INFLATIA IN TEORIA ECONOMICA

Introducere:
Inflatia reprezinta unul dintre cele mai mari efecte negative ale economiei unei tari,fiind o problematica de mare importan a gndirii i practicii economice n perioada de tranzacie spre o economie de pia.Aceasta este un proces deosebit de complex generat de creterea general a preurilor i tarifelor. Termen larg folosit pretutindeni, inflaia continu s rmn insuficient conturat. Este unanim acceptat punctul de vedere c procesul inflaionist a aprut cu mult nainte ca tiina economic s fi aprut, ns teoria inflaiei sa conturat mult mai trziu dect tiina economic. Cel mai adesea, procesul inflaionist este identificat cu micarea cresctoare a preurilor. Rolul determinant n analiza preurilor aparine conceptului de preuri relative: preul portocalelor exprimat n cantitatea de mere schimbat cu kilogramul de portocale, preul caselor exprimat n automobile i aa mai departe. Dac lum n considerare preurile relative, situaia n care preurile n general cresc este, de fapt, un nonsens. Dac, de exemplu, preul portocalelor exprimat n mere crete, atunci preul merelor exprimat n portocale scade, odat ce unul este inversul celuilalt. Dac o cas costa dou automobile iar acum cost patru, atunci preul caselor exprimat n automobile s-a dublat, n timp ce preul automobilelor exprimat n case s-a njumtit. Cei care deplng inflaia, spunnd c toate preurile cresc, vorbesc despre modificarea preurilor monetare, adic a preurilor bunurilor exprimate n bani. n condiii de inflaie, preurile bunurilor msurate n alte bunuri pot avea orice evoluie, ns preurile monetare sunt ntotdeauna n cretere. Dac preurile unuia sau mai multor bunuri cresc, motivul poate consta n anumite conjuncturi nefavorabile, cum ar fi o recolt proast de mere sau un incendiu ce a distrus jumtate din locuinele din ora. Dac preurile monetare ale majoritii bunurilor cresc, atunci este evident c sursele acestor evoluii nu sunt legate de bunuri, ci de banii n care preurile lor sunt exprimate. n loc s spunem c s-a produs o cretere generalizat a preurilor, putem spune c valoarea banilor a sczut: cantitatea de bunuri i servicii ce poate fi procurat cu o unitate monetar a sczut. Dac preul monetar al merelor crete de la 0,50 ceni la 1$, nseamn c preul dolarului exprimat n mere a sczut de la 2 la 1, ceea ce nseamn c puterea de cumprare a banilor s-a diminuat. Aceasta nseamn c inflaia este fenomenul potrivit cruia preul bunurilor crete n raport de bani (etalonul de msur a valorii) iar preul banilor scade n raport cu toate bunurile n care acesta poate fi msurat. Preul banilor. Preul banilor este determinat, ca oricare alt pre, de raportul dintre cerere i ofert. n mod fundamental, cererea de bani adic masa bneasc: n primul rnd, este vorba de preul banilor (valoarea banilor); cu ct este mai mare puterea de cumprare cu att vor fi mai mici cantitile de bani pe care indivizii doresc s le dein; - n al doilea rnd, cererea de bani depinde de costul deinerii banilor, adic de rata dobnzii n funcie de care este adoptat decizia de pstrare a banilor; cu ct rata dobnzii este mai mare, cu att este mai costisitor s deii bani. Diferena dintre preul banilor i costul deinerii lor este crucial pentru a nelege cum se formeaz nivelul general al preurilor, confuzia dintre aceste dou noiuni fiind cauza multor erori economice. Preul banilor poate fi privit ca un cost de oportunitate: la ce trebuie s renuni pentru a obine bani. Cu ct nivelul general al preurilor este mai ridicat, cu att este mai sczut preul banilor. Atunci cnd pe pia schimbul mbrac forma trocului, unele preuri vor crete, iar altele, n mod necesar, vor scdea. Nu ne putem imagina o situaie n care toate preurile s creasc deoarece preurile unor bunuri reprezint inversul preurilor altor bunuri.

ntr-o economie n care schimbul se efectueaz prin intermediul banilor, situaia n care toate preurile monetare vor crete este mai uor de imaginat. n acest context, preurile bunurilor reprezint cantitile de bani obinute n schimbul unei uniti din bunurile oferite. n mod corespunztor, preul banilor

