Capitolul 3

Spaţii vectoriale

3.1 Spaţii vectoriale. Propriet¼

aţi şi exemple
De…niţia 3.1.1 Fie (K+; ) un corp comutativ şi V o mulţime nevid¼a. Spunem c¼a
V este un spaţiu vectorial peste K dac¼a pe V sunt date dou¼a operaţii, una intern¼a

+:V V ! V; (x; y) 7! x + y

şi una extern¼a

:K V ! V; ( ; x) 7! x
care satisfac urm¼atoarele condiţii:

SV1 : (V; +) este grup abelian;

SV2 : (x + y) = x + y; 8 2 K; 8 x; y 2 V ;

SV3 : ( + ) x = x + x; 8 ; 2 K; 8 x 2 V ;

SV4 : ( x) = ( ) x; 8 ; 2 K; 8 x 2 V ;

SV5 : 1x = x; 8 x 2 V (1 2 K) :

Elementele lui V se numesc vectori iar elementele lui K se numesc scalari.

Observaţia 3.1.2 Elementul neutru (nul) al grupului (V; +) se noteaz¼a cu 0 (sau

0V sau cu ) şi se numeşte vectorul nul. Tot cu 0 (sau 0K ) se noteaz¼a şi elementul
nul (scalarul nul) al corpului K:

Propoziţia 3.1.3 Dac¼a V este un spaţiu vectorial peste corpul K; atunci au loc:

1) (x y) = x y; 8 2 K; 8 x; y 2 V ;

47
48 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

2) ( )x = x x; 8 ; 2 K; 8 x 2 V ;

3) Dac¼a 2 K şi x 2 V atunci

x=0, = 0 sau x = 0;

4) Dac¼a ; 2 K şi x 2 V n f0g atunci

x= x) = ;

5) Dac¼a 2 Kn f0g şi x; y 2 V atunci

x = y ) x = y;

6) ( 1) x = x; 8 x 2 V:

Demonstraţie. Dac¼
a ; 2 K şi x; y 2 V atunci

x= ((x y) + y) = (x y) + y

respectiv,
x = (( ) + )x = ( )x + x
de unde obţinem (x y) = x y; respectiv ( )x = x x; adic¼
a au loc
1) şi 2).
3) Avem
0x = ( )x = x x = 0 ) 0x = 0;
respectiv,
0= (x x) = x x = 0 ) 0 = 0:
Invers, s¼
a presupunem c¼
a x = 0:
Dac¼ a 1 2 K astfel încât
a 6= 0 atunci exist¼ 1
= 1
= 1; deci
1 1 1
x = 1x = x= ( x) = 0 = 0:

Dac¼a x 6= 0; atunci, dac¼

a presupunem c¼ a şi =
6 0 obţinem pe baza celor de mai
înainte c¼
a x = 0. Contradicţie.
4) Fie ; 2 K şi x 2 V n f0g asfel ca x = x: Atunci

x x=0)( )x = 0 ) = 0 (x 6= 0) :

5) Se demonstreaz¼
a analog cu 4).
6) Se obţine considerând în 1); = 0 şi = 1:
Exemple. 1) Fie K un corp comutativ şi n un num¼ ar natural nenul. Mulţimea K n =
K
| K {z ::: K} are o structur¼a de spaţiu vectorial peste K în raport cu operaţiile:
n ori
 ¼ ŞI DIMENSIUNE A UNUI SPAŢIU VECTORIAL
3.2. BAZA 49

a x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n şi y = (y1 ; y2 ; :::; yn ) 2 K n ; atunci

Dac¼

x + y := (x1 + y1 ; x2 + y2 ; :::; xn + yn ) 2 K n ;

a x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n şi

Dac¼ 2 K; atunci

x := ( x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n :

În particular, pentru n = 1; obţinem c¼ a K este un spaţiu vectorial peste el

însuşi. În acest spaţiu, adunarea vectorilor coincide cu adunarea din K iar înmulţirea
vectorilor cu scalari coincide cu înmulţirea din K:
Un alt caz particular (foarte important) se obţine luând K = R: Asupra spatiului
vectorial Rn vom reveni mai târziu.
2) Mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu elemente reale, Mmn (R) este
un spaţiu vectorial peste corpul R al numerelor reale în raport cu operaţiile de
adunare a matricelor şi înmulţirea acestora cu numere reale.
3) Mulţimea polinoamelor în nedeterminata X şi cu coe…cienţi din R; R [X] ;
formeaz¼
a un spaţiu vectorial peste R:
4) De asemenea, mulţimea

