Gestiunea riscurilor de

fraudă
Cele mai importante tipuri de risc operaţional
implică rupturi în controlul intern şi
guvernanta corporativă. Astfel de rupturi pot
genera pierderi financiare prin erori, fraude
sau eşecuri realizate în timp sau compromit
interesele într-un alt mod, de exemplu, prin
dealerii săi sau conducere, ce abuzează de
autoritatea pe care o au sau conduce afacerea
într-o manieră neetică sau riscantă.
 Gestiunea riscului de fraudă.
Frauda este însuşirea unui bun material sau
nematerial aflat în custodie sau gestiune a unei
persoane. Sursa apariţiei fraudei:
• frauda internă:
fraudă intenţionată – cel care o comite are rea
intenţie;
frauda neintenţionată – prin eroare, nu
intenţionează de bună voie;
• frauda externă:
frauda cu acces fizic – ex - spargerea băncii;
frauda cu acces electronic – hakerii.
 Cauzele apariţiei fraudei interne:
gândirea nelogică a personalului;
controlul slab al personalului;
voinţa slabă a individului poate fi cauzată de:
 dorinţa de a trăi peste posibilităţile financiare;
 întreţinerea amanţilor/amantelor;
 abuzul cu jocuri de noroc.
 La frauda internă se mai adaugă şi corupţia.
Corupţia – efectuarea unui serviciu suplimentar
contra unei plăţi din partea clientului.
Există trei tipuri de corupţie:
 corupţie prin autoritate, nu presupune încălcarea
normei pentru plată, ci pentru semnătură;
 corupţie prin eroare, clientul plăteşte pentru ca
angajaţii să comită intenţionat o greşeală în
favoarea clientului;
 corupţie prin relaţii de subaltern sau rubedenie,
nu se plăteşte, angajatul comite greşeală pentru
că este rudă sau subaltern.
Fraudele interne se pot efectua ca crime ascunse şi
neascunse.
Crimele ascunse presupun acoperirea sumei
extrase printr-un set de documente, de obicei,
falsificat.
Crimele neascunse presupun extrageri de sume
prin asumarea nelegitimă a lor fără a fi
documentate (se efectuează în contabilitatea când
se comite o eroare la transfer din cont în cont în
contabilitate sau prin asumarea unor venituri
generate de anumite operaţiuni).
Frauda externa este comisă de neangajaţi sau foști
angajați.
Cauzele fraudei externe:
sistemul slab de securitate;
atârnarea ostilă a foştilor angajaţi;
nivelul jos de protecţie a reţelelor informaţionale;
nerespectarea codului de etică în compartimentul
acces la informaţie
Cauza cea mai importantă de apariţie a fraudei este
gestiunea incorectă a personalului.
 Definiţia fraudei în Tratat
Convenţia încheiată în temeiul articolului K.3 din Tratatul de
instituire a Uniunii Europene, privind protecţia intereselor
financiare ale Comunităţilor Europene defineşte „frauda”, din
punct de vedere al cheltuielilor, ca pe orice act sau omisiune
intenţionată legată de:
• utilizarea sau prezentarea de declaraţii sau documente false,
incorecte sau incomplete, care are ca efect deturnarea sau
reţinerea incorectă de fonduri din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de
Comunităţile Europene sau în numele acestora;
• nedezvăluirea de informaţii şi încălcarea unei obligaţii
specifice, cu acelaşi efect;
• utilizarea improprie a acestor fonduri în alte scopuri decât
cele pentru care au fost iniţial acordate
Prin urmare, componenta de înşelăciune intenţionată este cea
care deosebeşte frauda de termenul mai general de „neregulă”.
Asociaţia Experţilor Autorizaţi în Investigarea
Fraudelor (ACFE) utilizează o taxonomie specifică de
denumire a tipurilor de fraudă cu care se poate
confrunta o organizaţie:
1. Manipularea intenţionată a declaraţiilor
financiare (de exemplu, raportarea incorectă a
veniturilor)
2. Orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau
intangibile (de exemplu, rambursări frauduloase
de cheltuieli)
3. Corupţie (de exemplu, mită, manipularea
procedurilor de cerere de oferte , nedeclararea
conflictelor de interese, deturnare de fonduri)
Există trei elemente care stau la baza comiterii fraudelor, care
pot fi rezumate sub forma unui „triunghi al fraudei”:

• opportunity – oportunitate
• rationalization – justificare
• financial pressure – presiune financiară
• Conceptul de triunghi al fraudei a fost iniţiat de cercetătorul
în domeniul fraudelor Dr. Donald R. Cressey. A se vedea „The
Handbook of Fraud Deterrence”, de Harry Cendrowski, James
P. Martin şi Louis W. Petro, 2007, p. 41.
Oportunitatea: Chiar dacă o persoană are un motiv,
trebuie să existe şi o oportunitate. Sistemele deficiente
de control intern pot genera o oportunitate (presupusa
probabilitate ca frauda să nu fie detectată reprezintă un
considerent esenţial pentru autorul fraudei). Exemple
de puncte slabe ale sistemelor de control intern sunt
deficienţele referitoare la:
• supraveghere şi revizuire;
• separarea funcţiilor;
• aprobarea de către organele de conducere;
• controlul sistemelor.
Frauda poate apărea, de asemenea, în cazul în care nu
sunt efectuate controale sau persoanele cu funcţii de
autoritate creează şansele ca aceste controale existente
să nu fie luate în considerare.
Justificare: O persoană poate formula o justificare prin
explicarea rezonabilă a actelor sale, de exemplu „este
corect să procedez astfel – merit aceşti bani” sau „au o
datorie faţă de mine”, „iau banii doar cu împrumut – îi
voi restitui”.
Presiune financiară, stimulent sau motivaţie: Factorul
„nevoie sau aviditate”. Simpla aviditate (lăcomie)
poate reprezenta de multe ori un motiv puternic. Alte
presiuni pot apărea din problemele financiare
personale sau din vicii personale precum jocurile de
noroc, dependenţa de droguri etc.
