

~ r~

0 0

0 0

1 0

\0 0 1 0

8. Fie operatorul liniar U: [R?4 ~ [R?3, U(x) = (X1+X2-X3, X3-)4,

Sa se determine matrieea operatorului U in bazele E = {e1=
(1,1,0,0), [Link] (1,0,0,1), e3 = (1,0,1,0), [Link] (1,1,1,1)} c [R?4l?i F =
{f1 = (1,1,0), f 2 ::: (1,0,1), h = (0,1,1,)} C [R?3.
Rezolvare:

= Y3

= {e1,e2,e3,e4}

1 0

~-X1).

7. Fie U: [R?4 ~ [R?4 un operator liniar ~i matricea lui in baza

1 -1 1
1
canonica E

l~

U3(X1,X2,X3)(: ~1.Y~'Y3) 2CJU (Y1,Y2,Y3) E [R?3

Capitolul3

este AE

-1

-1

-1

-1

. Sa se

-1

calculeze matricea operatorului U in baza F, A F, F

e3, h ::: e4, f4 ::: e1}.

Rezolvare:

= {f1 = e2, h =

$tim ea AF ::: CAEC- 1 unde C este matricea de trecere de la

baza E la baza F (F ::: CE, E ::: (e1,e2,e3,e4)T
Avem:

Notam cu B matricea eautata ~i cu

:::

-1

-1

0
1

0
0

-1

matricea operatorului in bazele eanoniee.

Metoda 1:

1 1 0 0
Oaca C =

1 0 0 1

1 0 1 0
1

este matricea de trecere de la baza

1 1

canonica la baza E din !R?4 iar D

(~ ~ ~J
o

este matricea de

1 1

treeere de la baza canonica la baza F din [R?3 atunei B = CAO- 1.

126

127

Capitolul3

Operatori liniari

~l

1
0
o 0 1 1 0
1 1
B=!,.., o 1 0 -1
1
L- 1
1 , 1 1) ,- 0 -1

-~l

1 -11
-1 1
1)
1 j , -1 1

=
C=

:}

3
1 [ 0 2I - 2
~B= 2 2 -2 0
1 1 -1

3]

'

B= ( 0
2

~l] =! ~ ~
1

2 2 - 2
1 1

-\'J

2 1 2

r 2
1
0 1J(1 1 1J =1-11
-7
l6 4

-3
- 2

10. Tn spatiul (~4, ~) se considera bazele E {e1,e2,e3,e4}

i F = {kf2,h,f4 } unde e1 = (1, -1,0,0), e2 = (0,1,-1,2), e3 = (0,0,1,1), e4 = (0,0,0,1) ~i f1 = (0,0,0,1), fz = (0,0,1,-1), f3 = (0,1,-1,2), f4 =
(1,-1,0,0). Sa se determine operatorul liniar U: ~4 ~ ~4 astfel
incat U(e1) = f4, U(e2) =h U(e3) =f2 ~i U(e4) =k
Rezolvare:
Sa verificam intai ca
1 - 1 0
0 1 -1
detC- 1 =
0 0 1
0 0
0

astfel incat U(ei) = fi' i = 1,2,3.

Rezolvare:

detD=

(~ ~ ~J

Matricea operatorului U in bazele E i F va fi A =

'
0 0 1
iar matricea operatorufui in baza canonica va fi B = CAD CbD

128

J ~ i D = l( ~

_05 _1 4
- 1 3
2

-5 -4 1 1 -1
-1 3
2 2 1 2

9. In spatiul (~3, fR() se considera bazele E = {e1,eZ,e3} i

F = {f1.f2.f3} unde e1 = (2,3,5), e2 = (0,1,2), e3 = (1,0,0), f1 = (1,1,1),
f2 (1,1,-1), h (2,1,2), Sa se determine operatorulliniar U: ~3 ~ !lt3

(~ ~ ~r = ( ~
1 0 0)

Metoda 2:
CalcuJam vectorii U(e;), i = 1,4,
U(e1) = (2,0,-1); U(e2) = (1,-1,0); U(e3) = (0,1,-1); U(e4) =
(1,0,0).
Calculam coordonatele vectorilor U(e;), i = 1,4 in baza F
adica produsul U(e;)T. (OTr1 ,

_\

Capitolul3

CD, unde C este matricea de trecere de fa baza E fa bazel

canonica iar 0 matricea de trecere de la baza F la baza canonica.

0 -01\J' ( 1
1 - 1]
1 21 -1
1 -1 1
2 [ 0 1 -1
o 0 0 -1 1 1

Operatori Iiniari

E ~i F sunt baze in ~4.

0
2
- 1

'*

= 1 0 ~ E este baza in ~4

-1

1 -1

-1

=1

'* 0 ~ F este baza in ~4

=
129

Capitolul ~

Operatori Iiniari
Matricea

operatorului

~ I~ ~ ~ ~I~ I
10 1 0
0 0 0)
/1 -1 0

II

c=

-1

-1

=[~

bazele

~i

va

iar matricea in bazele canonice va fi B =

B~CAD~[l

in

- 1
-1

-I

1 -1

-1

0
0
0

~r

-1

-2

-2

-441

-2

0 0
0

1 0

1 0 0

fi

CA~,

-I,

Operatori liniari

Capitolul3

in baza canonica, operatorii liniari U1,U2,U3,U4,U5,U6 au

matricile:
1
0
0
0

A,=e

,0 0

As

~ (~

0
1

~), A2 =(~

~), A6 =(~

~), A3 =(~

~), A4 =(~

~),

~)

0
0

Aceste matrici formeaza baza in sp?tiu! matl",cilor M2x3(~)

~lJ

iar

m i}
0

-1

-1

spatiile

oL{~2,

~3)

M 2x3 ([R?)

sunt

izomorfe

deci

~i

U1,U2,U3,U4,U5,U6 formeaza baza in ,J(1R?.2, 1R/.3).

Metoda 2:
Aratam ca operatorii dati sunt liniar independenti.
Fie a1,a2,a3,a4,a5,a6

~ ~j a1U1,a2U2,a3U3,a4U4,a5U5,a6U6 ==

=:>

'LakUk(X) = 0 =>(a1x1+a4x2, a2x1+a5x2, a3x1+aSx2) == (0,0,0)

k=1

pentru orice x == (X1,X2) E a~?

Luam x = (1 ,0) ~i rezulta a1 = a2 = a3 = 0, apoi x = (0,1) i
rezulta a4 == a5 == as = => operatorii sunt liniar independenti.
Aratam acum ca operatorii U l , ... , U6 formeaza sistem de

in loc de baza F am fi putut lua baza F' == {f4 .f:d2,f1} i

atunci A' == 14 ~i AD == A'D' == D'
11. Sa se arate ca in spatiul cJ{~2, Il~?) al tuturor operatorilo r
liniari de la [R?2 la 1R/.3 operatorii U 1(x) == (X1,O,0), U2(X) == (0,X1,O),
U 3 (x) == (O,O,Xl), U4(X) == (X2,0,0), U5(x) == (O,X2,0), U6(x) == (0,0,X2)
formeaza 0 baza.
Rezolvare:
Metoda 1:

generatori in spatiul oL{lRs?, ~3}. Fie U

pentru orice x E 1R/. 2.

oL{ll~?, \re.?) atunci U(x)

=ATX

1 21 2
a 2I J(X) (a1lX + a X ]
a22
= a 12 I + a 22 2 = a11 U 1(x) + a12U2(x)
a 23
a I3 x\ + a 23 x 2
+ a13U3(x) + a 21 U4(x) + a22U5(x) + a23US(x) => U = a11U 1 + a 12 U2 +
a 13U3 + a21 U4 + a22U5 + a23U6, U arbitrar ales.
all
U(x) = a l2
(
a l3

x:

12. Fie (X, K) un spatiu vectorial ~i U: X ~ X un operator

liniar cu proprietatea U2 = E. Sa se arate ca X == Xl ffi X2 unde X1 ==
{x E X I U(x) x} ~i X2 == {x E X I U(x) == -x}.

130

131

Capitolul3

Operatori liniari

Rezolvare:
a E X1 ~i a E X2 => X 1:f. cI> ~i X2 :f. <l>. Se verifica u~or ca X1 ~i
X 2 sunt subspa\ii ale lui X utilizand proprietatile de liniaritate ale
operatorului U.
Demonstram ca Xi + X2 ::: X. Fie x E X ~i notam X1 ;:

~ (x + U(x),

X2 ;:

(x - U(x).

~(VCx) + U (x) = (U(X)+ x) =

2

XI

U(x~)

Avem X1 + X2 ::: x,
$i U(xJ =

}(U(X)- U (x) =
2

Operatori liniari
a) U(x) = (X1, X2+X3, X1+X2+X3)
b) U(x)::: (X3, X1 ,X2)
c) U(x) = (2X1-X2+X3, X1+X2-2x3,O)
cu x::: (X1,X2,X3)
Rezolvare:

2
deci X1 E X1 ~i X2 E X 2. Am aratat astfel ca X c X 1 + X2 ~i cum X 1 +
X2 eX rezulta ca X = X 1 + X2 .
Aratam acum ca X 1 + X 2 este suma directa sau ca scrierea
lui x E X ca x = X1+X2, X1EX1, X2EX2 este unica. Fie x E X 1 n X2 =>
U(x) = x ~i U(x) = -x => x = -x => x = a => X 1 n X 2 = {a} => suma X 1
+ X 2 este suma directa.

13. Fie (X, K) un spatiu vectorial !}i U: X -7 X un operator

2
liniar cu proprietatea ca U = U. Sa se arate ca X = X 1 ffi X 2 unde
X1 = {x E X I U(x) = x} ~i X 2 = {x E X I U(x) = O} ::: Ker U.
Rezolvare:
E X1 ~i 0 E X2 => X 1 :f. <1> ~i X2 :f. <1>. Evident X 1 ~i X 2 sunt
subspatii ale lui X.
Pentru x E X notam X1 ::: U(x) ~i X2 ::: x-U(x); X1+X2 ::: x.
U(X1) ::: U2(x) ::: U(x) = X1 => X1 EX1
2
U(X2) ::: U(x) - U (x) ::: U(x) - U(x) ::: 0 => X2 EX2
A~adar X 1 + X 2 ::::) X ~i cum X 1 + X 2 eX=> X1 + X 2 ::: X.
Aratam ca X 1 n X2 ::: {a}. Fie x E X 1 n X 2 => U(x) ::: X ~i U(x)
::: 0 => x::: 0 => X 1 + X2 este suma directa.

14. Fie U: 1R{3 -7 1R{3 operator liniar; sa

nucleul, imaginea ~i dimensiunile lor cand:

se determine

~3.

a) Ker U ::: {x E ~3
X1+X2+X3) ::: (O,O,O)}

(Xl = 0

= !(U(X) - x) = -x 2

Capitolul3

X2

XI

=> Ker U =

I U(x)

= O} ::: { X

~3

I (.(1,

X2+ X3,

{Xl = 0

+ X3 = 0
=>
+ x2 + X3 = 0

= a , a E R =>
X3 = -a
{(O,a,-a) I aE~} ::: {a(O,1,-1) I aEIR{}
X2

Vectorul v = (O,1,-1)T este baza in Ker U deci dimKer U ::: 1.

Imaginea lui U este: U(~3) = {U(x)

XE~3} = { (X1, (X2+X3) ,

X1+(X2+ X3) ! XE~3} = {(a ,b,a+b) ! a,bEIR{} = {a(1,0,1) + b(O,1,1)

a,b EIR{ }.

Vectorii care formeaza 0 baza in U(~3) sunt V1= (1,0,1)T ~i

V2 ::: (0,1 ,1)T !ii deci dimensiunea imaginii operatorului Iiniar U este 2.
b) Ker U ::: {XE ~3! U(x) = O} = {XE 1R{3! (X3,X1,X2) ::: (O,O,O)} :::
{(O,O,O)} = {a} iar dimKer U ::: 0.
Rezulta de aici ca U(U~?) ::: 1R{3 ~i dim U(~3) = 3.

c) Ker U::: {xEll~? I U(x)::: O} ::: {XE~31 (2X1-X2+X3, X1+X2-2x3, 0) =

=(O,O,O)}
.
2X I - 2 + J = 0 =:> I = 3 =
lID
' aE~
{ XI + X - 2 X 3 = 0
X 2 = 3a
2

xx

{x x a

Ker U = {(a,3a,a) I aE~} = {a(1,3,1)! aE~}. Baza este {v:::

(1,3,1)} ~j dim Ker U::: 1.

U(II~?) = {YE ~3 I U(x) = Y} = {YE ~3!(2x1-X2+X3, X1+ X2-2x3,0)=

= (a,b,c)}. Rezolvam sistemul urmator in necunoscutele Y1,Y2,Y3.

132
133

Operatori liniari

Capitolul3

2XI -X2 +X3

Xl + X 2
{

rang

2X3

[~ -~i

U(~3)

I~ ~ I

-:2) = 2 deoarece

[~~l o aJ =
-2 b
c

3 '" 0

~ punem condi!ia:

(AT_A 1b)XE =

2 ~ ~car

= {(a,b,O) I a,b E~}

U(~3) = {a(1,0,O) +

=1

= 0 ~ 3c :::

=>

C :::

=>

a,b E~} cu baza {(1,O,O),

(0,1 ,D)} i dim U(~3) 2.

Observam ca in toate cazurile se verifica teorema conform
careia dimKer U + dim 1m U dimX pentru U: X -7 Y i dimX :::
n < 00.

=(2X1+X2, 5x1-2x2), U: ~2 -7 ~2
U(x) =(2X3, X1- X3, X1), U: ~3 -7 ~3

(AT-b)XE =

:>

= 0 =>

X2 = 0, X1 ::: -X3 =

I aE~*}

1 -1

OJ

1 xE =

:>

010

=>

x = (a,O,-a), aE ~* =>

este subspatiul vectorilor proprii asociati

valorii proprii A1 ::: 1. EI are ca baza pe (1,0,-1) i dimensiunea

egala cu 1.
Pentru valoarea proprie A2 1 avem:

T
-A.2 13)XE

(A
2X

15. Sa se determine vectorii, valorile proprii ale operatorului

liniar U: X -7 X i dimensiunile subspatiilor proprii:
a) U(x)::: (X1+X2, X1+ X3, X3+ X2), U: ~3 -7 ~3

X3

= {a(1,O,-1)

:>

=0

x2

VAl

b(0,1,0)

x2 +

Xl {

=0

X2

-1

Capitolul3

Pentru a determina vactorii proprii vom rezolva sistemele

care rezulta din relatiile U(X)E = ATXE ::: AjXE, i = 1,2,3.
Pentru A1 ::: 1 obtinem:

=c

rang

=a
= b =.> sistemul trebuie sa fie compatibil.

Operatori liniari

Xl

=0

>

(A +1 3)XE

=0

>

[~

+ x2
=
+ x 2 + X3 = 0 => X1 = X3 = a, X2 = -2a, aER* => x ::: (a,-2a, a),

x2 + 2X 3

b) U(x)

aE~.

c)
Rezolvare:
a) Ecuatia caracteristica este:

Subspatiul vectorilor proprii asociati valorii proprii A2 = -1

este vA2 ::: {a(1,-2,1) I aE~*} cu baza (1,-2,1) i dimensiunea egala
cu 1.
Tn sfarit, pentru A3 = 2 ob1inem:

det (A-Ab)

:>

I-A

- A

1- A

= (A-1)( A+1)(- A+2) = 0.

de unde valorile proprii A1 = 1, A2 = -1, A3 = 2 care sunt reale i

distincte.
134

135

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

1
1
X1 = X2 = ~3

=a, aE IW.* =>

caracteristica are urmatoarele solutii:

2-A
5
det (A - Ab) = 0 ~
1
-2-A

= (~

5)
-2

iar ecuatia

'

= 0 ~ A -9 = 0 => A1

= {a(1,1) I aEIW.*}, baza lui v A, este

=>

- ..fi
(

- ..fi

x2

Xl

-fi

V~,

-A

-.J2

{ x) = ..fi XI

'.,

={a(O,1,O) I aEIW.*}.
-.J2 b)x = 0 =>

](X'J

{-

2
..fix + 2x) = 0
- 1 Xl = 0 => x, - ..fiX2 x, = 0 =>
-..fi x)
..fix) - 0

Xl

=> X

a 1,
{ (

=( a,

-1 + ..fi
2

-1 + -J2 ,1) I a ER .} cu dImv

2

"

=1 .

Pentru A3 = - -J2 obtinem: (AT+ -J2 b)x = 0 =>

O.

0
137

136

a, ..fi1 a),

[~ 1o 1)
-1

Xl -

= 1.
c) Matricea operatorului este A =

=X3 =0, X2 =aER

=0

=> x = (a,-5a), aEIW.* =>v" = {a(1,-5) I aE~*} cu baza (1,-5) ~i dim

"

-1

avem : (AT-A2b)x = 0 <=> (AT

-l+..fi

aEIW.*=>v =

= 0 => {SX +x 2= 0 => X2 =-5X1

=0 <=> (~ 1l)(XI)
x
5x + x = 0

X3

Pentru A2 =

=>

=o=> X1

=(O,a,O), aEIW.* =>

= 3,

= 0 <=> ( -1S -15)(Xl)

= 0 => {-Xl +X2 = 0 =>X1 =
x2
SXI- 5x 2= 0
VA,

J[XIJ
{2X3 = 0
x =o=> Xl -X3 =0

0 0 2
=> 1 0 -1
[
1 0 0
=> x

Pentru A2 = -3 avem:

0 =

A2 = -3.
Oeci valorile proprii asociate operatorului U sunt 3.
Pentru A1 = 3 determinam vectorii proprii:

(A - A2b)XE

-A

= {XE R3 \ {O} I (AT_ AI3}X = O} =>

b) Matricea operatorului liniar este: A

=a => x =(a,a), aE~* =>

vectorul (1,1) ~i dimv). , = 1.

= Ji,

aER*} cu baza:; (1,1,1) ~i dim V,) = 1.

X2

-A 3 + 2A = A(2-A 2) = 0 => A1 = 0, ~J2

)-3 =
sunt va~orile
pmprii ale lui U.
V = {XE[~? \ [O} I U(x) = A1X} = {XE ~3 \ {O} I ATX
A1X} =
'.,

(A - A1b)XE

-A
Ecuatia caracteristica este IA - Abl = 0 <=>

-2

'- Xl +X2 = 0
=> Xl - 2X2 +X3 = 0 =>
{ X - X3 = 0

Capitolul3

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

1 =>
=> I = _ i x
rX =- -fi +

XI

l)

=> V"

.J2

Ji.

1) .
= \.a ' - - 2 ,- -fi a , a ER ==>

{u(e J =3e l +Se 2 -2e 3

=> U(e 2)+ U(e 3 )=e 2

U(e , +e 2 +eJ=-e l +e 3

=>

U(eJ+U(e 2 )+U(e))=-e l +e 3

(-1

sJ!

Tn baza {fd2,f3} vectorii 9 se scriu:

91 = 3e1+5e2 - 2e3 = 3(e1+ e2+ e3) + 2(e2+e3) - 7e3 = 3h +2f2-7f1
92 = e2 (e2 +e3) ~3 = fz -f1
93 = -e1 + e3 = -(e1+eZ+e3) + (ez +e3) +e3 = -h + fz +k de unde
matricea lui U in baza F {f1.f2.f3} este:

~H\'- v'22+1 a.- ~a) ~ ER'}

J h--

"
( - 1+ .J2 1
Astfel, In baza F = {f1 = (a,1 ,0), h = 1,
2
'.J2'

l-J}

.J2 + 1 __
2 ' .J2
B=

U(e)=3e l +Se2 -2e)

U(e 2 +e,)=e 2

u(e J =-e 1 -e 2 +e 3
-33\
=> U(e 2):-3e, -4e 2 +2e)=>A= -1 -4
{
U(e,) - 3e , +Se 2 -2e,
1
2 -2

(.J2 + 1a

cu dim v = 1.

1( ,

Capitolul3

-J

matricea operatorului U este

17. Fie operatorulliniar U: [R<.4 ~ [R<.4 cu:
1 2 3 2

(I-~ ~2 ~ J=(~~ ~ \.
o

7
A= (-2 -/ ~ J.

1-3

16. Fie {e1,e2,e3}

0
0

.J2j

baza a spatiului vectorial

AE =

([~?, [R<.).

Operatorulliniar U: ~3 ~ tw,.3 duce vectorii: :1=(0,0,1) In 91=(3,~,-2),

h = (0,1,1) in 92 = (0,1,0), h
(1,1,1) In 93 = (-.1,~,1)A Sa se
9aseasca matricea acestui operator In baza canomca ~I In baza

{f1,h.f3}.
Rezolvare:
T _
Avem sistemul {U(f1) = 91, U(fz) = 92, U(h) = 93 => A f1 - 91,
ATf2 = 92, ATh = 93, CU A matricea lui U in baza canonica.
Avem: f1 = e3, f2 = e2 + e3, f3 = e1 + e2 + e3
91 3e1+ 5e2 -2e3, 92 = e2, 93 = -e1 +e3
Tnlocuind In sistem, obtinem:

-1 0 3 1
2 1 5 -1

1 2

matricea in baza canonica E =

{e1,eZ,e3,e4} .
Sa se scrie matricea lui U in bazele:
a) F = {f1 = e1, fz = e3, f2 =e2, f4 =e4}
b) G = {91 = e1, 92 = e1+ e 2, 93 = e1- eZ+ e3, 94 = e1+e 2-e3-e4}
Rezolvare:
a) AF = C1A E C, C = matricea de trecere de la baza E la
baza F.

138

0(,

139

Operatori liniari

Capitolul3

Cum C::

1 0

0 0

0 0

1 0

1 0 0

0 0 0

AF

-1

3
2

C=

1 -1

0 0
0 0

1
0

-1

t, (S -I A,S) => S-(

t.

A,) S =

=> B ::

t, (S-IA,S). Am

LS-lCAkS)=> B ::
~

ulilizal proprieta!ile

inelului matricilor (1rJ, +, .).

b) B

2
2

0
=> AG = C-lAEC =

-1

-1

-8 1
8 -6
4

-2 -2

18. Oefinitie: Spunem ca doua matrici A ~i B sunt

asemenea daca ele reprezinta acela~i operator liniar In doua baze
diferite. Avem A - B ::> (3)S nesingulara astfel ca B :: S-1AS.
Sa se arate ca:

a)

S'(t,Ak)S~ t,(S:IA,S);

b)

S-1(OA )S=O(S-IA S);

k

=> B :: S-1 LCAkS)

~i C- 1 :: C obtinem:

2 -1 1 2
b) AG :: C- 1A EC, C :: matricea de trecere de la baza E la
baza G.
1 1

Capitolul3

LCAkS)

Operatori liniari

c) S-1f(A)S:: f(S-1AS), f:: polinom.