Rn [X] = ff 2 R [X] : grad f ng

a polinoamelor de grad cel mult n (n 2 N) ; formeaz¼

a un spaţiu vectorial peste R:

3.2 Baz¼
a şi dimensiune a unui spaţiu vectorial
De…niţia 3.2.1 Fie V un K-spaţiu vectorial: Se numeşte combinaţie liniar¼
aa
vectorilor v1 ; :::; vn 2 V; orice vector de forma
X
n

i vi = 1 v1 + ::: + n vn 2 V;
i=1

unde 1 ; :::; n 2 K:

De…niţia 3.2.2 Sistemul de vectori S = fv1 ; :::; vn g V se numeşte liniar inde-

pendent (sau vectorii v1 ; :::; vn se numesc liniar independenţi) dac¼a orice com-
binaţie liniar¼a a acestora este nul¼a dac¼a şi numai dac¼a toţi coe…cienţii sunt nuli,
adic¼a dac¼a 1 ; :::; n 2 K,

1 v1 + ::: + n vn =0) 1 = ::: = n = 0:

50 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

În caz contrar, adic¼a dac¼a exist¼a 1 ; :::; n 2 K nu toţi nuli, astfel ca 1 v1 +

::: + n vn = 0, sistemul de vectori fv1 ; :::; vn g se numeşte liniar dependent (sau
vectorii v1 ; :::; vn se numesc liniar dependenţi).
Un sistem de vectori S V; se numeşte liniar independent dac¼a orice submulţime
…nit¼a a lui S este liniar independent¼a.

De…niţia 3.2.3 Sistemul de vectori S = fv1 ; :::; vn g V se numeşte sistem de

generatori, dac¼a orice vector v 2 V se poate exprima ca şi o combinaţie liniar¼a a
vectorilor v1 ; :::; vn ; adic¼a exist¼a scalarii 1 ; :::; n 2 K astfel ca v = 1 v1 +:::+ n vn :
Un sistem de vectori S V se numeşte sistem de generatori dac¼a orice vector
v 2 V se poate exprima ca şi o combinaţie liniar¼a a unui num¼ar …nit de vectori din
S:

De…niţia 3.2.4 Un sistem de vectori B V; se numeşte baz¼

a a K-spaţiului vec-
torial V; dac¼a:

B1 : B este un sistem liniar independent;

B2 : B este un sistem de generatori.

Vom studia în continuare doar acele spaţii vectoriale care admit o baz¼
a …nit¼
a.
Un astfel de spaţiu se numeşte spaţiu vectorial …nit dimensional.
Astfel, pe baza de…niţiei de mai sus, B = fe1 ; :::; en g V este o baz¼
a a K-
spaţiului vectorial V dac¼
a:

B1 : e1 ; :::; en sunt liniar independenţi;

B2 : pentru orice x 2 V; exist¼

a x1 ; :::; xn 2 K astfel ca x = x1 e1 + ::: + xn en :

Observaţia 3.2.5 Scalarii x1 ; :::; xn 2 K de mai sus sunt în mod unic determinaţi.

Într-adev¼
ar, dac¼ a x01 ; :::; x0n 2 K astfel ca x = x01 e1 +:::+x0n en ; obţinem
a mai exist¼

X
n X
n X
n
xi ei = x0i ei ) (xi x0i ) ei = 0
i=1 i=1 i=1

de unde din B1 ; rezult¼ a xi = x0i ; i = 1; :::; n:

a c¼

De…niţia 3.2.6 Scalarii x1 ; :::; xn 2 K; de mai sus, se numesc coordonatele (sau

componentele) vectorului x 2 V în baza B şi vom scrie x = (x1 ; :::; xn )B (sau
simplu, x = (x1 ; :::; xn ) ; dac¼a nu este pericol de confuzie).
 ¼ ŞI DIMENSIUNE A UNUI SPAŢIU VECTORIAL
3.2. BAZA 51

Teorema 3.2.7 Fie S = fv1 ; :::; vm ; vm+1 ; :::; vp g (m p) un sistem de generatori

al K-spaţiului vectorial V: Dac¼a vectorii v1 ; :::; vm sunt liniar independenţi, atunci
exist¼a o baz¼a B a lui V astfel ca

fv1 ; :::; vm g B fv1 ; :::; vp g ;

adic¼a din orice sistem …nit de generatori se poate extrage o baz¼a.

