Sunteți pe pagina 1din 51

Cap. 9.

METODA INDICILOR

Probleme propuse spre studiu

267
Cap. 9. METODA INDICILOR

 Indice statistic
 Tipuri de comparare a fenomenelor
 Tipuri de indici
 indici individuali
 indici sintetici
 indici agregaţi
 indici calculaţi ca o medie aritmetică
 indici calculaţi ca o medie armonică
 indici calculaţi ca raport a două medii
 indici cu structura variabilă
 indici cu structura fixă
 indici de variaţie a structurii
 indici cu bază fixă
 indici cu bază în lanţ
 indici cu ponderi constante
 indici cu ponderi variabile
 Sisteme de ponderare
 Sistemul de ponderare Laspeyres
 Sistemul de ponderare Paasche
 Sistemul de ponderare Fisher
 Teste de indici
 Testul reversibilităţii în timp
 Testul reversibilităţii termenilor
 Testul circularităţii
 Descompunerea unui fenomen folosind metoda indicilor
 Descompunere geometrică
 Descompunere aritmetică
 Metode de descompunere a fenomenelor complexe
folosind metoda indicilor
 Metoda substituţiei în lanţ
 Metoda restului nedescompus
 Serii de indici

268
Cap. 9. METODA INDICILOR

8.1. Noţiuni generale, tipuri de indici, probleme metodologice


privind construirea sistemului de indici

De foarte multe ori pentru a analiza o situaţie de fapt sau pentru a


caracteriza evoluţia unui fenomen între două stări diferite in timp sau in
spaţiu se foloseşte o nouă categorie de indicatori, respectiv „indicii
statistici” Această categorie de indicatori joacă un rol important în
fundamentarea deciziilor de natură economică.
Indicele statistic este un indicator, o categorie statistică, ce permite
compararea evoluţiei unui fenomen între două stări (perioade), una de
actualitate (notată cu 1) şi cealaltă de referinţă (notată cu 0), sau între două
unităţi diferite în spaţiu.

Cu ajutorul indicilor statistici pot fi evidenţiate modificările


intervenite în evoluţia celor mai diverse aspecte ale vieţii economico-
sociale: populaţie, forţă de muncă, cifră de afaceri, valoare adăugată,
productivitatea muncii nivelul costurilor,
Indicii nivelul de trai, nivelul preţurilor,
statistici
etc.
În plus, metoda indicilor, reprezintă una dintre cele mai des utilizate
metode de analiză factorială, care permite descompunerea evoluţiei unui
fenomen complex în funcţie de factorii care îi determină evoluţia.
Comparaţii Comparaţii Influenţa Analiza
în spaţiu în timp factorilor
gradului de
realizare al
sarcinilor
Indicii statistici, în sens matematic, reprezintă un rapoarte între
Rezultă că, indicele statistic este o mărime relativă, şi ca orice
Între
mărime relativă, el este un număr pur (fără unitate de măsură), ce poate fi
unităţi
exprimat atât sub formă deIndici
administrativ coeficient, caz în careAnaliza
de dinamică arată de câte ori s-a
teritoriale Între
modificat nivelul caracteristicii în perioada factorială
curentă faţă de perioada de
din cadrul ţări
referinţă,
aceleaşisau sub formă de procent (prin înmulţirea rezultatului raportului cu
diferite
100). ţări
Cu ajutorul indicilor statistici se poate: Indicii Indicii
 caracteriza evoluţia în timp a fenomenelor studiate;factorilor de
fenomenului
 compara modul de manifestare în spaţiu a unui fenomen influenţă
În preţurile În preţurile -pe total -
structura
şi cu
evidenţia şi influenţa
cu
structura
În prţurile
diverşilor
şi cu
factori cauzali asupra fenomenului
ţării studiat
care (analiza
ţării cu care factorială).
structura
face se face unei ţări
comparaţia comparaţia terţe

269
Indici teritoriali
Cap. 9. METODA INDICILOR

Fig. 8.1. Indicii statistici

Pentru a avea sens, şi a exprima cât mai fidel modificările care au loc
în evoluţia fenomenului studiat, la construirea indicilor trebuie să se ţină
seama de următoarele aspecte:
- datele să provină dintr-o observare totală, sau dintr-o cercetare
selectivă efectuată asupra unei colectivităţi care este
reprezentativă pentru colectivitatea totală; aceasta înseamnă că
variaţia fenomenului complex şi înregistrarea nivelului factorilor
care îl determină se va face pentru toate unităţile ce compun
colectivitatea;

270
Cap. 9. METODA INDICILOR

- valorile din numărător şi din numitor să fie mărimi reale, care


corespund nivelului atins de fenomen în cele două perioade de
timp (de bază şi curentă) şi să fie exprimate în aceleaşi unităţi de
măsură;
- diferenţa dintre numărător şi numitor să corespundă
modificărilor absolute a fenomenului studiat;
- construirea relaţiilor care să permită caracterizarea modificărilor
absolute şi relativ, atât la nivel de ansamblu cât şi la nivelul
fiecărui element component în parte; specific metodei indicilor
este faptul că variaţia fenomenului complex se descompune
integral pe factorii înregistraţi;
- identificarea factorilor care determină variaţia fenomenului în
timp şi stabilirea caracteristicilor acestora (factori cantitativi,
factori calitativi, factori structurali);
- alegerea bazei de raportare, respectiv a anului de referinţă astfel
încât mărimea indicatorului calculat să fie reprezentativă pentru
evoluţia fenomenului. Acest aspect este important deoarece cu
ajutorul indicilor statistici se poate denatura cu uşurinţă
concluziile care pot fi trase.

Exemplul 1:
La aplicarea metodei indicilor, factorii ce sunt luaţi în calcul se pot
grupa în mai multe categorii:
 factorii cantitativi - apar ca unităţi ale colectivităţii, sunt
numărabili şi pot fi consideraţi ca frecvenţe (număr salariaţi,
cantităţi de produse, etc.);
 factori calitativi - sunt caracteristici ale unităţilor luate în calcul
(xi), ele fiind de cele mai multe ori mărimi relative de intensitate
(productivitatea muncii, costuri unitare, preţ unitar, etc.).

 factori structurali – care evidenţiază structura internă a


fenomenului (YX).

271
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 2
Pornind de la complexitatea fenomenelor economice şi sociale, a
căror evoluţie se cere a fi analizată cu ajutorul indicilor statistici, şi ţinând
seama de modalităţile diverse de calcul a acestora, există următoarele criterii
de clasificare a indicilor:
a) După natura fenomenului studiat:
- indici de dinamică - ce măsoară evoluţia relativă în tip a unui
fenomen simplu sau complex (mărimi relative de dinamică);
- indici teritoriali - permit compararea în spaţiu a fenomenului
studiat (mărimi relative de coordonare);
- indici ai planului - permit compararea nivelului realizat al
caracteristicii faţă de sarcinile ce au fost stabilite (mărime
relativă a planului).

b) După sfera de cuprindere:


- indici individuali - ce exprimă modificarea unor elemente
individuale ale colectivităţii (preţul unui produs, cantitatea
vândută dintr-un produs, număr muncitori, etc.);
- indici de grup (sintetici) - exprimă modificările apărute la
nivelul unui grup de produse, a unei grupe de unităţi sau la
nivelul întregului ansamblu al fenomenului complex.
Indicii sintetici (de grup) pot fi structuraţi la rândul lor după mai
multe criterii astfel:
1. După modul de calcul:
- indici sub formă de agregat, când se determină ca raport între
nivelurile agregate ale caracteristicii din perioada curentă (
) şi cele din perioada de bază ( ), (indicele
valorii producţiei);
- indice sub forma de medie, caz în care indicele agregat se
determină ca o medie (aritmetică sau armonică) ponderată a
indicilor individuali (indicele mediu al preţurilor, indicele
volumului fizic, etc.);

272
Cap. 9. METODA INDICILOR

- indice ca raport a două medii, când valoarea indicelui de grup


se obţine ca raport a două mărimi relative de intensitate (indicele
productivităţii muncii, indicele salariului mediu, etc.).