reprezint cantitatea de bunuri obinut n schimbul unei u.m. Devine evident c sursa creterii preurilor monetare din economie se gsete n analiza cantitii de bani. Dac aceasta se dubleaz atunci aceeai cantitate de bunuri economice se tranzacioneaz prin intermediul unei cantiti duble de bani. n consecin, preurile bunurilor se dubleaz, iar preul banilor se njumtete. Aceasta nseamn c interpretarea inflaiei prin prisma creterii tuturor preurilor din economie poate s conduc la apariia unor erori n analiza fenomenului inflaionist. Corespunztor doctrinelor i analizelor monetariste, inflaia este ntotdeauna i pretutindeni, un fenomen mai rar i nu poate inflaie n absena creterii ofertei totale de bani din economie. Tocmai de aceea exist economiti care apreciaz definiia corespunztoare a inflaiei ar trebui c includ, n mod necesar, creterea ofertei de bani. Urmarile unui astfel de fenomen pot fi dure si greu de suportat atat de economia unei tari cat si de populatia acesteia,fie ea ocupata sau neocupata. Inflatia duce la aparitia somajului,un fenomen deasemenea foarte dur pentru populatia ocupata care isi castigau painea muncind si astfel castigand un salariu ei isi puteau duce traiul linistiti. Bineinteles exista oameni care prefera somajul in schimbul unui loc de munca care este prost platit sau care nu se conformeaza cu asteptarile lor.Insa parerile sunt impartite,nu toti oamenii sunt deacord cu somajul,printre acestia ma includ si eu deoarece consider ca intodeauna un loc de munca este mult mai sigur.Spre deosebire de un loc de munca pe care il poti avea o viata somajul este pentru o perioada scurta de timp(6 luni ,un an) si nu inteleg cum unii oameni care au o familie numroasa prefera somajul,in locul unei munci care lear putea asigura un trai mai bun. Consider ca toata populatia unei tari trebuie sa fie la curent cu situatia economica a tarii si sa cunoasca macar semnificatiile termenilor economici precum si urmarile acestora pentru a le putea preveni,sau chiar depasi atunci cand este cazul. Fenomenul inflationost s-a facut simtit in viata oamenilor inca de la inceputuri sub diverse forme,care au afectat intr-o mare masura bunul mers al vietii economice,sociale si politice. In literatura de specialitate,inflatia se desfasoara ca fiind o crestere generalizata a preturilor in conditiile in care puterea de cumparare pe piata scade.Acest lucru se exprima in termeni monetari prin faptul ca preturile bunurilor si serviciilor cresc,cantitatea de bani(fizici si de cont)creste,iar puterea de cumparare a unei unitati monetare scade. Putem spune deci ca inflatia ar putea fi legata in mod direct de aparitia banilor in relatiile de schimb pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii.Totusi,chiar si inainte de aparitia banilor putem vorbi de o forma primara a inflatiei,in sensul ca forma de schimb bazata pe troc nu permitea primirea restului rezultat din operatia de vanzare-cumparare,deoarece erau raporturi stabilite sub forma cutumiara intre bunuri,pe parcursul a zeci si sute de ani,fara sa se aiba in vedere elementele calitative. Este stiut faptul ca primul obiectiv al tuturor politicilor economice a fost stabilitatea preturilor la care sa adugat foarte repede echilibrul balantei de plati.Daca nu ar fi existat probleme legate de aceasta stabilitate a preturilor de la inceputul societatii omenesti,acest obiectiv nu ar fi stat in centrul atentiei politicilor economice promovate de toate curentele de doctrina economica.Aceasta prezenta in randul obiectivelor de politica economica ne demonstreaza ca problema stabilitatii preturilor s-a pus inaintea structurarii primelor idei si curente de doctrina economica. In sens restrans,putem vorbi despre inflatie din momentul aparitiei banilor de hartie pusi in circulatie de bancile centrale de emisiune,ca un instrument in mana statului de a face fata cheltuielilor publice mai mari decat veniturile aferente.Principala consecinta a unei asemenea practici a fost marirea preturilor la bunurile si serviciile din economie,urmata de somaj,conflicte sociale etc.

In sens larg,pana la aparitia banilor,societatea omeneasca s-a confruntat cu o pseudoinflatie prin troc,deoarece a existat fenomenul deprecierii unitatilor de schimb de pe piata,in timp ce,dupa aparitia

banilor,aceasta a cunoscut o inflatie prin bani(monede),datorata scaderii puterii de cumparare a detinatorilor de moneda din metal pretios prin diferite tehnici. Pierre Bezbakh,in lucrarea sa Inflatie,dezinflatie,deflatie prezinta criza economica si politica din sec. al III-lea,prin care a trecut Imperiul Roman de Apus,cand majorarea preturilor marfurilor si a remunerarii fortei de munca au fost considerabile.Incercarile de refacere a stabilitatii preturilor de imparatul Dioclitian din anul 301 e.n. se soldeaza cu un esec total,chiar in conditiile pedepsei cu moartea a celor care incalcau Edictul preturilor maximale prin majorarea abiziva a acestora.Reforma monetara a lui Constantin (306-337 e.n.) prin care s-au pus in circulatie bani noi a dus la restabilirea increderii in acestia.Fenomenul nu este definit ca fiind inflatie,ci numai ca o maladie a economiei,in care moneda buna este scoasa din economie de moneda rea.Pentru sec. al XVI-lea autorul este de parere ca nivelul preturilor a crescut cu 400%.Motivatia aparitiei acestei cresteri este urmatoarea:Daca inflatia din secolul al III-lea se explica,in parte,prin penuria de metal,cea din secolul al XVI-lea isi are sursa,dimpotriva,in abundenta de aur si argint provenite din coloniile americane ale Spaniei si Portugaliei.

Incadrarea fenomenului inflationist SCIMB BAZAT PE TROC PSEUDOINFLATIE

DIVIZIUNEA MINCII APARITIA SI INTENSIFICAREA RELATIILOR DE SCHIMB BUNURI PREFERATE SCHIMBULUI,OBIECTE-MONEDE

BANISCHIMB BAZAT PE

INFLATIE

EMISUNIE

DRUGI,DRUGI MARCATI,MONEDE METAL PRETIOS

DIN

MONEDE DIN METAL BANCNOTE BANI DE CONT

In acest tabel este prezentata incadrarea fenomenului inflationist in corelare cu dezvoltarea relatiilor de schimb specifice fiecarui stadiu de dezvoltare a societatii omenesti.

Definitii,concepte si clasificari ale inflatiei In 1975,D.E.W.Laidler si M.J.Parkin definesc inflatia ca fiind fenomenul de crestere continua a preturilor sau de depreciere continua a preturilor sau de depreciere continua a valorii banilor.Anterior,in 1963,M.Bronfenbrener si F.D.Holzman prezentasera patru definitii,preluate de H.Frisch in lucrarea sa(Teorii ale inflatiei): 1.Inflatia este o stare de generalizare a excesului de cerere,in care prea multi bani alearga dupa prea putine lucruri. 2.Inflatia reprezinta o crestere a rezervelor banesti ssau a veniturilor,fie in suma totala,fie pe cap de locuitor. Ambele definitii sunt de tip cauzal. In primul caz inflatia se pune in legatura cu cererea manifestata pe piata bunurilor de consum;in cel deal doilea ea este explicata ca fiind rezultatul modificarii ofertei de bani. In unele dezbateri recente,M.Friedman a facut cunoscuta definitia cauzala de tip monetarist:Inflatia este pretutindeni si intotdeauna un fenomen monetarsi poate fi determinata numai de o crestere mai rapida a cantitatii de bani decat a productiei. 3.Inflatia reprezinta o crestere a nivelului preturilor avand si urmatoarele caracteristici sau conditii aditionale:este anticipata cu lipsa de precizie;duce(prin cresterea costurilor) la noi cresteri de preturi;nu sporeste gradul de ocupare a fortei de munca si nici productia reala;este mai rapida decat o asa-numita rata inofensiva;se manifesta ca fenomen banesc;se masoara prin preturi nete,adica prin preturi din care au fost scazute impozitele si/sau este reversibila; 4.Inflatia reprezinta o scadere a valorii banilor in raport cu alte monede,masurata prin cursurile de schimb valutar ori prin pretul aurului sau indicata de un exces de cerere pentru aur sau pentru valuta la cursurile oficiale. Cea de-a patra definitie subliniaza rolul evolutiilor externe in evolutia nivelului general al preturilor.Inflatia se masoara prin miscarile cursului valutar,aceasta metoda fiind potrivita,in anumite situatii,pentru economiile deschise. Aceste definitii acopera majoritatea aspectelor inflatiei,fiecare din ele scotand in evidenta atat aspecte diferite,cat si un aspect comun,si anume,acela ca inflatia se face cunoscuta prin bani si prin pret la nivelul consumatorilor si prin dezechilibre cronice la nivel macroeconomic. Clasificari ale inflatiei Desi exista o mare diversitate de clasificari ale inflatiei in literatura economica,o clasificare sintetica este facuta de H.Frich,si anume: a) Dupa functionarea mecanismului pietei exista o inflatie deschisa si o inflatie reprimata.