Demonstraţie. Fie B un sistem liniar independent astfel ca

fv1 ; :::; vm g B fv1 ; :::; vp g

şi este maximal cu aceast¼

a proprietate. Putem presupune

B = fv1 ; :::; vm ; vm+1 ; :::; vn g ; m n p:

Ar¼ at¼
am c¼a B este o baz¼ a a lui V: Din construcţia lui B reiese c¼ a este un sistem
liniar independent şi deci mai r¼ amâne s¼a ar¼at¼am c¼ a este un sistem de generatori.
Pentru aceasta este su…cient s¼ a demonstr¼am c¼ a vectorii v1 ; :::; vp se pot exprima ca
şi combinaţii liniare de vectori din B: Fie vectorul vi ; n < i p: Din alegerea lui B
rezult¼a c¼
a sistemul de vectori B [ fvi g = fv1 ; :::; vn ; vi g este liniar dependent şi deci
exist¼a o combinaţie liniar¼a de forma

( 1 v1 + ::: + n vn ) + i vi =0

astfel ca scalarii 1 ; :::; n ; i 2 K s¼ a nu …e toţi nuli. Dac¼a i = 0 ar rezulta c¼a

vectorii v1 ; v2 ; :::; vn sunt liniar dependenţi (contradicţie cu alegerea lui B). Deci
i 6= 0; de unde
1
vi = i ( 1 v1 + ::: + n vn ) :

Corolarul 3.2.8 Orice sistem liniar independent de vectori, fv1 ; :::; vn g al unui
spaţiu vectorial se poate completa pân¼a la o baz¼a.

Lema 3.2.9 (Lema substituţiei) Fie B = fe1 ; :::; en g o baz¼a a K-spaţiului vec-
torial V şi x 2 V un vector nenul. Atunci exist¼a i 2 f1; :::; ng astfel încât

B 0 = fe1 ; :::; ei 1 ; x; ei+1 ; :::; en g

s¼a …e de asemenea o baz¼a a lui V:

52 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

Demonstraţie. Consider¼
am reprezentarea

X
n
x = (x1 ; :::; xn )B = xi ei (3.1)
i=1

a vectorului x în baza B: Deoarece x 6= 0 rezult¼a c¼

a exist¼
a un indice i 2 f1; 2; :::; ng
astfel ca xi 6= 0: Pentru simpli…care, consider¼
am i = 1: Aşadar, deoarece x1 6= 0

X
n
1
e1 = x1 x x1 1 xi ei ; (3.2)
i=2

adic¼
a e1 este o combinaţie liniar¼
a a vectorilor x; e2 ; :::; en :
0
Ar¼at¼
am în continuare c¼ a B = fx; e2 ; :::; en g este o baz¼ a a spaţiului V:
Fie ; 2 ; :::; n 2 K astfel ca

X
n
x+ i ei = 0:
i=2

P
n
1
Dac¼
a 6= 0 atunci obţinem x = ( i ) ei de unde pe baza relaţiei (3:1) avem
i=2

X
n X
n X
n
1 1
i ei = x1 e1 + xi ei ) x1 e1 + xi + i ei = 0;
i=2 i=2 i=2

adic¼
a, vectorii e1 ; :::; en sunt liniar dependenţi (x1 6= 0) : Contradicţie.
Deci = 0; de unde,

X
n

i ei =0) 2 = ::: = n =0
i=2

adic¼
a, vectorii x; e2 ; :::; en sunt liniar independenţi.
Fie acum un vector arbitrar y 2 V; având reprezentarea în baza B; y = (y1 ; :::; yn )B :
Atunci
!
Xn Xn
(3:2) X
n X
n
1 1
y = yi ei = y1 e1 + yi ei = y1 x1 x x1 xi ei + yi ei =
i=1 i=2 i=2 i=2
X
n
= y1 x1 1 x + yi y1 x1 1 xi ei :
i=2

Deci fx; e2 ; :::; en g este şi sistem de generatori, adic¼

a formeaz¼
a o baz¼
a.
 ¼ ŞI DIMENSIUNE A UNUI SPAŢIU VECTORIAL
3.2. BAZA 53

Observaţia 3.2.10 Din demonstraţia Lemei 3:2:9, reiese c¼a

1
yi0 = yi xi
yj0 = yj yi xi 1 xj ; j = 1; :::; n; j 6= i

unde y10 ; :::; yn0 sunt coordonatele vectorului y în baza nou format¼a

B 0 = fe1 ; :::; ei 1 ; x; ei+1 ; :::; en g :

