INTRODUCERE

Cursul de matematici pentru studenţii economişti îşi propune să prezinte elemente de bază,
fundamentale, ale matematicilor economice, necesare pentru formarea viitorilor manageri
economişti.

Cursul se adresează în primul rând studenţilor de la facultăţile cu profil economic, dar poate fi
util şi pentru actualii specialişti în economie sau tehnică pentru revederea cadrului matematic şi
utilizarea unor metode necesare de prognoză economică, stabilirea structurii producţiei,
evaluarea profiturilor etc.

Obiectivele cursului
1.Familiarizarea viitorului economist cu modele economice, cu metodele generale de descriere
matematică prin intermediul analizei matematice
2.Acumularea progresivă a cunoştiinţelor şi formarea deprinderilor operaţionale
3. Însuşirea unor noţiuni şi rezultate fundamentale de analiză matematică, a unor tehnici şi
algoritmi de calcul diferenţial şi integral pentru funcţii de mai multe variabile. Studierea unor
exemple de modelare matematică a unor modele economice concrete.
4.Familiarizarea studenţilor cu terminologia adecvată operaţiunilor financiare, bancare şi
bursiere
5.Studenţii vor fi în măsură să înţeleagă modelele matematice propuse pentru piaţa financiară şi
să le poată utiliza în rezolvarea problemelor
6. Sunt prezentate mecanismele matematice aflate la baza principalelor operaţiuni financiare.
Pentru fiecare tip de operaţiune cursul prezintă atât abordarea matematică teoretică cât şi
exemple economice relevante cu scopul de a sublinia importanţa noţiunilor teoretice introduse

Competenţe conferite
După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind:
-Însuşirea principalelor elemente legate de noţiunile introductive în matematicile economice,
precum şi folosirea acestora în cazul unor modele economice concrete.
-Deprinderea metodelor de analiză a funcţiilor cu o singură şi de mai multe variabile: limite,
continuitate, derivabilitate, diferenţiabilitate, integrabilitate şi a aplicabilităţii acestora în
economie;
-Deprinderea modalităţilor de determinare a extremelor funcţiilor cu o singură şi de mai multe
variabile;
-Însuşirea principalelor noţiuni referitoare la seriile nunerice, seriile de funcţii şi de puteri:
convergenţă, domeniu de convergenţă, interval de convergenţă, rază de convergenţă, sumă etc.
-Formarea deprinderilor de organizare a situaţiilor problematice, de formulare şi rezolvare a
problemelor, de interpretare a rezultatelor obţinute

Structura cursului
Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare:
Unitatea de învăţare 1. Elemente de alegebră superioară cu aplicaţii în economie
 Unitatea de învăţare 2. Fundamentarea optimă a deciziiilor prin programare liniară

Unitatea de învăţare 3. Decizii optime de transport

Unitatea de învăţare 4. Elemente de analiză matematică cu aplicaţii în fundamentarea
deciziei economice optime
Unitatea de învăţare 5. Modelul dinamicii proceselor economice
Unitatea de învăţare 6. Elemente de matematici financiare
Unitatea de învăţare 7. Elemente de matematici actuariale

Teme de control (TC)

Desfăşurarea seminariilor va fi structurată astfel: vor fi aprofundate noţiunile teoretice prin aplicaţii.
Bibliografie obligatorie:

[1]Duda I., Trandafir R., Baciu A.,Ioan R., Matematici pentru economişti, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2006

[2]Baciu A., Matematici economice şi financiare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

[3] Gh. Cenuse, s.a. Matematici pentru economisti, Editura Cison, Bucuresti, 2011.
[4] R. Cristescu, Matematici generale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2009
Metoda de evaluare:
Examenul final se susţine sub formă electronică, pe bază de grile, ţinându-se cont de activitatea şi
evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.