Inflatia deschisa permite sistemului economic sa functioneze ca un mecanism in care preturile devin fixe.Acest tip de inflatie este in legatura directa cu insuficienta bunurilor,a serviciilor si a fortei de munca din economie,astfel incat pot sa apara speculatii pe acest fond.Inflatia reprimata este rezultatul interventiei guvernamentale in cresterea preturilor si salariilor.Prin aceasta interventie cererea de bunuri si servicii este redusa fortat (reprimata),de unde si denumirea asociata. b) Dupa ritmul de crestere a preturilor apare : -inflatie taratoare,exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%;

-inflatie moderata,daca preturile respective cresc in ritm de pana la 6%; -inflatie rapida,atunci cand respectivul ritm se apropie de 10%; -inflatie galopanta (cu doua cifre),cand cresterea preturilor de consum depaseste 10%; -hiperinflatia,atunci cand ritmul mediu lunar depaseste 50%. c) In functie de asteptarile inflationiste se manifesta o inflatie anticipata si o inflatie neanticipata. Inflatia anticipata,comparativ cu cea neanticipata,este primita si pregatita de fiecare actor pe piata,in timp ce a doua produce urmari asupra economiilor,fortei de munca si productiei marfare fara sa fie anticipata. d) Dupa principalele cauze inflationiste poate exista o inflatie prin costuri si o inflatie prin cerere. Inflatia prin cerere (demand-pull inflation) este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate.Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei. Alti specialisti apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca,chiar daca oferta de moneda ramane aceeasi.La o crestere a cererii agregate,firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si partial prin cresterea productiei. Efectul inflatiei prin cerere este surprins in urmatoarea figura. Ca/2 Oa IPC Ca/1 P2 P1 +

+ 0 Q1 Q2 Q Inflatia prin cererea agregata nominala Cresterea cererii agregate este ilustrata prin deplasarea ei catre dreapta de la Ca/1 la Ca/2.In acest caz,preturile vor creste de la P1 la P2,iar oferta agregata va spori de la Q1 la Q2.

Cu cat curba ofertei agregate este mai inelastica (mai apropiata de verticala imaginara),cu atat preturile vor creste mai mult,iar productia oferita va spori mai putin.Daca in economie nu exista capacitati de productie subutilizate si somajul este redus ca nivel,atunci firmele vor raspunde la cresterea cererii indeosebi prin ridicari de pret. Figura de mai sus sugereaza o singura crestere a cererii agregate (un soc al cererii).De pilda,un astfel de soc poate fi provocat de o crestere substantiala a cheltuielilor guvernamentale.Efectul acestui soc poate fi o singura crestere a preturilor,dupa care ele vor ramane la acelasi nivel.Pentru ca inflatia sa persiste este necesara o crestere continua a cererii agregate,deci si ocrestere continua a nivelului general al preturilor de consum.De regula,o astfel de inflatie este specifica perioadelor de boom economic prelungit. Inflatia prin costuri,prin oferta (cost-push sau supply-side inflation) apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata.Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului,ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.

Aceasta forma de inflatie este sugerata in figura urmatoare. IPC Qa/3 Qa/1 P3 P1 + Ca 0 Q3 Q1 Inflatia prin costuri Q

Asa cu se poate observa in figura de mai sus,deplasarea catre stanga a ofertei va determina o crestere a nivelului pretului de la P1 la P3 si o reducere a nivelului productiei de la Q1 la Q3. Masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia depinde de inclinatia pantei cererii agregate.Cu cat cererea agregata este mai inelastica,cu atat productia se va reduce mai putin,povara costurilor mari fiind transferata asupra consumatorului prin preturi mai mari.