Rezolvare:

a) Nolam B =S'(t,A,)S=> SB =(t,A,)S=> SB

140

= S-{UA,)S=>SB

= (A,A2 ... A,,)S = A,A2 ... A,S

=> B :: S-\A1A 2... AnS) :: S-1A 1A2 ... AnS :: S-1A 1(SS-1) A 2(SS-1) ...
(SS-1)AnS:: (S-1 A1S ) (S-1 A2S ) ... (S-1A nS) ::

TI (S-IAkS).
k=1

n
c) Fie f(x):: anx + an_1Xn-1 + ... + a1X + ao, n E N*, un
polin om S-1f(x)S :: S-\anAn + a n_1A n-1 + ... + a1A +aol)S a)
n
S-1(anA )s/ ... + S-1(a1A) S + S-1(aol)S :: an(S-1A nS) + an_1(S-1A n-1S)
+ ... + a1(S- AS) + ao.
k
Cum (S-1AS/ = S-1A S (se arata u~or prin inductie) rezulta
ca S-1f(A)S = f(S-1AS).
.

19. Fie matricile asemenea A ~i B = S-1 As . Sa se arate ca:

a) Orice matrice S se obtine Inmultind una din matricile
permutabile cu A printr-o matrice So pentru care avem B = S~I AS o
(matricea S n.u este unic determinata ~i are forma S =CS a);
b) Pollnoamele caracteristice ale matricilor A ~i B sunt
egale.
Rezolvare:
a)
B = S~l AS o = ' S~1 (C-1C)AS o ; AC = CA (C este
matrice permutabila cu A) => B = S~l C- 1(CA)So = S~l C- 1(AC)So =
(S~l C-1)A(CS o ) :: S-1AS.
Pe de alta parte avem:
1
S-1AS = (CS a A(CS a) :: S~l C- 1ACS o :: S~l C- 1CAS o ::
S~lASo:: B.

141

Operatori liniari

Capitolul3

b) Deoarece AE = A(S-1S)E = S-1(AE)S putem scrie det (BAE) = det(S~1 AS - S-\AE)S)= det (S-1(A -AE)S) = det S-1 . det(AAE) . det S.
Dar det S-1 . det S = 1 ~i deci det (B-AE) = det (A-A.E), unde
E este matricea identitate.
20. Fie doua matrici patrate de acela~i ordin A i B. ~tiind
ea una din ele este nesingulara, sa se arate ca matricile AB i BA
sunt asemenea ~i deci au acelai polinom caracteristic.
Rezolvare:
Presupunem matricea A nesingulara ~i avem:
S-\BA)S = S-1A 1ABAS = (ASr AB(AS) i conform
exercitiului anterior rezulta ca AB i BA sunt asemenea.
Din exemplul anterior, punctul b, rezulta i ca AB i BA au
acelai poiinom caracteristic.
S .

21. Fie 1...1, 1...2, ... , Am valorile proprii ale matricii A, L1, cS, ... ,
&n vectorii proprii corespunzatori i f(~) = aO(~-~1)(~- ~l2) ... (~-~I)
un polinom de gradul I in ~. Sa se arate ca:
a) matricea An, nEN* admite valorile proprii A';, A:~, ... , A':n
avand aceiai vectori proprii L1, cS, ... , ~ ;
b) valorile proprii ale matricii f(A) sunt f(A1), f(A2) , ... ,f(Am).
Rezolvare:
a) Din definitia vectorilor proprii avem: A C = Ai C, C"* 0,
i = 1, m . De aici obtinem:
A2 q-= (AA)
este inversabila,
A1

C=

~.

C= A~ C; A 3 C= A~A C= A~ C, ... i daca A

C;

2
A- C =

~. A1 C = ~2
I

Det f(A)

=(-1 )ml a~ IJ (~i - A) = f(A1), f(A2),."

j - I ,m

Tn relatia de mai sus punem f - I. in locullui f i obtinem

det(f(A)- AE) -= (f(A1) -A)(f(A2) -A) ... (f(Am) -A) = (-1 )m(A - f(A1 (A _
f(A2'" (A - f(Am de unde rezulta ca valorile proprii ale matricii
f(A) sunt f(A1), f(l"2), ... ,f(Am).
22. Fie operatorul liniar U:
baza canonica :

-9

7 - 13 8
A = 8 _ 17 11
- 2

1R{4

~ ~4 care are matricea in

4
7
8 . Sa se determine valorile proprii i
3

vectorii proprii corespunzatori i apoi subspatiile invariante

nebanale in raport cu A ale lui R4. Sa se decida daca A poate fi
diagonalizata.
Rezolvare:
Ecuatia caracteristica este:
6- A
-9
5
4

=>

/"'1,2,3

-= 2,

/"'4

-13-A

-17

8
11- /..,

7
8

-2

3 - /..,

-= 1.

A.,

142

.f(Am).

j,"hL

C; A- C = ~2 A C -=

Capitolul3

b) Avem: f(A) = aO(A-~1E)(A-~2E) ... (A-~IEJ i det f(A) =

a~ det (A-~IE) det(A-~2E) ... (A-~IE)
(1)
Po!inomul caracteristic al matricii A este:
F(A) = det (A-AE) (-1)m(A - Ai)( A-A2) ... ( A-Am) (2j
Din relatiile (1) i (2) obtinem:

det(A - AE)

~A1C=-\-C, ...
A,

Operatori liniari

143

=(A-2YCA-l)=O=>

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

Capitolul3

Pentru A = 1 avem AC= AC~ AC= C, C= (X1,X2,X3,><4) ER4

~

C= a(3,6,7,1), a ER ~ VA.=1 = {a(3,6,7,1) I aE~*} cu dim VA.=1 =

1 ~i 0 baza B, = { C 1=(3,6,7,1)}.
.
Subspatiul VA.=1 este invariant deCiarece Ux = x pentru once
x E VA.=1.
Pentru A,2 avem AC= 2C~
~

4X \ -9x 2 =-5x l -4x 4::.:::> x 2 "-=u

{ 7x\ -15x = -8x
2
l

7x.

=a
X. = b

,a,b ElRS.

Xl

2
~ VJ...=2 = {a(1,1,1,O) + b(-1,fJ,O,1) I a,b ElRS., a2+b :;t: O}.

Cum dim V'A.=2 = 2 :;t: 3 = ordinul de multiplicitate al valorii

proprii A = 2 rezulta ca A nu este diagonalizabila.

d) Matricea A =

23. a) Sa se gaseasca baza ortonormata a spatiului

lRS.

in

mport : :a[r: prT] ~:::::d~:~:n:la

311
b) Sa se gaseasca transformarea ortogonala definita prin
matricea S astfel ca matricea A sa aiba forma diagonala B=S-1AS.
3
2
2 -2
2
3 -2 2
A=
2
2 -2 3

-2

a) Sii se reducii mairicea ortogonalii A= ~(~1 -~1 ~lJ la

forma canonica B.
144

-1 _2:1J
18 0 -4
J2

este ortogonala.

Transformand-o pri.,tr-o matrice ortogonala S, sa se obtina forma

sa canonica B.
Rezolvare:
a) Valorile proprii ale matricii A sunt A1 = -2, A2 =3, A3 = 6
reale ~i distincte deci vectorii proprii corespunzatori sunt
ortogonali.
Consideram vectorii proprii L1 = (1,0,-1), L2 = (1,-1,1), G3 =
(1,2,1). Normandu-i la 1, rezulta vectorii ortonormati (produsul
scalar euclidian):
.
e1 =

ls [~

(~,O,- ~).e2 =(~,- ~ , ~).e3 =(~, ~, ~)

Forma diagonah3 este:

B=

-20 03 0OJ =
[o 0 6

S-1AS

cu

matrice

ortogonala.
Transformarea (operatorul) ortogonala este Uy = Sy = x, x,y

b) det (A - AE) = ~ (A -5)3(A +3) = ~ A1,2,3 = 5, A4 = -3.

Valori proprii reale implica vectori proprii ortogonali.
Pentru A = -3 avem vectorii proprii C= a(1,-1,-1,1), aER*;
din II CII = 1 rezulta 4a 2 = 1 a = . !. ~ e4 =
'2

(..!..2'-..!..2' -..!..2'2..!..) .

Pentru A = 5 avem vectorii proprii C = (a+b-c, a,b,c),

a,b,cER, a2 +b 2+c2 :;t:
~ VA = 5 = {a(1,1,0,0) +b(1,0,1,0) +c(2
2
1,0,0,1) I a,b,c ER, a +b +c2 :;t: a}.
Luam vectorii proprii L1 = (1,1,1,1) E V'A. =5

145

Operatori liniari
~i
~i

Capitolul3

L2 1.. L1 => [2 = (~ ,-1 ,1 ,-1) E VA. cu < L1, L2> = 0

& 1.. L1, L2 => &= (1,1,-1,-1) EV>-.. CU < q, G;> = < q,
~

1]3 =

6> = o.

(1-,--,-,-:;-),
lIn L1 _
(II! 1~
- -2 ' 2 ' 2 ' -;::;j ,

II normam ~I obtlnem e2 -

A.

2 2

Operatori liniari

k '

5 0 0

o 5 0
B= 0 0 5

0
0

~I S =

1 1 -1 1 -1
1 1 -1 -1

"2

cu 8 = S-1AS.

0 0 -3

1 . .J3
- + 1-

= COS -n + 1..sm -n
3

eli

vector propriu;

= ! - i.J3 = cos 'It _ i sin 'It

22

eli

L2 =

(1' _.!.2+2i.J3 ' -!.2-2i.J3J

=1

cu L3 = (1 ,1 ,1).
in locul vectorilor proprii complec~i consideram vectorii
proprii cu valori rea Ie:

= 1 -2

2i

e =

I'>}

e3 =

f1 =

==

l"Si: i

,.
~i S

= (f1If2If3) cu

B= S-1 AS .
b) Ecuatia caracteristica det (A - AE)
"I

11-1 -

'I

, 11-2 -

4+J2 + 1. ~18- 8$.

6

6'

"I

11-3 -

=0 are solutiile:

4+$ . ~18-8J2
- 1
6
6
'

vectori proprii:
ci = (2-.J2,-Ji,-I)

unitatii.

A3

2
0

n
3
'It
eos-3

-8m-

1 -1 -1 1
c) Valorile proprii ale lui A sunt A3 = 1, radacinile cubice ale

A2

reos ;

2
1

>

.Jj

.J3

B=

(!.2' !2 -~2'_!"2) .

1
2

Capitolul3

S3

+ 1'>2
2

=(0' _.J32' .J3)

2
= (1-! -!) pe care ii normam:
' 2' 2

= (1,1,1)

c2

=(- 6 + i(6 + 3Ji)J18 - 8Ji,6 + 6Ji + i 3F2~18 - 8.J2,-24)

c3

= (-

6 - i(6 + 3.J2 )J18 -

8Ji,6 + 6Ji - i 3""2)18 - S.j2 ,-24)

Consideram vectorii cu componente reate:

e, = -.Ji,-.Ji,-l),

(2

e2

= ~ c ) == (( 6+3J2)J18 - 8J2,3hJ18 - 8J2,0)

2

e= e;e == (-6,6+ 6J2,-24)

2

pe care ii normam:
f =
1

e1

J9 _2Ji'

f =
2

e2
f _
~720 + 72J2' 3 -

(0,- ~, ~) ,f2 = (~,- ~,- ~) , f3 = (~,- ~,- ~) .

146

147

e3
~720 + 72""2 .

CU

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari
=> dim

0
4+.J2
6
~lS -s.J2

-1
B=

0
0

~?r

0
~lS - 8-J2'
6
4+.fi
6

24. Sa se determine

i B = S- 1AS cu S = (f1\hlf3).

~4 -) ~4,

Oeterminam vectorii proprii i subspatiile lor.

Din ecuatia caracteristica IA- A,14\ =
obtinem valorile
proprii.
0
1
1- A, 0
1 0 A, 0

-A,

0
0

0
=
-A,
0
0 1- A,
0

=> A?(1-A,)2=

=> A,1 = A,2 = i A,3 = A,4 = 1.

Pentru A,1,2 = calculam vectorii proprii din sistemul:

0l0

0
0

A,2

0
0

0 baza Tn care operatorul U:

0
0
0

= 2 cu baza {h = (1,0,1,0), f4 = (0,0,0,1)}.

(A,I

B=

Rezolvare:

0 0 0 0
=>
0 0 0 0
0 0 0 1

V"-3.4

Tn baza F = {fd2,h,f4} matricea lui U este diagonala:

U(x) = (X1 ,0,X1 ,X4), are matricea diagonala.

A=

Capitolul3

(0 0 0 0l
0 0 0 0

lo

0) =
0 1 0 .
A4
0 0 0 1)

A,3

arate[c~ ~

a) A = 0 2

adU[S~ I~ fo~mJ

-1 ; b) A = 2

lX 4

= 0 =>x = (O,a,b,O), a,bE~*=>

a) Calculam Tntai valorile proprii.

IA - Abl =

<=>

-A

2- A

(A - Ob)x =

=0

=> VI.I

= {a(0,1,0,0) + b(O,0,1,0) \ a,bE~*}=>

=> dim VI. = 2 cu baza {f1 = (0,1,0,0), f2 = (0,0,1,0)}.

1.2

Pentru A,
-X2

= 1 calculam vectorii proprii din sistemul:

=0

{ XI -X3 =

=> VI.

3, 4

=> x = (a,O,a,b), a,b E ~* =>

0

-2
- 1 = A, 2(2-A)

-A

=X2 =

=> 0
3

0
2

=> A1,2

=0, A3 =2.

sunt:

0J[X1J
0
x2

[ 2 -lOx

=0

3x + 2x

= 0 => {_

2x)

2 _

x2

=>

=> x (O,O,a), aE~* => Vo {a(0,0,1) I aE~*}.

subspatiul vectorial Vo este formata din vectorul
(0,0,1), de unde rezulta ca dim Vo 1.
Cum dim Vo = 1 7: 2 = ordinul de multiplicitate al valorii
proprii A = 0 rezulta ca matricea A nu poate fi diagonalizata.
b) Valorile proprii sunt:
X1

o baza Tn

= {a(1 ,0,1,0) + b(O,0,0,1) I a,b E~*} =>

148

Rezolvare:

rX, = 0
Xl

0 0 .

3 4

Vectorii proprii pentru A1,2 =

25. Fie operatorul liniar U: ~3 -) ~3 Tn baza E

{e1
(1,0,0), e2 = (0,1,0), e3 (0,0,1)} i matricea lui Tn aceasta baza
A. Sa se
nU_Poate fi
a diagonala, pentru: '
2

149

Capitolul3

Operatori liniari

IA - AI31 =

<=>

I-A.

-A

= -A(1-A)2 =

=0 =>

0.;

0 0

X2

X3

X3

=> x = (a,O,O), a E~* => V 1 = {a(1,0,0) I aE~*} cu baza formata din

2 = ordinul de multiplicitate al
vectorul (1,0,0) => dim V 1 = 1
valorii proprii corespunzatoare A = 1 => A nu este diagonalizabila.

"*

26. Sa se determine

-"

matrice C a stfe I incat matricea B =

CAc-1 sa fie diagonala, unde:

0 0 0 0 1

0 0 0 1

0 0 0 1 0

0 0 1 0
a) A= 0 0 1 0 0 ; b) A=
0 1 0 0
0 1 0 0 0
1 0 0 0
1 0 0 0 0

Rezolvare:
a) Se utilizeaza formula de calcul a matricei unui operator
cand se schimba baza. Datorita izomorfismului dintre spatiile
vectoriale reale mn,n(~) ~i ci(~-m, ~n) fiecarei matrice A E m"n(~) i
se poate asocia in mod unic un operator liniar U: IR?.m ~ IR?.", U(x) =

m,5

ATX in baza canonica. La noi A E

(~) => U: ~5 ~ ~5, U(x) =
ATX.
Vom ajunge la baza in care operatorul liniar U are forma
diagonala.
Calculam intai vectorii proprii ai lui U.

150

-A

0-

-A

1 0

0
0

0
1

1- A

-A 0

0 0

IA - Aisl = O=>

l(~ ~ !IJ(=:J ~ 0~ {2X~:,3:30~ 0 ~ ~ a

o

Capitolul3

=> A1 = 0, A2,3 = 1.

3
4 I-A
Vectoni proprii pentru A;!,3 = 1 sunt:
(AT - 013)X

Operatori liniari
1

0 0 =0 => (1-A)3(A+1)2 =0 =>

valorile proprii 91e lui U sunt A1 ,2,3 = a ~i A4,S = -1.

Pentru A = 1 obtinem:
- Xl + X6 = 0
2
2 2
{ - x + X = O=> x = (a,b,c,b,a), a,b,c E~, a +b +c
2
4

"* a =>

V 1 = {a(1 ,0,0,0, 1) + b(O,1 ,0,1,0) + e(O,0,1 ,0,0) I abc E ~

2
.
.
' ,
,
a +b +c
o} => dIm V1 = 3 = ordlnul de multiplicitate al valorii
proprii corespunzatoare, A = 1.
2

"*

p{::::::i~O:!::~b'O'_b,_a), a,b ~,a2+b2 * ~

E

2X3

=0

"*

V- 1 == {a(0,1,0,-1,0) + b(1,0,0,0,-1) I a,b E~, a2+b 2 O} cu

dim V-1 = 2 = ordinul de multiplicitate at valorii proprii A = -1.
Vectorii e1 = (1,0,0,0,1), e2 = (0,1,0,1,0), e3 = (0,0,1,0,0),
e4= (0,1,0,-1,0) ~i e5 = (1,0,0,0,-1) formeaza 0 baza ~s, in care
matricea lui U este:

1 0 0

0 0

0 0

1 0

B= 0 0 1 0 0
o 0 0 -1 0
o 0 0 0 -1
Matricea Beste B = CAC- 1 unde C este matricea de trecere
de la baza canonica la baza E,

131

Capitolul3

Operatori liniari
1 0 0

0 1

1 0

1 0

c=

Operatori liniari

27. Sa se calculeze A", neW, unde A

0 0 1 0 1
0 1 0 -1 0
1 0 0 0 -1

-A

o
-A o

1
1

Gasim valorile proprii ale lui A.

-A
0
1
IA-AI 31=0=>

= (A_1)2(A+1)2 = '0 => A1,2

- A

A3

:=

{ X
2

X4

= X3

=> X

= (a,b,b,a), a,b EIJ1&., a2+b2 * 0

=>

{XI ==-x.
:::::> x
-x)

-1
0 0

0
0
-1

~j

[Link]

= (a,b,-b,-a), a,bElRZ => V- 1 =

o 1 1 o
o 0 0 -1

I-A

=(A-1)2(-A-1)=0=>A1,2=1,

- A

=-1.
(AT - 13)x

=0

1 -1

cu det C = - 4

7:-

~ (~1 ~ ~J[:} ~ x, = ~
0

X3

(AT -13)X = 0 =>

['~ ~ ~J(:~J = t~ :~' ~

b

1 0

X3

= (a,O,-a), aEIRI.* => V-1 = {a(1,O,-1) I aelRZ*} cu dim V-1 = 1 ~i

baza {e3 = (1,O,-1)}.
Tn baza {e1,e2,e3} operatorul U are matricea S = CAC-1,
X

O.
B=

[~ ~ ~], c [~ ~ ~]
=

o 0 -1

1 0 -1

De aic; rezulta ca Sn = CA nC- 1 ~i C- 1SnC = An.

152

(a,b,a), a,b E ~, a 2 + b 2 7:- 0 => V1 = {a(1,O, 1) + b(O, 1,0) I a,b E!l!,

2
2
a + b 7:- O} cu dim V 1 = 2 ~i {e1 = (1,0,1), e2 = (O,1,O)} baza In V 1.
Pentru A = -1 obtinem:

Xz

2
{a(1,O,O,-1) + b(O,1,-1,O) I a,bE~, a +b 2 7:- O} cu baza {e3 = (1,0,0,1), e4 = (O,1,-1,O)} ~i dimV_1 =.2.
1
Tn baza {e1,e2,e3,e4} operatorul U are matricea S = CACunde:
1 0 0 1
1 0 0
0

o
r
B-loo

Pentru A1,2 = 1 obtinem vectorii proprii:

2 2
=> V 1 {a(1,O,O,-1) + b(O,1,1,O) I a,bE~, a +b
O} cu baza {e1 =
(1,0,0,1), e2 = (O,1,1,O)} ~i dim V 1 = 2. Vectorii proprii pentru A= -1:

=0

(~ ~ iJ

Matricei A Ii asociem un operator liniar U: !l!3 ~ !l!3, U(x) =

=ATX.

= 1, A3,4 = -1 .
Vectorii proprii pentru A = 1:

(AT + 14)x

Rezolvat'e:

b) Asociem lui A oper3torul U: ~4 ~ ~4, U(x)

Valorile proprii ale lui U sunt:
1
-A 0
0

(AT_14) X = 0 =>

Capitolul3

153

Capitolul3

Operatori liniari

~ ~I ~i

=par ~i

Sn

l~ ~ ~ I

;j

o
2

1+ (-10 t+ J

1 + (_1)1l+1

lo ~)

0
1

::::>

0 (-It

KerV = {XE~41 V(x) = O} = { XEIR? 4 18x = O}

( -2 2 -2 2
o 1 1 0

de unde

(1 0
An = 0 1
10

~)

pentru

2
0

0
-2

1
B2
l'

-1

-1

1
0

A=

pentru n

=impar.

Sx =

- Xl

-1

-1

..,

-2

-2
-2

2
2

-2

- Xl - 2X3

X4

== 0

::::> x = (a,b,-b,a-2b), a,b E~ ::::>

=0

KerV = {a(1,0,0,1) + b(0,1,-1,-2) I a,bEIR?} ~ dim KerV = 2

Ker V2 = {XE ~4 I V2(X) = O} = {XE 1R?41 S2X = O}

sa se aduca matricea A la forma

-1 1

-1 -1 1
Jordan ~i sa se determine baza In care A se scrie astfel.
Rezolvare:
Calculam valorile proprii ale matricii A, din
caracteristica:
0
1
1
I-A
1
0
-1 3-A
(A-1)4
det(A - AI 4)
1
-I-A
0
-1
I-A
-1
-1
0

::::> x

= (a,p,y,a-p+y), a,p,y E !R{

~ KerV2 == {a(1,O,O,1) + P(O,1,O,-1) + y(O,O,1,1) I a,p,y E~}

S2X = => X E !R{4 => Ker V 3 = !R{4.

{a(1,0,0,1) + b(O,1,-1,-2)
ecua1ia

I a,b

E !R{} c {a(1,O,O,1) + P(0,1,O,-1) +

y(0,0,1,1) I a,p,y ER} c!R{4 de dimensiuni d 1 = 2 < d2 = 3 < d3 = 4.

