Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BIBLIOGRAFIE
1. DUDA I., TRANDAFIR R., BACIU A., IOAN R., BÂRZĂ S. – Matematici pentru
economişti, Ed. FRM, Bucureşti, 2007.
2. DUDA I., TRANDAFIR R., BACIU A., IOAN R., – Elemente de matematici economice, Ed.
FRM, Bucureşti, 2005.
3. BACIU A. – Matematici aplicate în economie şi finanţe, Ed. FRM, Bucureşti, 2004
4. DUDA I., – Elemente de algebră pentru economişti, Ed. FRM, Bucureşti, 1999.
5. OPRESCU GH., – Matematici pentru economişti, Ed. FRM, Bucureşti, 1996.
6. . IOAN R., GHICA M., COPIL V. – Matematici aplicate în economie, Curs în tehnologia ID-
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2012.
7. IOAN R., GHICA M., COPIL V. – Matematici financiare şi actuariale, Curs în tehnologia ID-
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2012.
8. Dedu S., Şerban F. – Matematici aplicate în economie, Ed. Teocora, 2009.
1. Algebră liniară
Spaţii vectoriale. Organizarea spaţiilor economice ca spaţii vectoriale. Baza şi
schimbarea bazei: metoda Gauss Jordan. Organizarea ca spaţii metrice şi spaţii
normate. Forme liniare, biliniare, pătratice. Operatori pe spaţii vectoriale: valori proprii
şi vectori proprii. Conţinut economic. (vezi pag. 13-41 din Matematici pentru
economisti , I. Duda, R. Trandafir, A. Baciu, R. Ioan, S. Barza, Ed. FRM, 2007)
Concepte cheie spatiu vectorial, vectori liniar independenti, sistem de generatori, bază,
dimensiune, matrice de trecere, aplicatie liniară, valori proprii, vectori proprii, forma
liniară, forma biliniară, formă patratică, forma canonică a unei forme pătratice
Fie V o mulţime nevidă de elemente şi K un corp de scalari (de regulă K este corpul
numerelor reale R sau corpul numerelor complexe C).
Pe mulţimea V se definesc două operaţii:
– operaţia de adunare „+”, ca lege de compoziţie internă
x, y V avem x y V
– operaţia de înmulţire „” cu scalari, ca lege de compoziţie externă;
x V, K avem x V
Definiţie Un sistem de vectori v1, v2, ...., vn din V se numeşte sistem de
generatori ai spaţiului vectorial V dacă orice vector v V se poate scrie ca o combinaţie
liniară a vectorilor v1, v2, ...., vn.
Definiţie Un sistem de vectori v1, v2, ...., vm din V se numeşte sistem liniar
independent dacă din 1v1 + 2v2 + ....+ mvm = 0 rezultă ca scalarii
1 = 2 = ..... =m = 0
Observaţie: dacă există scalari nenuli, sistemul de valori se numeşte sistem liniar
dependent.
Propoziţie. Vectorii v1, v2, ..., vn V sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă
cel puţin un vector dintre ei este o combinaţie liniară de ceilalti.
Definiţie. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K. Un sistem de vectori
B = v1, v2, ..., vm se numeşte bază pe spaţiul vectorial V dacă este formată dintr-un
număr maxim de vectori liniari independenţi. Numărul vectorilor din bază determină
dimensiunea spaţiului.
Definiţie. Coeficienţii 1, 2, ...., n ai reprezentării vectorului v V în baza B se
numesc coordonatele vectorului v în baza B.
Propoziţie Sistemul de vectori unitari
b1 1 0 ... 0 , b2 0 1 ... 0 , ..., bn 0 0 ... 1 formează o bază a spaţiului
vectorial Rn numit bază canonică (sau unitară)
Propozitie (Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei).
Fie v Rn, A = a1, a2, ... , an} şi B = {b1, b2, ..., bn} două baze din Rn şi prin abuz de
notatie notăm cu A şi B matricile acestor baze.
Fie 1, 2, ..., n coordonatele vectorului v în baza A şi 1, 2, ..., n coordonatele
vectorului v în baza B şi pentru fiecare i, i 1, n , i1, i2, ..., in, coordonatele vectorului
vi în baza B. Atunci:
1 1 11 ..... n 1n
.......... care scris matricial devine:
.....
n 1 n1 n nn
11 1n
= M , unde M
n1 nn
sau M se numeşte matricea de trecere de la o bază la alta.
a ………… x
bx ac
: : x' , unde:
b
: :
b ……...…. c
b pivotul;
Definiţie: Vectorul nenul v V care verifică relaţia (1) se numeşte vector propriu
pentru aplicaţia T asociată valorii proprii .
Prezentăm în continuare modul de determinare al valorilor şi vectorilor proprii
pentru o aplicaţie liniară.
Fie T : V V’ o aplicaţie liniară cu matricea aplicaţiei AT definită în baze
canonice.
Relaţia (1) se mai scrie:
T(v) – v = 0 (1)
sau
AT En v 0v (2)
Relaţia (2) reprezintă scrierea matricială a unui sistem omogen. În consecinta
coordonatele vectorului propriu v nenul sunt soluţiile sistemului omogen (2). Soluţiile
sistemului omogen (2) nu sunt toate nenule numai dacă determinantul sistemului este nul:
P() = det (AT - En) = 0 (3)
Test de autoevaluare
Raspuns corect: d)
Rezolvare:
Conform definiţiei trebuie să aflăm scalarii 1 şi 2 astfel încât
v = 1v1 + 2 v2
1, 2, 4 1 1, 2, 3 2 0, 1, 1
1, 2, 4 1 1, 1 2, 1 3 2 0, 2 1, 2 1
1, 2, 4 1 , 21 2 , 31 2
sau altfel scris obţinem următorul sistem cu necunoscutele 1, 2.
1 1 1 1
21 2 2 2 4 sistem incompatibil sau putem afirma că vectorul
3 4 7
1 2 2
v nu se poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v2.
Raspuns corect: c)
Rezolvare:
Aplicând definiţia trebuie să punem condiţia ca toţi scalarii 1, 2, 3 K să fie nuli în
egalitatea: 1v1 + 2v2 + 3v3 =0 sau transformând această egalitate într-un sistem de
ecuaţii liniare omogene cu solutie nula unica, atunci obligatoriu trebuie să punem
conditia ca determinantul matricii formată din vectorii v1, v2, v3 să fie nenul:
0 1 m
det A 0 2 m 0 0 0 + 0 –2m –m2 – 0 –2 0
1 1 1
m2 + 2m + 2 0 (m+1)2 + 1 0 () m R
Aşadar vectorii sunt liniar independenţi pentru () m R.
Raspuns corect: A
Rezolvare:
Pentru a demonstra că sistemul format din trei vectori v1, v2, v3 (numarul vectorilor din
baza trebuie sa fie egal cu dimensiunea spatiului in care se lucreaza) formează baza este
suficient să demonstrăm că este un sistem liniar independent
1 1 1
1 1 2 0 Vectorii v1, v2, v3 formează o bază a spatiului vectorial R3
2 1 1
Raspuns corect: c)
Rezolvare:
Vom afla coordonatele vectorului v în baza B v1, v2, v3 aplicând metoda Gauss-Jordan:
B v
1 1 1 2
1 1 2 -1
2 1 1 2
1 1 1 2
0 0 1 -3
0 -1 -1 -2
1 1 0 5
0 0 1 -3
0 -1 0 -5
1 0 0 0
0 0 1 -3
0 1 0 5
Citim din ultimul tabel coordonatele vectorului v în baza B v1, v2, v3 şi anume
v 0, 5, 3 .
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
În spaţiul R3 vectorii unitari sunt e1 1, 0, 0 ; e2 0, 1, 0 ; e3 0, 0, 1
şi atunci putem scrie
v = -3e1 + 1 e2 + 2 e3.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
Pentru a exprima v în baza v1, v2, v3 se rezolvă prin metoda Gauss Jordan şi obţinem
v 0v1 1v2 0v3 (sau se observă având în vedere că v v2 ).