Unitatea de învăţare 1

ELEMENTE DE ALGEBRĂ SUPERIOARĂ CU APLICAŢII ÎN ECONOMIE

Cuprins

1.1.Spaţii vectoriale.Organizarea spaţiilor economice ca spaţii vectoriale

1.2. Bază şi dimensiune.Reprezentarea unui vector într-o bază
1.3. Modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei
1.4.Metode numerice de rezolvare a sistemelor liniare
1.5. Operatori liniari pe spaţii vectoriale
1.6. Vectori şi valori proprii
1.7.Oraganizarea spaţiilor vectoriale ca spaţii metrice şi spaţii normate
1.8.Distanţa.Spaţiu metric
1.9. Îndrumător pentru autoverificare

ELEMENTE DE ALGEBRĂ SUPERIOARĂ CU

APLICAŢII ÎN ECONOMIE

1.1. Spaţii vectoriale. Organizarea spaţiilor economice ca

 spaţii vectoriale

Definiţie Fie V o mulţime nevidă de elemente şi K un corp de

scalari şi fie:
- o lege de compoziţie internă (notată aditiv)
“+”: V  V → V ( x, y ) → x + y
- o lege de compoziţie externă (notată multiplicativ) “. “:
K  V → V (k , x) → k  x
Spunem că tripletul (V,+,.) este spaţiu liniar (sau spaţiu
vectorial peste corpul K) notat V/K dacă:
1. (V,+) formează o structură de grup abelian
2. (V,.) satisface axiomele:

() x, y  V ,  K   ( x + y ) =   x +   y
() x  V , ,   K  ( +  )  x =   x +   x
() x  V , ,   K    (   x) = (   )  x
()1  K (elementulunitatedincorpulK )astfelca1  x = x() x  V

Observaţii
a) Dacă K este identic cu R sau C, atunci spaţiul vectorial
peste K este real, respectiv complex.
b) Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K
se numesc scalari.

Exemplu

 
M (m, n; K ) =  A = (aij )1 i  m / aij  K ()i = 1, m, j = 1, n cu
 1 j  n 
operaţiile:
def .
A = (aij )1 i  m
1 j  n
A + B = (aij + bij )1 i  m unde
1 j  n B = (bij )1 i  m
1 j  n
def
k  A = (k  aij )1 i  m
1 j  n

Caz particular: pentru m=1 sau n=1 se obţine spaţiul

matricelor cu o linie sau cu o coloană

1.2. Bază şi dimensiune. Reprezentarea unui vector într-o

bază
Definiţie
a) Fiind daţi vectorii v1 ,...,vn  şi scalarii 1 ,..., n vectorul
v = 1v1 +  2v2 + ... +  n vn se numeşte combinaţie liniară a
vectorilor vi , i = 1, n
b) Spunem că v este un vector combinaţie liniară a sistemului
de vectori S = vi iI dacă există în S vectorii vi1 , vi2 ,...,vin şi
scalarii 1 ,..., n astfel încât v = 1vi1 +  2vi2 + ... +  nvin
Definiţie
Vectorii v1 , v2 ,..., vn se numesc liniar independenţi dacă pentru
n
orice  i  K ,  i vi = 0   i = 0 () i = 1, n
i =1

Observaţie: Dacă sistemul de vectori S = v1 ,..., vn  este liniar

independent, atunci orice subsistem al său este tot liniar
independent.

Definiţie
Vectorii v1 , v2 ,..., vn se numesc liniar dependenţi dacă nu sunt
liniar independenţi, adică există  i  K , nu toţi nuli, astfel
n
încât  v
i =1
i i = 0.

Observaţie
a) Dacă sistemul de vectori S = v1 ,..., vn  este liniar dependent,
atunci orice suprasistem al său este tot liniar dependent.
b) Sistemul de vectori S = v este liniar dependent  v = 0 .
Orice sistem de vectori care conţine vectorul nul este liniar
dependent.

Propoziţie

a) Vectorii v1 , v2 ,...,vn  sunt liniar dependenţi  cel

puţin unul este o combinaţie liniară a celorlalţi.
b) Dacă vectorii v1 , v2 ,...,vn  sunt liniar independenţi, iar
v1 , v2 ,...,vn +1 sunt liniar dependenţi atunci vn +1 este o
combinaţie liniară a vectorilor v1 , v2 ,..., vn .