„Spargerea triunghiului fraudei” reprezintă cheia
prevenirii fraudelor. Dintre cele trei elemente,
oportunitatea este cel mai direct afectată de sistemele
solide de control intern şi este elementul cel mai uşor
de gestionat.
Auditorul intern şi extern trebuie să posede cunoştinţe
suficiente pentru identificarea indicatorilor de fraudă,
dar nu este nevoie să deţină expertiza unei persoane a
cărei responsabilitate principală este detectarea şi
investigarea fraudelor.
Exercitând un scepticism profesional adecvat, auditorii
trebuie să fie foarte atenţi la oportunităţile de fraudă,
cum ar fi deficienţele de control în cadrul sistemelor
de control şi gestiune. Atunci când este relevant, în
special dacă mediul de gestiune şi control poate fi
considerat cu risc ridicat, se recomandă ca auditorii să
se consulte cu autorităţile de management în ceea ce
priveşte punctele de vedere ale acestora faţă de riscul
de fraudare, pentru a testa măsurile antifraudă puse în
aplicare.
Ca parte atât a auditului sistemelor de gestiune şi de
control, cât şi a auditului operaţiunilor, autorităţile
de audit verifică dacă mecanismele puse în aplicare
pentru prevenirea fraudelor sunt adecvate şi
eficiente.
Ar putea fi necesar ca autorităţile de audit să fie
vigilente în ceea ce priveşte frauda în special în
legătură cu procedurile de acordare a subvenţiilor şi
de atribuire a contractelor, precum şi fraudele
legate de achiziţiile publice, atunci când discută,
planifică şi efectuează auditul, auditorul poate
considera domeniul achiziţiilor ca fiind foarte expus
riscurilor de fraudă
 Indicatori de fraudă:
Cel mai frecvent indicator al oferirii de mită şi comisioane ilegale
este tratamentul favorabil nejustificat acordat unui contractant de
către un responsabil pentru contractare într-o perioadă de timp.
Alte semnale de avertizare:
• legături strânse între un responsabil pentru contractare şi un
furnizor de produse sau servicii;
• creşterea inexplicabilă sau bruscă a averii responsabilului pentru
contractare;
• responsabilul pentru contractare efectuează o activitate
economică nedeclarată;
• contractantul este cunoscut în domeniul său de activitate pentru
acordarea de comisioane ilegale;
• modificări nedocumentate sau frecvente ale contractelor, care
conduc la majorarea valorii acestora;
• responsabilul pentru contractare refuză promovarea într-un post
în afara domeniului achiziţiilor publice;
• responsabilul pentru contractare nu depune sau nu completează
declaraţia privind conflictele de interese.
O situaţie de conflict de interese poate apărea atunci când un
angajat al organizaţiei contractante are un interes financiar
ascuns în ceea ce priveşte un contract sau un contractant. Un
potenţial conflict de interese nu poate fi urmărit în instanţă dacă
este dezvăluit în întregime şi aprobat cu promptitudine de către
angajator.
Indicatori de fraudă:
• favorizarea inexplicabilă sau în mod excepţional a unui anumit
contractant sau vânzător;
• acceptarea continuă a unor lucrări la preţuri ridicate şi de
calitate scăzută etc.;
• responsabilul pentru contractare nu depune sau nu
completează declaraţia privind conflictele de interese;
• responsabilul pentru contractare refuză promovarea într-un
post din afara domeniului achiziţiilor publice;
• există indicii potrivit cărora responsabilul pentru contractare
efectuează o activitate paralelă.
 Practici de cooperare secretă
Contractanţii dintr-o anumită zonă sau regiune
geografică sau dintr-o anumită industrie pot încheia
acorduri în vederea înlăturării concurenţei şi majorării
preţurilor prin diferite sisteme de cooperare secretă.
Depunerea de oferte de curtoazie
Ofertele de curtoazie, cunoscute şi ca „oferte
fantomă”, au scopul de a asigura aparenţa unei licitaţii
concurenţiale, fără a se urmări câştigarea acesteia. Mai
mulţi ofertanţi care cooperează convin să depună oferte
la preţuri excesive sau conţinând condiţii inacceptabile,
pentru a favoriza selectarea unui contractant preferat la
un preţ majorat artificial. Câştigătorul împarte o cotă din
profituri cu ofertanţii respinşi, îi angajează ca
subcontractanţi sau le permite să câştige alte contracte la
preţuri avantajoase. Ofertele de curtoazie pot fi depuse
inclusiv de societăţi-paravan sau firme afiliate.
 Abţinerea de la participare
Pentru ca manipularea procedurilor de cerere de
oferte să reuşească, numărul ofertanţilor trebuie să
fie limitat şi toţi trebuie să participe la conspiraţie.
Dacă la licitaţie se alătură un ofertant nou sau
necooperant (un aşa-numit „sabotor”), majorarea
artificială a preţului devine evidentă. Pentru a
preveni o astfel de posibilitate, conspiratorii pot oferi
mită societăţilor străine pentru ca acestea să nu îşi
depună ofertele sau pot utiliza mijloace mai agresive
pentru a le împiedica să participe la licitaţie. De
asemenea, în încercarea de a-şi proteja monopolul,
conspiratorii pot constrânge furnizorii şi
subcontractanţii pentru ca aceştia să evite relaţiile
comerciale cu societăţile necooperante.
 Rotaţia ofertelor
Conspiratorii depun oferte de curtoazie sau se
abţin să liciteze pentru a permite fiecărui
ofertant să depună, prin rotaţie, oferta cea mai
ieftină. Rotaţia poate avea loc în funcţie de zonă
geografică – un contractant în domeniul
construcţiilor de drumuri primeşte toate
lucrările dintr-o regiune, altă societate primeşte
lucrări în regiunea învecinată – sau în funcţie de
tipul de activitate, perioadă etc.
 Împărţirea pieţelor
Întreprinderile participante la înţelegere pot împărţi pieţe sau linii de producţie sau pot conveni fie să nu
concureze în propriile zone de influenţă, fie să o facă prin măsuri de cooperare secretă, precum depunerea
de oferte de curtoazie exclusiv. Uneori, la sistemele de cooperare secretă participă angajaţi – având uneori
interese financiare în întreprinderea „concurentă” – care primesc o cotă din preţurile majorate artificial.