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
Fie M matricea de trecere de la A la B
Din vA = A-1 v v = A vA
vB = B v v = B v B
-1
5 15 34
1
M 15 17
T
58
16
14 2 20
5 15 14
1
M 15 17 2
16
34 58 20
A B
1 -1 3 2 -1 -2
4 2 1 4 1 0
2 0 5 5 0 2
1 -1 3 2 -1 -2
0 6 -11 -4 5 8
0 2 -1 1 2 6
1 0 7/6 4/3 -1/6 -2/3
0 1 -11/6 -2/3 5/6 4/3
0 0 8/3 7/3 1/3 10/3
1 0 0 5/16 -5/16 -17/8
0 1 0 15/16 17/16 29/8
0 0 1 7/8 1/8 5/4
9) Aplicaţia T : R2 R3 unde
T(x1, x2) = (x1 + x2, –x2, – x1–x2) este o aplicaţie liniară ?
Raspuns corect: A
Rezolvare:
Conform teoremei vom arăta că:
T(x + y) = T(x) + T(y) () , R, x, y R2
T(x1 + y1, x2+ y2) = T(x1, x2) + T(y1, y2)
(x1 + y1 + x2 + y2, – x2 – y2, – x1 – y1 – x2 – y2) =
= (x1 + x2, –x2, – x1 –x2) + (y1 + y2, –y2, – y1 –y2) (A).
10) Fie aplicaţia liniară T : R2 R3, T(x1, x2) = (x1 + x2, – x2, – x1 –x2)
Să se determine matricea asociată aplicaţiei liniare T în raport cu perechea de baze: B =
{a1, a2} şi B’ = {b1, b2, b3}, unde
a1 1, 1 , a2 -1, 3 ;
b1 1, 1, 1 , b2 1, 3, 4 , b3 5, -1, 0
10 5 10 5 10 5
4 2 4 2 4
2
9 1
a) M B,B ' T
9 1 9 1
; b) M B, B ' T ; c); M T
8 8 8
B, B '
8 8 8
1
7 1 7 1 5
8 8
8 8
8 8
d) alt Raspuns corect:.
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
T(a1) = T(1, 1) = (2, –1, –2)
T(a2) = T(–1, 3) = (2, –3, –2).
Coordonatele acestor doi vectori în baza B’ sunt:
(10/4, –9/8, 1/8) şi respectiv (–5/2, 1/8, 7/8). Deci
10 5
4 2
9 1
M B,B ' T
8 8
1 7
8 8
11) Fie aplicaţia liniară T : R2 R3, T(x1, x2) = (x1 + x2, – x2, – x1 –x2)
Să se determine matricea asociată aplicaţiei liniare T în raport cu bazele canonice.
1 1 1 1 1 1
a) M B, B ' T 0 1 ; b) M B,B' T 0 1 ; c) M B, B ' T 0 1 ;
1 1
1 1 1 0
d) alt raspuns.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
Bazele canonice sunt B = {e1, e2}, e1 1, 0 , e2 0, 1 şi
B ' e1' , e2' , e3' , e 1,
'
1 0, 0 ; e2' 0, 1, 0 ; e3' 0, 0, 1
T(e1) = T(1, 0) = (1, 0, –1)
T(e2) = T(0, 1) = (1, –1, –1).
Coordonatele acestor doi vectori în baza B’ sunt (1, 0, –1) şi respectiv (1, –1, –1) şi deci
1 1
M B,B' T 0 1
1 1
12) Fie T : R3 R3 o aplicaţie liniară a cărei matrice asociată în raport cu baza canonică
este:
4 0 0
AT 0 1 3
0 3 1
Să se afle valorile proprii asociaţi acestui operator.
a) 1 = 2 = 4 şi 3 = 2; b) 1 = 2 = 4 şi 3 = –2; c) 1 = 2 = –4 şi 3 = –2; d) alt raspuns.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
4 0 0
Polinomul caracteristic P det A E 3 0 1 3 şi atunci ecuaţia
0 3 1
caracteristică va fi: (4 –)2 (–2 –)= 0
Valorile proprii sunt soluţiile acestei ecuaţii: 1 = 2 = 4 şi 3 = –2.
13) Fie T : R3 R3 o aplicaţie liniară a cărei matrice asociată în raport cu baza canonică
este:
4 0 0
AT 0 1 3
0 3 1
Să se afle vectorii proprii asociaţi acestui operator.
a) v = (k, h, h), unde k, h R şi v = (0, –p, p), unde p R nenul ; b) v = (k, -h, h), unde
k, h R şi v = (0, p, p), unde p R nenul; c) v = (k, -h, -h), unde k, h R şi v = (0, –p,
p), unde p R nenul; d) alt Raspuns corect:.
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
Vectorii proprii asociaţi valorii proprii se află rezolvând ecuaţia: T(v) = v
4 0 0
Cum polinomul caracteristic P det A E 3 0 1 3 atunci ecuaţia
0 3 1
caracteristică va fi: (4 –)2 (–2 –)= 0
Valorile proprii sunt soluţiile acestei ecuaţii: 1 = 2 = 4 şi 3 = –2.
Aşadar, fie 1 = 2 = 4, atunci vom rezolva ecuaţia
T(v) = 4v, v R3
4 v 1 4 v 1
v1 v1 v1 R
v 2 3v 3 4 v 2
3v v 4 v v 3 v 2 v 2 v 3 R
2 3 3
Deci v = (k, h, h), unde k, h R şi nu sunt simultan nuli, este vectorul propriu căutat
asociat valorii = 4.
Deci v = (0, –p, p), unde p R nenul, este vectorul propriu asociat valorii
= –2.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
Fie:
a a y
f x, y x1 x 2 11 12 1 x1 y1a11 x2 y1a21 x1 y2 a12 x2 y2 a22
a21 a22 y2
Această formă o identificăm cu forma biliniară dată şi se obţine matricea formei în baza
1 1
canonică: A f
2 0
15) Să se aducă la forma canonică următoarea funcţională pătratică:
f : R3 R, f x 2 x12 x32 4 x1 x3 6 x2 x3 x22 (utilizaţi metoda lui Jacobi)
1 1 2 1 1 2 1 1
a) f y y12 y22 y3 ; b) f y y12 y22 y3 ; c) f y y12 y22 y32 d) alt
2 12 2 12 2 12
raspuns.
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
2 0 2
A 0 1 3
2 3 1
2 0 2
2 0
Calculăm minorii 1 a11 2; 2 2; 3 0 1 3 24
0 1
2 3 1
1 2 2 2 2 2 1 2 1
f y y1 y2 y3 y1 y22 y32
2 2 24 2 12
şi observăm că această formă pătratică este nedefinită.
Raspuns corect: c)
Rezolvare:
0 2 2
Matricea formei este: A 2 1 0 cu minorii
2 0 1
0 2 2
0 2
1 0, 2 4, 3 2 1 0 0
2 1
2 0 1
Metoda lui Jacobi nu se poate aplica deoarece avem minori nuli şi atunci vom aplica
acest exemplu metoda lui Gauss.
Metoda lui Gauss constă în formarea de pătrate perfecte când conţin cel puţin un a ii 0
g x x22 4 x1 x2 4 x12 4 x12 x32 4 x1 x3 x2 2 x1 2 x1 x3
2 2
g y y12 y22
are natură nedefinită.
17) Un sistem de vectori v1, v2, ...., vm din V se numeşte sistem liniar independent dacă
din 1v1 + 2v2 + ....+ mvm = 0 rezultă că scalarii
1 = 2 = ..... =m = 0.
Raspuns corect: A.
Raspuns corect: a)
20) Fie T: V V’, K este o valoare ... a aplicaţiei liniare T dacă şi numai dacă este
rădăcină a ecuaţiei caracteristice
a) proprie; b) caracteristică; c) alt răspuns.