Demonstraţie
a) x1 , x2 ,..., xn  liniar dependenţi  () n scalari 1 ,..., n , nu
n
toţi nuli, astfel încât  x
i =1
i i = 0. Fie
 2 
1  0  x1 = − x2 − ... − n xn
1 1
Reciproc: dacă
x1 =  2 x2 + ... +  n xn  1  x1 −  2 x2 − ... −  n xn = 0 unde
coeficienţii 1,− 2 ,...,− n nu sunt toţi nuli (1  0);

b) x1 , x2 ,..., xn +1 sunt liniar dependenţi  () i , i = 1, n + 1 nu

n +1
toţi nuli astfel încât  x
i =1
i i =0
n ip .
 n +1  0 altfel  x
i =1
i i = 0   i = 0()i = 1, n şi se obţine
lin .ind .

contradicţie cu ipoteza
  
Deci: xn +1 = − 1 x1 − 2 x2 − ... − n xn
 n +1  n +1  n +1

Definiţie
Sistemul de vectori G = gi i =1, n se numeşte sistem de
generatori pentru V dacă orice vector din V este o combinaţie
liniară finită de vectori din G, adică
n
()v  V () g1 ,..., g n  G,1 ,..., n  K astfel încât v =  i g i
i =1
Definiţie
Un sistem de vectori B = bi iI formează o bază a spaţiului
vectorial V dacă:
i) B este sistem de vectori liniar independenţi
ii) B este sistem de generatori pentru V.

Exemplu: În R n / R mulţimea E = e1 ,...,en  , unde

ei = (0,..., 1 ,...,0)
(i )
formează o bază numită baza canonică a

spaţiului aritmetic real.

Definiţie
Spaţiul vectorial V se numeşte finit dimensional dacă are o bază
finită.

Propoziţie
Într-un spaţiu vectorial, orice vector se scrie în mod unic ca o
n
combinaţie liniară de vectori ai bazei: v =  ai ei , unde
i =1
E = e1 ,...,en  bază.
Demonstraţie: Fie V spaţiu vectorial cu baza
E = e1 ,..., en , v  V . Rezultă că E este sistem de generatori
n n
pentru V şi v =  ai ei , v =  bi ei 
i =1 i =1
n

 (a
i =1
i − bi )  ei = 0  ai − bi = 0, adică ai = bi , ()i = 1, n
lin .ind .

Definiţie
a1 ,..., an se numesc coordonatele vectorului v în baza E şi vom
nota:
 a1 
 
. 
vE = (a1,...,an ) =  . 
t

. 
 
 an 
Definiţie
Se numeşte dimensiune a unui spaţiu vectorial finit dimensional
X, cardinalul unei baze (numărul de vectori al unei baze).

Propoziţie
Într-un spaţiu vectorial de dimensiune n, orice sistem de n
vectori liniar independent formează o bază.

Demonstraţie
dim X = n şi M = x1 ,..., xn  liniar independent. Rămâne de
arătat că M este şi sistem de generatori. Fie x  X ; sistemul de
vectori x1 ,..., xn , x liniar dependent  x este o combinaţie
liniară de vectori x1 ,..., xn .

Observaţie

Într-un sistem n vectori liniar independenţi, condiţia de a fi

sistem de generatori este înlocuită de relaţia n = dim X .

1.3. Modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea

bazei

În spaţiul V considerăm bazele:

E = ei i =1, n , H = h j j =1, n

 
şi coordonatele xE , h j E cunoscute.
Să se determine coordonatele x H .
 c1 j   x1 
   
 c2 j 
   x2 
h j E =   j = 1, n x E =  

   
c   
 nj   xn 

Definiţie

Se numeşte matricea de trecere de la baza E la baza H matricea:

 c11 c12  c1n 

 
= (cij )i , j =1, n
 c21 c22  c2 n 
C = (are drept coloane
    
 
c 
 n1 cn 2  cnn 
coordonatele vectorilor h exprimate în baza E).

C = (h1 E , h2 E ,...,hn E ) = M E, H 

not.

Notăm xH = ( y1 ,..., yn ) coordonatele vectorului x în baza H pe

t

care trebuie să le determinăm.

n n n
 n  n  n 
Avem: x =  xi ei =  y j h j =  y j   cij ei  =    cij y j ei .
i =1 j =1 j =1  i =1  i =1  j =1 
Deoarece scrierea într-o bază este unică, rezultă sistemul liniar:
c11 y1 + c12 y2 + ... + c1n yn = x1
c y + c y + ... + c y = x
n
 21 1 22 2
 cij y j = xi , i = 1, n  
2n n 2

j =1 
cn1 y1 + cn 2 y2 + ... + cnn yn = xn

sau scris matriceal:

C  x H = x E  x H = C −1  x E - reprezintă relaţia de
transformare a coordonatelor unui vector prin trecerea de
la baza canonică a spaţiului la una oarecare.