Daca are loc o singura deplasare a ofertei agregate spre stanga va avea loc o singura crestere a nivelului general al preturilor.Daca guvernul mareste,de pilda,accizele la petrol,va avea loc o singura crestere a pretului petrolului si a preturilor tuturor produselor derivate.Dupa ce aceasta unda s-a propagat,preturile se vor stabiliza la acest nou nivel,iar inflatia va redeveni zero. Daca socurile ofertei vor continua,atunci oferta agregata se va deplasa continuu catre stanga,iar inflatia va persista.Deplasarea ofertei agregate in ritmuri mai rapide ca da inflatiei un trend crescator. Rezulta ca efectul inflatiei asupra productiei nationale si asupra ocuparii difera in cazul inflatiei prin costuri de cel al inflatiei prin cerere.Daca inflatia prin costuri antreneaza,de regula,scaderea productiei si a ocuparii,cea prin cerere conduce,dimpotriva,la sporirea acestora. Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan.Aceasta deoarece cresterile de preturi si de salarii pot fi determinate fie de cresteri ale cererii agregate,fie de factori ce duc la sporirea costurilor.Cele doua genuri de inflatie ajung sa se intrepatrunda chiar daca procesul demareaza din cauza unui singur factor(sa zicem,din cauza sporirii costurilor).Un proces inflationist prin costuri poate fi alimentat ulterior de politicile guvernamentale,de sporirea cererii agregate,prin care se cauta evitarea cresterii somajului.Invers,un proces inflationist demarat printr-un puseu de cerere agregata poate duce la consolidarea unor grupari de interese,care isi vor utiliza aceasta putere pentru a-si majora veniturile;veniturile majorate,de partea acestor unitati,vor insemna costuri mai ridicate pentru ceilalti agenti economici. Asemenea interdependente intre cauzele inflatiei contemporane sunt puse in evidenta cu ajutorul instrumentului spirala inflationista. Sa presupunem ca un grup puternic de interese determina in mod constant cresteri ale costurilor.Oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga.Daca in acelasi timp autoritatea guvernamentala stimuleaza cererea globala pentru a preveni sporirea somajului,cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta.Efectul acestor confruntari de interese se va concretiza intr-un proces inflationist puternic.Daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari,va rezulta o spirala inflationista cu rate crescande ale preturilor. IPC P3 Ca/3 P2 P1 0 Spirala inflationista Ca/2 Ca/1 Oa;Ca Qa/3 Qa/2 Qa/1

De fapt,in conditiile permanentizarii inflatiei este dificil de precizat cine si cu ce instrumente declanseaza primul puseu inflationist.

Cauzele inflatiei Multitudinea de cauze ce stau la baza aparitiei acestui fenomen ce se manifesta la scara mondiala cu particularitati pentru fiecare economie,a facut obiectul de cercetare a specialistilor in domeniu. Literatura de specialitate din ultimele decenii analizeaza cu prioritate factorii care au declansat si intretinut inflatia de mare amploare din anii 70 si anii 80 ai secolului al XX-lea in tarile dezvoltate economic.S-a discutat putin sau deloc despre cauzele originare ale procesului si despre mecanismele intretinerii lui de-a lungul secolelor.Evident,fiind preocupati de inflatia contemporana si de efectele ei,autorii si institutiile specializate si-au concentrat atentia asupra cauzelor unei astfel de inflatii pentru a-i pune diagnosticul si a fundamenta retete de tratare.Cu toate acestea,numerosi specialisti in domeniu grupeaza factorii inflatiei in generali (universali) si in particulari,specifici (concret-istorici),respectiv,in cauze pe termen lung si cauze pe termen scurt. Cauzele si factorii inflatiei se ierarhizeaza in maniere diferite pe tari si grupe de tari.Se poate constata ca in unele tari o anumita cauza a jucat rolul principal in declansarea unei inflatii puternice autointretinute,in timp ce in alte tari nu a influentat procesul in cauza. In conditiile schimbarii rapide a sensului si a intensitatii dezechilibrului macroeconomic (trecerii de la inflatia redusa la hiperinflatie si invers,ale trecerii de la inflatie la deflatie si/sau la dezinflatie),devine deosebit de importanta cunoasterea cauzelor si circumstantelor economice,sociale si politice-interne si internationalecare fac necesare si posibile asemenea schimbari de stari inflationiste. Adesea,inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda).Economistul american M.Friedman sustine ca inflatia este legata de inflatia de moneda.Suplimentarea monedei in circulatie decurge-continua el-din deciziile organismelor economice si monetare specializate,decizii ce vizeaza sporirea banilor de credit,active asupra carora au putere de dispozitie. In alte lucrari,puseul inflationist este pus pe seama excesului de cerere solvabila (inflatia prin cerere).Este vorba despre acele impulsuri dinspre cerere care statueaza si consolideaza un dezechilibru de piata,cererea nominala solvabila mentinandu-se mai mare decat oferta.Majorarea preturilor nu se explica prin simpla crestere a cantitatii de bani,ci prin marimea cererii pe care aceasta o permite.Or,acest efect asupra preturilor se va infaptui printr-o succesiune de cheltuieli. Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta).Sporirea veniturilor,indeosebi a salariilor,nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productiei si productivitatii.Apare,astfel,o penurie de bunuri si servicii economice.Specialistii numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala. Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezechilibrul inflationist,la excesul de cerere nominala pentru bunurile de consum (inflatie prin credit).In anumite conditii,profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale intreprinderilor.Ca urmare,guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii pe seama bugetului.Dar,o asemenea politica pune problema gasirii surselor de finantare.Profiturile fiind insuficiente,iar salariile neputand fi atacate frontal fara riscuri sociale enorme,se recurge la credit