Indicatori de fraudă:
• oferta câştigătoare are un preţ prea mare în raport cu estimările de costuri, listele de preţuri publicate,
lucrările sau serviciile similare sau mediile la nivel de industrie şi preţurile de piaţă corecte;
• toţi ofertanţii menţin preţuri ridicate;
• preţul ofertelor scade atunci când la licitaţie se alătură un ofertant nou;
• rotaţia ofertanţilor câştigători în funcţie de regiune, tip de activitate, tip de lucrări;
• ofertanţii respinşi sunt angajaţi ca subcontractanţi;
• configuraţie anormală a ofertelor (de exemplu, ofertele sunt separate de procentaje exacte, oferta
câştigătoare este cu puţin sub pragul de preţ acceptat, se încadrează exact în bugetul alocat, este prea
mare, prea apropiată, diferenţa este excesivă, sumele sunt rotunjite, incomplete etc.);
• legături aparente între ofertanţi, cum ar fi adrese, angajaţi sau numere de telefon comune etc.;
• în oferta contractantului sunt incluşi subcontractanţi aflaţi în competiţie pentru contractul principal;
• contractanţii calificaţi se abţin de la depunerea unei oferte şi devin subcontractanţi, sau ofertantul cu cel
mai scăzut preţ se retrage şi devine subcontractant;
• unele societăţi licitează întotdeauna una împotriva celeilalte, în timp ce altele nu o fac niciodată;
• ofertanţii respinşi nu pot fi localizaţi pe Internet sau în nomenclatoarele de societăţi, nu au adrese etc.
(cu alte cuvinte, sunt societăţi fictive);
• există corespondenţă sau alte indicii potrivit cărora contractanţii efectuează schimburi de informaţii
privind preţurile, îşi alocă teritorii sau încheie alte tipuri de acorduri neoficiale;
• practicile de ofertare prin cooperare secretă au fost constatate în următoarele sectoare şi sunt relevante
şi pentru Fondurile Structurale: asfaltări, construcţii de clădiri, activităţi de dragare, echipamente
electrice, construcţii de acoperişuri, eliminarea deşeurilor.
 Oferte discrepante
În acest sistem de fraudare, personalul responsabil pentru contractare
furnizează unui ofertant favorit informaţii confidenţiale indisponibile celorlalţi
ofertanţi, potrivit cărora, de exemplu, una sau mai multe activităţi prevăzute
într-o cerere de oferte nu vor fi realizate în cadrul contractului (unele activităţi
pot fi formulate în termeni vagi sau pot fi prea dificile, iar ofertantul favorit
este instruit cum să liciteze). Astfel de informaţii permit firmei favorizate să
depună o ofertă având un preţ mult mai redus faţă de cel al celorlalţi
participanţi, oferind un preţ foarte scăzut pentru activitatea care nu va fi
inclusă în contractul final. Depunerea de oferte discrepante este unul dintre
cele mai eficiente sisteme de trucare a licitaţiilor, manipularea nefiind atât de
evidentă precum în alte sisteme utilizate frecvent, cum ar fi achiziţiile
nejustificate dintr-o sursă unică.
Indicatori de fraudă:
• oferta pentru anumite activităţi pare a fi nejustificat de scăzută;
• după atribuirea contractului au loc modificări sau eliminări ale cerinţelor
privind activităţile;
• activităţile pentru care se primesc oferte sunt diferite faţă de contractul
propriu-zis;
• ofertantul are legături apropiate cu personalul responsabil cu achiziţiile sau
a participat la redactarea specificaţiilor.
 Manipularea specificaţiilor
Cererile de oferte sau propuneri pot conţine specificaţii adaptate pentru a corespunde
calificărilor sau competenţelor unui anumit ofertant. Această situaţie este frecventă în
special în cazul contractelor din domeniul IT şi alte contracte tehnice.
Specificaţiile care sunt prea restrictive pot fi utilizate pentru a exclude alţi ofertanţi
calificaţi sau pentru a justifica achiziţii dintr-o singură sursă şi pentru a evita orice
concurenţă.
Un ansamblu de specificaţii manipulate care favorizează un anumit contractant
sugerează corupţie.
Indicatori de fraudă:
• doar un singur ofertant sau foarte puţini ofertanţi răspund la cererile de oferte ;
• există similitudini între specificaţii şi produsele sau serviciile contractantului
câştigător;
• se primesc reclamaţii din partea celorlalţi ofertanţi;
• specificaţiile sunt semnificativ mai restrânse sau acoperă o sferă mai largă decât în
cazul cererilor de oferte anterioare;
• specificaţii neobişnuite sau nerezonabile;
• acordarea unui număr ridicat de contracte avantajoase unui singur furnizor;
• socializare sau contacte personale între personalul responsabil cu contractarea şi
ofertanţi pe durata procedurii de atribuire;
• cumpărătorul defineşte un articol folosind denumirea unei mărci comerciale în
locul unei descrieri generice.
 Divulgarea datelor referitoare la licitaţii
Descrierea sistemului:
Personalul însărcinat cu contractarea, redactarea proiectului sau evaluarea
ofertelor poate divulga unui ofertant favorit informaţii confidenţiale, precum
bugete estimate, soluţii preferate sau date privind ofertele concurente,
permiţându-i astfel să formuleze o propunere tehnică sau financiară.
Indicatori de fraudă:
• metode ineficiente de control al procedurilor de atribuire, neaplicarea
termenelor limită;
• oferta câştigătoare are un preţ cu foarte puţin mai scăzut decât următoarea
ofertă cu preţ scăzut;
• unele oferte sunt deschise în avans;
• sunt acceptate oferte care depăşesc termenul limită;
• ofertantul care depune oferta după expirarea termenului este câştigător;
• toate ofertele sunt respinse, iar contractul este relicitat;
• ofertantul câştigător comunică în privat cu personalul însărcinat cu
contractarea, prin e-mail sau alte mijloace, în timpul perioadei de atribuire.