Aceasta, sub form¼a de tabel se poate scrie astfel:

Baza x y Baza x y
e1 x1 y1 e1 0 y10 = y1 yi xi 1 x1
.. .. .. .. .. ..
. . . . . .
ei 1 xi 1 yi 1 ei 1 0 yi0 1 = yi 1 yi xi 1 xi 1
!
ei xi yi x 1 yi = yi xi 1
ei+1 xi+1 yi+1 ej 0 0
yi+1 = yi+1 yi xi 1 xi+1
.. .. .. .. .. ..
. . . . . .
en xn yn en 0 yn = yn yi xi 1 xn

Teorema 3.2.11 (Steinitz1 ) Fie B = fe1 ; :::; en g o baz¼a a K-spaţiului vectorial V

şi S = fv1 ; :::; vm g V un sistem liniar independent de vectori. Atunci:

1) m n;

2) Sistemul de vectori fv1 ; :::; vm ; em+1 ; :::; en g formeaz¼a o baz¼a a lui V (eventual
dup¼a o renumerotare a vectorilor e1 ; :::; en ):

Demonstraţie. Aplic¼ am lema 3.2.9 pentru baza B şi vectorul v1 2 V: Obţinem

astfel o nou¼a baz¼ a B1 = fv1 ; e2 ; :::; en g : Aplic¼
am din nou lema 3.2.9 pentru baza B1
şi vectorul v2 şi obţinem baza B2 = fv1 ; v2 ; e3 ; :::; en g ş.a.m.d.
Obţinem aşadar, bazele

Bk = fv1 ; :::; vk ; ek+1 ; :::; en g ; 1 k n:

Dac¼
a m > n; atunci deoarece Bn = fv1 ; :::; vn g formeaz¼ a o baz¼ a obţinem vn+1 =
P
n
i vi adic¼
a v1 ; :::; vn ; vn+1 sunt liniar dependenţi. Contradicţie.
i=1
Deci m n şi Bm = fv1 ; :::; vm ; em+1 ; :::; en g formeaz¼
a o baz¼
a.

Corolarul 3.2.12 Dac¼a un K-spaţiu vectorial V admite o baz¼a format¼a din n vec-
tori atunci oricare alt¼a baz¼a va … format¼a tot din n vectori.
1
E. Steinitz (1871-1928), matematician german.
54 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

Demonstraţie. Fie B = fe1 ; :::; en g şi B 0 = ff1 ; :::; fm g dou¼

a baze ale spatiului
vectorial V: Atunci, din teorema lui Steinitz rezult¼ a c¼ a m n şi n m; adic¼a
m = n:

De…niţia 3.2.13 Spunem c¼a spaţiul vectorial V are dimensiunea n şi scriem
dim V = n (sau dimK V = n) dac¼a exist¼a în V o baz¼a format¼a din n vectori.

Exemple. 1) Dimensiunea spaţiului vectorial Rn este egal¼

a cu n. O baz¼
a a acestui
spaţiu este B = fe1 ; e2 ; :::; en g unde

e1 = (1; 0; :::; 0)
e2 = (0; 1; :::; 0)
:::
en = (0; 0; :::; 1)

Aceast¼
a baz¼ a a spaţiului Rn .
a se numeşte baza canonic¼
2) Mulţimea B = fEij 2 Mmn (R) : i = 1; :::; m; j = 1; :::; ng ; unde
0 1
0 ::: 0 ::: 0
B : : : : : C
B C
B C
Eij = B 0 ::: 1 ::: 0 C i
B C
@ : : : : : A
0 ::: 0 ::: 0
j

este o baz¼
a (numit¼
a baza canonic¼
a) a spaţiului vectorial Mmn (R) şi deci Mmn (R)
are dimensiunea m n:
3) dimK K n = n:
4) Corpul C al numerelor complexe se poate privi ca spaţiu vectorial peste R,
dar şi ca spaţiu vectorial peste C: În primul caz, o baz¼
a este f1; ig şi deci dimR C = 2
iar dimC C = 1:
5) O baz¼ a a spaţiului Rn [X] este B = f1; X; X 2 ; :::; X n g şi deci

dimR Rn [X] = n + 1:

6) În …nal s¼ a ne oprim asupra spaţiului vectorial R [X] ; spaţiu care nu ad-

mite o baz¼ a …nit¼a. Dimensiunea acestuia dimR R [X] = 0 ; o baz¼ a …ind B =
2 n
f1; X; X ; :::; X ; :::g :
Vom considera în continuare un spaţiu vectorial V peste K cu dim V = n;
B = fe1 ; :::; en g o baz¼
a arbitrar¼
a în V şi S = fv1 ; :::; vm g un sistem de m vectori din
 ¼ ŞI DIMENSIUNE A UNUI SPAŢIU VECTORIAL
3.2. BAZA 55

V: Dac¼
a S conţine vectorul nul sau m > n; evident S este un sistem liniar dependent.
Aşadar, putem presupune c¼ a02 = S şi m n: Reprezent¼am vectorii v1 ; :::; vm în baza
B:
8 P n
>
> v = a e + a e + ::: + a e = ai1 ei
>
>
1 11 1 21 2 n1 n
>
> i=1
< v = a e + a e + ::: + a e = P a e
> n
2 12 1 22 2 n2 n i2 i
i=1 ;
>
>
>
> : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :
>
> P n
>
: vm = a1m e1 + a2m e2 + ::: + anm en = aim ei
i=1

P
n
adic¼
a, vj = aij ei ; j = 1; :::; m (aij 2 K; i = 1; :::; n; j = 1; :::; m) : Not¼
am cu A =
i=1
(aij ) 2 Mnm (K) matricea componentelor vectorilor v1 ; :::; vm (scrise pe coloan¼
a).

Propoziţia 3.2.14 Cu notaţiile de mai sus au loc:

i) Dac¼a rang A < m; sistemul S este liniar dependent;

ii) Dac¼a rang A = m; sistemul S este liniar independent.

Demonstraţie. Dac¼
a 2 K; atunci
1 ; :::; m
!
X
m X
m Xn X
m X
n

j vj = 0 , j aij ei = 0 , j aij ei ,
j=1 j=1 i=1 j=1 i=1

!
X
n X
m X
m
, aij j ei = 0 , aij j = 0; i = 1; :::; n ,
i=1 j=1 j=1
0 1 1 0
0 1
B C B C
, A @ ... A = @ ... A (3.3)
m 0
Sistemul (3:3) este un sistem liniar omogen cu n ecuaţii şi m necunoscute. Aşadar,
dac¼a rang A < m; acest sistem este compatibil nedeterminat având şi soluţii nenule,
în acest caz sistemul de vectori S este liniar dependent. Dac¼ a rang A = m; sistemul
(3:3) are doar soluţia 1 = ::: = m = 0; sistemul S este liniar independent.

Observaţia 3.2.15 Dac¼a m = n; condiţiile i) şi ii) din propoziţia 3:2:14 sunt
echivalente cu

i0 ) Dac¼a det A = 0; sistemul S este liniar dependent;

56 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

ii0 ) Dac¼a det A 6= 0; sistemul S este liniar independent.

Propoziţia 3.2.16 Dac¼a V este un spaţiu vectorial V peste K cu dim V = n şi

S = fv1 ; :::; vn g este un sistem de n vectori din V; atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt
echivalente:

1: S este baz¼a a lui V ;

2: S este un sistem liniar independent;

3: S este un sistem de generatori.

Demonstraţie. Implicaţiile 1: ) 2: şi 1: ) 3: sunt evidente, implicaţia 2: ) 1:

rezult¼
a din faptul c¼a orice sistem liniar independent se poate completa pân¼ a la o
baz¼
a iar implicaţia 3: ) 1: rezult¼
a din faptul c¼a din orice sistem de generatori se
poate extrage o baz¼ a.

3.3 Schimbarea bazei unui spaţiu vectorial

S¼
a consider¼am un spaţiu vectorial V peste corpul K cu dim V = n; B = fe1 ; :::; en g şi
0
B = ff1 ; :::; fn g dou¼
a baze ale acestuia. Dac¼ a x 2 V; atunci acesta are reprezent¼
arile
în cele dou¼a baze,
Xn
x = (x1 ; :::; xn )B = xi ei
i=1

respectiv,
X
n
x= (x01 ; :::; x0n )B 0 = x0j fj :
j=1

am vectorii bazei B 0 în baza B :

Reprezent¼
8 Pn
>
> f = a e + a e + ::: + a e = ai1 ei
>
>
1 11 1 21 2 n1 n
>
> i=1
< f = a e + a e + ::: + a e = P a e
> n
2 12 1 22 2 n2 n i2 i
i=1
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: :
>
> Pn
>
: fn = a1n e1 + a2n e2 + ::: + ann en = ain ei
i=1
3.3. SCHIMBAREA BAZEI UNUI SPAŢIU VECTORIAL 57