2. După structura colectivităţii:


- indici cu structura variabilă - se determină raportând nivelul
caracteristicii din perioada curentă la nivelul caracteristicii din
perioada de bază şi are la bază ipoteza că în perioada curentă s-a
modificat atât factorul cantitativ cât şi cel calitativ;
- indici cu structură fixă - caz în care se face compararea
nivelului atins de caracteristică complexă într-o anumită perioadă
cu nivelul caracteristicii din perioada de bază, păstrând structura
fenomenului constantă (de regulă factorul cantitativ, structura
rămânând constantă, la nivelul perioadei de bază);
- indicele de modificare a structurii - caz în care se consideră că
în perioada curentă s-a modificat doar structura fenomenului,
restul factorilor rămânând constanţi.

3. După baza de raportare:


- indici cu bază fixă - urmăresc să caracterizeze modificările
intervenite în structura fenomenului în anumite perioade
succesive, în raport cu nivelul atins de fenomen într-o anumită
perioadă de referinţă (care rămâne aceiaşi);
- indici cu bază variabilă - modificările se determină faţă de
perioada anterioară, în acest caz baza de referinţă se modifică de
la o perioadă la alta.
4. După ponderile folosite:
- indici cu ponderi constante - indice sintetic calculat pentru
perioade diferite, folosind ponderile dintr-o anumită perioadă;
- indici cu ponderi variabile - indice sintetic calculat pentru
diferite perioade cu ajutorul ponderilor care se schimbă de la o
perioadă la alta.

5. După natura fenomenului a cărui variaţie este exprimată cu


ajutorul indicelui statistic:

273
Cap. 9. METODA INDICILOR

- indici ai valorii;
- indici ai preţurilor;
- indici ai volumului fizic;
- indici ai productivităţii muncii;
- indici ai salariului;
O posibilă schemă de tratare a metodei indicilor este cea prezentată
în figura Fenomen economic
Analiza evoluţiei fenomenelor folosind metoda indicilor presupune
determinarea nu numai a unui indice ci a unui sistem de indici şi a
modificărilor absolute si relative ale fenomenului. Rezultă că la aplicarea
metodei indicilor se foloseşte o descompunere geometrică (prin intermediul
indicilor)
Fenomencere să scoată în evidenţă
Fenomen dinamica fenomenului
Serii de indicişi o
simplu complex
descompunere aritmetică (cu ajutorul sporurilor absolute) care să
evidenţieze modificările în valoare absolută a fenomenului.

Însu- Baza de Ponderi


mabil raportare folosite
direct

Indici
individuali Fixă Variabil
Indici sintetici ă
Constante fixe
Factor Factor
cantitativ calitativ

Indici agregati Calculaţi ca o Calculaţi ca


medie raport a două
medii

Sistem Medie Medie


de aritmetică armonică
ponderare

Indici cu Indici cu Indici de


Indici Indici structură structură variaţie a
Laspeyres Paasche variabilă fixă structurii

274
Indici
Fishier
Cap. 9. METODA INDICILOR

Fig. 8.2. Analiza fenomenelor economice cu ajutorul metodei indicilor

8.2. Indici individuali

Indicii individuali sunt utilizaşi pentru caracterizarea fenomenelor


simple, de acelaşi fel care pot fi însumate direct.

275
Cap. 9. METODA INDICILOR

Indicele individual arată de câte ori s-a modificat nivelul unui element
simplu al colectivităţii la momentul t=1 faţă de momentul de referinţă (t =0).

Dacă avem fenomenul simplu „y” definit prin factorul cantitativ „f”
şi factorul calitativ „x”
(8.1)
Se va construii următorul sistem de indici individuali care să descrie
evoluţia fenomenului (descompunere geometrică):
- indicele fenomenului „y" (i(y))

(8.2)

- indicele individual al factorului cantitativ (i(f))

(8.3)
- indicele individual al factorului calitativ (i(x))

(8.4)

Între cei trei indici există relaţia:

(8.5)
Corespunzător celor trei indici se determină modificările absolute (
) – descompunere aritmetică - şi modificările relative (r).
Modificarea absolută ( ) – arată cu cât s-a modificat în valoare
absolută caracteristica analizată, în perioada curentă faţă de perioada de
bază.
- modificarea absolută a fenomenului ( )
(8.6)
- modificarea absolută a factorului cantitativ ( )
(8.7)
- modificarea absolută a factorului calitativ ( )
(8.8)

276
Cap. 9. METODA INDICILOR

- Modificarearelativă
modificarea relativăa(r), care arată
factorului cu cât s-a
complex ( modificat
) (în procente)

(8.9)
- modificarea relativă a factorului cantitativ ( )
(8.10)
- modificarea relativă a factorului calitativ ( )
(8.11)

8.3. Indicii individuali ai valorii, preţurilor şi cantităţilor

Cel mai simplu exemplu pentru indicele structural îl reprezintă


indicele valorii unui produs din care s-a vândut o anumită cantitate (q), la un
anumit preţ unitar (p). În acest caz, valoarea producţiei vândute este
, iar sistemul de indici individuali va fi:

, cu

, cu

, cu
(8.16)

(8.17)

277
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 3

Pentru o unitate de panificaţie care produce un singur sortiment de pâine se cere să


stabilească cum a evoluat activitatea acesteia în luna martie 2004 faţă de luna martie 2003. Ştiind că în
luna martie 2003 au fost produse100 de mii de bucăţi la un preţ de 3500 lei/buc iar în luna martie 2004
producţia a fost 95 mii bucăţi la un preţ unitar de 4000 lei/buc. Se cere să se determine evoluţia
producţiei între cele două perioade.

Se va determina indicele individual care măsoară modificarea valorii producţiei realizate:

sau 105,5 %

Rezultă că în perioada curentă valoarea producţiei a crescut de 1,055 ori sau a fost de 105,5
%. Această creştere de 1,055 ori se traduce în valori absolute într-o creştere a producţiei cu

În ceea ce priveşte modificarea preţurilor

(114,3%) ,

Preţurile au crescut cu

În ceea ce priveşte volumul fizic al producţiei (cantitatea de pâine produsă) dinamica a fost de

(95 %)

ceea ce în valori absolute înseamnă o scădere cu

Se poate observa că cei doi factori care influenţează valoarea producţiei au evoluţii diferite:
preţurile cresc, iar volumul fizic sacade. Acest lucru face ca pe total valoarea producţiei să crească în
special ca urmare a creşterii preţurilor.

278
Cap. 9. METODA INDICILOR

8.4. Indici sintetici

.
Indicele sintetic (de grup) - se calculează la nivelul unor grupe de
unităţi sau la nivelul întregii colectivităţi analizate, sintetizând variaţia medie
a fenomenului studiat intre cele două perioade şi reprezentând raportul între
două sume de produse, exprimate în mărimi absolute

(8.18)

La construirea sistemului de indici, pentru a nu se încărca foarte mult


formulele uneori se renunţă la indexul "i", subînţelegându-se că însumarea
se face pentru toate elementele care constituie colectivitatea.
La construirea indicilor de grup trebuie avut în vedere faptul că de
cele mai multe ori, atât factorul calitativ cât şi factorul calitativ, nu sunt
însumabili direct. Dacă pentru factorul cantitativ există cazuri când
variabilele înregistrate sunt însumabile direct (număr de salariaţi, număr de
maşini, etc.) pentru factorul calitativ, de cele mai multe ori, variabilele
înregistrate nu sunt însumabile direct.
În aceste condiţii, pentru a se obţine nivelul totalizator al valorilor
agregate ce intră în calculul indicilor, este necesar să se folosească
ponderile.

