UNIVERSITATEA NICOLAE

TITULESCU
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
MANAGEMENT CONTABIL AUDIT SI EXPERTIZA
CONTABILA

REFERAT
Sisteme informatice integrate
Atributele unei entități

Data: 27.04.2017
Student: Dumitru V. Camelia – Florentina
Coordonator: Conf. univ. dr. Crețan Adina
Anul 1 semestrul II
1
 ATRIBUTELE UNEI ENTITĂŢI

Fiecare tip de entitate are un set de atribute asociate lui. Un atribut este o
proprietate sau o caracteristică a unei entități care prezintă interes pentru organizație.
Atributele sunt percepute, din punct de vedere informatic, ca
variabile ale datelor, caracterizate prin natura valorilor pe care le pot lua acestea la un
moment dat. Fiecare atribut are asociat un domeniu de valori. Domeniul de valori al
unui atribut poate să impună restricții cu privire la valorile valide pe care le poate lua
un atribut.
Deși definiția noțiunilor de entitate, atribute, asociere este destul de simplă in
practica modelării apar dificultăți in clasificarea diverselor informații in una dintre
aceste categorii.
De exemplu sediile unei bănci sunt localizate in diverse orașe. Obiectul ORAŞ
este entitatea distinctă sau atribut distinctiv al entității SEDIU? Pentru a putea
clasifica corect informațiile, există câteva criterii care trebuise respectate. Prima
regulă dă un criteriu general de împărțire in entități și atribute, următoarele 2
semnalează excepții de la prima regulă iar ultimele 2 reguli au un caracter mai puțin
normativ ci mai degrabă orientativ.

a. Entitățile au informații descriptive despre o anumită clasă de obiecte, aceasta va fi

modelată ca o entitate. Dacă pentru acea clasă de obiecte nu este nevoie decât de un
indicator, ea va fi modelată ca un atribut. Dacă despre un ORAŞ este necesară
cunoașterea (și memorarea) unor informații ca JUDEŢ, REŞEDINŢĂ, POPULAŢIE,
atunci ORAŞ va fi o entitate.

b. Dacă singura informație necesară despre oraș este numele său, NUME-ORAŞ va fi
un atribut al altei entități.

c. Atributele mulți valorice vor fi reclasificate ca entități. Dacă la o valoare a unui

identificator corespund mai multe valori ale unui descriptor, acesta va fi clasat ca
entitate. De exemplu în calul unei bage de date privind localizarea în teritoriu a
băncilor, dacă se memorează informații doar despre bănci care au un singur sediu,
LOCALITATEA este atribut al entității BĂNCI. Dacă însă se memorează informații
despre bănci care au sucursale și filiale in diverse localități, deci pentru o singură
bancă avem mai multe localități in care acea bancă are sedii, atunci LOCALITATEA
va fi entitatea distinctă. Bineînțeles, între cele două entități va exista o asociere binară
unu-mulți numită de exemplu ARE-SEDIUL-ÎN.

d. Atributele vor fi atașate la entitățile pe care le descriu în mod nemijlocit. De

exemplu, MINISTER-COORDONATOR va fi atașat ca atribut al entității
UNITATEA-ECONOMICĂ și nu al entităților SECŢIE sau SALARIAT.
2
e. Folosirea identificatorilor compuși va fi evitată cit mai mult posibil. Am văzut ca
identificatorul este acea submulțime de atribute ale unei entități care identifică in mod
unic fiecare instanța a sa. Această regulă specifică necesitatea ca identificatorii
entităților să fie per cit posibil formate dintr-un singur atribut. Respectarea ei se poate
face în diverse moduri:

1. Daca identificatorul unei entități este compus din mai multe atribute care toate sunt
identificatori și în alte entități, acea entitate se elimină.

2. Dacă identificatorul unei entități este compus din mai multe atribute care nu sunt
toate identificatori și în alte entități, există două soluții:

2,1, entitatea respectivă se elimină și se definesc noi entități care au ca

identificatori elementele componente ale identificatorului compus, urmând ca între
acestea să se evidențieze asocierii astfel încât per ansamblu informația modelată în
varianta originală să fie păstrată.

2,2, entitatea respectivă rămâne în forma originară, cu dezavantaje însă în

privința vitezei operațiilor: identificatorii entităților se vor regăsi în proiectarea fizică
sub forma cheilor primare sau indecșilor atomici.

Se vede deci că procedura clasificării obiectelor în entități și atribute este iterativă: se

face o prima împărțire conform regulii a., după care o parte din atribuțiile astfel
obținute se reclasifică imn entități conform regulilor b. și c. , după care se face o
rafinare finală conform regulilor d. și e.