Raspuns corect: a)
n
max f ci x i
i 1
1 a ij x i b j , j 1, m
n
i 1
x 0, i 1, n
i
Matriceal problema se scrie
max f cx
1 Ax B
x 0
Putem spune că la un model de programare liniară avem:
1. o funcţie obiectiv (liniară în toate variabilele) f = c 1x1 + c2x2 + ... + cnxn
2. un sistem de restricţii formate din ecuaţii şi inecuaţii liniare
3. condiţii de nenegativitate asupra variabilelor
4. un criteriu de optim – de „min” sau de „maxim”
FORMA STANDARD A PROBLEMEI DE PROGRAMARE LINIARĂ
Considerând o problemă de programare liniară, având drept criteriu de optim „min” (de
exemplu, minimizarea cheltuielilor) aceasta se va scrie în formă standard astfel:
min f c1 x 1 c2x 2 cn x m
a x a 12 x 2 a 1n x n b1
11 1
a x a 22 x 2 a 2n x n b2
2 21 1
a m1 x 1 a m2 x 2 a mn x n bm
x 1 0, x 1 0, xn 0
Sau matriceal
max f cx
2 Ax B
x 0
• Definiţie 1. Un vector X0 0 ce verifică relaţia AX = B se numeşte soluţie posibilă a
modelului.
• Definiţie 2. O soluţie posibilă X0 pentru care numărul de componente nenule r este mai
mic sau egal cu m, iar vectorii ce corespund componentelor nenule sunt liniar
independenţi se numeşte soluţie de bază.
• În cazul în care r m soluţia de bază se numeşte degenerată.
• Definiţie 3. Soluţia posibilă X este optimă dacă pentru orice soluţie posibilă X avem:
CX CX
• Teoremă. Dacă X0 este o soluţie optimă de bază a problemei de programare liniară (PL)
atunci vectorii ce corespund componentelor nenule ale lui X 0 sunt liniari independenţi.
•Fie problema de programare liniară
min f CX X R n ,C R m
AX B A M mn R
X 0 m n, rang A m
Pentru Rezolvare:a acestuia procedăm astfel:
1. se întocmeşte lista cu vectorii corespunzători coloanelor matricii
A: a1, a2, ... an
2. dintre vectorii a1, a2, ... an se alege o bază T a i1 , a i 2 ,... a i m .
3. Se calculează componentele BT ale vectorilor B în baza T.
4. Se determină componentele vectorilor a 1 , a 2 , ... a n în baza T şi se trec în
tabelul SIMPLEX.
Cj: C1 C2 Cn
CB
B XB
coeficienţii a1 a2 am
baza soluţia
bazici
C1 a i1
componentel
e lui B în
C2
baza T
a i2
⋮ ⋮
Cm a im
Zj Z0 Z1 Zn
j = Cj – Zj
m
Z j Cia j , Z 0 C B X B
i 1
5. Dacă j 0 atunci
• baza T este optimă;
• soluţia de bază BT completată cu zerourile necunoscutelor este soluţie
optimă de bază
• valoarea optimă a funcţiei obiectiv este Z0 şi Rezolvare:a s-a încheiat. Dacă
pentru care 0, baza T nu este optimă şi se trece la punctul 6 o.
6. Se va introduce în bază vectorul a (unde: indicele este dat de cea mai mare
diferenţă negativă în modul) parcurgând etapele următoare:
a. se împarte coloana BT la coloana componentelor lui a (numai
componentele strict pozitive);
b. se alege rezultatul minim;
c. vectorul a iese din bază şi intră în bază vectorul a;
d. elementul aflat pe linia şi coloana se numeşte pivot).
7. Completarea tabloului simplex se va face astfel:
• baza nouă se obţine prin scoaterea lui a din bază şi înlocuirea cu a;
• coloana pivotului devine vector unitar;
• linia pivotului se împarte la pivot, rezultatul trecându-se în total pe linia ;
• se aplică regula dreptunghiului (elementul ce se calculează este dat de
• La ieşirea din bază dacă sunt mai multe rapoarte minime egale poate ieşi oricare din
variabilele corespunzătoare.
• Dacă la căutarea variabilei ce părăseşte baza pe coloana ce intră în bază nu
avem nici un element strict pozitiv (toate negative sau zero) algoritmul se va încheia cu
concluzia optim infinit.
Exemplu:
Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară:
min f 2x 1 x 2 x 3 3x 4 2x 5
x 1 x 4 2x 5 8
x 2 2 x 4 x 5 12
x x 3x 16
3 4 5
x i 0, i 1,5
Rezolvare:
1 0 0 1 2
Scriem matricea A 0 1 0 2 1
0 0 1 1 3
Observăm că avem o bază B a 1 , a 2 , a 3
Cj 2 1 1 3 2
CB B XB a1 a2 a3 a4 a5
2 a1 8 1 0 0 1 2
1 a2 12 0 1 0 2 1
1 a3 16 0 0 1 1 3
Zj 28+112+116=44 2 1 2 5 8
soluţia nu
j = Cj – Zj 0 0 0 -2 -6 este optimă
( j 0)
2 a5 4 1/2 0 0 1/2 1
1 a2 8 -1/2 1 0 3/2 0
1 a3 4 -3/2 0 1 -1/2 0
Zj 20 -1 1 1 2 2
j 0 soluţia
j = Cj – Zj 3 0 0 1 0
este optimă
Concluziile sunt următoarele:
• baza B a 1 , a 2 , a 3 nu este optimă deoarece 4 0, 5 0;
• corespunzător lui 5 (celei mai mari diferenţe negative în modul) alegem vectorul a5 în
scopul introducerii în bază;
• împărţind coloana „soluţie” la coloana lui a5, găsim
8 12 16
, , , iar
2 1 3
8 12 16 8
min , , , corespunzător pivotului va fi a15 = 2
2 1 3 2
a1 iese din bază, a5 intră în bază.
La Pasul următor observăm că toate diferenţele j 0, soluţia este optimă
• baza a 5 , a 2 , a 3 este optimă
• soluţia optimă de bază este x5 = 4, x2 = 8, x3 = 4
x1 = x4 = 0
• valoarea minimă a lui f este Z0 = 9
max f CX max f CX 0 y
(3) AX b, b 0 AX I m y b (3’)
X 0 X 0, Y 0
max f CX 0 y
a x a x ... a x y b
11 1 12 2 1n n 1 1
a 21 x 1 a 22 x 2 ... a 2 n x n y 2 b 2
(3’) (4)
a m1 x 1 amx 2 ... a mn x n y m b m
x 1 0, i 1, n , y j 0, j 1, m
OBSERVAŢII
• La determinarea algoritmului SIMPLEX soluţia optimă poate cuprinde variabile X cât
şi variabile Y
x0
X 0
0
y
• În cazul în care există componente y în soluţia optimă, interpretarea lor economică
poate fi aceea de economie de resurse în sensul că pentru componenta optimă yk de
exemplu, diferită de zero, atunci resursa bk 0, nu a fost transformată în întregime.