.Aceasta solutie este nu numai necesara,dar si posibila,existand premisele cresterii creditului:rata scazuta a dobanzii;depuneri relativ mari la banci;concentrari de resurse financiare la societatile de asigurari. Masa monetara suplimentara se exprima in sporirea imediata a cererii de consum,in timp ce noile investitii nu se materializeaza inca in cresteri ale ofertei.Ca urmare,cresc preturile de piata,are loc prelevarea inflationista a profiturilor si se reduce puterea de cumparare a salariilor nominale. Exista numerosi economisti care considera ca inflatia are drept cauza sporirea costurilor de productie (inflatia prin costuri).O asemenea inflatie se declanseaza si se mentine atunci cand si acolo unde intreprinderile,guvernele,salariatii si consumatorii actioneaza parca convergent in directia cresterii costurilor.Economistul J.K.Galbraith sustine ca variatiile salariilor nominale,sporirea costurilor salariale conduc la inflatie.Spre deosebire de acesta,economista britanica Joan Robinson leaga inflatia atat de cresterea salariilor nominale,cat si de cea a profiturilor. Deci declansarea inflatiei are loc atunci cand in cadrul sistemului economiei nationale apar conditii de dezechilibru economic,cum sunt: 1. Existenta si lansarea continua pe piata a unor cantitati mari de bani 2. Dezechilibrul intre rata consumuli si rata investitiilor 3. Deficitul bugetar excesiv inregistrat prin majorarea cheltuielilor,influentate de inflatie,in conditiile unei anumite cresteri mai lente a veniturilor. 4. Cresterea preturilor ca urmare a costurilor in crestere 5. Dezechilibrarea cererii agregate in raport cu oferta agregat 6. Intensificarea relatiilor de creditare prin crearea banilor de cont 7. Concurenta si diferenta de productivitate la producator 8. Calitatea si strategia actului de guvernare 9. Conditiile internationale de racordare a economiei nationale la economia mondiala Asemenea cauze au ca finalitate declansarea fenomenului inflationist.Sansele aparitiei a acestor conditii declansatoare ale fenomenului inflationist cresc atunci cand in economia nationala se fac simtite urmarile unor catastrofe naturale (seceta,inundatii etc.),razboaie,presiuni si reactii ale grupurilor sindicale,schimbari de sistem economic,conjuncturi internationale (embargouri),politici ale administratiei. Toate aceste cauze sunt generate de raritatea unor produse (prin disparitia/lipsa productiei la un moment dat),in conditiile existentei unui surplus cantitativ de moneda care va duce la o crestere de durata si autointretinuta a preturilor cu implicatii la nivel general. In lucrarea Linflation,M.Flamant precizeaza ca,dupa gradul de intensitate,exista trei momente intermediare declansarii fenomenului inflationist:
a) Cresterea tensiunii inflationiste in anumite sectoare importante ale economiei ca urmare a dezechilibrului ofertei prin raportare la cerere.In prima faza aceasta manifestare este usor sesizabila,dar odata cu trecerea timpului se acutizeaza si efectele sunt preluate in celelalte sectoare. b) Presiunea inflationista,ca o continuare a tensiunii,se manifesta ca o crestere de ansamblu a preturilor.Din aceasta faza cresterea preturilor se autointretine. c) Socul inflationist,care poate urma cresterilor a) si b),dar care se poate instala si direct ca urmare a unor evenimente deosebite (de exemplu,socul petrolier din 1973/1974 si cel din 1979,intoarcerea a 710000 de soldati din Algeria in 1962 direct la Paris,razboiul din Golf din 1991).In S.U.A.,inflatia din 1973 s-a datorat cresterii penuriei de produse de baza,cresterii preturilor la produsele agricole,deprecierii dolarului si crizei petrolului,care in cea mai mare parte s-au suprapus.

Desigur,este posibil ca in economiile altor tari declansarea procesului inflationist sa fie rezultatul importarii acestuia din alte economii cu car eprimele intretin legaturi puternice de schimb sau creditare,cu atat mai mult cu cat moneda importatorilor/beneficiarilor este mslaba decat moneda exportatorilor de inflatie. Efectele(costurile) inflatiei Efectele inflatiei difera de la tara la tara,iar in cadrul unei tari,de la o perioada la alta. Aceste efecte sunt dependente in mare masura de forma si intensitatea inflatiei , de capacitatea de anticipare a participantilor la activitatile economice,precum si de disponibilitatea si profesionalismul autoritatilor monetare si economice de a o tine sub control. Costurile inflatiei sunt abordate in raport de mai multe criterii. Aceste costuri sunt analizate si apreciate , in primul rand ,in functie de intensitatea si de sensul de evolutie a procesului inflationist.Pe baza acestui criteriu, numerosi autori surprind efectele inflatiei moderate si controlate, pe de o parte, si efectele hiperinflatiei scapate de sub control, pe de alta parte. In al doilea rand,efectele inflatiei sunt urmarite pe orizonturi de timp: pe termen foarte scurt si scurt; pe termen mediu si lung. In al treilea rand,sunt numeroase incercarile de a analiza costurile procesului inflationist, pornindu-se de la calitatea prognozarii lui.In acest sens , unele sunt efectele inflatiei anticipate corect si cu totul altele cele ale inflatiei anticipate eronat sau pur si simplu cele neanticipate. S-au identificat urmatoarele costuri ale inflatiei anticipate eronat sau neanticipate: -aceasta viciaza corelatiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele activitatii economice, anuland posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si de rentabilitate,denaturand rezultatele compararii acestora in timp si spatiu;masa monetara creste excesiv,moneda depreciata devine bunul cel mai detestabil; -hiperinflatia necontrolata cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti disponibile spre actiuni speculative si/sau spre risipa,spre consum nerational; -procesele inflationiste de acest gen accentueaza oscilatiile cursurilor valutare,cu efecte negative pentru economiile cu monede neconvertibile,moneda nationala pierzandu-si aproape intreaga valoare in raport cu monedele straine.Deoarece ratele inflatiei sunt inegale si au timpi diferiti de declansare a puseurilor,procesele genereaza dezechilibre si tensiuni in plan zonal si mondial; -inflatia puternica scapata de sub control contribuie la decaderea societatii civile in general.Antrenand saracirea clasei de mijloc,hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala,genereaza coruptie si degradare morala in cadrul institutiilor sociale,in societate in general; -deficitul bugetului de stat atinge cifre colosale,finantarea sa devenind tot mai dificila. In literatura de specialitate s-au impus insa costurile inflatiei moderate si controlate,proces inflationist care caracterizeaza tarile avansate economic si care este considerat o tinta de atins in acele tari care se confrunta cu hiperinflatie necontrolata sau controlata insuficient. Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale inflatiei moderate anticipate (corect).