Cum k1 == d 3 - d 2 = 1 alegem un vector V1 E ~4

::::> A1

Calculam dimensiunea subspa1iului propriu asociat valorii

= U - 1 R4 care are ca matrice pe S

154

Avem ~irul de subspatii:

=A3 =A4 =1.

Calculam subspatiile Ker V c Ker V2 c ... c ~4

S2X

-'2
.:..

=0

+ 2X2 + X 4

\ - X 2 - X3

=U -A1 R

rx2 + X3 = 0

proprii A = 1.
Fie V

Sk = 0, ('1) k ~ 3.

28. Fie U: ~4 ----+ ~4 cu matricea In baza canonica

A2

-1
B=
-1

/0 0

An

Capitolul3

Operatori Iiniari

=A -14.

Ker V2

astfel ca Ker V2 Ef) .J(V1) = ~4, altfel spus completam subspatiul

KerV2 pana la spatiul ~4 cu subspatiulliniar generat de vectorul V1.
Luam V1 = (1,0,0,0).
V(V1) = (0,-1,-1,0) E KerV2.
V 2(V1) = (-2,-2,2,2) E Ker V.
k2= d2 - d1
1 ~i alegem un vector V2 E Ker V astfel ca
{V2(V1), V2} sa fie baza In Ker V => luam V2 (1,0,0,1).
Avem !R{4 = Ker V 3 :::> Ker V2 :::> Ker V

-1-

-1-

-1155

Capitolul3

Operatori liniari

2
V1
V(V1) V (V1), V2
~i atunci B = {e1 = V 2(V1), e2 =V(V1), e3 =V1, e4 = V2}.
Numarul de celule Jordan este 2 = dim Ker V.
Matricea de trecere de la baza cc:monica la baza 8 este:

Operatori liniari

Luam V1 E Ker V2 \ Ker V, V1 :.: (-2,1,0) ~i observam ca V(V1)

KerV2 => 82 = {e2 = V(V1), e3 = V1}.

1 1 -2)
[

Baza Jordan e~te 8 = 8 1 U 8 2 => C = 2 0

1 -1
J = C-1AC
-1 0

- 2 0 1 1
rl 1 0 0
- 2 - 1 0 0
_/
0 1 1 0
C=
:-:> J = C AC =
forma Jordan.
2 -1 0 0
2

l~ ~ ~ ~

0 1

29. Fie matricea A

( -:3

-1 -IJ

-4 -3

7
6
jordanizeze ~i sa se gaseasca baza Jordan.
Rezolvare:
Valorile proprii ale matricii sunt
caracteristice:
det (A - "-13) = 0 => - (-"- -1)("- - 2)2 = 0
Pentru "- = -1 avem subspatiul

mx3

(~).

solutiile

vectorilor

Sa se

ecuatiei

(= ~ =~ =~J ~i

operatorul

liniar

a) A=

-1

0 -1 '

-1

156

b) B=

4 -5

-2

-2

-1

Rezolvare:

det (A- "-14) =

c ~3. d 1 = dim KerV = 1 ~i d2 = dim KerV2 = 2.

douii blocuri Jordan.

Cil

2-"-

3-A-

o
-1

Ker V = {x I V(x) = O} = {x I 82X = O} = {a(1,0,-1) I a dE ~*}

c KerV2 = {x I V2(X) = O} = {x I B~X = O} = {a(1,0,-1) + P(0,1,-2)}

a) Valorile proprii sunt:

474
V(x)=8x.

rJ

30. Sa se Jordanizeze urmatoarele matrici ~i sa se

gaseasca baza in care ele sunt scrise sub forma Jordan:
2 0 0 0
3 -4 0
2

proprii

corespunzator

Pentru valoarea proprie "- = 2 am avut dim Ker V = 1 deci 0

singura celula Jordan pentru ea, de dimensiune egala cu ordinul
de multiplicitate a lui 2.

corespunzator V1 = {x E ~3 I (A - ,,-b)x = O} = {a(1 ,2,+1) I a E ~}

~i luam 81 = {e1 = (1,2,1)}.
Pentru' "- = 2 ordinul de multiplicitate este m2 = 2 ~i
consideram matricea 8 2 = A - 2b.

B2 =

Capitolul3

- (2-"-)

-1-A

3-"-

-1 =(2-A-)-1
2-"-

-A-

-1

o 2-A

3 -A- 2
3
-1 _"- =0=>-(2-"-) (A-1)=0=::>A1,2,3=2,A4=1.

Pentru A- = 1 avem vectorii proprii (A - I)x = O=>x = (O,a,-a,O)

~

V A =1 = {a(O,1,-1,O), a

!R{*} =>:84 = {V4 = (0,1,-1,0) }.

157

Capitolul3

Operatori liniari

(0

(A - 21)2

x = (a,O,-a,-a)
Ker (8 - I) = {(a,O,-a,-a) i aE ~*}
dim Ker(B-I) = 1 => 0 singura celula Jordan

0
0
0
-1 -2 -1
~i
1
2
i
.

= o
o

o 2 0 0
J == 0 0 2 0 cu baza 8 = {V1,V2,V3,V4}
1
1

o
o

1
0
1
~i J S-1AS.
0
1 -1
o -1 -2 0
b) det (8 - AI) = (').._1)2(')..+1)2 = 0 => A1,2 = 1, A3,4= -1.
2Xl - 4X2 + 2X4 = 0
{X3 = X4 = a
Pentru ').. = 1 => 4Xl - 6x 2 - :X3 + 4X4 = 0 => XI = -X3
{
2X3 - 2X4
X2 = 0

=>

158

=4 o

0 0

0 0

0)

Matricea de trecere este S =

=! ~ ! =:1

(8 - I) 2

2
Ker (A - 2 1)2 = {a,b,c,-a-2c) I a,b,c E!R{, a2 +b2 + c :f:. O}
(A - 2 1)3 (A - 2 1)2 .
.
Avem: OcKer (A - 2 I) c Ker (A - 2 1)2; dim Ker (A - 2 I) =
2 => exista doua celule Jordan, una de dimensiune 1, cealalta de
dimensiune 2.
Fie V1 E Ker (A - 2 1)2 \ Ker (A - 2 I.), V1 = (1,0,0,0); V2 = (A2 I)V1 (0,1,0,-1) E Ker (A - 2 I).
Pe V2 iI completez la 0 baza In Ker (A - 2 I) cu V3=(0,0, 1,-2).
Avem: V1 E Ker (A - 2 1)2; V2 = B(V1), V3 E Ker (A - 2 I) =>
prima celuta are dimensiune 2 ~i a doua are dimensiune 1.
2 1 0 0

000

Capitolul3

=>

Pentru ').. = 2 avem vectorii proprii (A - 2 I)x = =>

=> x = (O,a,b,-a-2b), a,b E ~,a2 +b 2 :f:. =>
2 2
Ker (A - 2 1)={a(O,1,O,-1) + b(0,O,1,-2) I a +b :;t 0, a,b E ~}

Operatori liniari

=> Ker (8 - 1)2

= {a(1 '

, 1,0) +

b(O,1,-8,-5) I a + b :f:. OJ
').. = -1 => Ker (B+I) = {(b,b,O,O) I bER*} => 0 singura celula
Jordan
Ker (8+1)2 = {a(1 ,0,0,0) + b(0,1 ,0,0) I a,b E R, a 2 + b2 :f:. O}
1 1 0
0

J=

o
o
o

0 -1 1
0 0 -1
V3 = (1,0,0,0) E Ker(8+1)2 \ Ker (8+1)
V4 = (8+I)V3 = (2,2,0,0) E Ker (8+1) => B2 = {V3, V4}
8 = {V1,V2,V3,V4}
2 0 0 0 0 0
0 2 1
0 0
0
0 0 2
0 0
31. Fie maticea J =
. Sa se calculeze J2
0 0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0

J 100 , e Jt .
Rezolvare:
Matricea J are 3 blocuri Jordan: J1, J2, J3 =>

J=[JJ
o

J2

J=>Jn=(J~ J~
J3

OJ.
J~

Se demonstreaza prin inductie ca:

159

Capitolul3

Operatori liniari

[2 0
J~ == 0 2 1
o

Tn
J 3

0 2

n~"l

== [2'
0

2"

fOO == 0

0
0
0

Jt

100

0
100.2 99
100

0
0
0

2
0
0

4 0 OiOIO
0
0 4 4
01
0
0 0 4
1
0
0
0
0
0 0 0 0 0

(1 )n

(1 ),

r~7
2"t"

0
2

2" t"

to

'Lo! ~(O-l)!
2 t"
0
I
l1~i 01

o'

I-t"o!

0 0

0 0 0 0 0 0

\)

0 0

0 0

0
2

0 0 0

to

e'
0
0

0
e 2'

02t
0
e + t-l

e'
0
0

e 2'
0
0

,,~2

o
o
o
o

,..

:1

0 Oi

0 0
0 0
0 0

1
0

0
0

Capitolul3

0 oj
0 0

JOt"

0
0
0
0

1 t
0 J

= L-= I+tJ + 'L_fl ==

n~O n!

n?;2

0
0
1+2t
0
1+2t t

2"

=(00 ~r =(~ ~) , n ~ 2 => J2 =

2100
0

Operatori liniari

0
0
0
0

n!

0 0
0 0

0
0 0
1+ 2t
1+t 0 0 +
0
0
1 t
0
0
0
0

Sa se gaseasca operatorii liniari adjuncti pentru

urmatorii operatori liniari:
32.

0 1

160

a) U:

[R{n

---+

[R{n,

U(x) = (X1 + X2,

x = (X1, ... , xn)

X2

X3,.., Xn-1

+ x n,

Xn

+ X1),

E~n;

b) U: ~2 ~~2, U(x) = (2X1 - X2, X1 + 3X2), x = (X1, X2) E~2;

c) U: en ~ <en, U(x) = ix.
Rezolvare:
a) U*(x) =A*x, A * = AT In spatiul euclidian real.

161

Capitolul3

Operatori liniari

CumA=

1 0 0
1 1 0... 0 0
OOll
1 1 0 0
0 1 1... 0 0
0 1 1 0 rezulta AT = -- .. -- -- ._..- -.. -- - -- _. _..0 0 0 ... 1 1
1 0

., .1)

0...

x,y EC n.
< T(x) , y > = < x, T*(y) > :> < ix, y > = < x, T*(y) > :> < x,
iy> = < x, T*(y) > :> < x, -iy = (x, T*y :> < x, T*(y) + iy > 0

(V)x

Cn => T*(y) = -iy (V)y

Cn.

33. Sa se arate ea urmatorii operatori Iiniari sunt ortogonali:

a) U: ~3 ~ ~3, U(X1,X2,X3)
2
2
1
2
1
2
1
2
2).
= ( 3 x , +"3X2 -3X3'3x, -3X2 +"3x3'-3x! +3"X2 +3 X3 ,
b) U: ~3 ~ ~3, U(X1,X2,X3) =

(~X'+~X2- ~X3'~X'+~X2+ ~X3'~X'- ~X2)

Rezolvare:
. .
~
T _
T
_
~tim ea un operator hmar este ortogonal daea AA - A A - I.
1
2
2
2
3
3
3
1 2
2
-1 ~ =AT;
a) A
3 3
3
3 -1 2
2
1 2

-I]
=lP

AAT

3
ATA

1
1

J2

0 1

U*(x) = (X1 + xn, X1 + X2, ... , Xn-1 + Xn), X= (X1, ... , Xn) E~n.
. b) U*(x) = A*x = ATX (2x, + X2, -X1 + 3X2)
e) U* se determina din relatia < T(x) , y> = < x, T*y>, (V)

Cn => T*(y) + iy = 0 (V)y

Capitolul3

b)A=~( -J2~

0 0 0

Operatori liniari

34. a) Sa se determine operatorii ortogonali el! proprietatea

U(x)U(y) = xy, (V) x,y

~2,

de forma U(X1,X2) = (ax1 + !X2. - !X1

b) Sa se gaseasca operatorii ortogonali U: ~3 -) ~3,

U(X1,X2,X3) = (a(x1+x2+X3), aX1+a22x2+a32x3, a31x1+a32x2+a33x3), eu
proprietatea U(x)U(y)
Rezolvare:

=xv, (V) x,y

~3.

2
a) Punand conditia U(x)U(y) = xy obtinem a + : = 1=>

J3

a= - .
2

b) Punand eonditia U(x)U(y) = xy (V) x,y

sistemul:
3a

=1

a(a 3 ! + a 32 + a 33) = 0
a 21 + a 22 + a 23 = 0
1

3+ a2! +a 31 =1 .
122

- + a 22 + a 32 = 1

3
2
2
a 21
+ a 22
+ a 223 = 1
2
2
2
a 31
+ a 32
+ a 33
=1

3
3
A2 = I.

162

+ aX2).

163

~3 rezulta

Capitolul3

Operatori liniari
Obtinem a

.J3
(2
= 3,a
21 = ~3cost,

a31

(2 .
= e1V3
smt,

a22

~ cos t' , a:'!2 = e ~ sin t' , t, t' E rO, n]. inlocuind, obtlnem cos2 t +
2

cos t' + cos t cos t'

Daca e1 = e2

= "43

. 2
.2 ,
. t . t'
l?' sin t + Sin t + e1e2 Sin Sin

= 1, pri:1 adunare,

rezulta cos (t' - t)

3
="4'

=- 2"1

l?i

a33 =

~(cost+cos(t+ 2;)) = -~cos(t+ 2;)

l?i

-el ~(Sint+Sin(t+ 2;)) =-el~Sin(t+ 2;).

Deci avem:

r:::a:"::::~l
\an !

a"z'"

... ann

Baza E fiind ortonormata, tnatricea A trebuie sa fie

ortogonala. Rezulta, din AAT ATA I, ca a11 = 1 l?i apoi ca a21
0, ... , a n1 O. Apoi obtinem a22 1 ~i a32
a n2 0, l?a.m.d .,
ann 1.

= ... =

spatiul euclid ian ~ n Tn raport cu care matricea lui U este

diagonala.
b) Sa se arate ca exista 0 baza ortonormata in spatiul
euclid ian canonic ~3 In raport cu care matricea operatorului
U:~3~ ~3,

+.J3
- 3
A

A=

Capitolul3

36. a) Fie (~n, < . , . spatiul euclid ian reall?i fie U:~n~ ~n
un operator ortogonal astfel Incat matricea lui U sa fie
diagonalizabila. Sa se arate ca exista 0 baza ortonormata in

deci l' = t + 2n . Mai avem:

3
a23 = -

Operatori liniari

U(X1 X2 X3)

"

= #cost

(2.

c~3 smt

35. Fie U: ~n ~ ~n un operator ortogonal Tn spatiul

euclid ian ~n, astfel Tncat Tn raport cu baza ortonormata din ~ n
matricea sa sa fie triunghiulara~ Sa se arate ca Tn mod necesar
aceasta matrice este diagonala.
Rezolvare:
Fie matricea lui U intr-o baza ortonormata E = {e1,e2, ... , en }

164

(~x
+~x _!x 2 x - ~x +~x -~x +~x +~x)
3 I 3 2 3 3' 3 I 3 2 3 3' 3 I 3 2 3 3

sa fie diagonala.
Rezolvare:
a) Daca A este diagonalizabila rezulta ca valorile proprii ale
lui U sunt reale. Cum acestea sunt de modul 1 rezulta ca ele sunt
+1 sau -1. Daca Ai l?i Aj sunt doua valori proprii distincte l?i Vi este
vector propriu corespunzator lui Ai iar Vj lui Aj avem:
< U(Vi), U(Vj) > < Vi, Vj > => AiAj < Vi, Vj> = < Vi, Vj >.
Cum AiAj = -1 rezulta < Vi, Vj > = 0 => subspatiile VA., l?i VA.J

sunt ortogonale l?i atunci consideram 0 baza ortonormata B1 Tn V 1

~i 0 alta B2 Tn V- 1 iar baza cautata este B = B1 U 8 2 .
b) Avem valorile proprii A1
A2 = 1 l?i A3
-1 pentru
operatorul U.

165

38. Fie (n.M~), < .,. spatiu euclid ian cu produsul scalar
< A,8 >
Tr(AB) (urma matricii, adica suma elemente!or de p

Cum Ker (A - 1v1 I) Ker (A- I) are dimensiunea 2 inseamna

ca sunt doua celule Jordan pentru valoarea proprie Iv 1 ~i deci:
B

(~ ~ ~ I, este forma diagon:;la In baza Jordan.

lo

diagonala principala) ~i se define~te aplicatia U: m(~) ~ m(!R{) ,

..

0 -1

U(A)

B = ((2,1,0)" (-1,0,1)" (1,-2,1)').

Ortonormand aceasta baza, prin
Schmidt, obtinem:

procedeul

II A 112

~"P 112 =

II T(P)

112 =

.J3(~

aox) = 2

Hp(t)fdt = 2a~

cu P oarecare din R 1[x].

deci

i,H

i,j=1

i,j=1

= "a
. 1 b
L.J n-J+. 1,n-I+
Jl
i,j=1

U(A), 8> = Lai.j,bn-j'+I,n-i'+1 = < A, T(8) > ~ T = simetrica.

i',j'=1

Tn cazul n = 3 avem matricea lui U:

0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 1 0
0 0 1 0 0 0
A= 0 0 0 1 0 0 cu detA = 1.

112 = IIPII

m(!R{), avem:
n

<

+~ ~i

II T(P)

1 2 2

a~ + 2 . 3a~

... a! 1

Schimbam indicii de sumare n-i+1 = i', n-j+1 = j' ~i obtine

.J3(i -aox) .

-1

an_I,I'"

< U(A), B > = Tr(U(A)8) = "a'.b.

L.J 'J Jl

Sa se arate ca U: ~1[X] ~ ~1[X] este 0

Rezolvare:
Este u~or de aratat ca U este operator liniar.
Fie P(x) = ao + a 1X

=Tr(A2) = ~::<aij/ =L(an-j+1,n-i+l/ =IIA'112 = IIU(A)11 2 :

Fie 8 = (b ij ) i,j

transformare ortogonala, unde U(ao + a1 X) =

. .. OlIn

'" al,n_1 .

Deci U este operator ortogonal.

37. Fie E = (~1[X], < . ; > spatiul euclid ian cu produsul scalar

-I

an-I,n . ..
a,,_!,n_I'"

Sa se arate ca U este operator ortogonal simetric.

Rezolvare:
Avem U(A) A' cu a;j a n-j+1,n-i+1.

(~,-~, ,a) ~b,-<b"b, >b;-<b"b>b;}

= Jp(t)Q(t)dt.

(ann

=Uaij) :,J) = 'lan,n-I

ani

Gram

B'~{(Js' Js,o) ~ b,,(- k, ~, k) ~ b,-<b"b> b"

< P, Q >

Capitolul3

Operatori Iiniari

Capitolul3

Operatori Iiniari

0 1 0 0 0 0
1 0 0 0 0 0
,-.,

39. Fie (C 3, < ., . spatiul euclid ian canonic ~i fie v1=(1 ,i,-i)
V2 = (i,1 ,i), V3 = (1-i,a,b)

([3. Sa se determine a,b astfel ca s

xiste un operator liniar autoadjunct U: ([3 ~ ([3 cu U(V1) = 2V1 j

166

167

I.
Operatori liniari

Capitolul3

U(V2) = 2V2, U(V3) = -V3. sa sa gaseasca 0 baza ortonormata in

raport cu care U are matrice diagonala.
Rezolvare:
Din conditjjle puse rezulta ca vectorii V1, V2 sunt vectori
proprii pentru valoarea proprie A1
A2
2 iar V3 pentru A3
-i.
Deci < V3, V1 > = < V2, V1 > = 0, de unde:
1 - i - ai + bi = 0
.1 b
.
=> a = 1= 21.
- (1- i)i + a - bi = 0
'

= =

(
i

Se observa ca V1,V2,V3 sunt independenti iar 2v1,2v2,-v3 sunt

~i ei liniar independenti astfel ca avem U(x) = ATX = Ax,
A ==

(~ ~ ~ J

0 -1
baza ortonormata:

Tn baza canonica matricea lui U este B = SAS- cu:

s=[~. : ~=:J.

41. a) Fie (1R{.3, < .,

Avem < U(Vi), Vj >

autoadjunct.

= < Vi,

40. Fie spatiul euclid ian

U(Vj) >, i,j

On(c),

= 1,2,3

deci U este

< " . cu < A,B > =

Lajjbjj , atunci:

a) Daca U: m(C) ~ m(e) cu U(A) = AoA, Ao E m(e)

fixata sa se gaseasca adjunctul U*;
b) Daca Ao este matrice autoadjuncta atunci U este
autoadjunct.
168

spatiul euclidian canonic

~i

U1,U2:!I~,?~II~? operatori liniari simetrici cu matricile in baza

canonica:

~(~ ~J ~i ~ (~ ~J .
1

A,

Sii se arate cii U,

~i U,

comuta Intre ei (U 1 0 U2 = U2 0 U1) ~i sa se construiasca 0 baza

ortonormata formata din vectori proprii comuni.
b) Acela~i lucru pentru U1, U2 cu:
AI

21

b) Ao = autoadjuncta => A~ = Ao => U*(8) = A o8 = U(8) =>

U* = U.

A,

{(~,~,- ~)t1'2~)JG1'~1'Jz)}
1

Capitolul3

Rezolvare:
T
a) < A,B > = Tr(A B) = Tr(AB*) => < U(A), B > = Tr (U(A)
B*)
Tr (AoAB*)
Tr(A(B*Ao ~i < A,U*(B) > = Tr
(A(U*(8)*) => (U*(B* = 8*Ao => U*(8) = A~ 8.

in baza ortogonala {V1,V2,v3} care devine

-1

Operatori liniari

(_8:6 =~~ =~!J ~i A2 == (_1~2 ~;: ~:J.

-18 -54 71
36
24 75
Rezolvare:
a) Cum A1A2 = A2A1 rezulta ca U2 0 U1 = U 1 0 U2.
Valorile proprii ale lui U1 sunt A1 = /....2 = 1, /....3 = -1 iar ale lui
U2 sunt J.l1 = J.l2 = 3, J.l3 = -1.
Subspatiile proprii sunt:
VAl = V A2 == {(a, b,a)}, VAl == {(a,O,-a)}
V~I == V~2 == {(a, b,a)}, V lll == {(a,O,-a)}
baza ortonogonala este B {(1,O,1), (0,1,0), (1,0,-1)} ~i

ortonormatii este S'

~ {(~,o, ~),(O'l'O),(~,o,- ~)}.