Ponderea reprezintă mărimea ce are rolul de element comăsurător al


Rezultă că, pentru determinarea indicilor sintetici în cazul
fenomenelor complexe ale căror elemente componente nu sunt însumabile
direct unul dintre factori (care de regula rămâne constant, atât în numărător
cât şi în numitorul fracţiei) joacă rolul de pondere.
În funcţie de specificul analizei, şi de datele avute la dispoziţie, rolul
de pondere îl poate avea atât factorul cantitativ, cât şi factorul calitativ.
Pentru construirea sistemului de indici trebuie, în primul rând să se
stabilească dacă fenomenul a cărui evoluţie o studiem este sau nu însumabil
direct.
 Dacă fenomenul este însumabil direct atunci
prelucrarea datelor se face ca şi în cazul fenomenelor simple.

279
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 4

Să consideram următoarea situaţie:


Producţia de energie electrică (mil.KWh) 2000 2003
- produsă în hidrocentrale 31701 38480
- produsă în termocentrale 14778 13260
- produsă in centrale nuclearo-electrice 5456 4905
Total 51935 56645
Sursa: Anuarul statistic al României, 2004
În acest caz avem de a face cu un fenomen complex (energia electrică produse în diverse
moduri) dar care este exprimată în aceeaşi unitate de măsură (mil. Kwh) şi ca atare poate fi însumată
direct.
Indicele de modificare va fi:

Rezultă că în 2003 producţia de energie a crescut cu 9% faţă de anul 2000.


Dacă se doreşte însă să se analizeze situaţia evoluţiei costurilor la energie electrică între
cele două perioade, va trebuii să se apeleze la ponderi, dat fiind faptul că de la un mod de producere
la altul costul unitar se modifică.

 Dacă fenomenul nu este însumabil direct se trece la:


- separarea factorilor în cantitativi şi calitativi;
- alegerea bazei de comparaţie folosite;
- alegerea sistemului de ponderare ce trebuie utilizat;
- stabilirea relaţiilor de calcul ce pot fi folosite în funcţie de
datele avute la dispoziţie.
În funcţie de specificul analizei şi de datele avute la dispoziţie
indicii sintetici pot fi determinaţi ca:
 indici agregaţi
 indici calculaţi ca o medie
 indici calculaţi ca raport a două medii.

8.5. Indici agregaţi: sisteme de ponderare folosite


O primă modalitate de determinare a indicilor sintetici (sau de grup)
o reprezintă indicele agregat (I).

Pornind de la premisa că indicele care măsoară evoluţia unui


fenomen complex este dat de raportul dintre nivelul atins de fenomenul

280
Cap. 9. METODA INDICILOR

respectiv în perioada curentă (1) şi nivelul din perioada de bază (0), relaţia
de calcul este:

(8.19)

Corespunzător acestui indice, se poate determina modificarea


absolută şi cea relativă ce caracterizează fenomenul:

- modificarea absolută (sporul absolut) - arată cu cât s-a modificat


(8.20)

- modificarea relativă (ritmul de modificare) arată cu cât s-a modificat (a


(8.21)
Având în vedere faptul că indicii statistici sunt utilizaţi, cu
precădere, în analiza factorială apare problema determinării acelor indici
care să exprime nu numai modificarea la nivelul întregului fenomen ci şi
modificarea factorului calitativ sau a factorului cantitativ. Astfel spus, este
necesară descompunerea indicelui agregat care măsoară evoluţia în
dinamică a caracteristicii complexe ( ), într-un sistem de indici care
să măsoare evoluţia fiecărui factor în parte.
Pentru factorul calitativ:

, (8.22)

factorul cantitativ (f) joacă rol de pondere


Pentru factorul cantitativ:

, (8.23)

factorul calitativ (x) joacă rol de pondere

281
Cap. 9. METODA INDICILOR

Cum ponderile nu sunt elemente abstracte, ele pot fi “ponderi din


perioada de bază” sau “ponderi din perioada curentă”.
Problema care se pune este: ce fel de ponderi se folosesc?
În practica statistică s-au conturat mai multe sisteme de ponderare,
general acceptate.
a) Sistemul de ponderare care foloseşte ponderile din perioada de
bază (E. Laspeyres 1
Un prim sistem de ponderare este cel propus de E. Laspeyres în
1864, şi care are la bază folosirea ponderilor din perioada de bază, rezultând
aşa numiţii „indici Laspeyres” (IL). In cazul indicilor de tip Laspeyres
factorul a cărui evoluţie o măsuram se modifică, în numărător apărând cu
nivelul din perioada curentă iar în numitor cu nivelul din perioada de bază.
Factorul care joacă loc de pondere rămâne constant, apărând şi în
numărătorul şi în numitorul fracţiei cu aceeaşi valoare, respectiv valoarea
din perioada de bază.
Sistemul de indici va fi:
Pentru factorul calitativ:

(8.24)

(8.25)

Pentru factorul cantitativ:

(8.26)

(8.27)
Sistemul de ponderare propus de Laspeyres are avantajul că,
păstrând aceeaşi bază de raportare ( ) permite comparabilitatea
între indici.

282
Cap. 9. METODA INDICILOR

În plus determinarea indicilor de tip Laspeyres este relativ simplă,


iar interpretarea acestora este uşoară. În schimb acest sistem de ponderare
conduce la indici ce dau abateri în plus faţă de indicele real.
b) Sistemul de ponderare care foloseşte ponderile din perioada
curentă (H. Paasche).
Un al doilea sistem de ponderare este cel propus de H. Paasche în
1874, potrivit căruia pentru determinarea indicilor factoriali se folosesc
ponderi din perioada curentă. Rezultă indicii Paasche.
Pentru factorul calitativ:

(8.28)

(8.29)

Pentru factorul cantitativ:

(8.30)

(8.31)
Acest sistem de ponderare conduce la indici ce dau abateri în jos faţă
de indicele real. Deşi sunt mai greu de determinat, indicii Paasche sunt
utilizaţi în practică pentru deflaţionarea indicatorilor de rezultate.
Pornind de la faptul că indicii Laspeyres dau abateri în plus faţă de
indicele real, iar cei Paasche dau abateri în jos, pentru a se construi sistemul
de indici care să descrie evoluţia unui fenomen complex şi a factorilor de
influenţă întotdeauna se utilizează un indice Laspeyres pentru unul din
factori şi un indice Paasche pentru celălalt.
(8.32)

(8.33)

(8.34)

283
Cap. 9. METODA INDICILOR

Adoptarea sau respingerea unui sistem de indici nu se poate face


decât după o analiză calitativă şi cantitativă, respectiv după ce se analizează
conţinutul sistemului de indici, măsura în care ei reflectă proporţiile reale
cu privire la dezvoltarea fenomenului, relaţiile de interdependenţă dintre
fenomenul analizat şi ponderile folosite.
c) Sistemul de ponderare care foloseşte ponderi atât din perioada
de bază, cât şi din perioada curentă (I. Fisher).
Un alt sistem de ponderare este cel propus de I. Fisher, care
încercând să găsească cel mai adecvat indice care să măsoare evoluţia
preţurilor, a ajuns la concluzia că indicele cel mai apropiat de indicele real
este un indice calculat ca o medie geometrică a indicilor Laspeyres şi
Paasche (deci care să folosească atât ponderi din perioada de bază, cât şi din
perioada curentă).
Potrivit acestui sistem de ponderare rezultă:
- pentru factorul calitativ:

(8.35)

- pentru factorul cantitativ:

(8.36)

Sistemul de indici propus de Fisher prezintă avantajul că se


încadrează în intervalul de variaţie al valorilor calculate pe baza celor două
sisteme de ponderare, fiind cel mai apropiat de indicele real (de aici şi
numele de "indicele ideal al lui Fisher).
În practică este utilizat în special în calculul indicilor teritoriali. În
celelalte domenii, datorită faptului că este destul de greoi de calculat, sunt
preferate primele două sisteme de ponderare.

d) Sistemul de ponderare Edgeworth


Un alt sistem de ponderare, utilizat pe determinarea indicelui
preţurilor este cel propus de Edgeworth şi care are la bază, utilizarea pe post
de pondere a cantităţilor cumulate din perioada de bază şi din perioada
curentă.