Manipularea ofertelor
Într-o procedură de atribuire controlată insuficient, personalul
însărcinat cu contractarea poate manipula ofertele după depunere, în
vederea selectării unui contractant favorit (modificarea ofertelor,
„pierderea” unor oferte, anularea unor oferte pe motivul unor
presupuse erori conţinute în specificaţii etc.);
Indicatori de fraudă:
• reclamaţii din partea ofertanţilor;
• metode de control deficiente şi proceduri de licitaţie inadecvate;
• indicii privind modificarea ofertelor după recepţie;
• anularea unor oferte pe motivul unor erori;
• un ofertant calificat este descalificat din motive suspecte;
• activitatea nu este relicitată, deşi numărul ofertelor primite a fost
inferior minimului necesar.
 Atribuiri nejustificate unui singur ofertant
Acest sistem este adesea rezultatul corupţiei, în special dacă
metoda este repetată şi suspectă. Aceste atribuiri pot avea loc
prin fragmentarea achiziţiilor, în scopul evitării plafoanelor de
ofertare concurenţială, falsificarea justificărilor achiziţiilor din
sursă unică, redactarea unor specificaţii foarte restrictive,
prelungirea contractelor atribuite anterior în locul relicitării
acestora.
Indicatori de fraudă:
• atribuiri în favoarea unui singur ofertant la preţuri
superioare sau puţin inferioare plafoanelor de atribuire
concurenţială;
• achiziţii publice desfăşurate anterior în condiţii concurenţiale
au devenit neconcurenţiale;
• fragmentarea achiziţiilor, pentru a evita plafonul de ofertare
concurenţială;
• cererea de ofertă este transmisă doar unui singur furnizor de
servicii.
 Fragmentarea achiziţiilor
Personalul însărcinat cu contractarea poate fragmenta o
achiziţie în două sau mai multe comenzi sau contracte de
achiziţie în scopul evitării concurenţei sau a unei investigaţii
efectuate de o autoritate de management de nivel superior.
Fragmentarea achiziţiilor (denumită de multe ori salami slicing)
poate indica un caz de corupţie sau alte sisteme de fraudare la
nivelul unei organizaţii contractante.
Indicatori de fraudă:
• două sau mai multe achiziţii consecutive şi asemănătoare de
la acelaşi contractant, situate imediat sub plafoanele de
acordare concurenţială sau sub limita de la care se efectuează
investigaţii de către cadrele de conducere.
• separarea nejustificată a achiziţiilor, de exemplu contracte
separate pentru manoperă şi materiale, fiecare având o
valoare inferioară plafoanelor de ofertare;
• achiziţii consecutive la valori situate imediat sub plafoane.
Combinarea contractelor
Un contractant având mai multe comenzi similare
poate percepe aceleaşi costuri de personal, onorarii
sau cheltuieli similare pentru mai multe comenzi,
ceea ce determină suprafacturarea.
Indicatori de fraudă:
• facturi similare prezentate pentru activităţi sau
contracte diferite;
• contractantul facturează mai mult de o activitate
pentru aceeaşi perioadă de timp.
 Stabilirea incorectă a costurilor
Un contractant poate comite o fraudă prin facturarea cu intenţie a
unor costuri care nu sunt permise sau rezonabile sau care nu pot fi
alocate în mod direct sau indirect unui contract. Costurile de
manoperă sunt mai susceptibile să fie utilizate abuziv decât costurile
materialelor deoarece, în teorie, costurile cu forţa de muncă pot fi
percepute pentru orice contract. Costurile cu forţa de muncă pot fi
manipulate prin crearea de fişe de pontaj fictive, modificarea fişelor
de pontaj sau a documentaţiei aferente sau simpla facturare a unor
costuri majorate artificial pentru forţa de muncă, fără documente
justificative.
Indicatori de fraudă:
• sume excesive sau neobişnuite percepute pentru forţa de muncă;
• sumele percepute pentru forţa de muncă nu sunt reflectate de
evoluţia lucrărilor prevăzute de contract;
• modificări evidente ale fişelor de pontaj;
• nu se găsesc fişele de pontaj;
• pentru aceleaşi costuri ale materialelor se percep sume în mai
multe contracte;
• costurile indirecte sunt facturate drept costuri directe.
 Manipularea preţurilor
Manipularea preţurilor în cadrul contractelor are loc
atunci când contractanţii nu pun la dispoziţie date
curente, complete şi exacte privind costurile sau
preţurile în propunerile de preţuri, ceea ce are ca
rezultat creşterea preţului contractului.
Indicatori de fraudă:
• contractantul refuză, amână sau nu poate furniza
documente justificative privind costurile;
• contractantul furnizează documente incorecte sau
incomplete;
• informaţiile privind preţul nu mai sunt valabile;
• preţuri ridicate comparativ cu contracte similare, liste
de preţuri sau medii la nivel de industrie;
 Neîndeplinirea specificaţiilor contractului
Contractanţii care nu îndeplinesc specificaţiile contractului şi apoi declară în
mod fals şi cu bună ştiinţă că le-au îndeplinit comit o fraudă.
Exemple de astfel de sisteme includ utilizarea de materiale de construcţie care
nu respectă standardele, componente de calitate inferioară, fundaţii
necorespunzătoare în cazul lucrărilor de construcţie a drumurilor etc. Motivul
este, în mod evident, creşterea profiturilor prin reducerea costurilor, evitarea
penalizărilor pentru nerespectarea termenelor limită etc. Multe astfel de
sisteme sunt dificil de detectat în absenţa unor inspecţii sau teste amănunţite
efectuate de experţi independenţi în domeniu. Există totuşi posibilitatea ca
autorii fraudelor să încerce să mituiască inspectorii.