169

Capitolul3

Operatori liniari
b) A1

V" ~ V"

=A2 =98, A3 =-49,

~ {(-3a - ~ b,~ b)}, V" ~ H~ ,2,1)}

= 147, /13 = 49,

/11 ~ P2

V =:V~'l
=: r(_23 a +2b,a,b')'}',v"
III

,-3

V" r. V"

={a(-!,-~,l)~
2 3 j

.~ {(- 2a, a,- %a)} cu bazii ortonormaiii

B' = {(_~7' l_
2)}
7' 7
V V = V eu baza ortonormata B" = {(_l_
2_6)}
7' 7' 7
(l

A.l

~l3

113

V V = V eu B'" = {(27 ' 67 ' 3)}

7
(l

~,

A.3

VA.3 ( l V

I13

A.]

= {O}.

=B' u

42. Fie {e1, ... , en}

baza ortonormata a spatiului euclid ian

B" u B'''.

E ~i fie f E oL{E, E) astfel ineat f(ej) = mjej, mjE IRL Sa se arate ea <
f(V1), V1 > = < V1, f(V2) > pentru oriee V1V2 E E.
Rezolvare:
.
Fie

VI

i=!

i=l

= L xje j , V 2 =LYiej

< f(V1),V2 >

~i atunei avem:

=d(~ xie i), ~ Yiei > =

== tmi < xjepy;e; >= !m;xiYi < epej >

ij=l

i.j=1

170

Capitolul3

<v"f(v =/!x;ei'i
tyjej])= !mjx;xj <epe j >.
,~I
2

1(

' ,)- 1

)=1

Se observa ea eele doua sume sunt egale.

43. Fie I un operator au~oadjunet pe spatiul euclidian E.
a) Sa se arate ca exista e E E astfelfncat lIell :: 1 ~i < x, Tx>
~ < e, Te > pentru orice x E E cu Ilxll = 1.
b) Veetorul El gasit anterior este vector propriu pentru T ~i
valoarea proprie eorespunzatoare este < e, Te >.
Rezolvare:
a) Fie multimea S = {xEE II/xII = 1} ~i fie f: S ~ IR{, f(x) =
< x, Tx >. Functia f fiind continua pe multimea inchisa ~i marginita
S, exista eES astfel incat f(e) =s; f(x) pentru toti XES.
b) Fie g: E -+ IR{, g(x) = < x, T~ >

Ilxll

aEIR{. Rezulta ea g(x)

Fie YEE

Baza eautata este B

0

Operatori liniari

~i

~g(ax)

=g(x) pentru orice

g(e) pentru oriee xEE.

sa eonsideram h: IR{

IR{, h(t)

= g(e+ty). Conform

relatiilor anterioare rezulta ea h(o) = g(e) :::; g(e+ty) = h(t), (\I) tEIR{,
deei h(o) este valoare minima ~i atunei h'(o) = o.
0= h'(o) = 2< Te,y > -2< e,Te><e,Y> ~
<Te,y> = < e,Te> <e,y> pentru orice YEE rezulta ca Te = < e,Te>e
~ < e,Te> este valoarea proprie pentru vectorul propriu e.
44. Fie T: 1R{2 ~ 1R(2 0 transformare ortogonala ~i fie A
matrieea lui T in raport cu baza {(1 ,0), (0,1)}. Sa se arate ea
sin
COS
exista tE(-n,n) astfel incat A = ( .
.
sm t cost
Rezolvare:
Matrieea A fiind ortogonala, rezulta ca A . AT = 12 .

t - t)

171

Capitolul3

Operatori liniari
2

Fie A = (a
C

+ d2
ac+bd=O

a +b =
{

=1

luand a

tE(-n,n), atunci luam c = -sin t, d

sistemul anterior de ecuatii.

= (1

0)
0 1

Matricile T 1,T2,T3 verifica aceste conditii ideci { T 1,T2 ,T3}

este baza In E.

t i acestea verifica

:l:aii = 0).
i.",.t

a) Oaca fEE fie IfI = ~ldet(f)l. Sa se arate ca (E, I . D este

spatiu euclid an de dimensiune' 3.
b) Fie f,gEE atunci <f,g> = 0 ~ fg + gf = O.
c) Sa se determine 0 baza ortonormala a spatiului E.
Rezolvare:
a) Tn raport cu 0 baza ortonormala a lui H matricea fEE
este de forma M f =
~Mf =

(a b J,
b -a

1)

~ <f,g>

a) Sa se arate ca f este 0 funct;onala Iiniara;

b) Sa se determine Ker f i dim Ker f;
c) Sa se determine coeficientii functionalei In baza E
= (1,1,0), e2 = (1,0,1), e3 = (0,1,1)}.
Rezolvare:

= {e1

a) Fie x,Y E ~3 i a,l3 E ~ i calculam f(ax + l3y).

f(ax + l3y) = 3(ax1 + I3Y1) + 2(ax2 + I3Y2) + (ax3 + ~Y3) a(3x1
+ 2X2 + X3) + 13(3Y1 + 2Y2 + Y3) af(x) + I3f(y).
Cum x,y,a,~ sunt arbitrar alei rezulta ca f este functionala
liniara.
b) Ker f def {XE~3 I f(x) = O} {x (X1,X2,X3) E~31 3X1 + 2X2

= =

=b, a,bE ~ i avem X3 =-3a-2b, de unde

-3a-2b) I a,bE~} = {a(1,O,-3) + b(0,1,-2)

Notam X1 = a, X2

1) =

1 0)
(0
(0 ( o -1 + Re(b) 1 0 +iIm(b) 1 0

Pe E se definete produsul scalar <f,g>

2"1 Tr(fg) = '14 Tr(fg + gf) = '14 Tr[(f+g)2.u

-I -

= -21 Tr(f . g)

Ker f

= {(a,b,

a,bE~}.

Vectorii (1,0,-3) i (0,1,-2) formeaza baza in Ker f i deci

dim Ker f 2.
c) Metoda 1. Se tie ca f(x) = xEB unde XE este vectorul linie
al coordonatelor lui x In baza E, iar Beste matricea lui f In baza E
i anume:

9 ].

Cum fare 0 singura valoare proprie i anume Ifl2 atunci

toate patratele operatorilor din E sunt scalari, deci fg + gf este
scalar i atunci Tr(fg+gf) = fg + gf.
172

=3X1 + 2X2 +X3, unde x

+ X3 = O}

a ER, bEC.

Re(b)T2 + ilm(b)T3.
Matricile T 1,T2,T3 sunt independente i deci dimRE = 3.
b)

46., Se da functionala f: ~3 -+ ~, f(x)

= (X1,X2,X3) E ~3.

45. Fie H cu spatiu euclid ian unitar de dimensiune 2 ! fie E

spatiu vectorial real al operatorilor autoadjuncti pe H care' au urma
nula (TrT =

v2

=cos t, b =sin t cu

= cos

Capitolul3

c) 0 baza {e1,e2,e3}a lui E este ortonormala daca i liumai

'
0 pen tru"1,* J.
daca e 1 = e 22 = e 2
3 I ejej + ejej

b), atunci (a + b ac2 + bdJ

d
ac + bd c + d 2

Operatori liniari

l) [f(el)] (5)
b
= 2 = f(e 2) =
[b
3

4 ~ f(x)

3X3 CU XE

= (X1,X2,X3)

(5) =
4

f(e 3 )

=(X1,X2,X3).
173

5X1 + 4X2 +

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

Metoda 2. Se poate utiliza formula de schimbare a matricei

functionalei cand se modifica baza B = CA unde C este matricea
de trecere de la baza veche la baza noua iar A este matricea
functionalei In baza veche .
. in acest caz avem:

li ~ :Jl~J ~ m

a) Fie a,~ E ~ ~i x,y E ~4 oarecare.

f(ax + ~y) ::: (ax3 + ~Y3) + (ax4 + ~Y4) = a(x3 +X4) + ~(Y3 + Y4)
= af(x) + ~f(y)
Ker [Link] {XE ~4 I f(x) ::: O} = { XE ~4 I X3 + X4 = O} = { XE ~4 I X3
::: -X4}:::

{(a,b,c,-c) I a,b,c E ~} = {a(1,0,0,0)+b(0,1,0,0)+c(0,0,1,-1)

I a,b,c E ~}

o baza In Ker f este {(1,0,0,0), (0,1,0,0), (0,O,1,-1)} ~i

dimker[Link] 3.
Matricea sau coeficentii functionalei in baza E este:
bl
f(el)
1
B=

b2
b3

f(e 2)
f(e 3 )

[! ~ ~ I~l r~l

=C . A =

Sau B

unde C este matricea \

de trecere de la baza canonica la E iar A este matricea functionala

in baza canonba.

=CA =

47. Sa se arate ca f: ~n ~ Ire.. este 0 functionala liniara; sa i

se determine dim Ker f ~i sa i se scrie matricea in baza E:
a) f(x) = X3 + X4, n = 4, E :: {(O,O,O, 1), (0,0,1,1), (0,1,1,1),
(1,1,1,1)};
b) f(x) ::: X1 - 2X2 + 3X3 - 4X4, n ::: 3, E ::: {(1,1,1), (4,1,3),
(15,11,1)} .
Rezolvare:

Capitolul 3

b) Fie a E ~ ~i x E ~3 oarecare, avem:

f(ax) = aX1 - 2ax2 +3ax3 - 4 :j:; aX1 - 2ax2+ 3ax3 - 4a pentru
a :j:; 1 deci f(ax) :j:; af(x) de unde rezulta ca f nu este functionala
liniara.
I

48. Sa se arate ca f: ~2[X] ~ ~, f(P) ::: fp(x)dx este

functionala liniara ~i sa se afle coeficentii ei In baza {1, x-1, (x-1)2}

:::E.
Rezolvare:
Din proprietatile integralei definite avem:
I

f(aP + ~Q) = f(aP(x)+~Q(x)dx=a fp(x)dx+~ fQ(x)dx=

o
0
0
::: af(P) + Pf(Q) pentru orice P,Q E ~2[X] ~i orice a,~ E ~ .
=> f este functionala liniara.
Coeficientii ei In baza E sunt:
1
1

2
1
-

2
I

f(1) = fldX=

xl~

= 1; f(x-1) = fCX-l)dx=

o
174

175

x; )I~= ~l

(1

I
Capitolul3

Operatori liniari

Cum f este liniara rezulta:

f(x) f(a1e1 + a2e2 + a3e3) a1f(e1) + a2f(e2) + a3f(e3) 6a2
+ 6a3 => A (0,6,6) T.
.
Fie F = {f1 = (1,0,0), f2 = (0,1,0), f3 = (0.0,1)} baza canonica

f(X-IYdX== (X;lY I~ =~

fx-1)2) =

!l~h[XJ ::::> P(X)

::::> f(P):::;

=ax2 + bx +c, a,b,c E

fcax1+ bx + c)dx =

2
(X3

~ =>

a - + b-+ cx 10 =

a b
-++- c

~3 + b2 + c. rezu Itand matricea lui fin baza canonica A = (1,1.,

l)
2 3

Matricea de trecere de la baza canonica la baza E fHnd C, rezulta:

1
1'

2
1
3

B=

b3

~3;

Rezolvare:
Vectorii e1,e2,e3 sunt liniar independenti in \W.3 deoarece:

1 1 0=1*0.
1 1 1
E

~3 se scrie ca

conbinatie liniara de e1,e2,e3 , adica exista a1,a2,a3 E~ astfel ca

x = a1e1 + a2e2 + a3e3.
'

176

1 1

1 1 6)

=>

f(x) = 6X2 pentru x = (X1,X2,X3) E ~; C ;:: matricea de trecere de la

baza E la baza F.
50. Fie {e1 ,e2, ... , en} = E 0 baza a spatiului vectorial (X, K)
!?i aij, 1 ~ j ~ n, coeficientii functionalei liniare fi : X ~ K, 1 ~ i ~ rn,
in baza considerata. Sa se arate ca 0 conditie necesara !}i
suficienta pentru ca functionalele f 1, ... , fm sa fie liniar
independente este ca rang A m unde A = (aij) lsi sm .

Fie 0 combinatie liniara nula de functionalele fd2, .. . , f m:

c1f1 + czh + ... + cmfm 0, C1,CZ"",Cm E K =>
C1f1(X) + C2f2(X) + ... + cmfm(x)
(\7') x EX=>
C1 (a11X1 + a12 X2 + ... + a1nXn) + C2(a11X1 + a22X2 + ... + a2nXn)
+... + Cm(am1X1 + a m2X2 + ... + amnXn)
=>
X1(C1 a 11 + C2aZ1 + ... + Cma m1) + X2(C1a12 + CZa22 + ... + cmamZ) +
... + Xn(C1a1n + C2a2n + .. . + Cmamn) = (\7') x (X1,X2, .. . ,Xn) EX=>

a[[CI + a 21 c 2+ ... +amIC m

a l2 c 1 + a 22 c 2+ ... +a m2 Cm

r:II ~ ~J-I[~J r~~ ~ ~J[~I =r~'J

Rezolvare:

= (1,0,0), e2 = (1,1,0), e3 = (1,1,1)

Atunci ei formeaza baza in ~3 !}i orice x

l'::IJ ~ CA =

Sa se arate ca exista 0 singura functionala liniara f: ~3 ~ ~ astfel

ca f(e1) = 0, f(e2) = f(e3) = 6 !}i sa determine coeficient ii acestei
functionale In baza canonica.

din ~3, matricea lui fin baza F este:

~tim ca (lRb[X], ~) !}i (~3, ~) sunt spatH vectoriale izomorfe,

deci lui P i se asociaza (a,b,c) carui9 i se asociaza prin f,

49. Fie vectorii e1

Altfel, P

Capitolul3

Operatori Iiniari

~~~~+~~:~;+.~.+~::~~-~-o

.'

(*)

= = .. ,=

fd2, ... , fm liniar independent <=> C1

C2
Cm =
<=>
solutia siste.~~lu~ liniar ~mogen \) s~a !ie doar cea banala <=>
rangul matnclI slstemulUi M
A sa fie egal cu numarul de
necunoscute <=> rangul matricii A sa fie egal cu m.

177

Operatori liniari

Capitolul3

Operatori liniari

Capitolul3

a) Fie x:: (X1,X2,X3) E !l~?, f(X1,X2,X3) :: a1X1 + a2X2 + a3 X3.

Avem: f(O,1,1):: a2 + a3:: 0
f( -1,1,1) :::.: -a1 + a2+a3 :: 0

51. Sa se arate ca daca f este 0 functionala liniara f: X -) K

~i daca f este nenula atunci f este surjectiva.

Rel~Jlta ca a1 :: 0 ~i

aX3, a

f(xo) :: a

"* 0, a

K. Notam Yo ::

X astfel ca

=>

I f( -1,1,1) =
l f(0,1,1)=1

.!. Xo ~i avem ca f(yo) :: .!. f(xo) :: 1.

a

az :: -a3 :: a, a

~ ~i f(X1,X2,X3) :: aX2 -

R;

b) f(X1,X2,X3) :: a1X1 + a2X2 + a3X3. Rezolvam sistemulliniar'

r[(1,-1,1) = -1
b + = -1
.

R~zolvare:

Functionala f este nenula, rezulta ca (3)

Xo
.

Fie k E K, atunci kyo E X ~i f(kyo) :: k, deci pentru orice k E K

gasesc x :: kyo E X astfel ca f(x) :: k ceea ce inseamna ca f este
surjectiva.

{a - c

- a + b + c = => a = -b = 1; c == 2 =>

b+c=1

f(X1,X2,X3) :: X1-X2+2x3.
54. Sa se arate ca functionala f: ~n

~n -) ~, f(x,y) ::

52. Sa se arate ca nucleul unei functionale liniare pe un

spatiu finit dimensional, f: X -) K, este un subspatiu maximal in
raport cu incluziunea al lui X, adica pentru orice X 1 c X subspatiu
cu Ker f c X 1 rezulta X 1 :: X.

"*
Rezolvare:

LX jYi este biliniara ~i sa i se scrie matricea in baza canonica.

i=!

Rezolvare:
f(x,y) :: f(y,x) pentru orice x,y E ~n => f este simetrica. =>
este suficient sa demonstram liniaritatea intr-un argument.

Se cunoate relatia: dim X :: dim ker f + dim Imf i cum dim

K :: 1 ~i Imf c K avem dim Imf ::;; 1 de unde rezulta dim Ker f ~ n-1.
Daca X1 ::;; X subspatiu avem dim X1 ::;; dim X :: n i daca Kef
f C X 1 avem dim Ker f < dim X 1.

Fie x, x'

178

~ oarecare:

f(ax + ~x', y):: ~)axi +~X;)Yi

i=1
n

=a

Rezulta n-1 ::;; dim Ker f < dim X1 ::;; dim X :: n ~i deci dim X1
:: n de unde X 1 :: X ~i astfel Ker f este subspatiu maximal al lui X
fata de incluziune.

Rezolvare:

~n, a,~
n

'#

53. Sa se determine 0 functionala liniara neidentic nula Tn

spatiul numeric R3 astfel ca:
a) f(O,1, 1) :: 0, f(-1, 1,1) :: 0;
b) f(1,-1,1):: -1, f(-1,1,1):: 0, f(0,1,1):: 1.

= LaxiYi
i; I

+ LPX;Yi
i =]

L XiYi + ~I X;Yi :: af(x,y) + Pf(x',y).

i=1
Sa gasim acum matricea lui fin baza canonica.
i=1

Observam ca f(ek,ek) :: 1 pentru orice k :: I,n ~i ca f(ek,ej) ::

0, k

=#

j, k,j :: I,n, de unde rezulta:

~ l!-!:-<!J

= 1.
179

Operatori liniari

Capitolul3

55. Sa se arate ca f: \R?n x \R?n

Operatori liniari

=
=

biliniara l?i sa se scrie rnatricea ei In baza canonica l?i In baza G:

B= (1017 2716)

a) f: ~2 x \R?2 ~ R, f(x,Y) = X1Y1 + 2X1Y2 +3X2Y1 + 4X2Y2, G =

{(1,1), (1,2)}

Metoda 2. Matricea B
CAC T unde C este rnatric6a de
trecere de la baza canonica la baza G, adica:

C=

=(x; , x~), Y' = (y~ , y~) ~i a E \R?, calcularn:

f(x + x', y) =(Xi + x~ )Y1 + 2(X1 + x~ )Y2 + 3(X2 + x~ )Y1 + 4(X2
x~ )Y2 = (X1Y1 + 2X1Y2 + 3X2Y1 + 4X2Y2) + (x~ Y1 + 2 x~ Y2 + 3 x~ Y1 +
a) Fie x'

f(x,Y + V') = X1(Y1+Y~) + 2X1(Y2+ y~) + 3X2(Y1+Y~) + 4X2(Y2+

deci functionala f este biliniara.

Matricea functionala biliniara In
A=(a;jh;;,j5n, unde aij f(e;,ej), 1 s i,j s 2
a11 = f(e1,e1) = f1,O), (1,0 = 1
a12 f(e1,e2) f1,0), (0,1 2
a21 f(e2,e1) = 3
a22 = f(e2,e2) 4

=
=

Deci A =

=
=

baza

canonica

B~G ~)(~

baza G este: C

=(:o ~ -L~ 1 c" ~(~ ~ ~J

ell

= CAC =

1 3 -1

-1 2

56. Sa se arate ca f: \R?2[X]

I

180

l?i

(~ ~ :J .
o

din relatia f(x,Y) = xEATYE.

Matricea B a functionalei In baza G se poate calcula prin
doua rnetode.
Metoda 1. bij = f(g;, gj), 1 s i,j s 2.
b 1i f(gl, gl) = f1,1), (1,1
10

~) ~G~ ~~)

matricea de trecere de la baza canonica Ja

este

rnatrice care se rnai poate scrie l?i direct

!)G

(~ ~ =~J '
1 1

G~),

G~}

b) f(x,y) = X1Y2 + X2Y2 - X1Y3 - X2Y3 + X2Y1 + X3Y1.

Este ul?or de aratat ca f este functionala biJiniara.
Matricea in baza canonica este:

4 X'2 Y2) = f(x, y) + f(x', y) .

y'2) = X1Y1 +2 X1Y2 + 3X2Y1 + 4X2Y2) + (Xi Y; + 2X1 Y~ + 3X2Y; +4X2 Y~)
= f(x,Y) + f(x,y').
f(ax,y) = (ax1)Y1 + 2(ax1)Y2 + 3(ax2)Y1 + 4(ax2)Y2 = af(x,Y)
f(x,ay) = x1(aY1) + 2x1(aY2) + 3x2(aY1) + 4x2(aY2) = af(x,y) l?i

16
b12 f(g1, g2) = f1,1), (1,2
b21 = f(g2, g1) = f1,2), (1,1 = 17
b 22 f(g2, g2) = f1 ,2), (1,2 = 27

~ \R? este 0 functionala

b) f: lP{3 x iJ{I.3 ~ ~, f(x,Y) = (X1+X2)(Y2-Y3) + (Y2+X3)Y1, G =

{(1,1,1), (1,2,3), (0,1,-1)}.
Re:lo!vsre:

Capitolul3

~4[X] ~ \R?, f(P ,Q)

Jp(x)Q(x)dxeste 0 functionala biliniara l?i sa i se scrie matricea in .

o
bazele E {1 ,x,x2} l?i F = {1 ,x,x2,X3 ,X4 }.

Rezolvare:
Liniaritatea lui f se obtine ul?or din liniaritatea integralei
definite, pentru fiecare argument In parte.
181

Capitolul3

Operatori Iiniari

Operatori liniari

Matricea functionalei este A = (aij) Isis3' aij = f(ei,fj).

IsjS5

a ..I)

2
3

2
3

2
5

2
3

2
5

2
5

(2

1 Xi-i) = 1JX i +j - 2dx = X .+ - 11 = 1 1 ~ i ~ 3, 1 ~ J. ~ 5

i+j-10 i+j-l'
i j 1

f(Xi-

1 1 1
1
2 2 4
1 1 1 1
A= "I
3 4 S
.<.1 I I I
3 4 5 6

6
1

57. Sa se arate ca f : ~3[X] x ~3[X] -+ ~, f(P;Q) =

1

Jp(x)Q(x)dx este

functionala biliniara simetrica pozitiv definita

-1

~i sa i se scrie matricea Tn baza G = {1 ,x,0 ,x }.

Rezolvare:

Liniaritate lui f Tn ambele argumente este u~or de aratat.

Simetria:
I

f(P,Q) = Jp(x)Q(x)dx = JQ(x)P(x)dx = f(Q,P) este

-1

~J

58. Sa se arate ca functionala biliniara f: ~4 x ~4 -+ ~,

f(x,Y) = XiY1 + X1Y2 + X1Y4 + X2Y1 + 2 X2Y2 + 2X2Y4 - X3Y4 + 3X3Y3
+ X4Y1 - X4Y3 + 4X4Y4 + 2X4Y2; x = (Xi,X2,X3,X4), Y1 = (Y1,Y2,Y3,Y4)i este
simetrica ~i pozitiv definita.

Rezolvare:

E u~or de aratat simetria lui f.

= xt + 2X1X2 + 2X1X4+ 2 x; + 4X2X4+ 3 xi - 2X3X4+ 4 x~ =

(Xi+X2+X4)2 + x; + 4X2X4 +3 x; -2X3X4 + 3 x~ = (Xi+X2+X4)2 + (X2 +
f(x,x)

x;

-2X3X4 - x~ = = (Xi +X2+X4)2 + (X2 + 2X4)2 + (X4 - X3 +

2
2 x 3 = y21 + y22 + y23 + y24 > 0
2X4)2 + 3

cu Y1 = Xi+ X2+ X4, Y2

=X2+ 2 X4, Y3 = X3 -

X4, Y4 =.J2 X3

-1

adevarata.
Pozitiv definirea: f(P,P) > 0 (\1) P ::. O.
1

f(P,P) = Hp(x)f dx > 0 (\1) P::. O.

-1

Matricea B Tn baza G este B = (bij)1~i,j~4 cu bij = f(gj,gj)'

1

i xi-i) =
f(X i-'
.. = )
bI

B=

1
5
1

Capitolul3

JX i 2dx =
+j--

-1

i+j-2
.

1+

J-

11 unde:
1-1'

59. Sa se demonstreze ca functionala biliniara f:~nx~n -+ ~

este degenerata daca ~i numai daca exista x ::. 0 a stfe I Tncat
f(x,Y)= 0 pentru orice vector Y E ~n. (f este degenerata daca
matricea ei Tntr-o baza este singulara).

Rezolvare:
Fie A = (aii)1~i,i ~ n matricea lui fin baza E din ~n ~i Xi" i=l,n,
coordonatele lui x Tn E iar Yi, i = I,n, coordonatele lui Y Tn baza E.
n

Avem f(x,Y) =

:2>ijx Y
i

i.j=l

182

183

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

Capitolul3

Daca det A = 0 atunci sistemul omogen l:ajjx j :; 0, 1 ~ j ~ n

i;\

este nedeterminat i fie (X01, X02, ... , XOn) = Xo

Avem:

f(xo,Y)

taijXOiY j
l ,j ; [

t(
j=l

solutie nenula a lui.

taijXOi)Yj = to. Yj = 0
j; l

1;[

pentru orice y E [R\ n.

Reciproc, sa presupu!1em ca exista vectorul nenul Xo astfel
ca f(xo,Y) = 0 pentru orice y

Y2

~n . Avem Tn particular pentru orice

n

ej, 1 ~ j ~ n din E relatia f(xo,Y) = 0 adica

"L>'jx

Q,

i .... l

(*) pentru toti

j= 1,2,. ,. ,n.
Asta implica faptul ca sistemul omogen (*) are i
nenula X01, X02, .. . , XOn i deci det A = O.

solutie

Observatie:
1) Afirmatia din enunt ramane adevarata daca schimbam
pe x cu y.
2) Functionalele biliniare pozitiv definite au matricea
nesingulara.

= ~ (X2 +~X3)

-J6

!,?i obtinem forma canonica V(y) = Y; + Y; + Y; unde Y1,Y2,Y3

sunt coordonatele lui x Tn baza G Tn care V are forma canonica.
T 1
XE ~ y = (C T 1XE, unde E este baza canonica
$tim ca XG = (C
iar C este matricea de trecere de la baza canonica la baza G.
Conform relatiilor (*) avem:

1
T

(C r1 = 0

urmatoare, V: ~ --t ~, determinandu-se !,?i baza Tn care este

scrisa forma canonica.
a)V(x) = x~ + x~ + x; + X1X2+ X2X3 + X1X3, X = (X1,X2,X3) E Il~?

_
-

1
1
Xl +-X2 +-X3

22

)2 4 4 2

()2+

3 2 3 2 1
1
1
+-X2 +-X3 +-X2 X3 = Xl +-X2 +-X3

184

22

(*)

Y3 =3X3

60. Sa se reduca la forma canonica functionala patratica

b) Vex) = x~ + x;+ 2X1X3 +2X2X3, X = (X1,X2,X3) E~?

Rezolvare:
a) Metoda lui Gauss. Grupam termenii.
Vex) (x~ + X1X2 + X1X3) + x; + x; + X2X3

+"2 X 2 +"2 X3

Y1 = Xl

C=

1
2

Jj

1
2
-fj

Jj

0
2-fj

J6

Jj
3

=>C = 0

-J6

-J6
6

2Jj

16

=>

J6
2

0
0

!,?i baza G este formata din vectorii:

J6 J6

662
91 = (1,0,0), 92 = (- -fj, 2-fj ,0\ = -fj (-1,2,0); 93 = J6 (-1,-1,3).
3

')

185

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

Capitolul3

Obtinem sistemul:
f(91 ,e1) = a11al1 = an

Metoda Jacobi.
Calculam minorii principali ai matricei functionalei patratice

=1

(111
!

=l~

2
1

l l
2

~.
1

L10 = 1 (prin definitie)

L11 = 11 1= 1
1
1 2 3
L12 = 1
=1 4
2

=Yt

matrice in baza E este A, f(x,y)

= a31 a 11 + a32 a 12 + ((33a 13 == a31 + 21 a32 + 21 <X33 =0

f(93,e2)

=<X31 a12 + <X32a22 + <X33a33 = -21 <X31 + <X32 + -21 <X33 =

f(93,e3)

1
1
=<X31 a13 + a32a 23 + <X33a33 = -<X31
+ - a32 + <X33 =1
2
2

de unde <X11 = 1,

L13 = det A = l.
2
Observam ca L1k 0, k 1,3 ~i astfel putem aplica metoda
Jacobi.
_ ~ .2 L11 .2 ~
4 . .2 3 . .2
V(y) - -Yl +-Y2
+-Yi
+- Yz +- Y3.
L11
~
~
3
2
Baza in ca V are aceasta forma dia90nala 0 cautam de
forma:
91 = a11 e 1
92 =a21 e 1 + a22 e 2
93 = a31e1 + a32e2 + a33e3 , unde constantele aij se
determina din conditiile:
f(9k, ek) = 1, k = 1,3
-f(9k, ej) = 0, j = 1, k -1, k = 1,3, unde E este baza canonica
iar f este functionala biliniara simetrica asociata lui V ~i a carei

"*

f(93,e1)

= 'L>uXiYj.
i ,j =i

186

a21

-3'

<X22 =

3'

a31

1
=<X32 =-2'
a33 =

3
2 iar

baza cautata este:

91 = (1,0,0); 92 =

~ (-1 ,2,0); 93 = 1.. (-1,-1,3).

3
2
Metoda transformarilor orto90nale.
Determinam valorile proprii ale operatorului U care are in
baza canonica matricea A:
1
1- A.

Det (A - lob)

2)

==>

2
1

113
1- A.
= - (-410 + 12A.2 -910 +
2
4
1- A.

= 1..4 (2-10)(210 _1)2 = ~i deci 101 = 2, 1023' = 1..2 .

Determinam acum vectorii proprii asociati fiecarei valori

proprii, din ecuatia (A - [Link]) x =0, k = 1,2.
Pentru 101 = 2 avem:
187

Capitolul3

Operatori liniari

-1

1
2

1
2

-1

1
1

1
2
1
2 (:;) =

O~

-1

1
1
-x 1 +-x
2 2 +-x
2 3 =0
1
1
-x
2 3 =0 =>
2 1 -x 2 +-X
1
1
-x
2,1 +-x
2 2 -x 3 =0

x;

a,b E~\{O} ~

x = a(-1,1,O) + b(-1,O,1),

x = (-a-b,a,b),

y; + /..3 y;.

.j2(-1,1,O),

93

.!.. y;
2

.!.. y;
2

in baza G

= .j2(-1,0,1)},

unde

={91 = v3~ (1,1,1),92 =

y

coordonatele vectorului x in baza G.

b) Metoda lui Gauss. Grupam termenii:

(Y1,Y2,Y3)

(*)

Y3 = ..fi X3
obtinem forma canonica V(y) = y~ +
+
unde Y1,Y2,Y3 sunt
coordonatele lui x in baza G in care V are forma canonica. $tim ca
T
XG = (CTr1xE ~ Y = (C r1xE , E fiind baza canonica iar C matricea
de trecere de la E la G.
Conform relatiilor (*) avem:
1

y;

(C'Y

=[~

0
- 1
0

~J~C'=

0 1
0

-h
1

"fi

~c{~ -Ji 1]
0

1
1

sunt

Metoda Jacobi. Calculam minorii principali ai matricei

functionalei patratice:

=(~ ~ ~J
1 1 0

~o

= 1 (prin definitie)

~1=111=1:j:O

~3 = det

V(y)

A = -2 :j:
~

~l

L\

~~ + A y; +~Yi =~ +y; -2Yi,

1

coordonatele vectorului x, XE
188

-.,fi

y;

1
..fi
(-1,-1,1).

a,bE~\{O} ~

Functionala patratica are forma canonica V(y) = /..1 y~ +

V(y) = 2y~ +

+ 2X2X3) - x; = (X1 + X3)2 + (X2 + X3}2 - 2 x; .

iar baza G este formata din vectorii 91 = (1,0,0), 92 = (0,1,0), 93 =

92 = -(-1,1,0),93 = (-1,0,1) -.

/..2

=(X1 + X3)2 + (x;

Notand:
Y1 = X1 + )(3
Y2 = X2 ..; . X3

=-

~ X1 = -a-b, X2 = a, X3 = b, a,b,E ~ \ {O} ~

Capitolul3

VeX) = (x: + 2X1X3) + x; + 2X2X3 = (X1 + X3)2 + x; + 2X2X3 -

X1 = X2 = X3 = a E ~ \ { O} ~ x = a (1,1 , 1), a E IW. \ {O} ~ 9 1 = (1,1,1) .

1
1
-;:==== h3 (1,1,1) .
2
..)1 +12 +12
V.j
1
Pentru /..2 = /..3
avem:
2
1
1
1
1 1 1
- Xl + - X2 + - X3 = 0
2
2
2
2 2 2
1
1
1
1 1 1
- Xl +-x 2 +-x 3 =0~X1+X2+ X3 =
2
2
2
2 2 2
1
1
1
1 1 1
-XI +-X2 +-x 3 = 0
2
2
2
2 2 2

(:}o~

Operatori liniari

=(X1,X2,X3), in baza G.
189

Y1,Y2,Y3

fiind

Capitolul3

Operatori liniari
Baza G 0 cautam de forma:
91 = U11e1
Q2 = U21 e 1 + U22e 2
93 = U31e1 + U32e2 + U33e3 unde
conditiile:

Operatori liniari

{
u:j,

XI +X? -X3 -

~12+(_1)2

2XI
+

X2Y2

X2Y3

X3Y1

X3Y2

Xl

= U32 =

=0

"/2

(1,-1,0).

~ x = (a,a,-2a) = a(1,1,-2), aE~\{O}

+ X 2 + X3 = 0
1

92= ~

12+12+(_2)2

(1,1,-2)=

(7(1,1,-2).
"/6

Pentru A = 2 avem:
-XI

= 1;

1 ' U33 = - 21 ,Iar

. b aza cau
~ t at~a est
2
e.

1
G = {91 = (1,0,0), 92 = (0,1,0), 93 = 2(1,1,-1).
Metoda transformarilor orto90nale.
Determinam valorile proprii ale operatorului U care are In
baza canonica matricea A:
1- A
0
1
o 1- A 1 = -(A2 -1 ) (A-2) ~ A1 = 1, A2 = -1, A3 = 2

1
1
-A
~i apoi calculam vectorii proprii asociati fiecarei valori
proprii.
Pentru A = 1 avem de rezolvat sistemul:

190

+ X3 = 0

2X2 +X3
{

f(Q1,e1) = fU11,O,O), (1,0,0 = U11 = 1

f(92,e1) = fU21,U22,O), (1,0,0 = U21 0
f(Q2,e2) = fU21,U22,O), (0,1,0 = U22 = 1
f(93,e3) = fU31 ,U32,U33) , (0,0,1 = U31 + U32 = 1
f(93,e2) = fU31 ,U32,U33) , (0,1,0 = U32 + U32 = 0
f(93,e1) = fU31,U32,U33), (1,0,0 = U31 + U33 = 0
Din sistemul de mai sus rezulta U11 = 1, U21 =0, U22
U31

(1,-1,0) =

Pentru A = -1 avem sistemul:

= X1Y1

=>

91 =

=(a,-a,O) =a(1 ,-1,0), aE II!. \ {O}

_ => x

i,j = 1,3 se determina din

f(9k,ej) = 0, j = 1, k -I, k = 1,3,

LajjXiYj
i,j=l

:: :

f(Qk,ek) = " k::; 1,3

f(x,Y) =

Capitolul3

X3

=0
~ x=(a,a,a)=a(1,1,1),aE~\{O} ~

-X 2 +X 3 =O
{
Xl

+ X2 -

93 =

2X3 =

.J12 + 1e + 12 (1,1,1) =

~ (1,1,1).

"/3

in baza G = {Q1,92,Q3} functionala patratica va ave a forma

V(y) = A1 y~ + A2
+ A3
= y~
+2
unde Y = XG,

y;

y;

- y;

y;,

Y1,Y2,y3 sunt coordonatele lui x In baza G, XE = (X1,X2,X3).

61. Sa se reduca la forma canonica V: ~n -) ~,
Vex) =

i=l

i,j=l

LX; +2aLx x
i

j ,

a> 0, x = (X1,X2, ... , xn) E~n.

i<j

Rezolvare:
Vom folosi metoda Jacobi. Matricea functionalei este:

191

Capitolul3

Operatori liniari

1 a
A=

1 a ... ... a

1...

... a

a ...

.. .1

1 + (n - 2)a
2
_
_

Yn unde y - (Y1,Y2, ... , Yn) - XG, G fllnd baza

(1 + (n -l)a)(l- a)
Tn care V are forma canonica de mai sus.
Pentru a 1 avem:

Calculam determinantul

~k,

minorul principal de ordin k al lui

~o

=1

~1

= 111 = 1
=0, k = 2, n l?i nu putem aplica metoda Jacobi.

~k

A.

a.... .. a
(.
~k = lCi... l..:: . :::aJare k linii l?i k coloane, k = 2, n .
1

a a...

1...

a...

... a
. . .1

Scoatem factor comun de pe prima linie:

1 1... . . .1
~k =

Dar avem V(x) =

t,xi +

(1 + (k -l)a)a

1...

. .. a l?i scadem linia 1 Tnmultita cu

a..

. . .1

a din celelalte.
1

.. .1

I-a 0

...0

1 1

o
~k = (1 + (k -l)a)1

I~ ~..

~- a ---:'::~~a

tt

y;

cu natalia

L xix

V: ~n~~.
Rezolvare:
Metoda Gauss pare destul de dificil de aplicat aici.
Sa Tncercam metoda Jacobi. Matricea lui V Tn baza
canonica este:
o 1 1... ...1

1 0 1...

...1

cu:

. .. ... . .. . . . .... . . .. . .

1 1 1... ...0

= 1 (prin definitie)
~1 = /0/ =O.
Cum ~1 =0 nu putem aplica metoda Jacobi.
~o

Sa aplicam atunci metoda transformarilor ortogonale.

Valorile proprii ale operatorului U: ~n ~ ~n care are ca
matrice in baza canonica pe A, se obtin din ecuatia caracteristica:

193
192

i,j=l,n
i<j

=(1 + (k -l)a)(1- a)k-J

V( ) = ~ ~k-I 2 _ 2
1
2
1 + (k -l)a 2
Y
~k Yk - Yl + (1+a)(1-a)Y2+"'+ (1+ka)(1-al k +1 +

(t,x.)'

62. Sa se reduca la forma canonica Vex) = 2

A=

Pentru a :j: 1 avem:

~o = 1 (prin definitie)
~1 = 111 = 1
~k = (1+(k-1)a)(1-a)k-1, k = 2,n l?i:

2if:xixj =
i,j=l,n

. . .1

Adunand toate liniile la prima, obtinem:

1 + (k -l)a 1 + (k -l)a.. . . . .1 + (k -l)a
~k

Capitolul3

+...+

a ... ... a

Operatori liniari

Capitolul3

Operatori liniari
-A

det (A- Aln) = 0

1...

. . .1

- A 1...

. . .1

-A

\1

1...

...1

1...
_'l

=0.

/\'

0 -A-1

. ..1
.. .1

=(n-1-A)

0...
-A-1

00

...0

.:.0

...... . . . .....

-A-1
1... -A
o o
0...
(n-1-A)(-A-1)n-l = (_1}n-1(n_1_A)(1+A)n-l = ~ Al = n-1, A2,3, ... ,n = -1.
Pentru A = -1 avem vectorii proprii x = (Xl ,X2, ... , xn) care
verifica sistemul (A+ln)x = <=> Xl+X2+ ... +Xn= ~ Xn= -Xl-X2-.-Xn-l
= -a1-a2-... -a n-1 ~ x = (a1 ,a2, .. , a n-l, -al-a2-... -a n-1)=al(1 ,0, .. . ,0,-1)
+ a2(0,1,O, .. . 0,-1) + ... + an_1(0,0, ... ,0,1,-1).
Luam sistemul de vectori proprii:
V1 = (1,0, ... ,0,-1)
V2 = (0,1, ... ,0,-1)
1

V n-1 = (0,0, .. . ,1,-1) ~i obtinem din el un alt sistem de vectori

n

ortogonali pentru produsul scalar euclidan <x,y> =

X=(X1,X2, ... ,Xn) E~n, y = (Yl,Y2, .. ,Yn) E~n.
Obtinem vectorii ortogonali doi cate doi:
1
g1 = (1,-1,0,0, ... ,0,0) J2
g2 = (1,1,-2,0, ... ,0,0)

1
.J6

g3 = (1,1,1,-3, ... ,0,0)

1
-v12

Capitolul3

gn-1 = (1,1,1,1, ... ,1 ,-n+1)

-A
Adunam toate liniile ia prima linie, dam facor comun,
scadem prima linie din celelalte ~i obtinem:
.. .1
II 1 . 1... .. .1
1
1
1...
1 -'A
(n-1-A)1
1

Operatori liniari

XiYi '

.Jn(n1 -1)

corespunzatori valorii proprii A = -1.

[Link] A = n-1 avem sistemui: (A- (n-1)ln)x== 0.
r(1-n)x l +x2+",+xn =0
~ Xl + (1- n)x 2+"'+X n = 0

l~I+~2+.. -+(1~~)~~ ;;';0

~C = (_1)"nn-l

~ sistem compatibil simplu nedeterminat,

1
Xn = aE~ ~ x = (a,a, ... ,a) = a(1,1, ... ,1), aE~ ~ gn = (1,1, ... ,1) ~

Forma functionalei patratice In baza G este: .

V(y) = -Y~ - Y;- "'-Y~_I +(n-1)y~ cu y = (Y1,Y2, ... , Yn) = XG.
63. Conditia necesara ~i suficienta ca 0 functionala
patratica sa fie negativ definita este ca ~1 < 0, ~k . ~k+l < 0, k =
1, n - 1, unde ~k este minorul principal de ordin k al matricii
functionalei Intr-o baza oarecare.
/
Rezolvare:
Metoda 1.
Functionala V este negativ definita daca ~i numai daca
functionala W = -Veste pozitiv definita iar W este pozitiv definita
daca ~i numai daca Sk > 0, k = 1, n, unde ~'k este minorul principal
de ordin k pentru W.
~'k se obtine din ~k prin Inmultirea fiecarei linii cu -1 ~i deci
~k = (_1)k ~'k .

Cum ~\ > (\I) k = l,n rezulta ca ~k < pentru k = impar ~i

~k> pentru k = par, de unde ~1 = -Sl < 0, ~k~k+1 = (_1)2k+1 Sk ~'k+1
< 0, k = 1, n-1.
Astfel avem echivalenta:

r;;:;

194

care sunt vectori proprii

195

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari

Capitolul3

=> folosind Jacobi ca

Cum Vex) <

Presupunem ca .1.1 < 0, .1.k.1.k+1 <0, k

I,n -I i folosim
metoda Jacobi de reducere la forma canonica:
n-l .1.
n-I .1.
V=
_k. Y~+I = _k_ Y~+I < 0 => V este negativ definita.
k=O .1.k+1
k=O .1.k+1
Invers, sa presupunem ca V este negativ defirlita i sa

aratam ca .1.1 < 0, ~k~+1 <0, k = I, n-1.

Fie A matricea ei in baza E = {e1 ,e2, ... , en} i f functional a

.1.k

LlI.1.2

~k+l

~k=O,

a21
akl

a22 .. ... a2k

ak2 ..... akk

= f(e 2, el )

f(e 2,e 2)

... f(e 2,e k)

f(ek,e l )

f(e k , e2 )

... f(ek,e k )

= 1, k

.1. n

SHU

A= 0

-2

b) b[) f;

_1

0' a , P,y E R .

~31x ~~J~~' f(x,Y) = xTATy,

: =c[)

- 2f3 P

-1 2

~ 1~3_;4 ~3~7J~' f(x,Y) =xTATy,

nu toti nuli astfel incat:

a 1f(e1,ei) + a2f(e2,ei) + : .. + akf(ek,ei) 0, i 2,k.

Tinand cont de liniaritatea lui f in primul argument, ultimele
relatii devin:
f(a1e1 + a2e2 +... + akek, ei) = 0, i = I,k
Tnmultind relatia numarul i cu ai iadunandu-Ie, ob1inem:
f(a1 e 1 + a2e2 + ... + akek, a1e1 + a2 e 2 + ... + akek) = => V(a1 e 1
+ a2e2 + ... + akek, ei) = ceea ce este absurd pentru ca a1e1 + a2e2
+ ... + akek, ei
i V este negativ definita.
=> ~k 0 ('if) k I,n => Llk> 0 sau ~k < 0, k 1,2, ... ,n.

*
*

196

nu pozitiv

a) t: ~4 x ~4 ~ ~,f(x,y) = xTATy,
1 P -2 1

=0

=> liniile lui Llk sunt liniar dependente i deci exista ai,

--

, ... , - - < 0 =..; AI < 0, .1./{.1.I<+1 < 0 ('if) k = I,n -1.

64. Care dintre urmatoarele functionale sunt

= LaijxiYj .

i=l
Sa presupunem, prin absurd ca exista k
1, n astfel ca
adica:
all aI2 ..... alk
f(el , el ) f(e p e2 ) f(el,e k)

('if) k = 0, n - 1

definite?

biliniara simetrica din care provine V, f(x,Y)

~k+1

~n-I

1 Lli

=> - , - , ... ,

~<0

1 -1
Rezolvare:
a) Ll1 =1 >
Ll2

Ll3

o Y
1

=0

-3

=y > 0
-2

Y 2P
1 -1

At = det A

= -y - 2P > 0 => -2P > Y => P< 0

=(1-a)(-y-2P) >

197

=> 1-a >

=>

a < 1.

Operatori Iiniari

Capitolul3

Operatori liniari

Capitolul3

Pentru a < 1, P < 0, y > 0 ~i -2P >y functionala este pozitiv

definita.
Negativ definita nu ar putea fi deoarece ~1 = 1 ::f; O.
A~adar pentru a ~ 1 sau p ~ 0 sau y ~ 0 sau y + 2P ~ 0
functionala nu este nici pozitiv nici negativ definita.

b) ~1 = 7> 0
~2

= 71

11
4

2. Sa se arate ca in spatiul J(~2, ~2) al tuturor operatorilor

=27 > 0

Iiniari de la ~~ in ~2, operatorii U 1(x) = (X110), 'U2(x) = (OIX1) , U3 (x) =

~3

= det A = 45 > 0
~ f este pozitiv definita.
c) ~1 = -1 < 0
~2

(x21 0), U4(x) = (OIX2), x = (X1,X2) E~2, formeaza 0 baza.

R: Se folose~te izomorfismul dintre spatiile vectoriale J(~2,

=2> 0

[R2) ~i M2,2(~) '

~3=-4<0

3. Sa se arate ca operatorul U este Iiniar ~i sa i se scrie

~ f este negativ definita.

Am utilizat rezultatul exercitiului anterior.

matricea in baza canonica E = {1IX, "'1 Xn}, nEN*.

a) U:

3.3. Probleme propuse

a) U: ~3 ~ !l~?, U(x) = (-2X1 + X2 + X3, X1 -2X2 + X3, X1 + X3)

+X4)

c) U: ~2 ~ ~4, U(x) = (X11 1, X2, 2)

d) U: ~4 ~ ~4, U(x) = (X1 + X3 -X4, X;,~X1X3
e) U: ~4 ~ ~4, U(x) = (X1 + X4, -X2-X3)
f) U: ~3 ~ ~3, U(x) = (X11 x;,x~)
R: a) b) e) Da; c) d) f) Nu. Matricile:

198

U(P(X = P(X) 1
X

E = {1IX, "'1 xn}, nEN*.

1. Sa se stabileasca daca operatorul U este sau nu Iiniar ~i

in caz afirmativ sa i se scrie matricea in baza canonica.
b) U: ~4 ~ ~3, U(x) = (X1 + X2 + X3, X4, ~l

{PE~n[X] I P(X) = O} ~ ~n[X],

b) U: ~n[X] ~ ~n[X], U(P(X = P(X+1) - P(X)

c) U: ~n[X] ~ ~n+1[X], U(P(X = XP(X)

0 0
1 0 0

...0
... 0
R: a) A =
0 1 0 ... 0
......... .............. .
0 0 0 .... 1

0
0
0
0

0
b)A=

EMn+1,n+1(~).

0 1 0

...0
0 0 1 ... 0
c)A=
E Mn+1.n+1(~).
0 0 0 ... 0
0 0 0 .... 1
199

...0 0

0
1 0
0 ..2. . . . . . . .0. .
1 C1n C2n

... 0 0
... 0 0
....

Cnn-1 0

Operatori liniari

4. Sa se arate ca daca A ~i B sunt matricile asociate unor

operatori liniari definiti pe ~n cu valori Tn ~n astfel Tncat (AB-BA)A
= A(AB-BA) atunci are loc rela;ia:
AmB-BAm .;;: mAm-1(AB-BA), mE~*

R: Demonstratia se face pri., inductie.

5. Fie U j : ~3 ~ ~3, i = 1,3, pentru x = (X1,X2,X3) E~3.
U1(X) = (2X1 + X2, X1-X3, -X2-2x3), U2(x) = (X2, X1, -X3, 'X2),
U3(x) (2X+X2+X3, 2X2+X3, x2+2x3+ 2X1). Sa se calculeze:
U4 = U 1 + U2, Us = U2 . U 1, U 6
U;' ~i matricile
corespunzatoare.
R: ~ = A1 + Az, As = A 1A 2, As = A;l (exista pentru ca Ker

U3

Capitolul3

Capitolul3

Operatori liniari

=to}).
=

6. Se dau operatorii U j : ~3 ~ ~?, i 1,2,3, U 1(x) = (X1+X2,

X1+X3, X3), U 2(x) = (-X2, -X3, 0), U3(x) = (x1+2xz, 3X3, X1). Sa se
calculeze operatorii U4 U1 +U2, Us U 1U3.
R: ~ = A1 + A2, As = A 3A1.

7. Fie (X, ~) un spatiu vectorial ~i cf(~,X) spatiul vectorial

al operatorilor liniari U: ~~X. Sa se arate ca functia <p: oL(~,X)~X ,
<p(U) = U(1) este un izomorfism Tntre cele doua spatii vectoriale.
8. Se dau operatorii liniari U j : jR?2 ~ (J~.z, i = 1,4, U1(x) = (2X1
+ X2, X1), U2(X)
(-X1, 0), U3(X)=(X1+X2, X1-2x2), U4(x)
(4X1+3x2,

3X1 - 2X2) , x = (X1, X2) EII~,? Sa se stabileasca natura sistemului de

operatori {U 1,U2,U 3,U 4 }.
R: Iiniar de dependenti U4 = 2U 1+U 2+U 3.

9. Pentru urmatorii operatori liniari sa se determine Ker U,

ImU, dim KerU, dim ImU:

a) U: ~3 ~ ~3, U(x) = (X1, X1+X2, X1+ X2+X3), X E jR?3;

b) U: ~3 ~ jR?2, U(x) = (X1,X3), x = (X1,X2,X3) E jR?3;
c) U: ~4 ~ jR?4, U(x) = (X4, X2,

0), X = (X1,X2,X3,X4) E ~4;

d) U: ~2 ~ Il~?, U(x) (X1, X1+X2, X2), X = (X1,X2) E jR?2.

R:a)0;3;b) 1;2;c) 1;3;d)O;2.
10. Fie U:X-)X un operator liniar pe spatiul vectorial (X,K).
Sa se arate ca relatia KerU n ImU = {O} are loc daca ~i numai
daca KerU = KerU 2..

11. Fie X
~n[X] spatiul vectorial al polinoamelor cu
coeficienti reali de grad s n, n?:2 ~i a,b doua numere reale distincte
fixate ~i )(1 subspatiul polinoamelor din X avand pe a ca radacina
~i X 2 subspatiul polinoamelor din X avand pe a ~i b radacini. Sa se
1
arate ca x-a, x(x-a), ... , x n- (x_a) formeaza 0 baza Tn X 1= {PEjR?n[X]1
pea) = o} ~i (x-a) (x-b ), x(x-a)(x-b), ... , x n-2(x-a)(x-b) formeaza 0

baza a lui X2 ={PE~[X]I pea) = PCb)

O}. Sa se arate apoi ca
functia U:X~X, U(P(X = XP(a) + PCb) este operator Iiniar ~i sa se
determine KerU.
R: KerU ::: X 2
12. Fie e1,e2,e3 baza canonlca In ~2 ~i U: jR?3~jR?3 un
operator Iiniar astfel Tncat U(e1) = 2e2 + 3e3, U(e2) = 2e1 -5e2-8e3,
U(e3) = -e1+4e2+6e3 . sa se determine X 1 = Ker(U-I), X 2=Ker(U 2+1),
dim X1, dimX2 unde I: jR?3~~3, I(x) = x.

R: X1 =

{a(1,1,1)laE~}, dimX 1 = 1,

X2 = {a(1,0,-1) + b(O,1,1) la,bEIR?}, dimX2 = 2.

13. Fie U: IR?n -+lRin un operator liniar ~i X un subspatiu allui
~ n. Sa se arate cit

201
200

Ai,

Capitolul3

Operatori liniari
a) dimX - dimKerU s dimU(X) s dimlmU;
b) dimKerU;; dimU- 1(X) s dimKerU + dimX.

Capitolul3

R: Matricea de trecere de la baza E la baza F este

14. Fie (X,K) un spatiu vectoriai n dimensional i U:X ~ X

un operator !iniar. Sa se arate ca exista n natural astfelTncat Un(X)
= Un+1(X).
R: Se tine cont de relatia: X:::JU(X) :::J U2(X) :::J.. . ;oi de
dimensiunea fin ita a spatiului vectorial X.
1
15. Sa se determine operatorul U- unde:

Operatori liniari

C=[~o ~ ~ ~l.
o

1 0 OJ

a) B

~ ~ ~
1

0 - ) 3 :] . b) B
2
[ 0:5 2 '
1 2 ) 3

= (l

-1

1
0

-1

a) U: ~3 ~~3, U(x) = (X1-X2, X2, 0), x= (X1,X2,X3)E ~3;

b) U: 1P?3 ~1P?3, U(x) = (X1, X2, X1+X2), x = (X1,X2) E1P?3;

c) U: ~3 -*1P?3, U(x) = (X1,X2,X1+X2), x= (X1,X2)E ~3.
R: a) KerU :;t:{0} ~ nu exista U-1;, b) U-1: 1P?3 -*~3, U-\x) =
(X1, -X1+X2, -X2+X3); c) U-1:X-*/J~.z, X = {(a,b,a+b)la,bE~},
U-\x) = (X1,X2).
16. Sa se arate ca daca U este un operator liniar cu
proprietatea ca exista pEN* astfel ca UP=O atunci (I-Ur1=
=1+U+U 2+ ... + Up-1.

18. Sa se gaseasca matricea operatorului U: ~3~1l~? cu

proprietatea U(ei) = f i, i = 1,2,3 Tn baza canonica, unde e1 =(2,0,3);
e2 = (4,1,5); e3= (3,1,2); f1= (1,2,-1); f2 =(4,5,-2); h = (1,-1,1).

R:B=~ (

- 6 - 12 6
11
13 - 5.

10

- 5

19. Fie U: ~4-*~3, U(x) = (X1+X2-X3+2X4, X1-X4, 0). Sa se

determine matricea operatorului U In bazele: E = {e1 =(1,1,0,0),
e2=(4,1,5), e3
(1,0,0,1), e4
(1,1,1,1) i F
{f1 = (1,1,0),
f2=(1,O,1), f3 = (0,1,1)}.

este:
a) A =

[~o ~ ~ ~].
1

1 '

-1

1 3

b) A=

[~ 1 ~ ~ ~ 1]
0

-1

-)

-1

Sa se calculeze matricea lui U in baza F={f1=e1, f 2=e3, f3

=e2, f4 =e4}.

202

R:B=.!..l

- 1

2 3

- 11
3 -3

3 -3

20. Fie (X, IP?) un spatiu vectorial i e1,e2, ... , en 0 baza a sa.
Sa se demonstreze ca vectorii V1, ... , v p , p s n sunt liniar

203

Capitolul3

Operatori liniari

Capitolul3

Operatori liniari

independenti daca ~i numai daca exista un opeiator liniar U: X~ X

astfel incat U(Vk)

(-2

=ek, k = 1, p .

R: a) B = \

2 1 2]
21. Fie matricea A =

~ 0

1 0 2J', a E~. Sa se indice

a 4

operatorul U:' 1R{3 ~ 1re 3 a carui matrice in baza canonica sa fie A.

Sa se determine a astfelincat U sa fie un izomorfism.

1 x a (x-a)2 (x-a)3
(x-a)n
, -,
2'. ' 3'. , ... , n."

22. Fiind data matricea operatorului U in baza E, sa se

determine matricea in baza F.

~ ~]'b)BJ~lo ~o;J~\C)BJ~l2

-4
-8 6 4
-7 4 7;

3 -32J

-1

-2

23. Sa se determine matricea operatorului U:Pn[X] ~ Pn[Xj,

U(P(X = P'(X), in baza formata din vectorii:

R: [Link].1.

R: B=

0 0

...0 0

... 0 0

nE~* a E~.
,

0 0
0 ...1.. ....0. .......
.. . 0 0 0 .... 1 0
,

a) A =

0 5 2
, E
-1 3 1

= {e1,e2,e3,e4}, F = {f1 =e1, f2 =

24, Sa se calculeze valorile proprii ~i vectorii proprii pentru

1 4

operat[~UI ~~ar ~2re are (~ m~r~ce ~~raza E[ 1

e, + e2, f3 = e1+e2+e3, f4 = e1+e2+e3+e4}

b)

A (~:1 _2~2 J,
=

_87

E = { e1,e2,e3}, F = {f1 = 2e1 +

3e2 + e3, f2 = 3e1+4e2+e3, f3

c) A

= (-~l
15

-~2
20

a)A

-\J,
22

=e1+2e2+2e3}.

E = {e1=(O,-6,7), e2= (-16,7,-13),

e3=(9,-3,7)}, F = {f1=(1 ,-2,1), f2=(3,-1 ,2),

1; b)A

d)A ~[-~2

= (2,1 ,2)}.

g)A

= -

4
3 - 6 - 4 ; c)A = - 3 -7

13

12 J [4

10

8
1

-29 -24 ;e)A = -5 -4

9
13
7
10

1 0 1 0
( o 000
0 0 0

=lo

000

R: a) 1,.1,2,3 = 2, (a,2a,b), a 2+b 2 :f:. 0

204
205

-4J

~ ;f)A =

.
71
-7 )'
6

1 0
0

0 1

0 0 0

0 0 0 o'
0 0 0 1

Capitolul3

Operatori liniari

b) 11.1 ,2,3 = 1, (3a,a,a), a

c) "'1 = 3, (a,2a,2a), a * 0; /"2,3 = -1, (a,2a,a), a * 0;
2
d) "'1,2 = 1, (2a+b,a, -b), a2 +b * 0, /"3 = -1, (3a,5a,6a),a * 0;
e) . = 1, (a,2a,a), a * 0, "'2,3 = 2 3i, a(3 3i, 53i,
4), .a*O;
2
2
f) "'1,2 = 1, (O,O,O,a), a * 0; "'3,4 = 0, ~O,a,b,O), a +b * 0,
2 2
g) "'1,2 = 0, (O,a,b,O), a*- 0; "'3,4 = 1, (a,O,a,b), a +b * 0.

"'1

Operatori Iiniari

Capitolul3

b) "'1,2 = 1 ~i dim VA 1.2 = 1 * 2 = ordinul de multiplicitate al

valorii proprii '"

=1 ~ nu se poate diagonaliza.

27. FHnd dat ope ratvru I liniar inversabil U, sa se exprime

1
valo;-ile proprii ale lui U- ~i U2 in functie de valorile proprii '" ale lui
U . A..

25. Acelea~i cerinte ca la problema anterioara pentru

operatorii liniari:
a) U: ~3 ~ ~3, U(x) = (X2, X2+2x3, -X3) , x =(X1,X2,X3) E ~3;
b) U: X ~ X, U(x) =(3X1+2x2 -4X3, -3X1 -3X2 +2X3, 2X1+ X23X3);
c) U: X ~ X, U(x) = (-X2, X1).
R: a) "'1 = 0, (a,O,O), a * 0; "'2 = 1, (a,a,O), a * 0; "'3 = -1,(a,a,a), a * 0;
b) "'1,2,3 = -1, (2a,-2a,a), a *
c) "'1 = i, (a,ai), a * 0; "'2 = -i, (ai,a), a * O.

26. Fiind data matricea operatorului U: !R{3 ~ ~3 In baza

E={e1,e2. e 3}, sa se stabileasca daca aceasta matrice poate fi
adusa sau nu Ja forma diagonaJa, iar In caz afirmativ sa se scrie
aceasta matrice ~i baza in care matricea operatorului are aceasta
forma:

- 1 - 3 - 3J
[ 6
3
2
a)A = 3
5
3; b)A = - 5 - 2 - 2 .
[
-1 -1 1
-3 -2 0
R: a) F = {f1 = e1+e2+e3, f2 = e1-3e3,

=[~ ~ ~J;

h = e2+ 3e3},

28. Sa se stabileasca daca matricea A a operatoruJui liniar

U in baza E poate fi redusa sau nu la forma diagonala, iar in caz
afirmativ sa se scrie aceasta matrice ~i sa se determine 0 baza F
In care operatorul U are matricea diagonala:
1 1
1 -1
4
5
6
1

a)A

-1 -1
;b)A
1 -1 1 -]
1 -1

c)A

-1

- 3 - 8 -12 - 3
1
5
8
2
2
2
4
5

100 1
o 0 0 0
000 1
o 0 0 0
R: a) f1

=e1+e2, fz =e1+e 3, f3 = e1+e4, f4 = e1-e2-e3-e4,

2 0 0
o 2 0
B= 0 0 2

0
0
0

0 0 -2

b) nu; c) nu este diagonalizabila pentru ca dim V-A.=o = 2 * 3

= ordinul de multiplicitate a lui 'A = 0.

002

206

207

Operatori liniari
Capitolul3

Operatori liniari

29. Sa se determine 0 matrice C astfel incat matricea

1

B=CAC- sa fie diagonala, unde A =

R:

Capitolul3

l~ ~}

c)C ~ -

=l~ ~ -t)~ \

J=

R:

" (-1)" 0);

b)A" = (1_1211

1- 2"

b) B
(0,1,0,O)}.

0 2

-IY').

(-1)"

J=

31. Sa se Jordanizeze ~i sa se scrie baza Jordan pentru:

a)A=[~ !; ~];b)B=[~4 ~: ~ ~];.

6

-1

0 2
-1 -1

~l

1 .

1 1 0

0 1 1
0 0 0 1

= (12,4,0,0),

e3 ::: (4,3,2,0),

, un singur bloc Jordan;

={e1 ::: (2,-4,7,17), e2 = (1,0,0,0), e3 = (1,-2,1,-6), e4 =

0

1 1 0
, un bloc Jordan, doua celule;
0 0 1 1