Exemplu
maxf 2x 1 4x 2 x 3 5x 4
2 x 1 x 2 x 3 x 4 12
(4)
x 1 2 x 2 x 3 3x 4 15
x i 0, i 1,4
maxf 2x 1 4x 2 x 5 5x 4 0 y1 0y 2
2 x 1 x 2 x 3 x 4 y1 12
(5)
x 1 x 2 x 3 3x 4 y 2 15
x i 0, i 1,4, y1 0, y 2 0
Rezolvare:
cj: 2 4 -1 5 0 0
CB B XB a1 a2 a3 a4 y1 y2
0 y1 12 2 1 1 1 1 0 12 15
min ,
1 3
0 y2 15 1 2 1 3 0 1 15
3 PIVOT
3
zj 0 0 0 0 0 0
j = cj – zj 2 4 -1 5 0 0 soluţia nu este
optimă (j 0)
0 y1 7 5/3 1/3 2/3 0 1 -1/3 7 5
min , =
1 / 3 2 / 3
5 a4 5 1/3 2/3 1/3 1 0 1/3 5
2 / 3 PIVOT
2/3
Exemplu
maxf 2x 1 4x 2 x 3 5x 4
2 x 1 x 2 x 3 x 4 10
x 1 2 x 2 x 3 3x 4 15
x i 0, i 1,4
Rezolvare:
2 1 1 1
Matricea sistemului A :
1 2 1 1
Problema se va rescrie
max f 2 x1 4 x 2 x3 5x4 Mu1 Mu 2
2 x1 x 2 x3 x 4 u1 10
x1 2 x 2 x3 3 x 4 u 2 15
xi 0, i 1,4, u 1 0, u 2 0
cj 2 4 -1 5 -M -M
CB B XB x1 x2 x3 x4 u1 u2
-M u1 10 2 1 1 1 1 0 10 15
min ,
1 3
-M u2 15 1 2 1 3 0 1 15
3 PIVOT
3
OBSERVAŢII
Exemplu
min f x 1 x 2 x 3 2x 4 3x 5 4x 6
2 x 1 x 2 x 3 x 4 x 5 x 6 8
x 1 2 x 2 x 3 x 4 3x 5 x 6 24
x x 2x x x x 8
1 2 3 4 5 6
x i 0, i 1,6
Rezolvare:
min f x 1 x 2 x 3 2x 4 3x 5 4x 6 0 y1 0 y 2 Mu 1 Mu 2
2 x 1 x 2 x 3 x 4 x 5 x 6 y 1 8
x 1 2 x 2 x 3 x 4 3x 5 x 6 u 1 24
x x 2 x x x x y u 8
1 2 3 4 5 6 2 2
x i 0, i 1,6, y1 0, y 2 0; u 1 0; u 2 0
cj 1 1 1 2 3 4 0 0 M M
CB B XB x1 x2 x3 x4 x5 x6 y1 y2 u1 u2
0 y1 8 2 1 1 1 1 1 1 0 0 0
M u1 24 1 2 1 1 3 1 0 0 1 0
M u2 8 1 1 2 1 1 1 0 -1 0 1
zj 2M 3M 3M 2M 4M 2M 0 -M M M
j = cj – zj 1- 1- 1- 2- 3- 4- 0 M 0 0 soluţia nu
2M 3M 3M 2M 4M 2M este optimă
(j 0)
3 x5 8 2 1 1 1 1 1 1 0 0 0
M u1 0 -5 -1 -2 -2 0 -2 -3 0 1 0
M u2 0 -1 0 1 0 0 0 -1 -1 0 1
zj 24 6- 3- 3- 3- 3 3- 3- -M M M
6M M M 2M 2M 4M
j = cj – zj 6M M- M- 2M 0 2M 4M M 0 0 0
-5 2 2 -1 +1 -3 soluţia este
optimă
degenerată
Soluţia [min]f = 24
u1 = u 2 = 0
y1 = y2 = 0
x1 = x 2 = x 3 = x 4 = x 6 = 0
x5 = 8
x ij b j , j 1,..., n
i 1 (2.2.)
a b
i 1
i
j 1
j
x
j 1
ij ai , i 1,..., m (2.1'.)
m
x
i 1
ij b j , j 1,..., n (2.2'.)
a i 0 , i 1,..., m
b j 0 , j 1,..., n
cij 0 , i 1,..., n , j 1,..., m (2.5'.)
m n
a b
i 1
i
j 1
j
ultima egalitate (2.5’) se poate realiza prin introducerea unei destinaţii fictive căreia să-i
fie destinat surplusul de produs existent pe ansamblul surselor.
Datele problemei se prezintă sub forma unui tabel:
B1 B2 Bj Bn Disponibil
A1 c11 c12 c1 j c1n a1
A2 c 21 c 22 c2 j c2n a2
Ai ci1 ci 2 cij cin ai
Am c m1 cm 2 c mj c mn am
Necesar b1 b2 bj bn
Propoziţia 1. Orice problemă de transport are totdeauna o soluţie realizabilă de
ai b j m n
forma xij , s ai b j .
s i 1 j 1
ai b j
Demonstraţie: xij satisfac restricţiile (2.1'.) şi (2.2'.)
s
n a b
n
ai n
b j ai , i 1,..., m
i j
x ij
j 1 j 1 s s j 1
m m a b bj m
ai b j , j 1,..., n
i j
x ij
i 1 i 1 s s i 1
şi condiţiile de nenegativitate (2.9.3'.).
În general această soluţie nu este optimă, dar ţinând seama de faptul că un program
liniar sau nu are soluţii posibile, sau admite soluţii posibile cu optim infinit sau are soluţie
optimă finită şi ţinând seama de propoziţia anterioară rezultă că orice problemă de
transport admite o soluţie optimă finită deoarece
xij min a i , b j
a1
a2
ai
am
b1 b2 bj bn s
Exemplu 1.. a1 65 , a 2 15 , a 3 20 , b1 40 , b2 35 , b3 15 , b4 10 .
b1 b2 b3 b4
3 2 1 4 65 ,
a1
40 25 25
1 3 2 2 15 , 5
a2
10 5
3 4 1 3 20
a3
10 10
40 35 , 10 15 , 10 10 s 100
b1 b2 b3 b4
a1 3 2 1 4
65 , 50 , 15
15 35 15
a2 1 3 2 2
15
15
a3 3 4 1 3
20
10 10
40 , 25 35 15 10
B1 B2 B3 B4
Disponibil
A1 80
A2 10
A3 20
Necesar 50 35 15 10
Rezolvare:
a) x11 min(a1 , b1 ) min(80, 50) 50 a1 30 si x21 x31 0.
x12 min(a1 , b2 ) min(30, 35) 30 b2 5 si x13 x14 0.
x22 min(a2 , b2 ) min(10, 5) 5 a2 5 si x32 0.
x23 min(a 2 , b3 ) min(5,15) 5 b3 10.
x33 min(a3 , b3 ) min(20,10) 10 a3 10.
x34 10.
B1 B2 B3 B4
Disponibil
B1 B2 B3 B4
Disponibil
A1 80
A2 10
A3 20
Necesar 50 35 15 10
Rezolvare::
Asadar, punand si costurile in tabel avem urmatoarea solutie initiala:
5 6 2 3
50 30 /// ///
2 2 1 4
/// 5 5 ///
6 8 3 10
/// /// 10 10
.
Costul total in acest moment este: f 250 180 10 5 30 100 575.
Calculam d ij corespunzatori casutelor nebazice (hasurate).
5 6 2 3
50 25 /// 5
2 2 1 4
/// 10 5 ///
6 8 3 10
/// /// 15 5
6 4 0 0
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 i
a3 0 9 ( 2) 1 1 0
9 : 2 4,
a4 0 7 1 2 0 1 7 : 1 7
fi 0 0 0 0 0
i 6 4 0 0
.
Verificam criteriul de optim pentru o problema de maxim: j 0, j 1, 4 ?
Observam ca Raspuns corect:ul este nu si deci, va trebui sa schimbam baza.
Intra in baza vectorul a k corespunzator celei mai mari diferente j , adica
max j 6 a1 intra in baza.
Iese din baza vectorul a k corespunzator celui mai mic raport i , adica
min{ 92 , 71 } 4, 5 a3 iese din baza.
Trecem la o noua iteratie a tabelului simplex folosind algoritmul Gauss-Jordan si avem:
6 4 0 0
B C B
X C
a1 a2 a3 a4 i
a1 6 9
2
1 1
2
1
2 0 9
2 : 1
2 9
5 1
a4 0 2
0 ( ) 3
2 2 1
5
2 : 3
2 5
3
fi 27 6 3 3 0
i 0 1 0 0
.
j 0 ? Raspuns corect:: Nu. Schimbam baza: a 2 intra in baza, a 4 iese din
baza.