P
n
adic¼
a, fj = aij ei ; j = 1; 2; :::; n; unde aij 2 K; i; j = 1; 2; :::; n: Avem
i=1
!
X
n X
n X
n X
n X
n
x = x0j fj = x0j aij ei = x0j aij ei =
j=1 j=1 i=1 j=1 i=1
!
X
n X
n X
n X
n
= aij x0j ei = aij x0j ei ;
i=1 j=1 i=1 j=1

de unde rezult¼
a c¼
a vectorul x are (în baza B) reprezent¼ arile:
!
Xn X
n Xn
x= xi ei = aij x0j ei :
i=1 i=1 j=1

Dar cum un vector are într-o baz¼

a o reprezentare unic¼
a, obţinem
X
n
xi = aij x0j ; i = 1; : : : ; n;
j=1

sau matriceal 0 1 0 10 1
x1 a11 a12 : : : a1n x01
B x2 C B a21 a22 : : : a2n C B x02 C
B C B CB C
B .. C=B .. .. .. C B .. C:
@ . A @ . . . A@ . A
xn an1 an2 : : : ann x0n
Cu notaţiile
0 1 0 1 0 0 1
a11 a12 : : : a1n x1 x1
B C
a21 a22 : : : a2n C B C B 0 C
B B x2 C 0 B x2 C
MBB 0 = B .. .. .. C ; X = B .. C ; X = B .. C
@ . . . A @ . A @ . A
an1 an2 : : : ann xn x0n

relaţia de mai sus se scrie, X = MBB 0 X 0 :

Matricea MBB 0 2 Mn (K) se numeşte matricea de trecere de la baza B la
baza B 0 :
Procedând în mod analog, se obţine X 0 = MB 0 B X; unde MB 0 B 2 Mn (K) este
matricea de trecere de la baza B 0 la baza B: Avem deci

X = MBB 0 X 0 = MBB 0 (MB 0 B X) = (MBB 0 MB 0 B ) X;

de unde rezult¼
a c¼
a MBB 0 MB 0 B = In adic¼
a matricea MBB 0 este inversabil¼
a şi
1
(MBB 0 ) = MB 0 B :
58 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

S¼
a mai consider¼ a B 00 = fg1 ; :::; gn g a lui V: Not¼
am o baz¼ am cu
0 00 1
x1
B x00 C
B 2 C
X 00 = B . C
@ .. A
x00n
unde x001 ; :::; x00n sunt componentele vectorului x în baza B 00 : Dac¼
a MB 0 B 00 şi MBB 00
sunt matricele de trecere de la baza B la B respectiv de la baza B la B 00 ; atunci
0 00

X = MBB 0 X 0 = MBB 0 (MB 0 B 00 X 00 ) = (MBB 0 MB 0 B 00 ) X 00

adic¼
a MBB 00 = MBB 0 MB 0 B 00 :

3.4 Subspaţii vectoriale

De…niţia 3.4.1 Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K: O submulţime nevid¼a
S V se numeşte subspaţiu vectorial al lui V (şi not¼am S V ) dac¼a operaţiile
algebrice ale lui V induc pe S o structur¼a de spaţiu vectorial.

Propoziţia 3.4.2 O submulţime nevid¼a S a lui V este subspaţiu vectorial dac¼a şi
numai dac¼a

1) x + y 2 S; pentru orice x; y 2 S;

2) x 2 S; pentru orice 2 K şi x 2 S:

Observaţia 3.4.3 Condiţiile 1) şi 2) din propoziţia 3:4:2 sunt echivalente cu

x + y 2 S;

pentru orice ; 2 K şi pentru orice x; y 2 S:

Exemple. 1) Submulţimile f0g şi V sunt subspaţii vectoriale.