Indicatori de fraudă:
• discrepanţe între rezultatele testelor şi inspecţiilor, pe de o parte, şi
clauzele şi specificaţiile contractului, pe de altă parte;
• absenţa certificatelor sau documentelor de testare sau inspecţie;
• calitate inferioară, activitate nesatisfăcătoare şi număr mare de reclamaţii;
• în documentele contabile ale contractantului există indicii potrivit cărora
contractantul nu a achiziţionat materialele necesare lucrărilor, nu deţine
sau nu a închiriat echipamentul necesar pentru efectuarea lucrărilor sau nu
dispune de suficienţi lucrători pe şantier. (NB: această verificare încrucişată
se poate dovedi utilă).
 Facturi false, duble sau cu preţuri excesive
Un contractant poate prezenta cu bună ştiinţă facturi false, duble sau cu
preţuri excesive, acţionând pe cont propriu sau în cooperare cu angajaţi
responsabili cu procesul de contractare în urma coruperii acestora.
Indicatori de fraudă:
• mărfuri sau servicii facturate nu se află în inventar sau nu pot fi localizate;
• nu există confirmări de primire a unor bunuri sau servicii facturate;
• comenzile de achiziţie pentru unele bunuri sau servicii facturate sunt
inexistente sau suspecte;
• registrele contractantului nu indică finalizarea lucrărilor sau efectuarea
cheltuielilor necesare;
• preţurile de facturare, sumele, descrierile sau datele privind articolele
depăşesc sau nu corespund cu prevederile contractuale, comanda de
achiziţie, fişele de magazie, inventarul sau rapoartele de producţie;
• facturi multiple cu sumă, număr, dată etc. identice;
• subcontracte în cascadă;
• plăţi în numerar;
• plăţi către societăţi off-shore.
 Furnizori de servicii fictivi
a) Un angajat poate autoriza plăţi către un vânzător fictiv, urmărind
în acest fel să deturneze fonduri. Sistemul este utilizat frecvent în
situaţiile în care nu există o separare a atribuţiilor de întocmire a
cererii, recepţie şi plată.
b) Contractanţii pot înfiinţa societăţi fictive pentru a depune oferte
de curtoazie în cadrul unor sisteme de cooperare secretă, în
vederea majorării artificiale a costurilor sau, pur şi simplu, a
emiterii de facturi false.
Experienţa a arătat că autorii fraudelor au tendinţa de a utiliza
denumiri de societăţi similare denumirilor unor societăţi reale.
Indicatori de fraudă:
• furnizorul de servicii nu poate fi găsit în nomenclatoarele de
societăţi, pe Internet, cu ajutorul motorului de căutare Google
sau al altor motoare de căutare etc.;
• adresa furnizorului de servicii nu poate fi găsită;
• adresa sau numărul de telefon ale furnizorului servicii sunt
incorecte;
• este folosită o societate off-shore.
Substituţia produsului
Substituţia produsului se referă la înlocuirea, fără ştiinţa cumpărătorului, a produselor prevăzute
în contract cu unele de calitate inferioară. În cel mai rău caz, substituţia produselor poate pune
în pericol viaţa, de exemplu deficienţe ale infrastructurii sau clădirilor. Substituţia este o opţiune
atractivă în special în cazul contractelor care prevăd utilizarea de materiale costisitoare, de
calitate superioară, care pot fi înlocuite cu produse mult mai ieftine, cu aspect similar.
Substituţia implică de multe ori componente care nu pot fi detectate cu uşurinţă. De asemenea,
atunci când au loc inspecţii pot fi prezentate eşantioane special create, pentru a induce în
eroare.
Indicatori de fraudă:
• ambalaje neobişnuite sau generice: ambalajul, culorile sau forma diferă de norme;
• discrepanţe între aspectul aşteptat şi cel real;
• numerele de identificare a produsului diferă de numerele publicate sau cele de catalog sau
de sistemul de numerotare;
• număr de defecţiuni înregistrat în cadrul testelor sau în utilizare peste medie, înlocuiri
anticipate sau costuri ridicate de întreţinere şi de reparaţie;
• certificatele de conformitate sunt semnate de persoane necalificate sau neautorizate;
• diferenţe semnificative între costurile estimate şi cele reale ale materialelor;
• contractantul nu a respectat graficul lucrărilor, dar recuperează întârzierile cu rapiditate;
• numere de serie atipice sau şterse; numerele de serie nu corespund sistemului de
numerotare al producătorului autentic;
• numerele sau descrierile facturii sau ale obiectelor de inventar nu corespund datelor din
ordinul de achiziţie.
Costurile suportate cu forţa de muncă
Fără o verificare externă independentă şi la faţa locului, costurile cu forţa de muncă sunt foarte uşor de
manipulat. Un angajator poate pretinde, cu bună ştiinţă, perioade de lucru fictive, directe sau indirecte.
Aspectul esenţial de urmărit este dacă sumele pentru timpul de lucru al angajatului sunt percepute în mod
adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. (Nu pot exista documente ale unor părţi terţe care să
ateste costurile cu forţa de muncă, cum ar fi facturi, comenzi de achiziţie etc.).
Indicatori de fraudă:
• moduri diferite de percepere a sumelor;
• modificări neaşteptate şi semnificative ale modului de percepere a sumelor;
• scăderea sumelor percepute pentru proiecte/contracte cu plafoane depăşite sau urmând a fi depăşite;
• procentajul angajaţilor pentru care se înregistrează costuri indirecte este disproporţionat;
• un număr mare de angajaţi sunt transferaţi de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;
• aceiaşi angajaţi sunt transferaţi în mod constant de la costuri directe la costuri indirecte sau viceversa;
• sisteme deficitare de control intern al sumelor percepute pentru timpul de lucru, precum semnarea în
avans a fişelor de pontaj ale angajaţilor, completarea fişelor de pontaj ale angajaţilor de către
supraveghetor, completarea fiţelor de pontaj cu creionul sau la finalul perioadei de plată;
• orele de lucru şi sumele reale se află constant la limita bugetului sau imediat sub aceasta;
• utilizarea unor intrări în registrele zilnice prin care se efectuează modificări, în vederea transferării
costurilor între contracte, cercetare şi dezvoltare, activităţi comerciale;
• creşteri şi descreşteri semnificative ale sumelor percepute unor conturi sensibile;
• sumele pentru timpul de lucru al angajaţilor sunt percepute diferit în raport cu costurile de călătorie
asociate.