284
Cap. 9. METODA INDICILOR

(8.37)

În practică, folosirea unui sistem sau altul de ponderare se face


ţinând seama de specificul fenomenului, de datele avute la dispoziţie, de
scopul analizei etc. De regulă indicii de tip Paasche se folosesc pentru
factorul de natură calitativă şi indicii de tip Laspeyres pentru factorii de
natură cantitativă. Există şi unele unele excepţii de la această regulă. Astfel
Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) se determină ca un indice de
tip Laspeyres, deşi măsoară evoluţia preţurilor.

8.6. Indici calculaţi sub formă de medie

Pornind de la faptul că nu întotdeauna se dispune de o bază de date


completă şi detaliată, care să evidenţieze nivelurile caracteristicii calitative
(x) şi cantitative (f) atât din perioada de bază (o) cât şi din perioada curentă
(1), nu de puţine ori se recurge la determinarea indicelui de grup ca un
indice mediu al indicilor individuali. În funcţie de datele disponibile şi de
scopul analizei indicele de grup se determină cu o medie aritmetică
ponderată sau ca o medie armonică ponderată a indicilor individuali.
Rolul de pondere îl are, în funcţie de tipul de medie utilizat, nivelul
caracteristicii complexe din perioada de bază, dacă se utilizează
media aritmetică, sau nivelul caracteristicii din perioada curentă, dacă se
utilizează media armonică.
a) determinarea indicelui mediu ca o medie aritmetică a indicilor
individuali.

(8.38)

Pentru factorii de influenţă

(8.38)

(8.40)

unde

285
Cap. 9. METODA INDICILOR

= structura caracteristicii complexe


în perioada de bază
Aplicarea acestui mod de calcul conduce la indici agreaţi de tip
Laspeyres şi au aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi aceştia.
b) determinarea indicelui mediu ca o medie armonică a indicilor
individuali

(8.41)

(8.42)

(8.43)

Potrivit acestui mod de calcul, dacă se trece la indici de grup de tip


agregat, se ajunge la indici de tip Paasche (indici care folosesc ponderi din
perioada curentă).
Fără a constitui o regulă generală, se recomandă ca indicele ce se
măsoară evoluţia factorului cantitativ să se determine ca o medie aritmetică
a indicilor individuali ai factorului cantitativ, iar indicele ce măsoară
modificarea factorului calitativ să se determine ca o medie armonică.

286
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 5
Pentru o societate comercială care produce trei produse se cunosc următoarele
date:
Produsul Cifra de afaceri în Cifra de afaceri în Indicele preţurilor
perioada de bază (mii perioada curentă (mii (%)
lei) lei)
A 120 150 110
B 150 200 120
C 200 300 120
total 370 650 x
Se cere să se determine indicele mediu al preţurilor şi al volumului fizic pentru respectiva
societate comercială.
Rezolvare
Dat fiind faptul că se cunoaşte cifra de afaceri atât din perioada curentă cât şi din

perioada de bază precum şi indicele individual al preţurilor se poate determina


indicele mediu al preţurilor ca o medie armonică a indicilor individuali.

8.7. Indici calculaţi ca raport a două medii


De multe ori în practică este necesar să se analizeze în dinamică
caracteristicii statistice care au caracter de medie sau caracteristici care sunt
mărimi relative de intensitate ( obţinute ca raport între două variabile
cantitative). În acest caz, analiza în dinamică a caracteristicii, folosind
metoda indicilor presupune determinarea indicelui de grup ca raport a două
medii:

(8.44)

Nivelul mediu al caracteristicii (x) se modifică în perioada curentă


faţă de perioada de bază ca urmare a:
- modificării nivelului valorilor individuale xi1 faţă de x2i0
- modificării frecvenţelor de apariţie (fi) a fiecărei valori în parte.

- modificării ponderilor cu care apar valorile individuale ( )

Dacă se ţine seama de aceste considerente, rezultă că indicele care


măsoară variaţia medie a nivelului caracteristicii ca urmare a influenţei
tuturor acestor factori se numeşte indice cu structură variabilă

287
Cap. 9. METODA INDICILOR

(8.45)

Dacă se modifică numai factorul calitativ (xi) structura rămânând


constantă rezultă indicele cu structură fixă

(946.)

Pentru a construi sistemul de indici se determină şi un indice de


modificare a structurii ( caracteristicii calitativă xi rămâne constantă, pe
post de pondere la nivelul perioadei curente)

(8.47)

Acest indice se mai numeşte şi indice ce măsoară variaţiile


structurale.

288
Cap. 9. METODA INDICILOR

Sistemul de indici rezultat este:


(8.48)
În acest caz dacă se trece la indici de grup determinaţi ca indici
agregaţi rezultă:
(8.49)
Dacă pentru indicele cu structură fixă se realizează structura din
perioada curentă atunci indicele cu structură fixă poate conduce la un
indiciu de tip Paasche.

(8.50)

În acest caz pentru a putea construi sistemul de indici este nevoie ca


indicele de variaţie a structurii să folosească nivelul valorilor individuale ale
caracteristicii calitative (xi) din perioada de bază (ceea ce conduce la un
indice agregat de tip Laspeyres )

(8.51)

Şi în acest caz sistemul de indici se verifică:


(8.52)

(8.53)
Indiferent de varianta de calcul adoptată modificarea absolută a
mediei sub influenţa ambilor factori sau a unuia din factori se determină ca
diferenţă între numărătorul şi numitorul indicelui corespunzător.

(8.54)

(8.55)

289
Cap. 9. METODA INDICILOR

(8.56)

sau (8.57)

(8.58)
Dacă se porneşte de la varianta a II-a

(8.59)

(8.60)

(8.61)

sau (8.62)

(8.63)
Utilizarea acestei metode de determinare a indicelui mediu poate
conduce uneori la unele paradoxuri statistice. Unul dintre acestea îl
reprezintă faptul că este posibil ca indicele mediu al caracteristicii să
cadă în afara limitelor între care se situează indicii individuali ai lui (x i).
Ori , una din proprietăţile mediei o constituie tocmai aceea că “media se
situează între nivelul minim şi nivelul maxim al valorilor din care acesta s-a
calculat”.
Acest aparent paradox se explică prin faptul că indicele mediu ţine
seama nu numai de modificările intervenite în nivelul valorilor individuale
(xi) ci şi de modificările intervenite în structura colectivităţii în ansamblul ei.

8.8. Verificarea sistemelor de indici

Pentru a stabili care sunt cei mai indicaţi indici ce urmează a fi


utilizaţi, I. Fisher propune utilizarea a trei reguli de verificare a indicilor,
numite şi teste de indici.
Acestea sunt:

290
Cap. 9. METODA INDICILOR

- testul de reversibilitate în timp;


- testul de reversibilitate al factorilor;
- testul circularităţii.

a) Testul reversibilităţii în timp


Potrivit acestui test, indicele calculat ca raport între nivelul perioadei
curente şi cel al perioadei de bază trebuie să reprezinte o mărime inversă a
indicelui calculat raportând nivelul perioadei de bază la cel al perioadei
curente.