1)Primul tip de cheltuieli-pierderi sociale-cu inflatia respectiva sunt cele legate de deprecierea inflationista a banilor existenti la populatie. Cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei nominale a dobanzii,ceea ce,la randul ei,duce la diminuarea rezervelor de mijloace banesti in expresie reala.Or,daca masa medie de bani numerar devine mai mica,populatia va fi nevoita sa se deplaseze de mai multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din cont. In plus,inflatia erodeaza valoarea banilor.Dar,intrucat dobanda nominala tinde sa fie superioara,comparativ cu situatia cand preturile erau stabile,cu cat rata inflatiei este mai mare,cu atat costul oportun al detinerii de lichiditati tinde sa fie mai mare.Ca urmare,gospodariile si firmele cheltuiesc mult timp pentru a transfera banii dintr-un cont in altul,pentru a constitui acea structura de depozite care ar urma sa le maximizeze dobanda.
1) Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi,de operatiunile de afisare a acestora.Acestea sunt denumite costuri de mediu.In conditii de inflatie,restaurantele trebuie sa schimbe preturile bunurilor pe care le ofera,magazinele cu amanuntul sunt nevoite sa puna noi etichete cu preturile,iar firmele producatoare sunt nevoite sa calculeze noile preturi si sa tipareasca alte si alte cataloage de oferta,ca si alte liste de preturi.In cazul capitalului fix,modificarea preturilor acestuia presupune operatiuni foarte costisitoare. 2) In al treilea rand,inflatia viciaza corelatiile istorice intrepreturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii.Ca urmare,devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si de ramura.Daca se incearca compararea acestora in timp si spatiu,efortul respectiv este sortit aproape total esecului.Tocmai la aceste costuri se refera acei specialisti care apreciaza procesul inflationist ca fiind dezordinea dezordinilor oricarei economii.

3) Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in potentarea incertitudinii si riscului in economie.Cu cat rata inflatiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii puternice,cu atat firmele vor intampina dificultati in a previziona incasarile si costurile,deci si in a-si calcula profiturile. 4) In al cincilea rand,inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si ale veniturilor intre gospodarii,firme si stat.Aceasta redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care dispun de venituri fixe,care,adesea,nu sunt indexate la inflatie sau se indexeaza la cote mai mici decat rata inflatiei.Daca rata reala a dobanzii scade ca rezultat al inflatiei,va aparea un transfer de resurse monetare de la creditori la debitori,acestia din urma achitandu-si datoriile in bani depreciati. 5) Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al saselea cost al inflatiei.Adesea,oamenii o duc mai prost,chiar daca veniturile lor cresc mai mult decat rata inflatiei.Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate perturba ordinea sociala existenta.De aceea,aceasta inflatie este insotita de tensiuni sociale si,adesea,de schimbari profunde. 6) In al saptelea rand,inflatia contribuie la inrautatirea raporturilor economice externe ale tarii ceea ce dezechilibreaza balanta de plati externe.explicatia consta in faptul ca inflatia intr-o tara fiind mai mare decat in alte tari,exporturile tarii respective apar mai scumpe si deci mai putin competitive,iar importurile mai ieftine,in comparatie cu produsele indigene.Drept urmare,exporturile scad,importurile cresc,balanta de plati devine deficitara,iar cursul de schimb al monedei nationale se inrautateste.Mai trebuie luat in considerare si faptul ca prin ieftinirea produselor din import se descurajeaza productia interna cu toate urmarile ei. 7) Inflatia implica folosirea suplimentara a unor resurse in comparatie cu perioada de stabilitate a preturilor.Este vorba de cheltuielile ce se fac cu urmarirea evolutiei fenomenului inflationist la toate nivelele:firme,sindicate,banci,guvern.

Inflatia este unul dintre cele mai perverse dezechilibre macroeconomice actuale.In unele tari si perioade,inflatia a fost si este pericolul (inamicul) numarul unu al dezvoltarii si progresului economic.Dimpotriva,in alte circumstante de loc si timp,politicile de inflatie-deflatie-dezinflatie se pot incadra in strategiile de dezvoltare ale guvernelor. Efectele multiple ale inflatiei,ca si favorabilitatile posibile ale procesului vor putea fi intelese in masura in care se va clasifica continutul acestui proces. Formulele de calcul pentru actualizarea unor valori utilizand Indicele Preturilor de Consum (IPC) :

A= s u m_ i na i t i_1ad 0l_ea0 c t u a*IlPi zCa t

B=
S u mi na i t _i a _el a c t u *aR l a _tian lt fa t+ ise ui m i na i t _i a _el a c t u a l i z a t _ d iz _ d 100

Mentionam ca indiferent de metoda de calcul folosita, rezultatul actualizarii este acelasi deoarece Rata Inflatiei = IPC 100 Indicele lunar al preturilor de consum - Rezultatele cautarii Perioada curenta 2008 Decembrie Perioada referinta 2008 - Martie 2008 - Aprilie 2008 - Mai 2008 - Iunie 2008 - Iulie 2008 - August 2008 Septembrie 2008 Octombrie 2008 Noiembrie de TOTAL IPC IPC Marfuri IPC Marfuri IPC Servicii (%) alimentare (%) nealimentare (%) (%) 104,78 104,21 103,12 102,58 102,26 102,95 102,74 102,40 101,25 100,52 104,44 103,74 103,27 102,79 102,50 100,18 100,18 100,00 99,48 99,53 104,94 103,99 104,45 103,99 103,79 104,10 105,05 103,96 101,69 101,30 103,96 103,43 102,93 102,64 101,94 102,02 101,62 100,55 100,23

- 2008 - Februarie 104,66

2008-februarie : rata inflatiei=104,66-100=4,66 2008-martie: rata inflatiei=103,96-100=3,96