Neplata orelor suplimentare
Un angajator poate pretinde, cu bună ştiinţă, efectuarea de ore
suplimentare false atunci când acestea nu sunt compensate în
mod neoficial prin, de exemplu, acordarea de concedii
suplimentare. Aspectul esenţial de urmărit este dacă sumele
pentru timpul de lucru al angajatului sunt percepute în mod
adecvat pentru proiectul la care s-a lucrat efectiv. Nu există
documente ale unor părţi terţe.
Indicatori de fraudă:
• personalul este obligat să desfăşoare activităţi suplimentare
neplătite în cadrul mai multor proiecte – directe şi indirecte;
• angajaţii salariaţi înregistrează doar orele de lucru normale
efectuate în fiecare zi, pentru o perioadă mai lungă de timp;
• neplata orelor suplimentare şi acordarea de bonusuri pe baza
orelor suplimentare lucrate, potrivit indicaţiilor conducerii;
• lucrările pentru contractele/proiectele al căror plafon de
cheltuieli a fost depăşit se desfăşoară doar în timpul
suplimentar neplătit.
Servicii de consultanţă/profesionale
Serviciile erau însoţite de contracte de consultanţă detaliate, cu facturile şi rapoartele aferente. Aspectele
acoperite erau relevante pentru operaţiunile contractantului şi ofereau recomandări adecvate privind
eficientizarea anumitor activităţi. Contractantul a pus în aplicare majoritatea recomandărilor. Contractele aplicabile
conţineau toate explicaţiile necesare, iar onorariile au fost considerate rezonabile. Cu toate acestea, serviciile
unora dintre societăţile contractate nu fuseseră utilizate anterior. Contractele nu descriau serviciile care urmau a fi
furnizate de către societăţi, dar prezentau în detaliu persoanele care urmau să ofere serviciile şi onorariile pe oră
percepute. CV-urile persoanelor nu erau disponibile. Onorariile societăţilor noi erau mai ridicate. Reprezentanţii
societăţii nu au putut explica onorariile mai mari sau natura serviciilor care urmau să fie oferite. În plus, facturile
emise de aceste societăţi pentru serviciile suplimentare prestate nu descriau caracteristicile acestora, menţionând
doar numărul contractului. Costurile erau reprezentate sub formă de sumă forfetară, fără o defalcare în funcţie de
orele lucrate, tariful orar, cheltuielile de călătorie sau alte cheltuieli. Nu existau rapoarte de călătorie sau rapoarte
de sinteză. Nu existau informaţii suplimentare privind aceste societăţi; angajatorul nu a putut oferi decât asigurări
verbale privind serviciile furnizate. În sfârşit, adresa de corespondenţă de pe facturi era o căsuţă poştală, iar
societăţile nu apăreau în lista abonaţilor telefonici.
Indicatori de fraudă:
• nu există acorduri sau contracte încheiate oficial; cu toate acestea, se plătesc sume mari pentru „servicii
prestate”, pe baza unor facturi conţinând date insuficiente;
• există acorduri sau contracte oficiale, dar acestea sunt vagi în ceea ce priveşte serviciile care urmează a fi
prestate, şi nu există facturi detaliate, rapoarte de călătorie sau studii care să justifice cheltuielile;
• serviciile plătite au fost utilizate pentru obţinerea, distribuirea sau utilizarea unor informaţii sau date protejate
prin legi sau regulamente;
• serviciile plătite aveau scopul de a influenţa în mod ilegal conţinutul unei cereri, evaluarea unei propuneri sau
estimări de preţ, selecţia de surse pentru atribuirea de contracte sau negocierea unui contract, a unei
modificări sau a unei revendicări. Nu este important dacă atribuirea se face de către contractantul principal
sau un subcontractant de la orice nivel;
• serviciile plătite au fost obţinute sau efectuate prin încălcarea unui statut sau a unui regulament care interzice
practicile antreprenoriale neloiale sau conflictele de interese;
 Categorii de forţă de muncă
Propunerea unui contractant privind reînnoirea unui contract de tip „timp şi materiale” (T&M),
care fusese atribuit anual în ultimii doi ani, arăta că tarifele orare suportate erau semnificativ
mai reduse decât tarifele propuse, cu excepţia celor administrative. La momentul depunerii
ofertelor, propunerea iniţială prevedea un număr complet de angajaţi. După atribuirea
contractului, contractantul a angajat/utilizat personal remunerat la un nivel inferior celui
propus. Calificările unora dintre noii angajaţi nu îndeplineau cerinţele din cererea de ofertă.
Contractantul plasase mai mulţi dintre noii angajaţi în categorii de forţă de muncă pentru care
nu erau calificaţi.
Indicatori de fraudă
• diferenţe semnificative între costurile sau cantităţile unitare propuse şi cele reale, fără
modificarea corespunzătoare a sferei lucrărilor sau a descrierii posturilor;
• facturarea fiecărui serviciu se făcea constant la nivelul maxim stabilit în contract.
Specificarea în contract/comandă a numărului de ore care trebuie facturate reprezintă o
excepţie;
• anumite persoane propuse ca „angajaţi cheie” nu lucrează în cadrul contractului;
• personalul propus nu corespunde forţei de muncă existente. Este necesară angajarea unui
număr considerabil de persoane. Numărul persoanelor nou angajate este semnificativ mai
redus decât în propunerile iniţiale;
• competenţele angajaţilor nu satisfac cerinţele specifice pentru categoria de forţă de muncă
sau cerinţele contractuale;
• timpul de lucru al angajaţilor este înregistrat ca indirect de către societate, dar este
înregistrat ca direct în scopul contractului;
• sumele percepute pentru timpul de lucru al partenerilor, funcţionarilor, supraveghetorilor şi
al altor angajaţi nu respectă termenii contractuali sau politicile şi procedurile contabile ale
societăţii.