(8.64)
sau

(8.65)

(eroarea lui Hedget) (8.66)

Acest test este satisfăcut de marea majoritate a indicilor individuali


şi de grup.
b) Testul reversibilităţii factorilor
Testul reversibilităţii factorilor constă în aceea că prin schimbarea
factorilor indicelui, produsul noilor indicii nu se modifică (schimbând
factorul calitativ cu factorul calitativ şi invers se obţine un indice al
factorului cantitativ care înmulţit cu indicele factorului calitativ, va da
indicele caracteristicii complexe).
Acest test este satisfăcut de indicii individuali

(8.67)

(8.68)

(8.69)
Pentru indicii agregaţi testul reversibilităţii factorilor nu se verifică
decât în cazul indicelui ideal al lui Fisher. Indicii de tip Laspeyres şi
Paasche nu verifică testul reversibilităţii factorilor.

291
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 6
Fie indicele preţurilor de tip Laspeyres

dacă se înlocuieşte “p” cu “q” rezultă

În condiţiile în care s-ar verifica testul reversibilităţii factorilor, atunci produsul celor doi indici
ar trebui să dea indicele valorii

Rezultă că indicele Laspeyres nu verifică testul reversibilităţii factorilor. În acelaşi mod se


poate arăta că nici indicele de tip Paasche nu verifică acest test, singurul indice agregat care verifică
testul reversibilităţii factorilor este indicele ideal al lui Fisher

înlocuind “p” cu “q” se obţine

c) Testul circularităţii

292
Cap. 9. METODA INDICILOR

Testul circularităţii presupune că indicele calculat în perioada a III-a


cu baza perioadei I să fie egal cu produsul dintre indicele perioadei a II-a cu
baza perioadei I şi indicele perioadei a II-a cu baza perioadei a II-a

sau (8.70)

Acest test reprezintă o extindere a testului reversibilităţii în timp.


Testul circularităţii este verificat de indicii individuali în cazul
indicilor agregaţi testul circularităţii se verifică în măsura în care este
respectată condiţia de aditivitate a datelor. De cele mai multe ori însă
această condiţie este respectată la nivelul de agregat, fără însă a se conserva
şi la nivelul fiecărei unităţi care compune agregatul.
d) Relaţia lui Bortkiewicz
O altă problemă care se ridică la crearea sistemului de indici o
reprezintă cea legată de influenţă sistemului de pondere asupra valorii
indicilor de grup. Pentru a determina mărimea şi sensul influenţei sistemului
de ponderare asupra valorii indicilor se foloseşte relaţia lui Bortkiewicz.

(8.71)

unde:

(8.72)

reprezintă coeficientul de corelaţie dintre indicii individuale ai


factorilor de influenţă (x şi f).
şi = coeficienţii de variaţie ai indicilor individuali şi
măsoară împrăştierea indicilor individuali de la indicele mediu al factorilor.
Potrivit acestei relaţii sistemul de pondere care influenţează asupra
mărimii indicelui de grup dacă procesul

(8.73)

Produsul este egal cu zero numai în cazuri particulare:

293
Cap. 9. METODA INDICILOR

 - factorii sunt independenţi (modificarea factorului “x” nu


se asociază cu modificarea factorului “f”)
 - indicii individuali sunt egali cu indicele mediu.

În cele mai multe din cazuri însă atât cât şi sunt


diferite de zero.
Cum sunt totdeauna pozitivi rezultă că relaţia de legătură
dintre indici individuali este dată de coeficientul de corelaţie
Interpretarea influenţei sistemului de ponderare folosit asupra
valorii indicelui de grup este:
 sistemul de ponderare nu are nici o influenţă dacă sau
sau
 indicele folosind ponderile din perioada curentă(indicele de tip
Paasche)este mai mare decât indicele ce foloseşte ponderi din perioada
de bază (indice de tip Laspeyres) dacă (ponderi care se
modifică în acelaşi sens cu valorile variabilei a cărei variaţie se măsoară;
 indicele folosind ponderile din perioada curentă (indice de tip Paasche)
este mai mic decât indicele ce foloseşte ponderi din perioada de bază
(indicele de tip Laspeyres) dacă (ponderile se modifică în
sens invers celui de modificare al caracteristicii analizate).

8.9. Serii de indici

De cele mai multe ori, metoda indicilor este folosită pentru a scoate
în evidenţă modificările intervenite în evoluţia unui fenomen între două
perioade, utilizând compararea nivelului din cele două perioade sau în cazul
analizei factoriale, pentru a evidenţia influenţa modificărilor factorilor
asupra modificării caracteristicii complexe.
Este necesar, însă, să se determine modificările intervenite în
evoluţia fenomenului pentru mai multe perioade de timp succesive, obţinând
astfel o serie de indici.
Seriile de indici reprezintă o îmbinare între metoda indicilor şi seriile
cronologice.

294
Cap. 9. METODA INDICILOR

Pentru întocmirea seriilor de indici individuali nu se ridică probleme


metodologice deosebite. Singurele aspecte ce trebuie clarificate sunt cele
legate de alegerea bazei de raportare (fixă sau în lanţ).
În cazul seriilor de indici sintetici trebuie clarificate următoarele
aspecte:
 alegerea bazei de raportare (fixă, în lanţ)
 alegerea ponderilor folosite (ponderi constante sau ponderi variabile)
 clarificarea problemelor legate de conservarea aditivităţii în cazul
seriilor de indici la care ponderile se modifică
Luând în calcul primele două aspecte la construirea seriilor de indici,
rezultă următoarele variante:
a) Indice de grup cu bază fixă şi ponderi constante
În cazul construirii acestui tip de serie de indici factorul care joacă
rol de pondere rămâne constant la nivelul perioadei de bază.
Pentru factorul calitativ (x)

(8.74)

Pentru factorul cantitativ (f)

(8.75)

Se poate observa că în toate cazurile, numitorul fracţiei rămâne


constant ( ) ceea ce permite evidenţierea modului cum a evoluat
fenomenul faţă de momentul ales ca bază de referinţă. Utilizarea acestui tip
de serie de indici este des utilizată în practică, însă trebuie ţinut seama de
faptul că, dacă distanţa între anul de bază şi anul ”n “ este mare, există riscul

295
Cap. 9. METODA INDICILOR

ca factorul care joacă rol de pondere să se modifice semnificativ, ceea ce


conduce în mod nemijlocit la denaturări în evoluţia fenomenului studiat.
În mod similar se pot construi serii de indici cu bază fixă şi ponderi
constante folosind nivelul factorului care joacă rolul de pondere din
perioada curentă.

(8.76)

; (8.77)

Acest tip de indici sunt mai mult construcţii teoretice, utilizarea lor
în practică fiind redusă.
b) Indici de grup cu bază în lanţ şi ponderi constante.
Construirea acestor serii de indici permite utilizarea ponderilor atât
din perioada de bază cât şi din perioada curentă.
Dacă se folosesc ponderi din perioada de bază:
 pentru factorul calitativ

(8.78)

Exemplul 9

…..

Se poate observa că se respectă relaţia dintre indicii cu bază în lanţ şi


indicii cu bază fixă:
(8.79)

296
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 10

 Pentru factorul cantitativ

(8.80)

Exemplul 11
Şi în acest caz se verifică relaţiile dintre indicii cu bază în lanţ şi
indicii cu bază fixă:

(8.81)
Dacă se folosesc ponderi din perioada curentă:
 pentru factorul calitativ

(8.82)

Exemplul 12

……,

Relaţia existentă între indicii cu bază în lanţ şi indicele cu bază fixă


se verifică şi în acest caz.
(8.83)

297
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 13

. . . =

 pentru factorul cantitativ

(8.84)

Exemplul 14
iar
(8.85)

c) Indice cu bază în lanţ şi ponderi variabile


La construirea acestui tip de indice se modifică atât baza de raportare
cât şi ponderile folosite:
Dacă se folosesc din perioada de bază
 pentru factorul calitativ

(8.86)

Exemplul 15

..,

 pentru factorul cantitativ.