2) S¼ am spaţiul vectorial Rn şi I
a consider¼ f1; :::; ng : Atunci mulţimea

SI = fx = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn : xi = 0; 8 i 2 Ig

este un subspaţiu vectorial al lui Rn :

3) Mulţimea matricelor simetrice,

S = A 2 Mn (R) : A = At

este un subspaţiu vectorial al lui Mn (R) :

3.4. SUBSPAŢII VECTORIALE 59

Observaţia 3.4.4 Dac¼a S este un subspaţiu vectorial al lui V; atunci S la rândul

s¼au este un spaţiu vectorial. Din teorema lui Steinitz, rezult¼a dim S dim V:

Propoziţia 3.4.5 Intersecţia unei familii de subspaţii vectoriale este de asemenea

un subspaţiu vectorial.
T
Demonstraţie. Fie Si V; i 2 I şi S = Si : Ar¼
at¼
am c¼
aS V: Într-adev¼
ar dac¼
a
i2I
; 2 K şi x; y 2 S; atunci

x + y 2 Si ; 8 i 2 I ) x + y 2 S:

Dac¼
a X este o submulţime a lui V; pe baza propoziţiei precedente intersectia
tuturor subspaţiilor vectoriale care-l conţin pe X; este un subspaţiu vectorial. Acesta
se numeşte subspaţiul vectorial generat de X şi se noteaz¼ a cu hXi : Deci,

hXi = \ fS : X S V g:

Propoziţia 3.4.6 Dac¼a X este o submulţime nevid¼a a lui V; atunci

( n )
X
hXi = i vi : n 2 N ; i 2 K; vi 2 X; i = 1; :::; n ;
i=1

adic¼a, subspaţiul vectorial generat de X coincide cu mulţimea tuturor combinaţiilor

liniare …nite de vectori din X:

Demonstraţie. Not¼
am
( n )
X
M= i vi : n 2 N ; i 2 K; vi 2 X; i = 1; :::; n :
i=1

Evident, M este un subspaţiu al lui V:

Ar¼
at¼
am c¼a hXi = M: Deoarece X M V; rezult¼ a hXi M: Pe de alt¼
a parte,
P
n
dac¼
a x = i vi 2 M; atunci x 2 S pentru orice subspaţiu S; cu X S, deci
i=1
x 2 \ fS : X S V g = hXi ; adic¼
a, M hXi :

Observaţia 3.4.7 Din propoziţia 3:4:6; rezult¼a c¼a un sistem de vectori B V este
o baz¼a a lui V dac¼a şi numai dac¼a B este un sistem liniar independent şi hBi = V .

Propoziţia 3.4.8 Fie V un spaţiu vectorial n-dimensional iar X şi Y dou¼a sub-
spaţii ale acestuia. Dac¼a dim X + dim Y > dim V; atunci X \ Y 6= f0V g :
60 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

Demonstraţie. Fie dim X = p şi dim Y = q (p + q > n) : Dac¼ a fe1 ; :::; ep g este o
baz¼a a lui X; respectiv ff1 ; :::; fq g a lui Y; atunci fe1 ; :::; ep ; f1 ; :::; fq g este un sistem
liniar dependent. Exist¼ a deci scalarii 1 ; :::; p ; 1 ; :::; q 2 K; nu toţi nuli, astfel ca
Pp P
q
i ei + j fj = 0V : Obţinem de aici c¼ a
i=1 j=1

p q
X X
i ei = j fj 2 (X \ Y ) f0V g ;
i=1 j=1

adic¼
a X \ Y 6= f0V g :
Fie acum S1 şi S2 dou¼
a subspaţii ale spaţiului vectorial V: Se constat¼
a uşor c¼
a
mulţimea
S1 + S2 := fv1 + v2 2 V : v1 2 S1 ; v2 2 S2 g :
este un subspatiu vectorial al lui V , numit suma subspaţiilor S1 şi S2 :
Din propoziţia 3.4.6 şi din de…niţia sumei a dou¼
a subspaţii, rezult¼
a c¼
a S1 + S2 =
hS1 [ S2 i :
Dac¼a S1 \ S2 = f0g ; atunci suma a celor dou¼ a subspaţii se noteaz¼a cu S1 S2
şi se numeşte sum¼ a direct¼ a. Dac¼a în plus S1 S2 = V; atunci S1 şi S2 se numesc
subspaţii complementare.

Propoziţia 3.4.9 Dac¼a S1 şi S2 sunt dou¼a subspaţii ale lui V; atunci suma S1 + S2
este direct¼a dac¼a şi numai dac¼a orice vector v 2 S1 + S2 se poate exprima în mod
unic sub forma v = v1 + v2 cu v1 2 S1 şi v2 2 S2 :

Demonstraţie. S¼ a presupunem c¼ a suma S1 + S2 este direct¼a. Dac¼ a v = v1 + v2 =

0 0 0 0
v1 + v2 2 S1 + S2 atunci v1 v1 = v2 v2 2 S1 \ S2 = f0g ; adic¼ a v1 = v2 şi v10 = v20 :
Invers, s¼
a presupunem c¼ a …ecare vector din S1 + S2 se exprim¼ a în mod unic ca
sum¼ a dintre un vector din S1 şi unul din S2 : Dac¼
a x 2 S1 \ S2 ; atunci avem

0 = x + ( x) = 0 + 0;

adic¼
a x = 0.