6 4 0 0
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 i
11 2 1
a1 6 3
1 0 3 3
5 1 2
a2 4 3
0 1 3 5
86 2
fi 3
6 4 8
3 3
i 0 0 8
3
2
3
5 2 0 0 M
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 a5 i
a3 0 6 2 1 1 0 0
6 : 23
a5 M 1 (1) 2 0 1 1 1 : 11
fi M M M 0 M M
i 5 M 2M 0 M 0
.
Verificam criteriul de optim pentru o problema de maxim: j 0, j 1, 4 ?
Obsevam ca Raspuns corect:ul este nu si deci, va trebui sa schimbam baza.
Intra in baza vectorul a k corespunzator celei mai mari diferente j , adica
max j 5 M a1 intra in baza.
Iese din baza vectorul a k corespunzator celui mai mic raport i , adica
min{3,1} 1 a5 iese din baza.
Trecem la o noua iteratie a tabelului simplex folosind algoritmul Gauss-Jordan si avem:
5 2 0 0 M
B CB XB a1 a2 a3 a4 a5 i
a3 0 4 0 1 1 ( 2) 2 4 : 22
a1 5 1 1 1 0 1 1 nu se face
fi 5 5 5 0 5 5
i 0 3 0 5 M 5
5 2 0 0 M
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 a5 i
a4 0 2 0 1
2
1
2
1 1
3 1
a1 5 3 1 2 2
0 0
15 5
fi 15 5 2 2
0 0
i 0 11
2
5
2 0 M
.
j 0 ? Raspuns corect:: Da.
Atunci max f 15 si se realizeaza pentru x1 3, x4 2, x2 x3 0.
(P ) x1 4 x2 18
x 6
1
x1 , x2 0
Rezolvare:
Duala problemei este:
[max] g 12 y1 20 y 2 18 y 3 6 y 4 ,
y1 3 y2 y3 y4 1
(D ) 3 y1 4 y2 6 y3 1
y , y , y , y 0
1 2 3 4
Fie A Rn
Limite iterate
y b
şi lim y lim lim f x, y
y b x a
(1)
În mod analog, dacă fixăm x şi dacă există
lim f x, y x şi lim x lim lim f x, y (2)
y b xa x a y b
acestea se numesc limite iterate ale lui f în M0.
xy
Avem: lim lim 2 0 2
x 0 y 0 x y
xy
lim lim 2 0
y 0 x 0 x y 2
dar am demonstrat anterior că această funcţie nu are limită în origine.
Fie f : D R, D R 2 şi M 0 ( a, b) D
Definiţie Funcţia f este continuă în punctul M0 dacă pentru Pn n0 un şir de
puncte din D cu Pn
în D
M 0 să avem: f ( Pn ) înR M 0
sau
Definiţie: f este continuă în M0 dacă pentru > 0, ( ) > 0 aşa încât pentru
P D cu d(P,M 0 ) ( ) să avem d f ( P ), f ( M 0 ) .
Derivate parţiale
Definiţie
Funcţia f e derivabilă parţial în raport cu y în punctul (a,b) interior lui A dacă
f ( a , y ) f ( a, b )
lim şi este finită
y b y b
Vom nota această limită cu
f (a, b)
f y (a, b)
y
Definiţie
Fie f : D R 2 R , derivabilă parţial în raport cu x, respectiv cu y, ( x, y ) D
Dacă derivatele parţiale f x ( x, y ), f y ( x, y ) definite pe D sunt la rândul lor derivabile
parţial în raport cu x,y, atunci derivatele lor parţiale sunt derivate parţiale de ordinul 2
ale lui f şi se notează:
f 2 f ( x, y )
f x2 ( x, y ) f xx ( x, y )
x x x 2
f 2 f ( x, y )
f y2 ( x, y ) f yy ( x, y )
y y y 2
f 2 f ( x, y )
f xy ( x, y )
x y xy
f 2 f ( x, y )
f yx ( x, y )
y x yx
Criteriul lui Schwartz
Dacă funcţia f: E R 2 R are derivate parţiale mixte de ordinul 2 într-o vecinătate V a
lui (a,b) E şi dacă sunt continue în (a,b) atunci: f xy (a, b) f yx (a, b)
3.2. Diferenţiale
Proprietăţi:
Rezolvare::
Deoarece funcţia admite derivate parţiale de orice ordin.
f x , y f x , y
a) Avem: y sin xy, x sin xy
x y
Deci df (x, y) = - sin xy [ydx + xdy]
2 f x , y
Apoi y sin xy y 2 cos xy
x 2
x
f x , y
2
xd sin xy xy cos xy
xy x
2 f x , y
x sin xy x 2 cos xy
y 2
y
prin urmare: d2f(x,y) = - cos xy[y2dx2 + 2xy dxdy + x2dy2]
b) Am văzut în exemplul precedent că în origine funcţia nu este diferenţiabilă. În orice alt
punt, funcţia admite derivate parţiale continue:
f x , y x f x , y y
şi
x x y
2 2 x x y2
2
2 f x , y y x2
y y x y 2
2 3
2
x 2 y 2 2
2 f x , y xy
xy
x
3
y 2 2 2
Deoarece derivatele parţiale de ordinul al doilea sunt continue în tot planul exceptând
originea, rezultă că în orice punct diferit de origine diferenţială a doua există şi este:
d 2 f x , y
1
y dx
2 2
2 xydxdy x 2 dy 2
x
3
y 2 2 2
c) Pe domeniul dat funcţia admite derivate parţiale de orice ordin continue în tot planul,
deci funcţia admite diferenţiale de orice ordin:
f x , y f x , y x
ln y şi
x x y
x
Aşadar df x , y ln ydx dy
y
2 f x , y
ln y 0
x 2 x
2 f x , y x x
2
x 2 x y y
2 f x , y 1
xy y
x 2
Aşadar d 2 f x , y 2
dy 2 dxdy
y y
f x , y f x , y
d) Deoarece e x 2 y şi 2e x 2 y
x y
şi atunci df x , y e x 2 y
dx 2dy
2 f x , y
x 2
x 2 y
x
e
e x 2 y
2 f x , y
y 2
y
2e x 2 y 4e x 2 y
2 f x , y
xy
x
2e x 2 y 2e x 2 y
şi atunci d 2 f x , y e x 2 y dx 2 4dxdy 4dy 2
Definiţie Fie f o funcţie reală, de două variabile, definite pe o mulţime E R2. Un punct
(a, b) E se numeşte punct de maxim local (respectiv de minim local) al funcţiei
f(x, y), dacă există o vecinătate V a lui (a, b) astfel încât, pentru orice (x, y) V E să
avem: f(x, y) f(a, b) (respectiv f(x, y) f(a, b)).
Teoremă Dacă funcţia f are derivate parţiale într-un punct de extrem (a, b) din interiorul
mulţimii E, atunci derivatele parţiale ale funcţiei se anuleaza în acest punct:
f’x(a, b) = 0 şi f’y(a, b) = 0
Definiţie Un punct interior (a, b) E se numeşte punct staţionar al funcţiei f(x, y) dacă
funcţia f( x, y) e diferenţiabilă în punctul (a, b) şi dacă diferenţiala sa e nulă.
Teoremă Dacă (a, b) este punct staţionar al funcţiei f(x, y) şi dacă funcţia f(x, y) are
derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate V a punctului (a, b) atunci:
2
1) Dacă f x''2 a, b f y''2 a, b f xy'' a , b > 0 , atunci (a, b) e punct extrem local al
funcţiei f(x,y) şi anume:
– dacă f x''2 a, b > 0 atunci (a, b) e punct de minim
– dacă f x''2 a, b < 0 atunci (a, b) e punct de maxim.
2) Dacă 0 atunci (a, b) nu este punct de extrem
3) Dacă = 0 atunci nu se poate afirma nimic despre punctul (a, b).
