Tema 5.

INDICATORII
STATISTICI SINTETICI
REZULTATIVI DIN
PRELUCRAREA
DATELOR
 Subiectele temei:

5.1. INDICATORII STATISTICI ŞI FUNCŢIILE

ACESTORA.

5.2. INDICATORII STATISTICI PRIMARI (MĂRIMI

ABSOLUTE).

5.3. MĂRIMILE RELATIVE ŞI REGULILE DE

COMPARARE A DATELOR.

5.4. TIPURILE DE MĂRIMI (INDICATORI)

RELATIVE ŞI METODOLOGIA CALCULĂRII LOR.
 BIBLIOGRAFIE

Anghelache Constantin. Statistica teoretică şi economică. – Bucureşti: Editura

economică, 2004, 640p. ISBN 973-709-000-4

ISAC-MANIU A. ş. a. Statistică. - Bucureşti: Editura universitară (ediniţia a

doua), 2004, - 443 p. ISBN 973-8499-88-7.

TIMOFTI E. Statistică. Teorie şi aplicaţii (manual). – Chişinău: UASM, 2010, -

257 p., ISBN 978-9975-64-198-2.

Зинченко А.П. Статистика: Учебник. - М.: Издательство РГАУ - МСХА им.

К.А.Тимирязева, 2013. – 368 стр.: ил. ISRN 978-5-9675-0879-0.

Статистика: учебник для бакалавров / под ред. И.И.Елисеевой. – 3-е изд.,

с.78, перераб. и дополн. – М.: Издательство Юрайт, 2013. – 558 стр. –
серия: Бакалавр. ISRN 978-5-9916-2688-0.
 Scopul prelegerii:

de a studia şi înţelege
esenţa indicatorilor
statistici sintetici
rezultativi din
prelucrarea datelor.
 OBIECTIVELE:

Studierea esenţei indicatorilor statistici şi

funcţiile acestora.

Caracterizarea indicatorilor statistici primari

(mărimi absolute).

Caracterizarea mărimilor relative şi regulile de

comparare a datelor.

Însuşirea principalelor tipuri de mărimi

(indicatori) relative şi metodologia calculării lor.
 5.1. Indicatorii
statistici şi funcţiile
acestora
Indicatorul este expresia numerică ce
caracterizează din punct de vedere cantitativ
un proces sau fenomen economic, social,
financiar etc.

Indicatorul reflectă numeric activitatea

economică sub anumite aspecte ale
acesteia, fluxurile materiale şi băneşti care
se formează între agenţii economici şi oferă
informaţiile necesare pentru orientare,
analiză şi decizie în acţiunea economică.
Indicatorul statistic este o
caracteristică cantitativă şi calitativă
de apreciere a trăsăturilor
fenomenelor cercetate definite în timp,
spaţiu şi structură organizatorică.

Conţinutul şi formele pe care le

îmbracă indicatorii necesită o
clasificare a acestora care poate fi
exprimată prin funcţiile pe care le
îndeplinesc (fig. 1).
Figura 1. Funcţiile indicatorilor statistici
Funcţia de pârghie economico-
financiară, care este dată de complexi-
tatea ansamblului de factori şi corelaţii, cu
influenţe asupra fenomenului studiat şi
deciziilor care trebuie luate în vederea
obţinerii unor rezultate superioare;

Funcţia de comandă a indicatorilor,

care are rolul primordial de transmitere a
deciziilor economice a utilizatorilor, sub
forma condiţiilor şi limitelor de variaţie a
unor parametri care influenţează asupra
deciziilor;
Funcţia de comparare, care derivă
din aceea că fenomenele studiate
sunt variabile, fapt ce necesită
cunoaşterea modificărilor intervenite
ca structură sau nivel de dezvoltare.;

Funcţia de analiză implică existenţa

variabilelor complexe, care, la rândul
lor, se pot descompune într-un produs
de mai mulţi factori sau într-o sumă
de mai multe elemente componente.;
Funcţia de sinteză, care implică utilizarea
indicatorilor sub formă de valori medii;
valorile individuale diferite se sintetizează
într-o expresie numerică care devine tipică
şi esenţială pentru toate fenomenele
omogene;

Funcţia de estimare, care se utilizează în

scopul măsurării tendinţei de dezvoltare a
fenomenului, variabil în timp şi spaţiu şi din
punct de vedere organizatoric;
Funcţia de verificare a ipotezelor şi de
testare a semnificaţiei, una dintre cele mai
importante, deoarece fenomenele sunt
diverse şi variabile în timp şi spaţiu datorită
influenţei unui ansamblu de factori interni şi
externi;

Funcţia de măsurare, reflectare şi

cunoaştere, se includ indicatorii care provin
direct din datele mulţimii cercetate, ei sunt
consideraţi ca bază a cunoaşterii
fenomenelor fiind supuşi în continuare unei
prelucrări succesive.
Indicatorii sunt caracterizaţi de mărimi
absolute, medii şi relative care după gradul de
detaliere a informaţiilor, pot fi:

- indicatori sintetici, care dispun de un grad

înalt de concentrare a informaţiei;

- indicatori analitici, cu un grad ridicat de

detaliere a informaţiei, care furnizează aspecte
de detaliu asupra indicatorilor sintetici.
După metoda de obţinere a indicatorilor
şi rolul acestora în cercetare indicatorii
pot fi împărţiţi în două categorii:

- indicatori absoluţi;

- indicatori derivaţi (rezultaţi din

calcule).
 5.2. INDICATORII
STATISTICI PRIMARI
(MĂRIMI ABSOLUTE)
Indicatorii statistici primari sunt mărimile care exprimă
volumul, mărimea, valoarea fenomenelor studiate.