 RISCUL DE FRAUDA ARE MECANISME DE ELIMINARE (CĂILE
DE LUPTĂ CU FRAUDA):
1. depistarea viciilor (financiare) ale personalului la
momentele oportune
2. crearea unui climat psihologic favorabil în colectiv prin
intermediul căruia fiecare angajat să se simtă atât protejat,
cât şi verificat
3. crearea unui sistem de rotaţie a cadrelor
4. împărţirea responsabilităţilor, astfel încât fiecare angajat
să fie responsabil de una din următoarele activităţi
5. încheierea unei tranzacţii
6. efectuarea plăţii
7. înregistrarea tranzacţiei în contabilitate
8. testarea şi verificarea sistemelor informaţionale,
introducerea inovaţiilor în aceste sisteme cu acurateţe
9. crearea unui sistem de verificare a personalului şi a
oficiilor în care se prestează servicii.
 Exemplu de fraudă în sectorul bancar:
Riscul de fraudă este o problemă actuală pentru
bănci. Prin diversificarea serviciilor bancare şi prin
apariţia noilor tehnologii, se acordă un spectru tot
mai larg în implementarea schemelor de fraudă în
această sferă.
Infracţiunile financiar-bancare pot fi comise atât de
clienţi, aducând prejudiciu băncii, cât şi de către
bancă, prin intermediul personalului, în defavoarea
clientului.
În activitatea financiar-bancară cele mai multe
infracţiuni se depistează în operaţiunile de casă
şi de creditare, provocând majoritatea
pierderilor din această sferă. Acestea se pot
atribui către cele mai periculoase infracţiuni în
domeniu şi prin faptul că influenţează direct
asupra relaţiilor bancă-client. Astfel, impactul
negativ se răsfrânge nu numai asupra activităţii
băncii, dar şi asupra altor subiecţi.
Operaţiunile de casă sunt periculoase, îndeosebi,
pentru clienţi, deoarece prejudiciul în acest tip de
operaţiune e suportat practic în întregime de
clientelă. Casierii efectuează cel mai des fraude, în
comparaţie cu restul lucrătorilor bancari. Mai ales
posibilităţi foarte mari apar la persoanele care deţin
mai multe funcţii în bancă.
De exemplu, contabilul şi casierul. Cu toate că, de
obicei, valoarea pagubei nu este prea mare, prin
faptul că sunt foarte frecvent întâlnite, acest tip de
fraude provoacă un mare prejudiciu şi băncii, şi
clientelei.
Printre tipurile de fraude de casă cea mai răspândită
este neînregistrarea în evidenţă a depozitului atras.
Clientului i se eliberează toate documentele necesare,
dar aceşti bani nu se înregistrează. La scadenţă banii se
întorc clientului prin neînregistrarea surselor depozitate
de un alt client („operaţiunea de acoperire”). O variantă
de neînregistrare a depozitului poate fi considerată şi
înscrierea în documentele bancare a unei sume mai
mici decât cea depusă de client.
La posibilitatea casierului de a accesa documentele
contabile este şi decalajul de casă. Deseori, se transferă
în alte subdiviziuni ale băncii, unde pierderile pot fi
depistate peste o perioadă mai îndelungată. Trecerea
timpului permite complicarea procesului de depistare a
fraudei. Totuşi, individul, care consideră că poate
ascunde frauda pe un timp îndelungat, îşi face o
închipuire greşită.
Statistica ne demonstrează că 30% din operaţiunile
frauduloase se descoperă în decurs de un an, 50%
în decursul a doi ani şi aproximativ 65% în decurs de
trei ani după efectuarea primei operaţiuni.
Termenul mediu de angajare a persoanelor ce-şi
dezonorează entitatea este de aproximativ 10 ani.
Luând în consideraţie aceste date, rezultă că
persoanele nu efectuează fraude până nu au lucrat
cel puţin 7 ani. Sunt înregistrate rare cazuri, când
angajatul a început să fure în primii ani de serviciu.
Încă o dovadă, că nu sunt începători (newbee), este
vârsta medie a infractorilor de circa 34 – 35 ani,
majoritatea din ei fiind căsătoriţi.
Cea mai vulnerabilă în ceea ce priveşte efectuarea
fraudelor este secţia de creditare. Frecvenţa fraudelor în
acest compartiment este mai scăzută decât în
operaţiunile de casă, dar, spre deosebire de precedenta,
sumele sustrase dintr-o singură tranşă pot fi cu mult mai
mari. La fel, prin paralela cu operaţiunile de casă, pentru
clientelă se acordă o posibilitate mult mai mare de a
comite acţiuni de fraudă.
Din totalitatea fraudelor comise în procesul de creditare
cea mai preferată ocupaţie a infractorilor autohtoni este
de a lua un credit şi a nu-l rambursa. Aceasta se întâmplă
în cazul insuficienţei asigurării creditului. În acest caz
infractorii au nevoie de a căpăta încrederea personalului
de creditare, dacă, desigur, nu au ieşire directă la
administraţia băncii.
În urma acţiunilor frauduloase suferă, practic, toţi
subiecţii care au fost implicaţi în relaţia bancă-client.
În primul rând, suferă cei asupra cărora se comit
infracţiunile. Dacă suportator este clientul băncii, pe
lângă pierderea materială, are loc şi o decădere
spirituală a acestuia. În cazul băncii, plătirea unei
sume de bani pentru asigurarea în caz de comitere a
fraudei, la prima vedere nu va afecta pe nimeni, în
afară de persoana ce a efectuat frauda şi a
companiei de asigurare. Dar dacă această fraudă
duce la falimentul băncii, ea poate să se reflecte
negativ asupra patrimoniului acţionarilor,
preşedinţilor şi a deponenţilor neasiguraţi ai acestei
bănci.
Angajatul, ce ajunge până la falimentarea
propriei bănci, îşi lasă o amprentă pentru toată
viaţa. El, nu numai că se dezonorează pe sine şi
familia sa, dar după ce frauda va ieşi din bancă
în societate, se va lipsi de posibilitatea de a
ocupa un post ce necesită credibilitate, va fi
nevoit să-şi schimbe specializarea. Pentru bancă
această acţiune înseamnă pierderea
credibilităţii clientelei, care este elementul de
bază în activitatea financiar-bancară.