(8.87)

298
Cap. 9. METODA INDICILOR

Exemplul 16

……..,

Se poate observa că în cazul indicilor în lanţ cu ponderi variabile


(ponderi din perioada de bază) seria de indici obţinută nu respectă condiţia
de tranzitivitate.
; (8.88)

Dacă se folosesc ponderi din perioada curentă


 pentru factorul calitativ

; (8.89)

 pentru factorul cantitativ

(8.90)

Nici în această variantă produsul indicilor cu bază în lanţ nu dă


indicele cu bază fixă.
(8.91)

8.10. Descompunerea pe factori a variaţiei unui fenomen


complex folosind metoda indicilor
Una din funcţiile metodei indicilor o reprezintă descompunerea
variantei unui fenomen complex (x-f) pe factorii de influenţă.
În teoria şi practica statistică descompunerea fenomenului complex
poate fi:
 descompunerea geometrică – evidenţiază variaţia fenomenului
complex utilizând relaţiile care există între indici;

(8.92)

299
Cap. 9. METODA INDICILOR

 descompunere aritmetică – evidenţiază modificarea absolută a


fenomenului complex în funcţie de modificările absolute ale
fenomenului ca urmare a influenţei factorilor.
(8.93)
Metodele utilizate pentru descompunerea variaţiei unui fenomen
complex sunt:
a) metoda substituţiei în lanţ;
b) metoda restului nedescompus
a) Metoda substituţiei în lanţ
Metoda substituţiei în lanţ presupune că se anihilează pe rând
influenţa factorilor menţinându-se numai variaţia unui singur factor. Ceilalţi
factori rămân constanţi îndeplinind rolul de pondere.
Reguli de substituire:
 Indicele influenţei primului factor, de regulă cel cantitativ, se
construieşte folosind drept pondere celelalte variabile la nivelul
perioadei de bază.
 Un factor odată substituit rămâne pe post de pondere pentru toţi
ceilalţi indici factoriali, la nivelul perioadei curente.
Pentru construirea sistemului de indici atât indicii factoriali cât şi
modificările absolute aferente vor utiliza sisteme de ponderare diferite.
Numărul indicilor factoriali şi numărul modificărilor absolute este
egal cu numărul factorilor de influenţă. În practică se constată că există un
singur factor cantitativ cu care se începe analiza factorială, ceilalţi factori
fiind structurali şi calitativi şi se ordonează în funcţie de relaţiile dintre ei.
Aplicarea metodei substituţiei în lanţ, în funcţie de succesiunea
substituirii factorilor poate fi aplicată în una din următoarele variante.

VARIANTA I

– se modifică întâi factorul cantitativ.

(8.94)

300
Cap. 9. METODA INDICILOR

; (8.95)

(8.96)

Variaţia fenomenului complex se descompune pe cei doi


factori astfel:

(8.97)

; (8.98)

. (8.99)

Rezultatul obţinut arată modificarea valorii lui y sub influenţa


modificării factorului cantitativ f.

(8.100)

(8.101)

(8.102)

Rezultatul obţinut arată modificarea valorii lui y sub influenţa


factorului calitativ x.
Grafic descompunerea variaţiei lui y pe cei doi factori se prezintă ca
în figură.

f1
f0
y  f 

x0 x1
y  x 

301
Cap. 9. METODA INDICILOR

În această primă variantă se observă că o parte mai mare a variaţiei


se atribuie factorului calitativ.
Se observă că relaţiile între indici sunt respectate:

(8.103)

(8.104)

VARIANTA A II A
– se modifică întâi factorul calitativ.

; (8.105)

; (8.106)

(8.107)

Primul se modifică factorul calitativ.

(8.108)

(8.109)

; (8.110)

Se modifică apoi factorul cantitativ

(8.111)

302
Cap. 9. METODA INDICILOR

; (8.112)

. (8.113)

Grafic descompunerea lui y pe cei doi factori de influenţă se prezintă


grafic ca în figura:

f1
f0
y  f 
x0 x1

nedescompus)
y x 
b) Metoda influenţei separate a factorilor (metoda restului

Metoda influenţei separate a factorilor presupune că, modificările


fiecărui factor au avut loc în condiţiile în care ceilalţi factori ar fi rămas
neschimbaţi, la nivelul perioadei de bază. În aceste condiţii, partea din
modificarea care se datorează modificării condiţionate de interacţiunea
dintre factori (restul nedescompus), este evidenţiată separat, urmând ca ea să
fie repartizată ulterior pe factorii de influenţă.

(8.114)

Modificarea lui “y” pe seama lui “x” şi “f” va fi:


(8.115)
Pentru evidenţierea modificării fiecăruia dintre factori se va
determina câte un indice de tip Laspeyres.
Indicii factoriali vor fi:

(8.116)

(8.117)

303
Cap. 9. METODA INDICILOR

(8.118)

cu
` (8.119)
Dat fiind faptul că pentru determinarea indicilor factoriali s-a folosit
acelaşi tip de sistem de ponderare (sistemul Laspeyres) rezultă că:
(8.120)

` (8.121)
Mărimea cu care diferă suma sporurilor pe seama celor doi factori de
sporul total este reprezentată de restul nedescompus.
Restul nedescompus exprimă rezultatul influenţei concomitente a
celor doi factori. Pentru determinarea restului nedescompus se procedează la
constituirea pe lângă indicii factoriali care exprimă influenţă izolată a
factorilor a unui indice care să măsoare interacţiunea celor doi factori (
):

(8.122)

care conduce la o modificare absolută [ ]


(8.123)
În aceste condiţii sistemul de indici se verifică:
(8.124)

(8.125)

În mod analog sunt verificate şi relaţiile dintre sporuri:


(8.126)

304
Cap. 9. METODA INDICILOR

(8.127)

sau

(8.128)
Problema care se pune în continuare o reprezintă repartizarea restului
nedescompus. Există următoarele posibilităţi:
1) Se repartizează în mod egal restul nedescompus pe cei doi
factori de influenţă. Metoda nu e recomandată deoarece nu există o
fundamentare teoretică care să conducă la o astfel de posibilitate.
2) Se atribuie integral restul nedescompus unuia dintre factori. În
aceste condiţii, metoda restului nedescompus se transformă în metoda
substituţiei în lanţ.
3) Se repartizează restul nedescompus pe cei doi factori de
influenţă proporţional cu influenţa independenţă a fiecărui factor.
Pentru aceasta:
- se calculează cota parte ce revine fiecărui factor din restul
nedescompus (se determină coeficienţii de repartizare).

(8.129)

- se repartizează restul nedescompus pe cei doi factori folosind


coeficienţii de repartizare

(8.130)

305
Cap. 9. METODA INDICILOR

În final se poate determina contribuţia fiecărui factor la modificarea


fenomenului complex:
- contribuţia factorului cantitativ (8.131)

- contribuţia factorului calitativ (8.132)

Dacă avem mai mult de doi factori de influenţă problema devine mai
complicată deoarece numărul de resturi nedescompuse şi numărul
coeficienţilor de repartizare creşte, ceea ce complică foarte mult calculele.
Astfel pentru trei factori vom avea:

(8.133)

Se calculează indici de tip Laspeyres pentru cei trei factori de


influenţă:

(8.134)

(8.135)

(8.136)

(8.137)

(8.138)

(8.139)
În aceste condiţii restul nedescompus este format din însumarea
următoarelor componente:
-

306
Cap. 9. METODA INDICILOR

-
-
-
Pentru repartizarea acestui rest nedescompus trebuie să se determine
coeficienţii de repartizare, ceea ce implică o complicare a calculelor.
De aceea, atunci când fenomenul complex este influenţat de mai
mulţi factori se apelează la metoda substituţiei în lanţ.
APLICAŢIE
Pentru trei produse fabricate de o societate comercială se cunosc următoarele date
referitoare la volumul producţiei şi preţurile unitare practicate în luna de bază şi în luna curentă.
Produs u/m Cantitate Preţ unitar (lei)
bază curentă bază curentă
(q0) (q1) (p0) (p1)
0 A 1 2 3 4
A mp 200 170 5 12
B buc 25 30 100 120
C perechi 50 60 40 65
Se cere:
1. Să se caracterizeze modificările intervenite în perioada curentă faţă de perioada de bază, în
ceea ce priveşte volumul fizic (q), nivelul preţurilor (p) şi valoarea producţiei (pq) pe fiecare
produs în parte.
2. Să se calculeze indicele valorii producţiei, indicele preţurilor şi indicele volumului fizic la
nivelul celor trei produse, utilizând diverse sisteme de ponderare.
3. Să se verifice relaţiile dintre indici.
4. Să se determine cât din modificarea absolută a valorii producţiei se datorează modificărilor
intervenite în nivelul preţurilor şi cât se datorează schimbărilor care au avut loc în volumul
fizic.