Rezolvare:
Conform teoriei generale, extremele funcţiei sunt soluţii ale sistemului:
f x, y
2x 4 0
x
(2)
f x, y 2x 2 0
y
Punctul staţionar, adică soluţia sistemului (2) este (2, 1).
Calculăm derivatele parţiale în punctul (2, 1):
2 f (2,1) 2 f (2,1) 2 f (2,1)
2, 2 şi 0
x 2 y 2 xy
2 f (2,1)
/ ( 2 ,1) 4 > 0 şi 2 0 aşadar punctul (2,1) este punctul de minim şi
x 2
valoare functiei este f(2,1) = 4+1-8-2+5 = 0
x 0
0
y
F( x , y) 0
1 1
f ( x, y ) cu condiţia x+y=1 definit pe R2\{(0,0)
x y
Rezolvare:
1 1
Considerăm ( x, y ) ( x y 1)
x y
Rezolvăm sistemul
( x, y ) 1
x 2 0
x
( x, y ) 1
2 0
y y
x y 1
1 1 1
Soluţia sistemului este P , pentru
2 2 4
( x, y ) 1
2
2
2 3
x 2
x x x
2 ( x, y ) 1 2
3
y 2 y y 2
y
2 ( x, y ) 1
0
xy x y2
1 1
d 2 2 3 dx 2 3 dy 2
x y
1 1 1 1
d 2 , 16(dx 2 dy 2 ) 0 astfel P , e punct de minim.
2 2 2 2
Test de autoevaluare
1) Funcţia
Rezolvare:
Va trebui să arătăm că are loc egalitatea:
f (1,1) f (1,1)
(1) f ( x, y ) f (1,1) ( x 1) ( y 1) x, y x x0 2 y y0 2
x y
cu lim x , y 0 .
x 1
y 1
f (1,1) f (1,1)
Deoarece 0 şi 2 şi f(1, 1) = 1 atunci egalitatea (1) devine:
x y
sau
x 12 y 12 x, y x 12 y 12 x, y
De aici deducem
x, y x 12 y 12 şi lim x 12 y 12 0
x 1
y 1
Rezolvare:
Dacă funcţia ar fi diferenţaibilă în origine, conform unei teoreme enunţate la începutul
capitolului Analiză Matematică,(Matematici pentru economişti, R. Trandafir, I. Duda, A.
Baciu, R. Ioan) ar trebui să admită derivate parţiale în acest punct. Însă
f x,0 0,0 x2 x
lim lim lim 1
x 0 x x 0 x x 0 x
x 0 x 0 x 0
f x,0 0,0 x2 x
lim lim lim 1 .
x 0 x x 0 x x 0 x
x0 x0 x0
f (0,0)
Analog procedăm pentru .
y
În origine, funcţia nu admite derivate parţiale, deci nu este diferenţiabilă.
Rezolvare:
f x/ ( x, y ) 2; f y/ ( x, y ) 3
Răspuns corect: a)
Rezolvare:
Fie M x0 , y0 unde x0 1, y0 0 , atunci
f x( x0 , y0 ) 2 x0 4 y0 f x (1, 0) 2
f y ( x0 , y0 ) 2 y0 4 x0 f y (1, 0) 4
Rezolvare:
f x( x, y ) ( x 3 y 3 3xy) /x 3 x 2 3 y
f y ( x, y ) ( x3 y 3 3xy ) /y 3 y 2 3 x
f x2 ( x, y ) (3x 2 3 y ) /x 6 x
f y2 ( x, y ) (3 y 2 3 x) /y 6 y
f yx ( x, y ) (3x 2 3 y ) /x 3
f xy ( x, y ) (3 y 2 3x ) /y 3
c) f x2 ( x, y ) e x y
f y2 ( x, y ) e x y
f yx ( x. y ) e x y
d) alt răspuns.
Răspuns corect: b)
Rezolvare:
/
f x( x, y ) e x y e x y
x
e
/
f y ( x, y ) e x y x y
y
f ( x, y ) e e
x 2
x y / x y
x
f ( x, y ) e e
y 2
x y / x y
y
f ( x. y ) e e
yx
x y / x y
x
f ( x, y ) e e
xy
x y / x y
y
Rezolvare::
Deoarece f x/ x, y e x 2 y şi f y/ x, y 2e x 2 y
şi atunci df x, y e x 2 y dx 2dy
b) d 2 f x, y e x 2 y 4dx 2 4dxdy dy 2
c) d 2 f x, y e x 2 y dx 2 4dxdy 4dy 2
d) alt răspuns.
Răspuns corect: c)
Rezolvare:
/
f x//2 x, y e x 2 y e x 2 y
x
/
f y//2 x, y 2e x 2 y 4e x 2 y
y
x2 y /
f xy// x, y 2e y 2e
x 2 y
şi atunci d 2 f x, y e x 2 y dx 2 4dxdy 4dy 2
Rezolvare::
Conform teoriei generale, extremele funcţiei sunt soluţii ale sistemului:
/ 50
f x x, y y x 2 0
(1)
f y/ x, y x 20 0
y2
Soluţia sistemului (1) este x = 5 şi y = 2. Atunci numim punctul M(5,2) punct staţionar:
100 40
Avem f x//2 x, y 3 , f y//2 x, y 3 şi f xy// x, y 1
x y
2
5,2 f x//2 5, 2 f y//2 5, 2 f xy// 5, 2 3
Deoarece f x//2 5,2 > 0 , funcţia f admite în punctul (5,2) un minim având valoarea f(5, 2)
= 30.
1 3 1 3
a) P1 , este punct de minim, P2 , este punct de maxim
2 2 2 2
1 3 1 3
b) P1 , este punct de maxim, P2 , este punct de maxim
2 2 2 2
1 3 1 3
c) P1 , este punct de minim, P2 , este punct de minim
2 2 2 2
d) alt răspuns.
Răspuns corect: a)
Rezolvare:
Considerăm (x,y) = x+3y+(x2+y2-5)
x/ x, y 1 2 x 0
(1) y/ x, y 3 2 y 0
2 2
x y 5
1 3
Soluţia sistemului (1) este P1 , pentru 1/ 2
2 2
1 3
şi P2 , pentru 1 / 2
2 2
x// x, y (1 2 x) /x 2
2
y// x, y (3 2 y ) /y 2
2
//
xy x, y (3 2 y) /x 0
1 3
d 2 , 2 2
2dx 2dy 0 astfel concluzia este că punctul
2 2
1 3
P1 , este punct de minim
2 2
1 3 1 3
d 2 , 2 2
2dx 2dy 0 şi în acest caz P2 , este punct de maxim
2 2 2 2
Concepte cheie ecuaţie diferenţială de ordin n, curbă integrală, solutia generală sau
integrala generală, solutie particulară, problemă Cauchy, condiţie iniţială
Definiţie Numim ecuaţie diferenţială de ordin n o ecuaţie de forma
n
=0 (3.5.1)
F x, y, y , ..., y
/
Exemplul 1
Ecuatia fundamentală a dinamicii punctului material se scrie
m F , (3.5.2)
unde este acceleratia punctului de masă m, F este rezultanta fortelor care lucrează
asupra punctului.
Dacă punctul material descrie o dreaptă luată ca axă Ox, atunci ecuatia de miscare (3.5.2)
se scrie
d 2x dx (3.5.3)
m X x, , t
dt 2 dt
Componenta X a fortei F după Ox, depinzînd în general de pozisia mobilului, de viteza
lui si de timp.
Dacă X nu depinde de pozitia punctului avem
d 2x dx (3.5.4)
m 2 X ,t ,
dt dt
dx
care cu substitutia v , ecuatia (4) devine
dt
dv 1 (3.5.5)
X v, t ,
dt m
o ecuatie diferentială de ordinul întâi.
De aici rezultă si reciproc, orice ecuatie diferentială de ordinul întâi reprezintă o anumită
miscare a unui punct material.
Exemplul 2
Fiind dată familia de curbe de ecuatie
F x, y , C1 ,..., Cm 0 (3.5.6)
care depinde de m parametri constanti, puem forma ecuatia diferentială a acestei familii.