0 0 0 1
0

1 1 0 0

c) J =

-1 0

1 1 0

0 0 0

' un sin~ur bloc Jordan cu

celula;

209
208

0
1

-i ;].

1 1 0

2- C

17

[3

R: a) B = {e1 = (B,O,O,O), e2
e4=(0,0,0,1)}.
1 1 0 0

~}

o 0 0 1

l~

-1

30. Sa se calculeze An unde:

1
0
1
a)A = ( -2
b)A = - 1 2
(
-1 -1

CAn=(1
)
0

OJ

0
1 0
o 0
d D1
0'
)
- 0
2

e)E=[20:

1 0

a A )
- 1- (-1)"

r~

singura

Capitolul3

Operatori [Link]

d) J

~r~

1 0

Operatori Iiniari

Capito!ul3

1 0

!O 0 2 1
(0 0 0 2

' un singur bloc Jordan cu 0 singura

celula;
1 1 0

e) J

'0

1 1 0

0 0

1 1

' un bloc jordan cu doua celule,

0 0 0 1
B= {e1 = (-2,2,1,2), e2 = (0,0,1,1), e3 = (1,2,1,-1),
e4=(1,1,0,0)}.

35. Sa se arate ca urmatorii operatori sunt unitari (binari,

ortogonali, det A = 1); U:C3 ~ C3 :

a) U(X1,X2,X3) =
32. Fie U:!R?2 ~ !R?, U(X1,X2) = (ax1 ' + PX2, yX1 + crX2), a,p,y,cr
E R. Sa se arate ca U este operator liniar ~i ca U este inversabil
daca ~i numai daca acr *- py.
33. Fie P multimea poliniamelor de orice grad cu coeficienti
reali ~i fie U, V, W:P ~ P, U(P(t = a1+2a2t + nantn-1,

...

V(P(t = aot + ~e+ +~tD+I, W(P(t = tP(t),

2
n+l
n
pet) ao + alt + ... + ant EP. Sa se arate cit

(~XI +(~i - ~)X2 _(~i + ~)X3,(~i - ~)XI +(-~)X3,_(~i +~)XI +

94X2 - (.i-94) x

3)

b) U(X1,X2,X3) =

iJ2)

iJ2
1
1
iJ2 iJ2
1
1
( 2 XI -2'x 2 + T X3'-2'X j +2'x 2 + T X3'T x l +T X 2

c) U(X1,X2,X3)=

a) U,V,W sunt operatori liniari peste (P, !R?);

b) UW-WU =V.
34. Sa se arate ca operatorii liniari urmatori sunt ortogonaJi:
.

a) U.

~ ~ ~

-J2

-J2

J2

2J2

, U(X1,X2,X3) - (-XI --X 3 ,-X 1 +--x 2 +

2
2
6
3
-J2 2 1 2
+-x -x --x +-x )
6 3' 3 I 3 2 3 3
210

(~Xl+ ~X2'~Xl+ ~X2'(:+~)X3).

36. Fie (C n, < ., . spatiu vectorial unitar ~i U un operator

unitar (liniar, ortogonal, det A = 1) astfel incat U este
diagonalizabil. Sa se arate ca exista 0 baza ortonormata Tn C n in
raport cu care matricea A este diagonala.
R: Vectorii proprii corespunzatori la valori proprii distincte
sunt ortogonali.
211

Capitolul3

Operatori liniari

Operatori liniari
37. Sa se arateca operatorul de la a) este diagonalizabi~ ~i
sa se determine 0 baza ortonormata corespunzatoare.

R: Valori proprii distincte. Baza canonica a lui (?

38. Sa SP. arate ca urmatorii operatori Iiniari sunt Rimetrici ~i
sa se determine baze ortonormate in care matricile lor sa fie
diagonale:

40. Fie Ao E Mn(nt) fixata ~i U:Mn(nt) ~ Mn(nt), U(A)

AoAAo, sa se arate ca U este operator simetric.
R: < U(A), B > Tr (U(A) B)
Tr AoAAo) B) Tr(Ao(AAo
B ::: Tr (AoA BAo) = Tr (A(Ao BAo ::: Tr (A . U(B ::: < A, U(B) >.

41. Fie (4-1 ,11, < ., .

a) U:~3 ~ ~3, U(X1,X2,X3) =: (11x1 -r 2X2 - 8X3, 2X1 +

2X2+10X3, -8X1+10X2+5x3);

= (17x1-8x2+4x3, -8X1+17xz-4x3,

-1

b) U: ~3 ~ ~3, U(X1,X2,X3)
4X1-4xz+11 X3).

Jf(t)g(t)dt

B;

=A,2 ::: 9, A,3 =27,

{(,k ,o,~ Js).c~, /Fs' 33s),(~ '~ ~ ,~}

39. a) Sa se arate ca urmatorul operator este autoadjunct:

U(X1 ,X2,X3) (3X1-ix2, iX1 + 3X2, 4X3)' U: ([3 ~ ([3 .

b) Sa se determine 0 baza ortonormata in raport cu care
matricea lui U este diagonala.

R: a) Se verifica < U(x), V> = < x, U(V) >, (\7') x,V

b) A,1 ::: A2 ::: 4, A,3 = 2,

B; {(~ ~, JI,o),(O,O'l)'(~' JI,o)}

spatiu euclidian cu < f,g >

Jf(t)g(t)dt =t Jf(t)g( -t)dt = < f, U(g) >.

I

-1

-1

42. Sa se arate ca f: IRl.n ~ IRl. este 0 functionala liniara; sa

se determine dim Ker f ~i coeficientii functionalei in baza E:
a) f(x) ::: X1+X2, n:::4, E = {(1,0,0,0), (1,1,0,0), (1,1,1,0),
(1,1,1,1)};
b) f(x) = X1+X2+X3+1, n = 3, [Link] {(1,1,1), (1,2,4), (1,4,16)};
c) f(x)::: X1 - Xz - X3, n = 3, E ::: {( 1,1 ,0), (1, 0, 1), (0, 1,1 ) } .
R: a) 3; (1,2,2,2); b) nu este liniara; c) 2; (0,-1,-3).

{(~,~ ,~),(~~+ ~),(~,~H)}

b) A,1

~i U: 4-1,1) ~ 4-1,1], U(f(t = f(-t), sa se arate ca U este

R: < U(f), 9 > =

A=AT.

B;

operator simetric.

R: Se verifica < U(x), V > = < x, U(V) > (\7') x,V E!J~? sau
a) A1 = 9, A,z = 18, A,[Link] -9,

Capitolul3

E ([3.

43. Sa se arate ca functionala f: ~n[X] ~ ~, f(P) ::: pea)

unde a este un numar real fixat, este 0 functionala liniara. Sa se
determine coeficientii acestei functionale in baza E = {1 ,x, ... , xn}

.~ b
F- 1
(x-a)2
(x-a)D}
aza - lf , x-a,
, ... ,
.
2t
n!
R: AE ::: (1 ,a,a2 , . .. , an)T; AF ::: (1,0,0, .. . ,O)T.

I In

44. Fie functia f: IRl. [X] ~ ~, unde IRl.[X] este spatiul vectorial
al tuturor polinoamelor cu coeficienti reali ~i sa se arate ca f este
functionala liniara:

212
213

Operatori liniari

Capitolul3
I

a) f(P) =

a) f: ~3 ---) ~, f(X1,X2,X3) == X1 + X2
3
b) f: ~ ---) \R{, f(X1,X2,X3) == X; + 3

JxP(x)dx;

c) f: ~ n ---) ~, f(X1 ,X2,... ,Xn)

c) f(P)

= fP(x

Capitolul3

47. Care dintre urmatoarelefunctionale sunt liniare i care

nu sunt:

JP(x)dx;

b) f(P):::

Operatori liniari

=X: + X2+. " +xn

d) f: ~11 ~ ~, f(X1,X2, ... ,Xn)

)dx.

= U1 X1 + U;ZX2+ ... +UnXn;

Uk

E~,

k::::l,n

45. Sa se stabileasca natura urmatoareJor sisteme de

functionaJe liniare fi: ~3 ~ ~, i= 1,2,3, X=(X1,X2,X3)
a) f 1(x) == X1 - X2 + 2X3
f2(x) = X1+X2+4X3
f3(X) = X1-X2+8x3

~3.

b) f 1(x) = X1- X2 - X3
hex) = X1+ X2+ 2x3
f 3(x) x1-5x2 -7X3
R: a) liniar independente; b) liniar dependente.

46. Sa se precizeze daca urmatorul sistem de functionale

liniare este liniar dependent sau nu:
a) f1(X) = 2X1 - 4X2 + X3
fz(x) == x1-13x2+3x3
hex) == 3X1+5x2- X3
[Link],f3: tw.3~ tw., x== (X1,XZ,X3) E tw. 3;

e) f: ~n

---)

~, f(X1,X2,X3,X1) = X1 - X2

f) f: ~2

---)

~, f(X1,X2) == X1 + 1

g) f: ~3 ~ IR{, f(X1,X2,X3) = X1 -2X2+3x3.

Pentru functionale care sunt liniare sa se scrie matricea
coeficientilor.
R: a) c) d) e) g) Oa; b) f) Nu.

48. Fie spatiul vectorial real al functiilor continue pe

intervalul [a,b], (4a,b], ~) i sa se arate ca In acest spatiu
b

functionala f: 4a,b]~ ~, f(h) = fh(t)dt, h

4a,b1 este liniara.

a
b

Sa se vada daca functionala f 1: 4a,bJ~ ~, f(h) = fh 2 (t)dt

a

este sau nu liniara.

49. Fie (40,1], ~) spatiu vectorial i fk : 40,11~ ~, k = 1,3, cu:

b) f 1(x) = X1 + X2 - X3+X1
f2 (x) == X1-X2-X3+X4
f3(X) == 5X1-XZ-X3+X1

a) f1(h)

= ffh(t)dt
a

f 1,f2,f3 : ~4 ~ ~, X = (X1,X2,X3,X1)
R: a) Oa; b) Nu.

~4.

b) f2(h)::: fh(t 2 )dt

a

c) f3(h) = h"(1).
214

215

Operatori liniari
Operatori liniari

Sa se decida care dintre functionalele de mai sus sunt

liniare ~i care nu sunt liniare.
50. Fie spatiul vectorial (2(IR?), IR?), unde 2(1R?) este multimea
functiilor derivabile pe IR? 2(1R?)

= {h: IR? ~ IR? I h derivabila pe IR?}, ~i

b) : 1R?3 x 1R?2 ~IR?, f(x,y) = 2X1Y1 + X1Y2 + X2Y1 + 3X2Y2 + 4X3Y3

+ 3X3Y1
2 1 01
~
3
R: a) A
{xER I f(x,Y)
V Y E~L}
( 0 -1 1); V

52. Tn spatiul vectorial (1R?4, IR?), in baza E {e1

(1,0,0,0),
e2 = (0,1,0,0), e3 = (0,0,1,0), e4 = (0,0,0,1)}, forma biliniara f(x,y)
are expresia f(x,y) = 2X1Y1 +X2Y1+X2Y2+3x3Y3+X4Y4+X4Y4.
a) Sa se gaseasca matricea corespunuzatoare functionalei
in baza aleasa.
b) Sa se gaseasca matricea corespunzatoare functionalei
biliniare in baza:
F {f1 = (1,1,1,1), h (0,1,2,1), f3 (0,1,1,0), f4 (1,0,0,2)}
4
c) Sa se gaseasca v = {xER I f(x,y) = O,Y} ~i sa se arate
ca este subspatiu allui R4.
d) Sa se aduca la forma canonica functionala patratica
asociata.

53. Aceea~i problema ca la 21 a,c,d) pentru functionalele

biliniare:
a) f: 1R?3 x 1R?2 ~IR?, f(x,Y) = 2X1Y1 + X2Y1 -X2Y2 + X3Y2.

V(x)

2 ' OJ
1 ~ 3 ; V = {xER 3 , f(x,y) ==
[3 0 4

Y E1R{2} ={O};

=2x~ + 2X1X2+3x1X3+3x2X3+4x;;
_12212

V(y) - -YI - 2Y2 + - Y3 , X - (X1,X2,X3) E IR? ,

2
4
Y

=(Y1,Y2,Y3) E IR?.

54. Se da matricea:

1 2 -1 1
-2 3 0 -3
A=
-1 0 0
1
1

a) Sa se scrie functionaJa patratica corespunzatoare;

b) Sa se aduca la forma canonica atat prin metoda Gauss
cat ~i prin metoda Jacobi functionaJa patratica.
R: a) V(x) = x; +3x; - 2X1X3+2x1X4+2x3X4,
x = (X1,X2,X3,X4)E 1R?4.
b) Metoda Jacobi nu se poate apJica, ~
0. Prin metoda
Gauss obtinem V(y) = y~ + y~ -y;, Y = (Y1,Y2,Y3,Y4) E1R?4.

55. Fie functionalele patratice:

a) V: 1R?4 xlR?4 ~ IR?, V(x) = x~ +3x; - 3x~ - 4X1X2+2x1X2 2X1 X3-2X1 x4-6x2X3-2x3X4.
217

216

{a(1,-2,-2) I a f'1R?}; nu ex:sta functionala patratica asociata.

b) A =

51. Care dintre urmatoarele functii:

a) f(P,Q) = P(1) + Q(1)
b) f(P,Q) = P(1)Q(1)
c) f(P,Q) = P(1) Q'(1)
sunt functionale biliniare in spatiul vectorial al polinoamelor de
orice grad?
R: a) nu; b) Oa; c) Oa.

fie f: 2(IR?) ~ IR?, f(h(t = h'(t). Sa se arate ca f este liniara.

Capitolul3

Capitolul3

Capitolul3

Operatori Iiniari

b) V: ~4 X~4 ~ ~, V(X) = 4X1X2 + X2X3 + X3X1.

Pentru aceste functionale sa se 9aseasca 0 baza in care
ele au forma canonica.
R: a) V(y) = yi - y~ +y;- y!, y = XG;
b) V(y) = = y~ - y; -y;; y = YG.

b) V(x) = 5xi - 4X1X2+3x; - 2X2X3 +x;, V: ~3 ~ ~.

Discutie.
R: a) ~,y > 0 ~i a,y >p2
b) ~o = 1, ~1 = 5, ~2 = 19, ~3 8. Toti determinanti pozitivi
implica pozitiv definirea.

57. Fie (X, ~) un spatiu vectorial de dimensiune n ~i fie

= 1, m, functionale lihiare pentru care exista XEX, x -:f:. 0

fi (x) = 0 ('if) i = 1, m. Sa se arate ca f1 ,f2, ... , fm sunt

astfel ca
functionale liniar dependente. De aici, sa se arate ca daca
fi:~n~~, i

= I,n,

sunt functionale liniare cu proprietatea ca este

XE~n \ {O}, astfel ca fi(x)

R a)

=0 ('if) i = I,n atunci f 1,f2,... , fn sunt liniar

dependente.

Capitolul3

A~(~

o 0l~
1

0
b) A= 0

56. S~ se studieze in ce conditii functionalele patratice

urmatoare sunt pozitiv definite:
a) V(x) = axi + 2PX2X1 + yx;, a,p,y ER, V: ~2 ~ ~.

fi :X~~, i

Operatori liniari

o1
o

-1,

"

L-

r1
B= 0 0
0)'
\0 0
(-1 5
I
B

~ l-24

2
2

~J
~J
1

59. Sa se arate ca f:~5[X]X~5[X]~~, f(P,Q) = Jp(X)Q(X)dx

-1

este 0 functionala biliniara simetrica pozitiv definita ~i sa se scrie

2
4
matricea ei in baza G {1,X,X ,X3,X ,X5}.

0
2

R: B = 3
0
2
5

0
2
3

0
2
5

0
2
7

2
0 - 0
5
2
2
0 - 0 7
5
2
2
- 0 - 0
5
7
2
2
0 - 0 9
7
2
2
0 - 0
7
9
2
2
0 - 0
11
9

2
3

58. Sa se arate ca f : ~n ~ ~n este 0 functionala biliniara ~i

sa se scrie matricea ei in baza canonica ~i in baza G;
a) n = 3, f(x,y) = X1Y1 + X1Y2 + X1Y3, G = {(1,O,O), (0,1,1),
(0,1,2)}
b) n = 3, f(x,y) = X1Y2 - X2Y3 + X3Y1, G = {91 = (1,2,3), 92 =
(1,2,0), 93 (1,O,0)}

60. Sa se arate ca functionala biliniara f: ~3 x ~3 ~ ~, f(x,Y)

= 3X1Y1 + 5X2Y2 + 9X3Y3 - X1Y2 - X2Y1 - 3X1Y2 - 3X3Y1 -3X2Y3 - 3X3Y2;
x = (X1,X2,X3), Y = (Y1,Y2,Y3), este simetrica ~i pozitiv definita.

218

219

61. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale

patratice:

Operatori liniari

Capitolul3
Operatori liniari

a) V: !R?3-)!R?.., V(X) = x~+4x;+x;+4x1X2+2x1X3,

X = (X1,X2,X3)E !R?..
b) V:!R?.4 -) !R?., V(X1,X2.X3,X4) = x~+x;+x~-2x~ - 2X1X2 +2X1X3
- X1 X4+ 2x2X3 - 4X2X4
c) V: ~4 -) ~, V(X1,XZ,X3,X4) = X;+X1X2+X3 X4
d) V: ~3-)!R?., V(X1,X2,X3) = 2 x;+x;+X;+3X1XZ+4x1 X3
e) V: ~3 -)~, V(X1,X2,X3) = X;+2X1 X3
V:!R?.3 -) !R?., V(X1,X2,X3) = 2 X~+18x;+8x;-12x1XZ+8x1X327x2X3
.
R: a) V(Y1,Y2,Y3) = Y~-Y;+Y;
b) V(Y1,YZ,Y3) = Y;-Y;-Y;
c) V(Y1,Y2,Y3,Y4) = y~-y;+y;-y~
f)

d) V(Y1,Y2,Y3) = Y~-Y;+Y;
e) V(Y1,Y2,Y3) = y;+y;-y;
f) V(Y1,Y2,Y3) = Y~-Y;+Y;

62. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale

patratice,
specificandu-se
transformarile
care
realizeaza
reducerea.
a) V: [R{3 -)[R{, V(X1,X2,X3) = x ~ +5x; -4x ~ + 2X1X2 -4X1 X3

Capitolul3

c) V(Y1,YZ,Y3,Y4) = y~-y;+y~, X1 = Y1 - Yz - Y3, Xz = Y1+YZ-Y4.

X3 = Y3, X4 = Y4
63. Sa se reduca urmEitoarele functionale patratice la forma
canonica, specificandu-se ~i baZ8 in care este scrisa forma
canonica:
a) V: !R?.3 -) ~, V(X1,XZ,X3) = xi-x;- 2X1XZ+X2X3
b) V: !R?.3 -) ~, V(X1,X2,X3) = x~ +2x; +5x; +2X1A2+"'-X2XJ

c) V: !R?.3 -) !R?., V(X1,X2,X3) = X1X2+X2X3+ X3X1

R: a) V(Y1,Y2,Y3) =

yi-y;-y;,
Jj

B={(1,0,0), (1,1,0), - -(1,1,2)},

3
b) V(Y1,YZ,Y3) = Y~-Y;+Y;,
B={(1,0,0), (-1,1,0), (2,-2,1)},
c) V(Y1,Y2,Y3) = Y~-Y ; -Y ~,
B={(1,1,0), (-1,1,0), (-1,-1,1)}.
64. Sa se determine valorile reale ale parametrului real a
pentru care functionala patratica V: !R?.3 -) [R{ este pozitiv definita.
a) Vex) = 2x;+x;+3x;+2aX1X2 + 2X1X3;

+x; +5x i +2aX1X2 - 2X1X3 + 4X2X3;

b) V: !R?3-)!R?.., V(X1,X2,X3) = 4x~+x;+xi - 4X1X2 +4X1X3- 3X2X3

b) Vex) = x~

c) V: !R?4-)!R?.., V(X1,XZ,X3,~) = X1X2 + X2X3 + X3X4 + X4X1

R: a) V(Y1,Yz,Y3) = Y~+Y;-Y~,
3
S
3Y2-Y3
Y3
X1 -- 6YI- 2Y2+ Y3 ' 2
X =
X =6'3
3

c) Vex) = xi+4x;+x;+2ax1x2 + 10X1X3 + 6X2X3;

d) Vex) = 2xi+2x;+x;+2ax1x2 + 6X1X3 + 2X2X3;

R:a)aE (- '7,'7}b)aE (-*,o);C)aE<l);d)aE<l)

b) V(Y1,yZ,Y3) = Yi+Y;-Y;,
XI

YI + 2Y2
2
' X2 = Y2 +Y3, X3 = -Y2+Y3
220

65. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale

patratice prin metoda transformarilor ortogonale, V: !R?.3 -) !R?..
a) V(X1,X2,X3) = 4x;+4x~+4x; - 4X1X2;
221

Operatori Jiniari

Capitolul3

Capitolul3

Operatori Iiniari

V: ~4~ ~
b) Vex) = 2X1X2 + 3X1X3 + XzX3, V: ~3 ~ ~
1 2 2 1
R. a) V(y) = y 2I +_y
+y _ _ y.2
4 2 3 17 4'
66. Sa se reduca la forma canonica urmatoarele functionale
patratice prin metoda transformarilor orto90nale i sa se determine
baza corespuilz8~oare:
a) V: ~3 ~~, V(X1,X2,X3) = 6x i +5x; +7x; -4X1X2+4x1X3,
b) V: ~3 ~~, V(X1,X2,X3)

=x~+x;+x; +4X1X2 +4X2X3+4x1 X3

c) V: ~4 ~~, V(X1,XZ,X3,'4) = 2X1X2 - 6X1X3 - 6X2'4+2x3X4

d) V: ~4 ~~ , V(X1,X2,X3,X4)
2X1X2+2x1X3 + 2X1X4 + 2X2X3
+2X2X4 + 2X3X4.
R: a) V(Y1,Y2,Y3) = 3y~+6y;+9y;,

111

B = {-(2,2,-1), -(-1,2,2), -(2,-1,2)}

333
b) V(Y1,Yz,Y3) = -y~-y;+5y;,
1
1
1
B = {-Ii (1,0,-1), J6 (-1,2,-1), Jj (1,1,1)},
C)V(Y1,Y2,Y3,Y4) = -2yi +2y;+4y;-4y;,
1
1
1
1
B= {-(1,1,1,1), -(1,-1,-1,1), -(-1,-1,1,1), -(-1,1,-1,1)}.
222
2
d)V(Y1,Y2,Y3) 3y~-y;-y;-y;,
1
1
1
1
8 = {- (1,1,1,1), r;:; (1,0,0,-1), ~ (-1,2,0,-1),
r;; (-1,-1,3,-1)}.
2
-v2
-v6
2-v3
67. Sa se aduca la forma canonica folosind metoda Jacobi
i sa se scrie baza corespunzatoare formei canonice pentru
urmatoarele functionale patratice:
a) Vex) = x;+4x;+5x; + 4X1X3 - 4X1~ + 8X2~ -2X3~,

222

1
1
G = {g1 = e1, 92 = 4 ez, 93 = -2e1 + e3, 94 = 17(-8e1+ez+3e3e4)}, unde E = {e1,e2,e3,e4} este baza canonica iar y = XG;
b) Pentru a putea aplica metoda Jacobi se face schimbarea
de variabile:
X1 = X'1 + X'2, X2 = X'1 - X'2, X3 = X'3, Vex) = 2x':-2x'; + 4X'1X'3
+ 2X'2 X'3, V(y)

92= -2"e 2 , 93 =

21222
= 21YI2 Y2 -3Y3'

e2

cu Y

= XG,

= { 91 = 21 e1,

2e 3

3 e1 -3-3'

68. Sa se aduca la forma canonica, prin transformari

orto90nale, urmatoarele functionale patratice:
a) Vex) = 5x~- 4x1 x3+6x ;+4x;, V: ~3 ~ ~;
b) Vex) = x;-x;+3x;-3x;+8x3X4, V: ~4 ~ ~.

R: a) A1 = 2, Az

= 5,

A3 = 8, V(y) = 2y:+5y; +8y;, pozitiv

definita, transformarea orto90nala are matricea:
C

=j(~ ~
2 -2

-:J;
1

b) A1 = 1, A2 = -1, A3 = 5, A4 = -5, V(y) = y~-y; +5y;-5y~.

69. Sa se aduca urmatoarele matrici la forma canonica i sa
se scrie matricea transformarii:

223

Operatori liniari
Operatori liniari

Capitolul3
e) B

1
0

a)A=

c)A =

-1
1

10

-4
R: a) B

-6

[11-26

2 -5 1
2 -1 3
2 -2 2
2
; b)A=
-1 3 0
2 -5'
-5 2
1
2 -5 1
3
0 3
2 0 2 -2
2\
1
0 -5 -3 0
1
-41; d)A
2 -3 0 -4
6)
3
-2 0 -4 0
-1

l:

2/3

-3 /20

=C-1AC = 0

C- AC

0 2

c=

0 0
0 0

0 0

-116 0 0

o ' c=

(~

0
6

~) , C' ~ ~r~
3l

0 18

d) B

-115

-5

~ I r~
I ..

j'

.. J

1 I 18)

= C-'AC =

-1

1 0

112

=C- 1AC =

0 112

c) B

=C- 1AC =

~} e)A~

=0

b) B

Capitolul3

(~

oOJ ,C-

0 -2

1
-1
3
3/2 5/2
0
- 201 3
1 2 -5 1
0 -6 12 0
0 0 1 0
0 0 0 1
2
1
-2

-:2)

r-

Ji

-~/2J

_1 1 - -.fi I 2
-f3 1 -.fi12 --f312

225
224

-2

0 -5
0 0

-115 - 2
18
0

Capitolul4

Principiul contractiei

Principiul contractiei

4.1. Notiuni teoretice

Capitolul4

Principiul contractiei

Dar c = sup A deci c ~ fCc), adica c EA.

Sa aratam l?i inegalitatea inversa, c ~ f(c).
Deoarece f este crescatoare, rezulta f(c) ~ f(f(c, adica f(c)