1.1.Clasificarea atributelor

Există mai multe criterii de clasificare a atributelor astfel:

Din punct de vedere al modului de reprezentare a informației, atributele pot fi:

_ elementare – reprezentarea datei este indivizibilă în raport cu
informația pe care o reprezintă (nu mai pot fi descompuse in alte atribute).
Aceste atribute se mai numesc și atribute atomice;
_ compuse – se pot descompune în mai multe atribute elementare
(exemplu: „adresa”).

După modul de stocare al valorii:

_ simple - stochează în ele valorile așa cum au fost introduse de
utilizator;

3
 _ calculate - își obțin valoarea prin aplicarea unei formule asupra unor
alte atribute, pentru care utilizatorul a specificat valoarea (exemplu: câmpul)
„preț” respectiv „cantitate”, ale unei facturi sunt atribute simple, în timp ce
„valoarea” = „preț” * „cantitate” reprezintă un atribut calculat). În cele mai
multe cazuri, atributele calculate nu se stochează deoarece valoarea lor
poate fi dedusă cu ajutorul unor formule.

Din punct de vedere al realității modelate, atributele pot fi:

_ opționale – dacă atributul respectiv nu poate prezenta o valoare la un
moment dat, valoarea lui nefiind neapărat necesară (exemplu: „limbi străine
cunoscute”);
_ obligatorii – trebuie să prezinte neapărat o valoare. In această situație,
utilizatorul nu va putea continua prelucrările până când nu se furnizează
respectiva valoare.

Din punct de vedere al valorilor pe care le pot lua la un moment dat, atributele
pot fi:
_ mult valoare – atunci când valoarea pe care o poate lua un atribut, la un
moment dat, prezintă mai multe realizări concomitente pentru aceeași entitate
(exemplu: limbi străine cunoscute – o persoana poate cunoaște engleza, franceza și
germana);
_ mono valoare – prezintă doar o singură valoare pentru atributul
respectiv.

După tipul datelor care sunt conținute de un atribut, atributele pot fi:
_ atribute de tip text – sunt folosite când datele care descriu o anumită
entitate sunt de tip text (exemplu: nume, prenume, denumire, adresă);
_ atribute de tip numeric – sunt utilizate pentru a stoca în ele
caracteristici ce pot fi exprimate valoric sau cantitativ pentru o anumită entitate
(exemplu: preț, cantitate, valoare, valoare TVA, cota de TVA);
_ atribute de tip boolean – sunt atribute ale căror valori pot lua una din
două stări posibile: Da/Nu; Adevărat/Fals; 1/0;
_ atribute de tip dată și oră – sunt atribute destinate in special stocării
unor valori cu privire la dată sau timp;
_ atribute binare - sunt acele atribute în care se stochează informația ce
nu poate fi stocată cu nici unul dintre tipurile anterioare (exemplu: o imagine,
un clip audio sau video).

Observație: se recomandă să se aleagă un atribut numeric ori de câte ori acel

atribut este utilizat în efectuarea unor calcule aritmetice sau comparative. De exemplu,
constituie o greșeală stocarea numerelor de telefon sub forma numerică, acesta nefiind
4
supus niciodată unor operații aritmetice. De aceea, tipul atributului ales trebuie sa fie
de tip text (prin alegerea unui atribut de tip numeric, se vor pierde zerourile situate la
începutul numărului de telefon).
De asemenea, trebuie să se stabilească pentru fiecare atribut, lungimea acestuia.
Lungimea unui atribut depinde in principal de tipul atributului. Astfel, lungimea
unui atribut de tip text trebuie stabilită luând în considerare valorile posibile pe
care
le poate lua respectivul atribut. De exemplu, pentru atributul „nume” este suficientă o
dimensiune de 50 caractere.

Din punct de vedere al rolului pe care îl îndeplinește atributul respectiv în

cadrul
modelului, atributele pot fi:
_ cheie primara (identificator) – reprezintă acel atribut, sau grup de atribute, care
reușește, prin valorile pe care le ia, să identifice în mod unic o entitate din mulțimea
entităților care prezintă același comportament.
Atributele care compun cheia primara nu pot avea valori nule. O alta cerință
_ cheie candidat – reprezintă acel atribut, care prin natura sa, poate juca rolul de cheie
primară sau de identificator în cadrul unui tip de entitate.
Altfel spus, reprezintă o posibilă cheie primară, care nu a fost, însă, reținută ca
atare.
_ cheie externă – reprezintă un atribut, sau o mulțime de atribute, definite pe
aceeași mulțime de valori ca și cheia primară, rolul său fiind acela de a putea stabili o
asociere (legătura) între două sau mai multe tipuri de entități, care, în realitatea
modelat, interacționează între ele. Altfel spus, orice cheie externă este cheie primară
pentru o altă entitate.