Se elimină cei m parametrii C1 ,..., Cm între ecuatia dată si primele m derivate în raport cu x.
Rezultatul eliminării este o ecuatie diferentială de ordin m. Deci, asa cum am spus la
început o ecuatie diferentială exprimă o o proprietate comună a curbelor unei familii.
Exemplu Să se determine ecuatia diferentială a cercurilor tangente axei Oy cu centrul pe
Ox, C a,0 .
Ecuatia familiei de cercuri este
x a 2 y 2 a 2 (3.5.7)
Derivăm în raport cu x si găsim
x a 2 yy 0 (3.5.8)
de unde
a 2 yy x (3.5.9)
iar ecuatia diferentială a cercurilor devine
( yy )2 y 2 2 yy x
2 (3.5.10)
2 yy x x 2 y 2 0
dy f x dx
si
x0
y0 f x dx y0 , x0 fixat în a, b
x0
solutie unică.
Exemplu
Să se rezolve ecuatia diferentială
y / xe x ,
cu conditia intială x0 1, y0 0 .
solutie unică.
Exemplu
Să se rezolve ecuatia diferentială
y/ y ,
dy
Ecuatia se rescrie dx , sau ln y ln e x ln C , solutia ecuatiei va fi
y
y Ce x .
Separăm variabilele
g y dy f x dx
atunci
g y dy f x dx C
Găsim soluţia generală în formă implicită
F x G y C
Exemplu
Să se rezolve ecuatia diferentială
y
y/ ,
x
dy dx
Ecuatia se rescrie , sau ln y ln x ln C , solutia ecuatiei va fi
y x
y Cx ,
o familie de drepte ce trec prin origine.
si ecuatia devine
P 1, u (3.5.21)
u x xu / x f u
Q 1, u
sau
du (3.5.22)
x f u u
dx
de unde
du dx (3.5.23)
,
f u u x
a) Dacă f u u 0
Integrând obţinem
du dx (3.5.24)
f u u x
sau
ln x C u (3.5.25)
y x
dar u x , atunci putem scrie soluţia ecuaţiei sub forma generală
x
y (3.5.26)
ln x C
x
b) Dacă există u u0 pentru care f u u 0 ,atunci y xu0 este o soluţie a ecuatiei, care
nu intră în solutia generală. Dar prin fiecare punct al acestei drepte trece o curbă din
ecuatia generală. O astfel de soluţie se numeste soluţie singulară.
Exemplu
Să se rezolve ecuatia diferentială
x y
y/
x y
Soluţie
y x
Facem schimbarea de funcţie u x ; y / x u x xu / x .
x
Astfel ecuaţia devine
1 u dx 1 u
xu / u 2 du ,
1 u x u 2u 1
integrând obţinem
1
ln x ln u 2 2u 1 ln C ,
2
adică
1
Cx ,
2
u 2u 1
1
a) Dacă u 2 2u 1 0 , atunci găsim C1 x ,
2
y y
x 2 x 1
b)Dacă u 2 2u 1 0 u 1 2 u0 1 2 , avem
2
y 1 2 x si y 1 2 x sunt solutii singulare
dy ax + by + c (3.6.1)
= f
dx a1 x + b1 y + c1
Dacă
a) c c1 , ecuaţia (3.6.1) devine o ecuaţie omogenă.
b) d1 d 2 P , P x0 , y0 , unde . d1 :ax by c 0; d 2 :a1 x b1 y c1 0 . Facem schimbarea
de variabilă t x x0 şi schimbarea de funcţie u y y0 , atunci ecuaţia (3.6.1) devine
du ax0 by0 c at bu (3.6.2)
f
dt a1 x0 b1 y0 c1 a1t b1u
du at bu
f , o ecuaţie omogenă.
dt a1t b1u
a b
b) d1 | | d 2 , ecuaţia (3.6.1) devine
a1 b1
dy ax by c (3.6.3)
f
dx ax by c
1
Facem schimbarea de funcţie ax by u , atunci (3.6.3) devine
(3.6.4)
uc
b
1 /
u a f , o ecuaţie omogenă.
1 u c1
Exemplu
Rezolvati ecuaţia 2 x y 1 dx 2 y x 1 0 .
Rezolvare:
Rescriem ecuatia
dy 2 x y 1
,
dx x 2 y 1
Rezolvăm sistemul
2 x y 1 0 x 1
, deci d1 d 2 P , P 1, 1 , unde
x 2 y 1 0 y 1
. d1 : 2 x y 1 0; d 2 : x 2 y 1 0 .
Facem schimbarea de variabilă t x 1 şi schimbarea de funcţie u y 1 , ecuaţia devine
du 2t u (3.6.5)
, ecuaţie omogenă.
dt 2u t
u (3.6.6)
2
du t
dt 1 2 u
t
2
y 1 y 1 1
2 2C
x 1 x 1 x 12
Rezolvati ecuatia x 2 y 9 dx 3 x 6 y 19 0
Rezolvare:
b) Observăm că d1 | | d 2 , unde d1 : x 2 y 9 0; d 2 : 3 x 6 y 19 0 .
Facem schimbarea de funcţie,
x 2 y u x (3.6.8)
,
u / x 1 2 y / x .
Ecuaţia devine
1 u/ u 9 du u 1 (3.6.9)
2 3u 19 dx 3u 19
16
3 du dx, ,
u 1
Integrând membru cu membru avem
3u 16ln u 1 x C , , (3.6.8)
3 x 2 y 16ln x 2 y 1 x C , (3.6.9)
Fie ecuatia
y / + P x y + Q x = 0, (3.7.1)
cu P,Q definite si continue pe un interval a, b .
Dacă Q x 0 ecuatia se numeste liniară si neomogenă.
Dacă Q x 0 ecuatia se numeste liniară si omogenă.
Teoremă
Solutia generală a ecuatiei liniare si neomogene (3.7.1) este
P x dx P x dx (3.7.2)
ye C Q x e
dx , x a, b
Demonstratie
Vom determina mai întâi solutia ecuaţiei omogene
y / P x y 0, (3.7.3)
Separând variabilele avem
dy
P x dx
y
De unde prin integrare rezultă
ln y P x dx ln C
sau
P x dx (3.7.4)
y Ce , x a, b
Care este solutia generală a ecuatiei omogene.
Pentru determinarea solutia ecuatiei neomogene vom utiliza metoda variatiei constantelor
si anume pentru ecuatia neomogenă (3.7.1) vom determina o solutie de forma (3.7.4),
unde considerăm pe C ca functie de x, deci de forma
P x dx (3.7.5)
y C x e ,
unde C x este o functie diferentiabilă de x, care trebuie determinată, punând conditia ca
P x dx
(3.7.55) să verifice ecuatia (3.7.1), tinând cont de faptul că y1 e este o solutie
particulară a ecuatiei omogene.
Derivând (3.7.5) si înlocuind în ecuatia (3.7.1) rezultă
P x dx (3.7.5)
C x e Q x ,
de unde
P x dx (3.7.6)
C x Q x e
dx C1 ,
cu C1 constantă arbitrară.
Introducând C x astfel determinat în (3.7.5) rezultă solutia generală a ecuatiei
neomogene
P x dx P x dx
ye Q x e
dx C , 1
deci (3.7.2).
Exemple
1. Să se determine solutia ecuatiei
2
y 2 xy xe x ,
Ecuatia omogenă este
y 2 xy 0 ,
Separăm variabilele
dy
2 xdx ,
y
Integrăm
ln y x 2 ln C ,
sau
2
y Ce x ,
care este solutia generală a ecuatiei omogene.
Pentru ecuatia neomogenă căutăm solutii de forma
y C x e x ,
2
Avem
y C x e x 2 xC x e x ,
2 2
de unde
C x x ,
sau
x2
C x C1 , C1 const.