EA l?i deci f(c) ~ ~up A =c.
Al?adar f(c) =c l?i deci fare cel pu1in un punct fix.
2. Fie G c {f: ~ ~~ i f(x) = ax+b, a,b E~, a*-O }.
Presupunem ca:
1) (\I) f,g E G ~ fog c G;
2) (\I) f E G ~ f1 E G;
3) (\I) f E G ~ C:3)Xt E ~ astfel Tncat f(xt) = Xt

Definitie:
Fie (X, d) un spatiu metric. 0 aplicatie' T:X ~ X cu
proprietatea ca exista un numar real 'A E 10,1) astfel Tncat d(Tx, Ty)
~ 'Ad(x,Y), (\I) x,y E X, se numel?te contractie. Numarul real 'A se
numel?te coeficient de contractie.
Teorema de punct fix (Principiul contractiei)
Pentru orice contractie TX ~ X exista un unic punct Xo EX
astfel ca Txo = Xo
Punctul Xo din teorema anterioara se numel?te punct fix al
aplica1iei T.

Atunci exista Xo E ~ astfel Tncat f(xo) = Xo (\I) fEG.

Solutie:
Fie f ~G. Din 2) rezulta f1EG, iar din 1) f 0 f1EG deci 1REG.

(:3) a,b ER, a*-O astfel Tncat f(x)

i)
a = 1 ~ b = 0, deci f =1R
b
ii)
a*-1 ~ Xt = - - .
I-a

Fie acum f,g EG \ {' ~}. Atunci (:3) a,b,c,d E~, a,c *- 1 astfel
Tncat f(x) =ax+b l?i g(x) =cx+d, deci:
f1 (y) = Y - b , g-\y) = y - d (\I) Y E ~
a
c
Notam h = f1 0 g-10 fog
Avem hex) = (f1 0 g-10 f)(cx +d) (f1 0 g-1)(a(cx+d)+b)

4.2. Probleme rezolvate

1. Fie f:[a,b] ~ [a,b] monoton crescatoare. Atunci f admite
eel putin un punct fix.
Solutie:
Fie A = {x E[a,b] I x ~ f(x)}. Evident a ~ f(a) deci a EA, A*-<D.
Fie c = sup A. Cum c ~ x (\I) x EA l?i f este crescatoare,
rezulta f(c) ~ f(x) ~ x. (\I) x E A, deci f(c) este un majorant al
mul1imii A.
226

=ax+b, XE~.

(acx + ad + b - d) = ~ (acx + ad + b - d _ b) = x + ad - cd + b - d
c
a
c
ac
Din 2) l?i 3) rezulta ca hEG l?i deoarece coeficientul lui x
.) b'
ad - cd + b - d = 0 <=> -b- = - d .
este 1 , d In I 0 tlnem
.
ac
I-a I-c

=r

227

Principiul contractiei
f(Xf)

Dar
g(

Capitolul 4

= x f <=> x f =

x )= x <=> x
g

_b_}
1- a --..... x

d
-;
=l-c

X1 == f(xo)

= xg

'

Deci g(xo) Xo (V) gEG unde Xo xf!?i fEG \ {1~}, fixata.

Folosind principiul Gontractiei, sa se afle radacinile raale ale
ecuatiilor urmatoare:
3
. a) x +12)( -1 = 0, cu 0 eroare mai mica decat 10-4
3
b) x +4x -1 = 0, cu 0 eroare mai mica decat 10-5

Solutie:
a)

Fie

g:~~~,

g(x)

x3

+12x -1

:::::>\\x _a\\~_I_.
. n
72 n

_a.,,~

IIXIII

1
1- 72

=_1_._1 __ <10-4 :::::> n > 1,5758

72 n- 1 71.12

__1

_= 1
=0,1630151.10-4<10-4
71.]2 61344
1
144
:::::> a =X2 = f(x1) = 1
=
3 == 0,0832851.

=>n=2!?i\\x

=> 0. +120. -1 =
Fie f:[O,11

<=> 0.(0.2 +12)

g(l)=12
O. Cum g'(x) = 3x2

~ [0,1],

f(x) =

= 1 <=> a =

0. + 12

x +12
f(a) = a => a punct fix allui f.

lipschitziana cu k =

(V)

xE[O,1]

=> f este

1~ E(0, 1), pe [0,11 => f contractie pe [0,1].

Aplicam principiul contractiei: 3! x*

a = lim xn cu Xo 0 !?i Xn+1 f(xn).

=a punct fix astfel incat:

Eroarea fa pasul n satisface inegalitatea:

kn
II n - 0.1/ ~ 1 _ k

IIxo - xIII

1+12

b) Fie g: ~ ~ ~, g(x) = x3 + 4x -1.

g(O) = -I} => g(O) . g(1) < 0 => (3) aE(O,1) astfel incat
gel) = 4
g(a) = O.

g'(x)
3~ + 4 > 0 (\I) XE ~ => aE(O,1) este solutie unica
pentru ecuatia g(x) = O.
a? + 40. -1 = 0 <=> 0.(0.2+4) = 1 <=> 0.= 2 1
a +4
Fie f:[0,1]

Sa aratam ca f este contractie pe [0,11.

1f'(x)I=I(x2-:;2)2 1~1~2 =.;2=k .

- +12
122

=> g(O) = -I} =>

+12> 0 (V) XE~, rezulta ca aE(0,1) este solutie unica a ecuatiei

g(x) = O.

=f(O) = ~
iar k = _1
12 '
72

J.

g(0)g(1)<0 => (3) aE(0,1) astfel incat g(a)

n~""

Capitolul4

Principiuf contractiei

~ [0,1], f(x) =

21

x +4

f(a) = a :::::> a punct fix allui f

< ~ =! = k
\f'(x)\ = (X2 2x
+4)2 - 16 8
:::::> f este lipschitziana cu k =

(V) xE[0,1]

.!..
8

E(0,1) pe [0,1] => f este

contractie pe [0,1].
Aplicam principiul contractiei: 3! x* = a punct fix astfel incat
a = lim xn cu Xo fixat i Xn+1 = f(xn).
n~oo

Pentru Xo = 0 avem X1

=f(xo) =f(O) = 41 =0,25

228
229

Principiul contractiei

I x n -a I

Capitolul4

n
~--

1- k

Ix

I -- _.
1 __
1 ._=
1

-x
0

Sn

1 4
1-8

1
<10 -s
7.4

so-I.

In-

-all~

IIxs

1
') =0,87193.10-5 < 10-5

8 kS

X1 = 0,25 ~ X2 = f(X1) = 0,246153 => X3 = f(X2) = 0,246269

X4 = f(X3) = 0,246266 ~ X5 = f(X4) = 0,246266.
Se poate afirrna deci, ca singura radacina reala a ecuatiei
X3 + 4x -1 = Oeste 0,246266, cu 0 eraoare < 10-5 .

Fie a =

V2 cu ase zecirnale exacte.

4

V2 ~ a? = 2 ~ a = 2 ~ 30. = 20. + ~ =>

0. 2

f '(x) =

:2 ]=

3x

~ a = ![(p-1)a+~J
p
apt

Fief:[~,oo) ~ [Va,oo),f(x)= ~[(P~1)X+ X=-I)'

=a, adica a este punct fix pentru f.
Sa aratam ca f este contractie pe [PJa, 00) .
Deci f(a)

contractie pe

~ a este punct fix allui f.

3

[PJa, 00) .

Aplicand principiul contractiei, rezulta ca 3! x* = a punct fix

astfeli'ncat a = lim xn ' Xo = a i Xn+1 = f(xn).
o-+co

Punem conditia ca eroarea la pasul n sa fie majorata de

~ f lipschitziana cu k = %E(O, 1) ~f contractie pe [V2, 00).

Aplicand principiul contractiei, rezulta ca 3! x*
astfeli'ncat a = lim xn ' Xo E [V2,00) i Xn+1
n-+oo

230

a P-

2_~ = 3.(1- 2) ~ 2 == k
3

=> f este lipschitziana cu k = P -1 E (0,1) ~ f este

~ [V2,00), f(x) = k[2x + :2]

~[2a +

-~
~ po. = (p -1)0. + _a_1
P 1

a p-l P-1[
a] p-1
P - p.
~ = -p- 1- xp ~ -p- = k

f(a) =

PJa => a P =a ~ a =

CU 0

,
_ p-1
f (x) -

0. 2

~ a=![2a+~J
3
0.
Fie f: [V2,00)

=f(X1) = 1,259928, X3 = 1,259921 =X4.

Fie a =

~a=x5

4. Sa se afle valoarea lui

Solutie:

+~]
=
122
,

5. Sa se afle valoarea lui Va, a > 0, p ;::: 2, p E ~*

eroare rnai mica decat EO.
Solutie:

28 + 1 = 4 93409
InS
'

~ n = 5 i

Capitolul4

Alegand Xo = 1,2 obtinem X1 = f(xo) = ![2 4

3 '
1,262962. X2

lOS

~n>

Principiul contractiei

=f(xn).

=a

punct fix

IIX n

all

~ ~ IIxo 1-k

XI II

EO.

~ (p - 1) n . IIa ~ xIII < EO.

p_
p

Din conditia precedenta se determina n, iar a == x n, care se

Xo a i Xn+1 = f(xn).
determina prin iteratii tinand cont

ca =

231

Capitolul4

Principiul contractiei

Solu~ie:

6. Utilizand principiul contractiei, determinati radacina

ecuatiei 2- Ig x - x = 0 cu trei zecimale exacte.

Fie g: ~ ~ W?, g(x) = x3 + X - 1000

g(9) = -262}
_
~ g(9) . g(10) < 0 ~ (:3) aE(9,1 0) astfei incat
g(10) =:0

Solu~ie:

Fie g: (0, oo) ~ ~, g(x) = 2- !g x - x

gel) = I
}
.
~ g(1) . g(2) < 0 ~ (:3) aE (1,2) a stfe 1 incat
g(2) = -lg2
g(o,) =

o.

g'(x) = __
l_.l_l< 0 (V) x > 0
19lO x
unica pentru ecuatia g'(x) o.
2-Ig a - a = 0 <=? a = 2 - Ig a.
Fie f: [1 ,2] ~ [1,2], f(x) = 2 - Ig x
f(a) = a ~ a este punct fix pentru f.

aE(1,2) este solutie

rex) =
k=

I-_I-.ll ~
Inl0 x

_1_ <! = k
inlO 2

~ f este lipschitziana cu

Capitolul4

Principiul contractiei

g(a) = O.
g'(x) = 3x2 +1 > 0, (V) X Eli.=> Ecuatia g(x) = 0 admite
solu\ia unica a~(9,10) .
Avem deci 0.3 + a - 1000 = 0, ecuatie care poate fi pusa sub
diverse forme, de exemplu:
0.= 1000 - 0.3
(1)
(2)
sau a = \1'1000 - a
1000 1
sau 0.= - -(3)
2

0.

Cea mai convenabila forma este (2) deoarece putem defini

f: [9,10] ~ [9,10], f(x) = VlOOO-a pentru care:

~ E (0,1) pe [1 ,2] ~ f este contractie pe [1,2].

f '(x) = -

Aplicand principiul contractiei, rezulta ca 3! x* = a punct fix

allui f astfel incat a = lim xn cu Xo E [1 ,2] ~i Xn+1 = f(xn).

~ < _ 1_ = k

33 990 2

~ f este lipschitziana cu

n~",

Pentru Xo = 1 obtinem f(xo) = X1 = 2-lg 1 = 2.

X2 = 2 - Ig X1 = 2 - Ig 2 = 1,6990
X3 = 2 - Ig X2 = 1,7698
X4 = 2 -Ig X3 = 1,7520
X5 = 2 - Ig X4 = 1,7565
X6 2 -Ig X5 1,7554
X7 2 - Ig X6 1,7556
Astfel, radacina cautata este x == 1,755

=
=

=
=

k = _1_ E (0,1) pe [9,10]

290

n ~oo

Xo = 10 => X1 = f(xo) = V990 = 9,96655 => X2 = f(X1) =

9,96666 ~ X3 = f(X2) = 9,9666 => a == X3 = 9,9666 cu 4 zecimale
exacte.

-_ (1 +

Sa se arate ca aplicatia T:

Xl - X2

+ X2) este
'Xl
3

t
con trac,le

punctul fix.
232

~ f este

contractie pe [9,10].
Rezulta conform principiului contractiei ca :3! x* = a punct fix
astfel incat a = lim xn cu Xo = 10 !?i Xn+1 = f(xn).

8.
7. Sa se determine cu 4 zecimale exacte radacina ecuatiei:
'
x3 + x =1000

(V) xE[9,1 0]

290

233

~2~1R?2,

. apol. sa

~I

V.

se

T(X1,X2)

determine
.

Principiul co::n~tr.:::a::ct~ie::.:.i_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _C_a-,p-,i_to_lu_I_4

Principiul contractiei

Solutie:

~(XI

~2

te spatiu metric complet cu distanta dX1,X2), (Y1,Y2

x 2 )}

I (X 2

'! = (Y'I,Y~)

I
~2
Av m:

CU

X =1= Y

(0,1) asual incat (V) x

=(X1,X2),

~i Ty = (1+ Yl -Y2, Yl +Y2).

\

~
- 4 (x

J(I ,XI ;X2 -1- YI ;Y2)' +(XI ~X2 -1- YI ~Y2r =

zult~

X + y)
9 + 3x + 3y2 + x 2y2

~_

>

-Y2)Y +[(X I -YI)+(X 2 -yJf ==

J(X 1 -YI)2+(X 2 -Y2)2 ==

= J2
E
3

(0,1)

Fie f(x,y) = -

~d(X,y)~

~i se obtine d(Tx, Ty) = kd(x,Y) de unde

d(l x, Ty) ~ kd(x,Y) ~i deci Teste contractie.

Cum Teste contractie rezulta ca T are un punct fix

.
UniC

Xo

adic Txo Xo, Xo E jffi2. Determinarea acestui punct se face printr-o

metoda interativa ~i in final Xo = lim Tn(x) E [lt2.
n.... c:o

Txo

_ _ (x -2 y)(
y)

=Xo cu Xo =(X01, X02)

3
I I 01 ...QL == X 01 3 + x 2 == 6x 2 => x 2 == -5
_ (6 3)
1
~xo--.
,
6
5'5
{ XOI
'() - X ~ X == 2x ~ X ==3
- 02
I
2
I
5
XX

Ix _ I~ _

+Y
9 + 3x 2 + 3y2 + x 2y2

Y4

x+y
2

(3 + x )(3 + y )

2+
/Max f(x y)1 =
4
'

,avem

+ IMax f(x, Y)I, x,y

[It.

~i k < 1 atunci f este contractie.

Determinam extremele lui f, rezolvand sistemul:

ar
_
_ x 2 +2xy-3 =0
ax(x,y)-O
(3+X2)(3+y2)
{X2+2XY=3~

::Ie
_Vi

(x, y) = 0

y + 2xy - 3 = 0
(3+X2)(3+y2)

Oy

y + 2xy = 3

~x=y

Pentru x y ~ 3x
3 ~ x = y = 1.
2
Pentru x = -y ~ _x = 3 (Imposibil)

2
f( 1,1) = - 16

234

x+y
<~
(3 + x 2 )(3 + y2) - 4

I~ + f(x, y)1 ~ I~ + Max f(x, y)1 =

Daca

-4-

Pentru x,y - 0 => 4

= 1 J[(X I -YI)-(X

=-

sa avem d(Tx, Ty) ~ k d(x,Y).

Tx - (1+ Xl -X 2 Xl +X2)
3
'
3
d(Tx, Ty)

= Jl

9. a) Sa se arate ca aplicatia T: ~ ~ ~ definita prin

t'
T(x) 3x + -1- este 0 contrac,le.
4
3+X2
b) Sa se gaseasca !)unctul fix al lui T.
Solutie:
Pe R avem distanta d(x,y) = Ix-YI.
3x
1
3y
1 I
d(T(x), T(y IT(x), T(y)\
4+ 3+X2
3+y2-1=

-Y2)2

Tete contractie daca :3 k

Capitolul4

=-"81 => 13"4 + f( x, y)1~

235

2/

"43 -"81 ="85 < 1

Capitolul4

Principiul contractiei

f( -1 ,-1) =

16 ="8 =>

13

4 + f( x, y) ~

21

4+

11

::: ~(U-Ul)2 +(V-V 1)2 +(w-w1i.

Sistemul dat este echivalent cu:

81 = 8 < 1

La frontiera domeniului lui f, Il~?, avem:

lim f(x,y) 0
lim f(x,Y) .

= =

X ~-OO

y-+->

luand deci k =

< 1 rezulta ca d(T(x), T(y

d(x,y), deci Teste contractie ~i atunci are un unic punct fix Xo cu

T(xo)::: Xo.
3xo
1
3
2
T(Xo ) =Xo => - + - - 2 =Xo => x 0 + 3x -4 =0 => (xo-1 )(x 0
4
3+xo
+ Xo +4) = 0 => Xo = 1 EIR? (celelalte doua radacini sunt complexe) .
A~adar punctul fix al lui Teste Xo
1.

10. Folosind principiul contractiei, sa se arate ca sistemul

de mai jos are solutie unica:

u='!'u-'!'v+'!'w-l
342

l
v

= - '2 u + '5 v + '2 W + 2

. 5

IIAII

/L a~ = ~ ~~~~ < 1 =>

putem

aplica

metoda

aproximatiilor succesive ~i ajunge la solutie.

11. Sa se determine radacina reala a ecuatiilor cu 0 eroare
s::: 10.3

a) x + 15x -2 ::: 0 pe intervalul [0,2] ~i pe intervalul [0,1];

b) x 5 + 10x -1 = 0 pe intervalul [0,1].
Solutie:
3

a) Fie f:[O,2] ~ ~, f(x) ::: x3 + 15x -2, f'(x) = 3x2 + 15 > 0 =>
conform ~irului lui Rolle, ecuatia f(x) = 0 are 0 singura radacina
reala. Cum f(0)f(1) -28 < 0, rezulta ca aceasta radacina a E [0,1]
c [0,2].

Notam T(x):::
-)0

~3 ~i pentru x =( U,V,W}E~3

1
1
1
1
1
1
1
1
1
)
T(x) ( -u--v+-w-l--u+-v+-w+2 -u--v+-w-2
3
4
2
'2
5
2
'5
3
2
Daca aratam ca Teste contractie atunci T are un punct fix
unic Xo = (uo, Vo, wo) astfel ca T(uo, vo, wo) ::: (uo, Vo, wo) ~i deci
sistemul din enunt are solutia unica (uo, vo, wo).

sau x::: Ax+b cu

x3 + 15x -2 = 0 => x =

Fie aplicatia T, definita ca T: ~3

11

111
w=-u--v+-w-2
532
Solutie:

ft

X--j-+CC

y->+co

=> max f(x,y) =

~j\i r~IJ
( ~J ~ rl!_3~ -{_! H
.!.j\W l-2
1

in CO:1cluzle, maximul global al functiei f(x,y) este valoarea

Capitolul4

Principiul contractiei

In IR? avem dlstanta d(x,y)

=d(u, V, w), (U1, V1, W1) =

236

Avem:

22
, T:
x +15

""2 = sup IT (x)1 =

OSxs2

Notam g(x)

2 .
x2 + 15

~~

sup
OSxs2

IR?, ecuatia devenind T(x) ::: x.

2 4x
2'
(x + 15)

2 4x
2'
(x + 15)

237

Principiul contractiei
g'(x)

Capitolul4

= 4(X2(X2- +15)2
2x + 15) >

crescatoare => A.2 =

(\7') XE IRS. => g(X) este

Notand T(x) =

aplicat,ie

X4

361

A.

()Sx~i

x3

= suplT (x)1 = 4 sup -;--4

OSxsl

64

~ =>
361

2
15

=> d(xo X1) = I Xo+X11

'

2. _8_. ( ~)~
15 361

0,0073338 => n > In(0,0073338)

In( 0,02216)

~x

--2 .

+ 10)

x 2 (30 _ x 4 )

=> g'(x)

361

< 10-3

= 1,29 => a

:::: X2

=2.
15

sup g(x) = g(1)

= -1

121

=> A.:: _ .
121

Pasul n se afla din conditia d( x o, Xl ) An < 10-3.

,
1- A.

=> (002216)" .
"

= T2(XO) = T2(0)

4
2 ' g'(x) =
4
2 =
=> x = VJo
(x 710)
(x +10)
0 pentru x E [0,1] => 9 este crescatoare pe [0,1] =>

Notez g(x} =

Osxsl

Luam Xo = 0, X1 = T(xo)::

OSxsl

X3

Pentru a afla pasul n la care ne oprim in procesul de

aproximatie punem conditia:
d( Xo , XI) '\II-n <
_ S
I-A.

::

~
1
1
121 ( 4
Luand Xo = 0, X1 :: T(xo) = - => - . -

10

10

)n < -1- =>

117 121
1000
(0,0330578)n < 0,009669421 => n > 1,36 => n ~ 2 => a == X2 :: T(X1)
= T (_1 ) =
1 == 9 99 x 10-5 .
10
10010
'

2
4 + 15 3

2
ecuatia devine T(x) = x, deci a este
+10

punct fix pentru aplicatia T: IRS.-t ~.

~.

A.1 = sup IT (x)f= 1T'(1)1 = _1 .

A. = A.2 =

Capitolul4

Principiul contractiei

1
n
-=>
-2-1 (-l )
< 10-3 => 0015625 n <

64
15 64 64
'
=> n > 1
~
- 2
0,0073828 => n > In(0,007382)
In(0, 01564)
,18 => a = X2 - T (0) 2

4 + 15 3

b) Fie f: IRS. ~ IRS., f(x) = x5 +10x -1. Cum f '(x) = 5(X4 +2) > 0
rezulta ca ecuatia f(x) = 0 are 0 singura radacina reala a. Cum
f(0)f(1) = - 10 < 0 rezulta ca a E(0,1).
x 5 +10x-1

=O::>

X4

+ 10

238

4.3. Probleme propuse

1. Folosind principiul contractiei, sa se determine cate un l}ir
de iterare pentru determinarea radacinilor reale ale ecuatiilor:
a) sin x + cos x - 4x = 0
b) x - sin x

= .!..4

c) x5 - 3 0
d) x 3 -x-1=0
e) sinx=10x-1

239

Capitolul4

Principiul contractiei
Indicatie:

a) f(x) =

! (sin

4
Xn+1 =f(xn);

b) f(x) =

= Vx

e) f(x) =

COLECTIV-CATEDRA
DE MATEMATICA

Culegere de probleme, BUGurel?ti, Lito ASE,

1986

3 zecimale exacte;
3
~r:;
-4)' Xo ~ ?v3 , Xn+1 = f(xn);
x

2.

CREANGA, I.,
REI SCHER, C.

Algebra liniara, Bucure!}ti, Editura Didactica

Pedagogica, 1970

3.

GALBURA, GH. ,

Introducere In
Tehnica, 1969

4.

LEFORT, G.

Exercises d'algebre et analyse, Paris, Dunod,

1968

5.

MIHALY, M.,
MOSCOVICI, E.,
VARBAN,L.

Culegere de probleme
Bucurel?ti , Lito ASE, 1981

de

6.

POPESCU, I.,
$TEFANESCU, D.,
BLIDEANU, D.

Probleme de algebra liniara,

T ehnica, 1986

Bucure~ti,

7.

PROSCURIAKOV, IV

Sbornic zadaci po lineinoi alghebre, Moscova,

Editura Mir, 1970

8.

RADU, C.1.

Algebra
liniara,
geometrie
analitica
diferentia/a, Bucure!?ti, Editura ALL, 1996

9.

REZA, F.

SpatH lin iare , Bucure!}ti, Editura Didactica !}i

Pedagogica, 1973

10.

$ERBAN,R.

Algebra liniara, Bucure!}ti, Editura UNEX, 1998

11.

UDRI$TE, C.,
RADU; C.,
DICU,C.,
MALANCIOIU, O.

Probleme de algebra, geometrie i ecuatii

diferentiale, Bucure!}ti, Editura Didactica l?i
Pedagogica, 1981

+1;

-~ (1
10

1.

+ sin x este contractie. Pentru Xo = 1,2 obtinem

X5 = 1,172. cu
1
c) f(x) = - (4x +
5

d) f(x)

BIBLIOGRAFIE

x + cos x) este contn3ctie, Xo arbitrar i

+ sin x), Xo

E~,

Xn+1 = f(xn).

2. Sa se determine radacinile reale ale ecuatiilor urmatoare:

Utilizand principiul
contractiei,
3

a) x -12x-5=0
cu doua zecimale exacte
3
2
b) x -2x -4x-7=O
cu doua zecimale exacte
c) 2x - cos x = 0
cu trei zecimale exacte
Raspuns:
a) 0,42
b) 3,62
c) 0,450

24.0

241

algebra,

BUGure!}ti,

~i

Editura

matematica,

Editura