Teorema 3.4.10 (Grassmann2 ) Dac¼a S1 şi S2 sunt dou¼a subspaţii vectoriale ale lui
V atunci
dim (S1 + S2 ) = dim S1 + dim S2 dim (S1 \ S2 ) :

Demonstraţie. S¼
a presupunem c¼
a

dim S1 = n1 ; dim S2 = n2 ; dim (S1 \ S2 ) = p:

2
W. G. Grassmann (1809-1877), matematician german.
3.4. SUBSPAŢII VECTORIALE 61

Deoarece S1 \S2 S1 şi S1 \S2 S2 rezult¼ a c¼

a p n1 şi p n2 : Fie B = fe1 ; :::; ep g
o baz¼
a în S1 \ S2 : Din corolarul 3.2.8 rezult¼
a c¼
a B se poate completa pâna la o baz¼ a
B1 a lui S1 respectiv pâna la o baz¼ a B2 a lui S2 : Avem deci

B1 = fe1 ; :::; ep ; f1 ; :::; fn1 p g baz¼

a a lui S1 ;
B2 = fe1 ; :::; ep ; g1 ; :::; gn2 p g baz¼
a a lui S2 :

Consider¼
am mulţimea,

B = B1 [ B2 = fe1 ; :::; ep ; f1 ; :::; fn1 p ; g1 ; :::; gn2 p g :

Ar¼
at¼
am c¼a B este o baz¼a a lui S1 + S2 : Evident, B are n1 + n2 p elemente.
Din combinaţia liniar¼
a nul¼
a,
p n1 p n2 p
X X X
i ei + i fi + i gi = 0: (3.4)
i=1 i=1 i=1

obţinem
p n1 p n2 p
X X X
i ei + i fi = i gi 2 S1 \ S2 ;
|i=1 {z i=1 } |i=1{z }
2S1 2S2
p n2 p n1 p
X X X
i ei + i gi = i fi 2 S 1 \ S2 ;
i=1 i=1 i=1
| {z } | {z }
2S2 2S1

nP
1 p nP
2 p
adic¼
a, i fi 2 S1 \S2 şi i gi 2 S1 \S2 : Atunci, deoarece B = fe1 ; :::; ep g
i=1 i=1
este baz¼ a scalarii a01 ; :::; a0p ; a001 ; :::; a00p 2 K; astfel încât
a în S1 \ S2 ; exist¼

n1 p p n2 p p
X X X X
i fi = a0i ei şi i gi = a00i ei :
i=1 i=1 i=1 i=1

Obţinem astfel,
p n1 p p n2 p
X X X X
a0i ei + i fi = a00i ei + i gi =0
i=1 i=1 i=1 i=1

de unde, deoarece, B1 şi B2 …ind baze, sunt sisteme liniar independente, rezult¼
a c¼
a

a01 = ::: = a0p = a001 = ::: = a00p = 1 = ::: = n1 p = 1 = ::: = n2 p = 0;

62 CAPITOLUL 3. SPAŢII VECTORIALE

nP
1 p nP
2 p P
p
adic¼
a i fi = i gi = 0: Înlocuind în relaţia (3:4) obţinem i ei = 0; de
i=1 i=1 i=1
unde 1 = ::: = p = 0 şi deci B este un sistem liniar independet de vectori.
Ar¼at¼
am c¼a B este şi un sistem de generatori pentru S1 + S2 . Într-adev¼
ar, dac¼
a
x = v1 + v2 2 S1 + S2 unde
p n1 p
X X
v1 = i ei + i fi 2 S1 ;
i=1 i=1
p n2 p
X X
0
v2 = i ei + i gi 2 S2 ;
i=1 i=1

atunci,
p n1 p n2 p
X X X
0
x= ( i + i ) ei + i fi + i gi :
i=1 i=1 i=1

Deci B este este o baz¼a a lui S1 + S2 ; de unde dim (S1 + S2 ) = n1 + n2 p; adic¼

a
dim (S1 + S2 ) = dim S1 + dim S2 dim (S1 \ S2 ) :

Corolarul 3.4.11 dim (S1 S2 ) = dim S1 + dim S2 :