2
Înlocuind C x în (10) obtinem solutia generală a ecuatiei neomogene
x 2 x2
e C1e x .
2
y
2
Observatie
Solutia generală a ecuatiei neomogene este o sumă de două solutii solutia generală a
ecuatiei omogene si o solutie particulară a ecuatiei neomogene (În cazul nostru este
x2 x2
yP e )
2
4.1.5. Ecuatia lui Bernoulli
y / P x y Q x y 0, 0,1, (3.7.7)
Împărtim ecuatia (1) prin y si găsim
1
y / P x y1 Q x 0
y
Prin schimbarea de functie z x y1 , ecuatia lui Bernoulli poate fi adusă întotdeauna
la ecuatia liniară de ordinul întâi
dz
1 P x z 1 Q x .
dx
Exemplu 1
y 1
Să se rezolve ecuatia y /
x x2 y2
Pentru această ecuatie 2 , iar schimbarea de functie pe care o vom face va fi
z x y 3 3 y 2 y z ,
si obtinem
si obtinem
1 dz 1 1
z 2,
3 dx x x
unde (3) este o ecuatie liniară neomogenă .
1. Rezolvăm ecuatia omogenă
z 1 1 dz u
z 0
3 x 3 dx x
dz dx
3 ,
z x
z 1
integrând găsim z Cx 3 , solutia ecuatiei z 0.
3 x
1 dz 1 1
Aplicăm metoda variatiei constantelor, căutăm solutia ecuatiei z 2 , de forma
3 dx x x
C 3
z C x x 3 si găsim solutia ecuatiei liniare neomogene z x ,
x3 2 x
2C 3 x 2
iar cea a ecuatiei diferentiale date va fi y x 3
.
2 x3
y / P x y 2 Q x y R x 0, (3.7.8)
Ecuatia lui Riccati nu se poate integra prin cuadraturi.
Dacă se cunoaste o solutie particulară y1 x a ecuatiei, făcând schimbarea de
1
functie y x y1 x obtinem o ecuatie liniară pentru noua functie necunoscută .
z x
Exemplu 1
1 3
Să se rezolve ecuatia y / 2
y2 y x 4 0 , ce are solutia particulară y1 x x3 .
x x
Rezolvare:
Facem schimbarea de functie
1
y x x3 ,
z x
si
z x
y x 3x 2 .
z2 x
Introducem relatiile anterioare în ecuatia dată obtinem
2
z
1 1 3 1
3 x 2 2 x3 x 3 x 4 0
2
z x x x x
După calcule vom obtine ecuatia liniară neomogenă
3 1
z z 2 x 2 0
x x
2
x
1 2 e
cu solutia z x e x K 3 , asadar solutia ecuatiei date va fi
2 x
1
y x x3 .
x2
1 x2 e
e K 3
2 x
Exemplul 2
2
ex
y x x .
2
C e x dx
1. Soluţia ecuaţiei y / 2 x 1 va fi
a) y x 2 x C ;
b) y 2 x 2 x C ;
x3
c) y 2 xC ;
3
d) alt răspuns.
Răspuns a)
2. Soluţia ecuaţiei y / y va fi
a) ln y x C ;
b) ln y x 2 C ;
x2
c) ln y C ;
2
d) alt răspuns.
Răspuns a)
2x 1
3. Soluţia ecuaţiei y / va fi
2 y 1
a) 2 y 2 y 2 x2 x C ;
b) y 2 y x 2 2 x C ;
c) y 2 y x 2 x C ;
d) alt răspuns.
Răspuns c)
4. Soluţia ecuaţiei xy / x y va fi
a) x x 2 y C ;
b) x 2 y x C ;
c) x 2 y x C ;
d) alt răspuns.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
y
xy / x y y / 1
x
y x
Facem schimbarea de funcţie u x ;
x
y / x u x xu / x . Astfel ecuaţia devine
du dx
xu / 1 2u , integrând obţinem
1 2u x
x 2 1 2u C , adică x 2 y x C , soluţia generală a ecuaţiei.
dy x 2y 5
5. Soluţia ecuaţiei va fi
dx 2x y 4
y2
1
a) x 1 C x 1 ;
2
y 2 y 2
1 x 1 1 x 1
y2
1
b) x 1 C x 1 ;
2
y 2 y 2
1 x 1 1 x 1
y2
1
c) x 1 C x 1 ;
2
y 2 y 2
1 x 1 1 x 1
d) alt răspuns.
Raspuns corect: c)
Rezolvare:
Rezolvăm sistemul
x 2y 5 0 x 1
, deci d1 d 2 M , M 1, 2 , unde
2 x y 4 0 y 2
. d1 : x 2 y 5 0; d 2 : 2 x y 4 0 .
Facem schimbarea de variabilă t x 1 şi schimbarea de funcţie u y 2 , ecuaţia devine
du t 2u
, ecuaţie omogenă. (1)
dt u 2t
1 2
u (2)
du t
dt u
2
t
y2
1
x 1 C x 1
2
y2 y2
1 x 1 1 x 1
1 3x 3 y
6. Soluţia ecuaţiei y / va fi
1 x y
a) x y 2 ln x y 1 x C ;
b) x y 2 ln x y 1 x C ;
c) x y ln x y 1 x 2 C ;
d) alt răspuns.
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
b) Observăm că d1 | | d 2 , unde d1 :1- 3 x 3 y 0; d 2 : 1 x y 0 .
Facem schimbarea de funcţie,
x y u x (1)
u / x 1 y/ x .
Ecuaţia devine
1 3u du 2 1 u (2)
u/ 1
1 u dx 1 u
2
1 1 u du dx,
Integrând membru cu membru avem
u 2ln 1 u x C ,
Astfel, găsim soluţia generală a ecuaţiei
x y 2 ln x y 1 x C
7. Soluţia ecuaţiei xy / y x 0 va fi
a) y ln x K x ;
b) y ln x K x ;
c) y ln x K x 2 ;
d) alt răspuns.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
1. Rezolvăm ecuaţia omogenă
xy / y 0
dy dx
(1)
y x
Integrând membru cu membru avem
ln y ln x ln C ,
Găsim soluţia ecuaţiei omogene
y Cx. (2)
/
2. Aplicăm „Metoda variaţiei constantelor”, căutăm soluţia ecuaţiei xy y x 0 , de
forma
y C x x. (3)
Ecuaţia xy / y x 0 , cu relaţia (3) devine
x C / x x C x xC x x 0 (4)
x 2C / x xC x xC x x 0.
Astfel
C / x
1
C x ln x K
(5)
x
Atunci ecuaţia xy / y x 0 are soluţia y ln x K x .
x y
8. Soluţia ecuaţiei y / va fi
x
a) y ln Cx ;
b) y x 2 ln Cx ;
c) y x ln Cx ;
d) alt răspuns.
Raspuns corect: c)
Rezolvare:
x y y
y/ y/ 1
x x
y x
Facem schimbarea de funcţie u x ;
x
y / x u x xu / x . Astfel ecuaţia devine
du
xu / u 1 u x 1
dx
dx
du .
x
Integrând obţinem
u ln Cx , adică y x ln Cx. , soluţia generală a ecuaţiei.
4 y 1
9. Soluţia ecuaţiei y / va fi
x2 4
1
a) y C x 2 4 1 ;
4
1
b) y C x 2 4 1 ;
4
c) y C x 4 1 ;
1 2
4
d) alt răspuns.
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
4 y 1 4y 4dx
y/ dy , integrând obţinem
2
x 4 4y 1 x2 4
ln 4 y 1 ln C x 2 4 , găsim soluţia ecuaţiei
y C x 4 1 .
1 2
4
y
10. Soluţia ecuaţiei y / va fi
x4
a) y C 2 x 4 ;
b) y C x 4 ;
c) y C 2 x 2 4 ;
d) alt răspuns.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
y dy dx
y/ , integrând obţinem
x4 y x4
ln y ln C x 4 , găsim soluţia ecuaţiei