În R n / R presupunem x = (x1 ,..., xn ) = xE , E baza canonică şi

t

F =  fi i =1, n ; G = gi i =1, n alte două baze din R n . Avem:

xF = C −1  x E şi x G = D −1  x E cu matricele de trecere
notate C = M ( E , F ) respectiv D = M ( E , G) şi se obţine:

xE = C  x F = D  x G  x G = D −1C x F
reprezintă relaţia de transformare a coordonatelor unui
vector prin trecerea de la o bază oarecare la alta, unde
D −1C = M (G, F ) este matricea de trecere la schimbarea bazei.

În astfel de calcule matriceale este utilă cunoaşterea unor

procedee iterative de calcul, ca metoda prezentată mai jos.

1.4. Metode numerice de rezolvare a sistemelor liniare

Metoda eliminării complete (Gauss – Jordan) permite:

• rezolvarea unui sistem compatibil de “n” ecuaţii cu „n”
necunoscute
• determinarea rangului matricei, a matricei inverse
• determinarea coordonatelor modificate ale vectorilor
odată cu schimbarea bazei.

Sistemul Ax = b, A = (aij )i , j =1, n , b = (b1 ,...,bn ) , x = (x1 ,..., xn )

t t

este adus prin transformări elementare la forma echivalentă:

Ix = A−1b
Se aplică sistemului o transformare elementară T, astfel încât în
etapa i, matricea ataşată sistemului să aibă coloana i egală cu
cea corespunzătoare din matricea unitate I n .
aii(i )  0 se numeşte pivotul transformării
Ecuaţia i se împarte la pivot, iar celelalte (n-1) se înlocuiesc cu
ecuaţia echivalentă, rolul transformării fiind de a anula
coeficienţii lui xi în aceste ecuaţii, ceea ce implică următoarele
etape la o iteraţie:
- linia pivotului se împarte la pivot;
- coloana pivotului se completează cu 0;
- primele (i-1) coloane rămân neschimbate;
- elementele celorlalte coloane se calculează cu regula
pivotului (regula dreptunghiului)

Schematic, regula pivotului sau a dreptunghiului este:

; x devine x ' = ( px − ab )
pa ab
x' = x −
b x p p
 0 se fac următoarele operaţii:
(i )
Pentru linia pivotului aii
( i +1) ( i +1)
= a / aii k = 1, n , k  i; bi = bi / aii
(i ) (i ) (i ) (i )
aik ik

iar pentru celelalte linii avem:

alk
( i +1)

= aii alk − aik ali / aii ;
(i ) (i ) (i ) (i )

(i )
bl
( i +1)

= aii bl − ali bi
(i ) (i ) (i ) (i )
/ a
ii
(i )

Aplicaţii:

1.Fie în R n vectorii x,y,z liniar independenţi. Care este natura

sistemului de vectori 3x + y + 2 z, x + y, x − y?
Soluţie: Fie scalarii 1 , 2 , 3  R astfel încât:
1 (3 x + y + 2 z ) +  2 ( x + y ) +  3 ( x − y ) = 0
Prin desfacerea parantezelor şi regruparea termenilor se obţine:
(31 +  2 +  3 )  x + (1 +  2 −  3 )  y + 21  z = 0
Deoarece vectorii x,y,z sunt liniar independenţi, trebuie să
avem:
31 +  2 +  3 = 0

1 +  2 −  3 = 0 care are soluţia unică 1 =  2 =  3 = 0.
2 = 0
 1
Rezultă că vectorii 3x + y + 2 z, x + y, x − y sunt liniar
independenţi.
2. Fie B = v1 ,v2  bază în R 2 , unde:
 5  − 4 1 
v1 =   , v2 =   . Exprimaţi vectorul v =   în această
1   −1   2
bază.
Soluţie: Notăm cu vB vectorul care dă coordonatele lui v în
baza B. Obţinem: vB = A−1  v, unde A este matricea bazei
(matricea de trecere de la baza canonică la baza B). Aplicăm
metoda Gauss - Jordan:

A v
5 − 4 1
1 −1 2
1 −4 1
 
5 5
0 −1 9
5 5
1 0 −7
0 1 −9
I2 vB