Se deosebesc trei tipuri de mărimi absolute:

- individuale;

- de grupă;

- generale (de sumă).

Alegerea unităţilor de măsură depinde de esenţa fenomenelor
cercetate, de particularităţile lor fizice şi social-economice.

Mai des se întâlnesc 4 tipuri de unităţi:

- naturale;

- băneşti (valorice);

- de muncă;

- naturale convenţionale.
 Mărimile absolute caracterizează:

- existenţa resurselor materiale, băneşti şi de

muncă;

- mărimea volumului producerii diferitor tipuri de

produse;

- se întrebuinţează pentru alcătuirea planurilor,

verificarea îndeplinirii lor;

- servesc drept bază pentru calcularea altor

mărimi statistice etc.
5.3. MĂRIMILE RELATIVE
ŞI REGULILE DE
COMPARARE A DATELOR
Mărimile relative în statistică se
numesc indicatori generali care
caracterizează raportul cantitativ al
două mărimi statistice comparabile.
Mărimile relative se obţin prin
raportul mărimilor de acel fel precum
şi prin raportul mărimii de diferite
nume (neomogene). În dependenţă
de baza de comparaţie mărimile
relative pot fi exprimate în diferite
forme (fig. 2).
Figura 2. Formele de exprimare a mărimilor
relative
Alegerea unităţii de măsură depinde de scopul
cercetării sau de expresivitatea unităţii de măsura
utilizată pentru cercetarea dată.

- dacă mărimea relativă > 1 – are loc majorarea,

- dacă mărimea relativă < 1 – are loc diminuarea,

- dacă mărimea relativă = 1 – nu este schimbare.

Principalele condiţii de calcul corect al
mărimilor relative sunt condiţiile de
comparabilitate a datelor. Se recomandă
următoarele aspecte, care trebuie să fie luate
în consideraţie la asigurarea comparabilităţii
datelor:

- datele (numărătorul şi numitorul) va aparţine

obligatoriu unuia şi aceluiaşi obiect ori grupe
de obiecte;
- să fie comparabile în privinţa
esenţei fenomenelor concrete ;

- datele (numărătorul şi numitorul)

trebuie să fie calculat după una şi
aceiaşi metodologie;

- datele în valori se calculează în

aceleaşi preţuri comparabile.
 5.4. TIPURILE DE
MĂRIMI RELATIVE ŞI
METODOLOGIA
CALCULĂRII LOR
În dependenţă de funcţia
de cunoaştere pe care o
îndeplinesc, mărimile
relative se grupează în
mai multe tipuri (fig. 3).
Figura 3. Tipurile de mărimi relative
Mărimile relative ale îndeplinirii planului se obţine prin
raportarea:

Nivelul efectiv in anul de gestiune

 100%
Nivelul planificat in anul de gestiune

Mărimile relative ale sarcinii de plan (previziunile de plan)

se obţin prin:

Nivelul planificat ( pronosticat ) pentru perioada de gestiune sau viitoare

 100%
Nivelul efectiv al perioadei de baza sau de gestiune
 Mărimile relative ale dinamicii sunt utilizate pentru
caracterizarea evoluţiei fenomenelor în timp şi sunt
specifice seriilor cronologice (dinamice). Mărimile
relative ale dinamicii se calculează ca un raport:

Nivelul anului de gestiune

 100%
.
Nivelul anului de baza

Nivelul anului de gestiune

 100%
Nivelul anului precedent
 Mărimile relative de structură se
folosesc ori de câte ori o colectivitate
statistică este separată în grupe,
subgrupe sau clase după variaţia
uneia sau mai multor caracteristici de
grupare, sau după anumite criterii şi
se determină ca raportul:

Nivelul fiecarei unitati a colectivit atii

 100%
Suma generala a unutatilor colectivit atii studiate
Mărimile relative de coordonare
caracterizează coraportul dintre anumite unităţi
ale întregului, una din care se ia ca bază pentru
comparare

Mărimile relative de intensitate se calculează

ca raportul caracteristicilor de origine diferită
aflate într-o anumită legătură. De regulă, ea se
determină în raport la 100 sau 1000 de unităţi
(100 ha de suprafaţă, 1000 de locuitori etc.) şi
are o denumire concretă
 Mărimile relative ale
comparaţiei
(compararea în spaţiu)

Nivelul unei caracteris tici a fenomenulu i (int reprindere, raion, tara)

 100%
Nivelul caracteris ticii respective pe alta int reprinere, raion, tara