307
Cap. 9. METODA INDICILOR

1. Modificările intervenite în valoarea producţiei în nivelul preţurilor şi în volumul fizic în


perioada curentă (notată cu 1) faţă de perioada de bază (notată cu 0), se obţin comparând nivelurile
atinse în cele două perioade.
Pot fi calculate două categorii de indicatori:
a) Indicatori absoluţi (modificări absolute)
- se calculează ca diferenţă între nivelul atins de caracteristică în perioada curentă şi cel
din perioada de bază arată cu cât s-a modificat (a crescut, sau a scăzut) nivelul
indicatorului în mărimea absolută.
q1 = qi1 - qi0 sau q = q 1 - q 0
pi = pi1 - p i0 sau p = p 1 - p 0
Vi = qi1 pi1 - qi0 p i0 sau V = q 1 p 1 - q 0 p 0
Pentru produsul A vom avea:
qA = qA1 - qA0 = 170 - 200 = - 30 mp
pA = pA1 - pA0 = 12 - 5 = 7 mii lei
VA = qA1 pA1 - qA0 pA0 = 2040 -1000 = 1040 mii lei
Aceasta înseamnă că, în perioada curentă, pentru “produsul A”, cantitatea a scăzut cu 30 mp,
preţul a crescut cu 7 mii lei, iar valoarea producţiei a crescut cu 1040 mii lei faţă de perioada de bază.
b) Indicatorii relativi sau modificări relative
 Indicii de modificare
- se determină ca raport între nivelul atins de caracteristica analizată în perioada curentă şi nivelul
avut în perioada de bază, şi arată de câte ori s-a modificat nivelul caracteristicii în perioada curentă
faţă de perioada de bază.
Formula de calcul pentru indicii individuali este:

Pentru “produsul A” vom avea:

ori

ori

ori

Acesta înseamnă că în perioada curentă, pentru “produsul A”, cantitatea realizată reprezintă
0,85 (85%) din cea realizată în perioada de bază, preţul a crescut de 2,4 ori (240%), ceea ce a condus
la o creştere a valorii producţiei de 2,04 ori (204%).
Indicele valorii producţiei se mai poate determina şi ca produsul între indicele preţului şi
indicele cantităţilor:

ori

308
Cap. 9. METODA INDICILOR

 Ritmul de modificare al caracteristicii


- se determină pornind de la indicele corespunzător.

Ritmul arată cu câte procente s-a modificat nivelul caracteristicii în perioada curentă faţă
de perioada de bază.
Ritmul de modificare pentru “produsul A” va fi:

Aceasta înseamnă că, atunci când ne referim la “produsul A”, volumul fizic a scăzut cu
15%, preţul a crescut cu 140%, ceea ce în final a condus la realizarea unei creşteri a valorii
producţiei cu 104%.
Rezultatele privind modificările absolute şi relative pe fiecare produs sunt prezentate în
tabel.

Produs Valoarea producţiei (mii lei) Modificări absolute ()


q0p0 q1 p1 q (u/m) p (mii lei) V (mii lei)
A 1000 2040 -30 7 1040
B 2500 3600 5 20 1100
C 2000 3900 10 25 1900

Total 5500 9540 X X 4040

Produs Modificări relative (i) Ritmuri


(R)
iq ip iV Rq (%) Rq (%) RV (%)
A 0,85 2,40 2,04 -15 140 104
B 1,20 1,20 1,44 20 20 44
C 1,20 1,63 1,95 20 63 95

Total X X X X X X

2. Pentru calcularea modificărilor absolute şi relative la nivelul societăţii comerciale se vor


determina indicii de grup. O primă categorie de indici de grup o reprezintă indicii sub formă de
agregat.
a) Indicele valorii producţiei:

ori

309
Cap. 9. METODA INDICILOR

- Modificarea absolută a valorii producţiei (V) a fost

mii lei

Rezultă că modificarea absolută a producţiei a fost 4040 mii lei. Această creştere a producţiei
s-a datorat atât modificării preţurilor, cât şi modificării cantităţilor pentru cele trei produse.
- Modificarea relativă ( R ) va fi:

Valoarea producţiei a crescut cu 73%.

b) Indicele de grup al preţurilor


Pentru determinarea indicelui de grup al preţurilor se va folosi pe post de pondere cantitatea
(q).
În funcţie de ponderile folosite (ponderi din perioada de bază sau din perioada curentă) se
poate calcula:
 indicele preţurilor de tip Laspeyres
Foloseşte drept ponderi cantităţile din perioada curentă.

ori sau 157,3%;

Indicele de tip Laspeyres se calculează pentru produsele fabricate în cele două perioade,
produse ce trebuie să fie compatibile.

Datele folosite pentru calcularea acestui indice sunt sistematizate în tabel.;


Acest indice arată că preţurile au crescut în perioada curentă de 1,573 ori (157,3%), în
condiţiile în care s-au modificat numai preţurile, cantităţile rămânând constante la nivelul perioadei de
bază.
Creşterea relativă a preţurilor (ritmul de creştere) a fost de:

 indicele preţurilor de tip Paasche


Foloseşte drept ponderi cantităţile din perioada curentă.

ori;

Indicele de tip Paasche se calculează pentru produsele fabricate în cele două perioade.
Datele folosite pentru calcularea acestui indice sunt date în tabelul următor.
Acest indice arată că preţurile au crescut în perioada curentă de 1,526 ori (152,6%), în
condiţiile în care cantităţile au rămas constante şi egale cu cele din perioada curentă.

Modificarea relativă ( R ) va fi egală cu 52,6%.

310
Cap. 9. METODA INDICILOR

Se remarcă faptul că indicele preţurilor de tip Laspeyres este mai mare decât indicele de tip
Paasche
1,573 > 1,526.
Acest lucru se explică pe seama sistemelor de ponderare folosite la construirea indicilor.

Produs p0q0 p1q1 p1q0 p0 q1


A 1000 2040 2400 850
B 2500 3600 3000 3000
C 2000 3900 3250 2400
Total 5500 9540 8650 6250

c) Indicele de grup al volumului fizic.


Şi în acest caz, în funcţie de ponderile folosite se pot construi doi indici de grup:
 indicele volumului fizic de tip Laspeyres

Acest indice arată că în perioada curentă volumul fizic al producţiei a crescut de 1,136 ori,
preţurile rămânând constante la nivelul celor din perioada de bază.
Ritmul de creştere a volumului fizic a fost

 Indicele volumului fizic de tip Paasche

ori (110,3%)

Şi în cazul indicelui volumului fizic se poate observa că indicele de tip Laspeyres > indicele de
tip Paasche.
Pentru a se putea atenua influenţa sistemului de ponderare asupra valorii indicelui se poate
recurge la indicele ideal al lui Fischer, care foloseşte drept sistem de ponderare atât ponderile din
perioada de bază, cât şi cele din perioada curentă.