2008-aprilie: rata inflatiei=103,43-100=3,43 2008-mai: rata inflatiei=102,93-100=2,93 2008-iunie: rata inflatiei=102,64-100=2,64 2008-iulie: rata inflatiei=101,94-100=1,94 2008-august: rata inflatiei=102,02-100=2,02 2008-septembrie: rata inflatiei=101,61-100=1,61 2008-octombrie: rata inflatiei=100,55-100=0,55 2008-noiembrie: rata inflatiei=100,23-100=0,23 Comisia Nationala de Prognoza (CNP) va revizui in crestere estimarea privind inflatia de la finele anului, pentru a include majorarile de preturi din prima parte a anului, chiar daca datele privind inflatia din iulie, nivelul maxim din acest an, s-au situat sub asteptarile pietei. "Inflatia din luna iulie este datatoare de sperante pentru perioada urmatoare. Este extrem de pozitiv faptul ca vara a inceput bine pentru alimente, asa cum estimam, cu indici de preturi in scadere, vizibile mai ales la legume si fructe. Ca urmare, suntem increzatori ca inflatia de sfarsit de an nu va fi cu mult peste nivelul prognozat initial, dar abaterile din prima parte a anului necesita o usoara revizuire, pe care o vom face cu ocazia prognozei de toamna, din septembrie, dar nu credem ca va fi o reevaluare majora, mai ales ca avansul salarial avut in vedere intial pentru iulie a fost decalat pentru octombrie", a declarat, luni, agentiei MEDIAFAX, Ion Ghizdeanu, presedintele CNP Presedintele CNP a aratat ca, inaintea luarii unei decizii, asteapta si datele privind evolutia cursului de schimb din luna august. "Daca se continua trendul estimat initial, si care se verifica, de apreciere a leului in vara, atunci influenta va fi pozitiva pe inflatie", a spus oficialul CNP. In prognoza de primavara, publicata in luna aprilie, CNP estima, pentru finele anului, o inflatie de 5,8%, cresterea medie a preturilor fiind anticipata la 7,5%. Din datele publicate, luni, de Institutul National de Statistica (INS), reise ca majorarea preturilor de consum s-a accelerat la 0,69% in luna iulie, astfel ca rata anuala a inflatiei a urcat la 9,04%, cel mai inalt nivel din ultimii trei ani, avansul fiind determinat de scumpirea gazelor naturale si a energiei electrice. Un nivel mai ridicat al inflatiei a fost inregistrat in luna iulie a anului 2005, cand rata inflatiei s-a situat la 9,3%. starea fenomenului inflaionist n Romnia In luna iulie a acestui an, grupa produselor nealimentare a fost singura care a inregistrat o crestere a preturilor, de 2,31%, marfurile alimentare ieftinindu-se cu 0,68%, iar serviciile cu 0,3%. "Inflatia din iulie este clar sub asteptari. Surpriza a venit din partea alimentelor, noi ne asteptam sa scada mai consistent in august si septembrie. Potrivit datelor istorice, august este luna in care scaderea era mai importanta pe fructe si legume", a declarat Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare din Raiffeisen Bank. In conditiile scaderii preturilor la legume si fructe, inflatia din august poate fi aproape zero, sau se poate inregistra chiar deflatie, a adaugat Dumitru.

"Decizia BNR, privind majorarea dobanzii de referinta intra sub semnul intrebarii. Cred ca vom vedea cel putin o scadere de dobanda in acest an", a spus economistul Raiffeisen. Si analistii BRD-Groupe Societe Generale considera ca datele afisate de INS sunt mai bune decat cele anticipate de piata, dar sunt conforme estimarilor acestora, care indicau, pentru iulie o crestere a preturilor de peste 9%. Datele INS reduc sansele pentru o noua majorare de dobanda din partea BNR si ar putea impinge cursul catre nivelul de 3,6 lei/euro.

CONCLUZII
Realizarea programului de stabilizare macroeconomic s-a dovedit a fi una dintre prioritile autoritilor n ceea ce privete realizarea tranziiei de la economia centralizat la cea de pia. Puternicele dezechilibre nregistrate la nivel macroeconomic au condus, ns, la un drum anevoios n redresarea economic. Ceea ce este important de menionat este faptul c politica monetar, n calitate de component principal a politicii macroeconomice, s-a dovedit uneori ineficient ca urmare a slabei reacii a economiei la msurile adoptate, aceasta i datorit lipsei susinerii din partea celorlalte componente ale politicii de stabilizare. Chiar dac msurile de politic monetar erau orientate n direcia susinerii stabilitii interne sau externe (n funcie de situaie) a monedei naionale, rezultatele s-au dovedit nu de puine ori destabilizatoare, inducnd presiuni i mai mari la nivelul preurilor din economie. Prin complexitatea mecanismelor sale, care de cele mai multe ori cu greu pot fi controlate i chiar contracarate, inflaia s-a dovedit a fi, nu numai la nivelul economiei romneti, cauza principal a dezechilibrelor, factorul perturbator al economiei n lupta acesteia pentru macrostabilizare. Din dorina de a reduce presiunile exercitate de liberalizarea preurilor n plan social, la nivelul economiei romneti s-a adoptat decizia liberalizrii graduale. n timp, ns, aceasta s-a dovedit a fi o msur eronat, efectele concretizndu-se n transformarea inflaiei structurale n inflaie permanent (de cele mai multe ori chiar de trei cifre), fapt care a indus costuri mult mai mari dect dac liberalizarea s-ar fi bazat pe terapia oc. Liberalizarea gradual nu a fcut altceva dect s asigure o acomodare permanent a inflaiei. Efectele imediate s-au resimit la nivelul produciei, scderea drastic a acesteia genernd i mai multe presiuni la

nivelul cererii agregate din economie (i aa excedentar). Chiar dac gradual, liberalizarea preurilor s-a fcut simit nefavorabil n nivelul salariilor din economie, nivelul real al acestora reducndu-se simitor. Pe lng presiunile generate de cererea excedentar, s-au adugat i presiunile sociale prin care se solicitau indexri salariale la nivelul creterilor de pre nregistrate. Toate acestea au condus i la o utilizare ineficient a resurselor financiare, o parte a acestora fiind direcionat ctre operaiuni speculative care, n acest mediu incert, pot conduce la rezultate extraordinare (din punct de vedere al rentabilitii generate). Elaborarea politicii monetare ntr-un astfel de cadru economic era o adevrat piatr de ncercare att pentru autoritile ce o elaborau, ct i pentru economie, care trebuia s reacioneze la msurile adoptate. Stabilirea obiectivului final al politicii monetare trebuia s evidenieze, n fapt, direcia de aciune a autoritilor monetare, fr, ns, a impune implicarea direct pe pia n vederea realizrii lui. O prim condiie pentru realizarea acestui obiectiv era legat de realizarea restructurrii sistemului bancar, acesta reprezentnd, n fond, infrastructura care asigur transmiterea mesajelor monetare la nivelul economiei, de reacia de rspuns a acestuia depinznd reacia economiei.

Mai departe, dezvoltarea pieelor monetare i financiare era n msur s furnizeze bncii centrale instrumentele n baza crora s poat realiza un control dinamic al ofertei de moned, care s conduc la retragerea excesului de lichiditate din economie i, mai departe, la remonetizarea economiei i, implicit, la reducerea presiunilor exercitate asupra cursului valutar, presiuni concretizate n deprecierea rapid a monedei naionale. Efectul imediat al demonetizrii economiei a fost acela al orientrii publicului ctre monede mai puternice (cazul cel mai frecvent fiind reprezentat de USD), fenomenul de overshooting al economiei accentundu-se. Se impunea astfel ca politica monetar s fie coerent, urmrind o corelare strns cu celelalte componente ale politicii macroeconomice. Chiar dac teoretic se afirm c rolul central n asigurarea reducerii inflaiei ntr-o economie i revine politicii fiscale, aceasta s-a dovedit a fi de foarte multe ori factorul destabilizator al economiei, tocmai prin faptul c nu dispunea de o consisten n timp, care s asigure o oarecare stabilitate n plan fiscal, dar i din punct de vedere al implicrii statului n economie. Ponderea destul de ridicat a acestuia la nivelul economiei reale a condus la manifestarea tot mai frecvent a

indisciplinei financiare, fapt ce a determinat apariia arieratelor n economie, creterea rapid a acestora genernd noi presiuni asupra monedei naionale. De facto, politica monetar a BNR joac rolul central n cadrul programului de macrostabilizare. Imposibilitatea previzionrii evoluiei economiei romneti a condus la implementarea politicii monetare cu o i mai mare nesiguran. Dificulti deosebite au aprut n momentul elaborrii programelor de politic monetar. Se punea problema stabilirii direciei de aciune a bncii centrale prin intermediul stabilirii lanului de obiective care s conduc la asigurarea stabilitii interne i externe a monedei naionale. Dac obiectivul final era clar stabilit, dificultile interveneau n ceea ce privete strategia de realizare a acestuia. Stabilirea obiectivelor intermediare era dificil de realizat, pe de o parte datorit slabei dezvoltri a pieelor i a ritmului lent de dezvoltare a acestora, fapt ce limita numrul variabilelor macroeconomice pe care Banca Naional le putea lua n considerare. Ancora nominal (bazat pe devalorizarea controlat a cursului valutar fixat al leului) s-a dovedit a fi total ineficient. Slaba legtur dintre agregatele monetare (cu o structur rudimentar) i evoluia PIB din economia romneasc a ngreunat i mai mult determinarea obiectivului intermediar de politic monetar. n acelai timp, ns, reforma structural lent nu prea oferea alte alternative politicii monetare. Astfel c adoptarea ancorei monetare s-a dovedit a fi singura soluie viabil pentru asigurarea stabilizrii macroeconomice. Asigurarea controlului masei monetare n sens larg (prin controlul lui M2) a presupus urmrirea direct i controlul evoluiei bazei monetare. Alegerea obiectivului operaional a ridicat o seam de probleme, punnd Banca Naional a Romniei la grea ncercare, aceasta fiind nevoit s-i dovedeasc autonomia n ceea ce privete adoptarea deciziilor de politic monetar. Controlul agregatelor monetare trebuia realizat n condiiile existenei unei incertitudini privind evoluia cererii de moned, factorul primordial care a condus la o evoluie contradictorie a acestora. Pe ntreaga perioad de tranziie, Banca Naional a Romniei a ncercat, pe de o parte, s limiteze creterea nivelului ofertei de moned din economie, iar pe de alt parte, n condiiile date ale economiei romneti, s asigure o stimulare a cererii de moned, astfel nct s se elimine fenomenul de dolarizare a economiei. Controlul agregatelor monetare a fost ngreunat i de faptul c cererea de moned era foarte volatil n condiiile economiei romneti, orice oc generat la nivelul economiei manifestndu-se mult mai puternic la

nivelul cererii de moned. Chiar dac n perspectiv se urmrete trecerea la intirea direct a inflaiei, trebuie luat aceast decizie cu mult atenie, pentru c de foarte multe ori economia a reacionat mult mai puternic la factorii psihologici generai de reacia publicului, dect la msurile de politic economic. Banca Naional trebuie s cunoasc anticipat care vor fi modificrile la nivelul cererii de moned , pentru ca msurile adoptate s poat conduce la meninerea ratei inflaiei n limitele preconizate prin politica monetar bazat pe inta inflaionist. n acelai timp, aceast politic trebuie s fie susinut i de o politic fiscal ferm, care s conduc la meninerea deficitului bugetar n limitele impuse de instituiile financiare internaionale.

In acelai timp, trebuie s se aib n vedere i faptul c Banca Naional trebuie s exclud categoric monetizarea deficitului bugetar pe baza cumprrii directe de titluri. Chiar dac aceste titluri pot fi utilizate pentru sterilizarea masei monetare, credem c o alternativ la aceste titluri ar fi titlurile proprii emise de Banca Naional, prin intermediul crora s poat influena lichiditatea din economie. Pe de alt parte, politica monetar trebuie s fie susinut de finalizarea politicii de restructurare a economiei, impunndu-se, n primul rnd, finalizarea procesului de privatizare i, nu n ultimul rnd, eliminarea, chiar dac pare dureros, a societilor comerciale care i acoper pierderile pe baza profitabilitii altor societi. Altfel spus, trebuie eliminate acele societi care nu fac altceva dect s sporeasc nivelul arieratelor (i, implicit, al deficitului cvasifiscal) i al creditelor neperformante din cadrul sistemului bancar (fapt realizat n prezent, ponderea creditelor neperformante pe ansamblul sistemului bancar fiind nesemnificativ).

BIBLIOGRAFIE:
Abraham-Frois, (1994).G., Economie politic, ed. Humanitas, Bucureti Bue, G., (1994) (coordonator). Dicionarul complet al economiei de pia, Informaia Business Books Dobrot, N. (coordonator) (1995). Economia politic, Editura Economic, Bucureti Dobrot, N. (coordonator) (1997). Economia politic, aplicaii, Editura Economic, Bucureti Dobrot, N. (coordonator) (1999). Dicionar de economie, Editura Economic, Bucureti