311
Cap. 9. METODA INDICILOR

3. Relaţiile existente între indicele valorii, indicele preţurilor şi indicele volumului fizic.

a) Între indicii individuali (la nivel de produs) există următoarea relaţie:

sau

Pentru cazul luat în discuţie:


A:

B:

C:

a) Între indicii agregaţi sau de grup relaţia trebuie să se păstreze şi la nivel


de agregate.
Această relaţie se păstrează numai în cazul în care indicii preţurilor şi ai volumului fizic au fost
construiţi cu ponderi diferite.

ori

sau

ori

Pornind de la aceste relaţii se poate determina unul dintre indici, atunci când sunt cunoscuţi
ceilalţi doi.

sau ; sau

c) Dacă cei doi indici factoriali (Ip, Iq) se construiesc folosind acelaşi sistem de ponderare,
relaţia dintre cei trei indici nu se mai verifică, fiind necesară introducerea unui al treilea indice care să
evidenţieze influenţa modificării ponderilor.

4. Determinarea modificărilor absolute.


Descompunerea valorii producţiei folosind cei doi indici factoriali se mai numeşte şi
descompunere geometrică.
Concomitent cu descompunerea geometrică a fenomenului pe factori se poate recurge şi la o
descompunere aritmetică, folosind sporurile absolute.

 Modificarea absolută a valorii producţiei


Rezultă că în perioada curentă creşterea de 1,73 ori faţă de perioada de bază, înseamnă o

312
Cap. 9. METODA INDICILOR

 Modificarea valorii producţiei ca urmare a modificării preţurilor (V(p)).


- Sistem de ponderare Laspeyres :

mii lei

- Sistem de ponderare Paasche :

mii lei

 Modificarea valorii producţiei ca urmare a modificării cantităţilor (V(q)).


- Sistem de ponderare Laspeyres

mii lei

- Sistem de ponderare Paasche


-
mii lei

Pornind de la sistemul de indici care caracterizează modificarea valorii producţiei în


funcţie de modificarea preţurilor şi a volumului fizic, se poate stabili şi egalitatea dintre modificarea
valorii producţiei şi suma modificărilor absolute, datorate schimbării preţurilor şi volumului fizic.
 Varianta 1.
Indicele preţurilor de tip Paasche şi indicele volumului fizic de tip Laspeyres:
V(p,q) = V(p) + V(q).

sau

. adică 4040 = 3290 +


750
 Varianta 2.
Indicele preţurilor de tip Laspeyres şi indicele volumului fizic de tip Paasche:
V(p,q) = V(p) + V(q).

sau

adică 4040 =
3150 + 890
Influenţele absolute şi relative sunt sintetizate în tabel.
Modalităţi de Influenţa factorului Total
combinare a p q
sistemelor de Absolut relativ Absolut relativ % absolut relativ
ponderare (mii lei) % (mii lei) (mii lei) %
3290 81,4 750 18,6 4040 100,0
şi
3150 78,0 890 240 4040 100,0
şi

313
Cap. 9. METODA INDICILOR

La construirea indicilor factoriali (indicele preţurilor şi indicele volumului fizic) au fost


exemplificate mai multe modalităţi de alegere a ponderilor. În practică măsurarea influenţei
preţurilor presupune folosirea unui indice de tip Paasche. Aceasta, deoarece deflaţionarea valorii
producţiei (p1q1) presupune exprimarea producţiei actuale la preţuri neschimbate (p0q1).
Ca o concluzie se poate spune că preţurile au crescut de 1,526 ori sau cu 152,6%, ceea
ce a dus la o modificare a valorii producţiei cu 3290 mii lei, iar volumul fizic s-a modificat de 1,136
ori, respectiv cu 13,6% determinând o creştere a producţiei cu 750 mii lei.
Creşterea valorii producţiei s-a datorat în proporţie de 81,4% modificării preţurilor

şi în proporţie de 18,6% modificării volumului fizic

Termeni cheie

Indice statistic Pondere


Indici individuali Sisteme de ponderare
Indici sintetici Sistemul de ponderare Laspeyres
Indici agregaţi Sistemul de ponderare Paasche
Indici calculaţi ca o medie Sistemul de ponderare Fisher
aritmetică
Indici calculaţi ca o medie Teste de indici
armonică
Indici calculaţi ca raport a două Testul reversibilităţii în timp
medii
Indici cu structura variabilă Testul reversibilităţii termenilor
Indici cu structura fixă Testul circularităţii
Indici de variaţie a structurii Descompunere geometrică
Indici cu bază fixă Descompunere aritmetică
Indici cu bază în lanţ Metoda substituţiei în lanţ
Indici cu ponderi constante Metoda restului nedescompus
Indici cu ponderi variabile Serii de indici

314
Cap. 9. METODA INDICILOR

Întrebări recapitulative

1. Ce reprezintă un indice statistic?


2. Care este sfera de aplicare a indicilor individuali?
3. Când se utilizează sistemele de ponderare?
4. Ce sisteme de ponderare cunoaşteţi şi în ce constau acestea?
5. Care sunt posibilităţile de construire a sistemelor de indici?
6. În ce constă metoda substituţiei în lanţ?
7. În ce constă metoda restului nedescompus?
8. Pentru măsurarea creşterii preţurilor la nivelul unui agent economic
se recomandă utilizarea sistemului de ponderare:
a) Laspeyres
b) Paasche
c) Fisher
d) nici unul din cele enumerate
9. Dacă raportul dintre indicele agregat al preţurilor şi indicele agregat
al volumului fizic este supraunitar, atunci indicele valorii poate fi:
a) supraunitar
b) subunitar
c) unitar
d) a, b.

315
Cap. 9. METODA INDICILOR

Probleme propuse spre rezolvare

1. Desfacerile şi preţurile la o societate comercială au fost :

Denumire U.M Cantitatea vândută Preţul lei


a . (q) (p)
produsulu
i
q0 q1 p0 p1
A t 500 520 1000 1100
B buc. 2000 2200 600 630
C buc 5000 5700 1000 900
 Să se calculeze indicii de grup ai: valorii desfacerilor,
volumului fizic al acestora, preţurilor mărfurilor vândute.
 Să se prezinte relaţiile de calcul şi după aceea aplicarea lor,
efectuarea calculelor pentru cei 3 indici.

2. Pentru societatea comercială X se cunosc următoarele date:

Mărfuri Valoarea desfacerilor (lei Modificarea preţurilor


vândute preţuri curente) (%)
A 60 000 +12
B 100 000 +10
C 140 000 -5

Se cere să se calculeze indicele mediu armonic al preţurilor.

3. Pentru societatea comercială X se cunosc următoarele date:


Marfa Indicii individuali Valoarea desfacerilor
din perioada de bază
(lei)
A 1,05 10 000
B 1,08 15 000
C 0,954 5 000
Se cere să se calculeze indicele de grup al volumului fizic.

316
Cap. 9. METODA INDICILOR

5. Pentru două societăţi comerciale se cunosc datele :


Societate Fondul lunar de salarii (lei) Numărul de salariaţi
a com. (persoane)
FS0 FS1 T0 T1
A 30 000 90 000 100 90
B 50 000 140 000 200 210
Se cere să se calculeze şi să se interpreteze: indicele cu structură
variabilă, indicele cu structură fixă şi indicele de variaţie a structurii.

6. La nivelul a trei puncte de desfacere se cunosc date referitoare la


valoarea desfacerilor şi modificarea valorii desfacerilor ca urmare a
modificării preţurilor pentru produsul “X”:

Valoarea desfacerilor Modificarea valorii


(lei) desfacerilor datorită
Piaţa
modificării preţurilor
Bază Curentă
(lei)
A 600 690 100
B 420 500 80
C 1000 1400 510

Se cere:
a) Să se calculeze indicii individuali şi de grup sintetici
corespunzător.
b) Să se descompună modificarea valorii desfacerilor în funcţie de
factorii de influenţă (q - volumul fizic; p – preţul de vânzare).

317

S-ar putea să vă placă și