Pentru a diminua posibilitatea de fraudare şi pentru
menţinerea relaţiei bancă-client, e necesar de întreprins
unele măsuri şi politici adecvate. Astfel, politica de
combatere a acordării de credite suspecte trebuie să includă
următoarele momente:
deciziile de acordare a creditului trebuie discutate la
şedinţele comitetului de creditare;
asigurarea în întregime a creditelor acordate sau
prolongate şi efectuarea regulată şi riguroasă a controlului
privitor la eliberarea legală a creditelor şi a stabilirii ratei
dobânzii;
analiza alocării mijloacelor băneşti din contul clientului;
pe lângă gestiunea riscului creditar, băncile trebuie să
acorde o atenţie deosebită şi activităţii colaboratorilor săi,
prin limitarea posibilităţilor de acţiune a personalului în
procesul de deservire a clientelei, împuternicirea unor
angajaţi, care nu au legătură cu operaţiunea de acordare a
creditelor, să controleze obligaţiunile fiecărui client.
Metodele de combatere a fraudelor în casierii :
efectuarea inopinată a controlului de disponibilităţi băneşti
în casă, cât şi în trezorerie
operaţiunile în casierie trebuie să fie cât mai puţin legate de
operaţiunile contabile
casierii nu trebuie să se ocupe de încheierea contractelor de
depozit sau eliberarea certificatelor de depozit
numai casierii trebuie să lucreze cu mijloacele băneşti din
casă, dacă se va permite și accesul auditorului în urma sa se
efectuează control;
nu trebuie să li se permită casierilor îndeplinirea
documentelor în locul clientului, dacă clientul e dezorientat sau
bolnav, se recomandă să fie ajutat de un angajat special ce nu
are legătura cu deservirea de casă
toate operaţiunile efectuate de casier trebuie autentificate ca
trecute prin gestiunea acestuia, pe toate pachetele trebuie să
fie înscrisă familia casierului şi data împachetării.
Metodele de combatere a fraudelor în casierii :
nu se permite, chiar şi la rugămintea clientului,
păstrarea livretului de economii, a certificatului de
depozit şi a altor documente de către angajatul
casieriei
toate eliberările de bani trebuie controlate de o
persoană împuternicită, pentru preîntâmpinarea
operaţiunilor de acoperire
lipsa sau surplusul de mijloace depistate în casă
trebuie înregistrate imediat în registrul contabil
centralizat
deplângerile clienţilor pentru operaţiunile de casă
trebuie analizate de o persoană terţă independentă
de lucrătorii structurii corespunzătoare.
Existenţa unui sistem de securitate sănătos în bancă este
cauzat de următoarele:
majoritatea resurselor financiare ale băncii sunt
împrumutate, păstrarea integrităţii lor presupune
păstrarea stabilităţii băncii;
un sistem de securitate slab condiţionează fraudele
bancare, informaţia despre fraude comise în cadrul băncii
va submina autoritatea băncii pe piaţă precum şi în faţa
clienţilor săi;
existenţa unui sistem de securitate presupune
posibilitatea băncii de a majora şi diversifica serviciile. Un
sistem de securitate slab în schimb cauzează cheltuieli
adăugătoare pentru bancă pentru finanţarea fraudei sau
îmbunătăţirea sistemului de securitate existent.
 Sisteme de siguranţă pot li:
securitatea fizică – păstrarea integrităţii fizice a
bunurilor materiale a băncii, banilor;
securitate informaţională – păstrarea integrităţii
informaţiei bancare.
Pentru îmbunătăţirea sistemului de securitate se vor
utiliza următoarele căi:
 se va verifica sistemul de pază externă a băncii pentru
a depista persoanele suspecte şi ale îndepărta de căile
de acces în bancă;
 se va verifica identitatea clientelei;
 se vor implementa sisteme de protecţie moderne în
special pentru reţelele de calculatoare;
 se va crea un sistem de lupta contra riscului de fraudă.
 EXEMPLU: Evoluții recente privind fraudele comise in sectorul
bancar din Republica Moldova
Sectorul bancar a fost bulversat de „mega-tranzacțiile” realizate la
sfârșitul anului 2014. În rezultatul acestor tranzacții, cele trei bănci
implicate s-au pomenit într-o situație critică. În decursul anului 2014
Banca de Economii, Banca Socială și Unibank și-au majorat semnificativ
soldul plasamentelor în străinătate. Astfel în oct:14 aceste 3 bănci
dețineau în exteriorul țării plasamente în sumă de aproximativ 9,4
miliarde MDL, ceea ce reprezenta 63,9% din mijloacele băneşti datorate
de băncile străine instituțiilor financiare din Republica Moldova.
În noi:14, cele 3 bănci și-au retras plasamentele din exterior. De
asemenea, în noi:14 Banca de Economii s-a finanțat de pe piața
interbancară si a realocat surse în sumă de aproximativ 11,1 miliarde
MDL către Banca Socială.
În baza informațiilor privind activitatea economico-
financiară a băncilor, se poate presupune că suma oferită
de Banca de Economii, includea plasamentele retrase din
străinătate.
La Banca Socială s-au realizat următoarele operațiuni:
instituția financiară și-a retras plasamentele din exterior și
a primit finanțări din partea Băncii de Economii, iar ulterior
aceste surse au fost utilizate în mod suspect.
În evidența contabilă a Băncii Sociale utilizarea dubioasă a
mijloacelor bănești s -a reflectat prin „îngroșarea” excesivă,
cu aproximativ 17,8 miliarde MDL, a grupei „alte active”.
Totodată și Unibank a realizat un transfer de mijloace
bănești în favoarea Băncii Sociale.
În rezultatul acestor operațiuni suspecte, în sectorul
financiar s-a creat o gaură imensă de capital.
În timp ce limita pentru principiul II al lichidității (lichiditatea
curentă), este de minim 20%, în feb:15 la toate cele 3 bănci acest
indicator era mult mai mic: Banca de Economii (-3,6%), Banca
Socială (-69,2%) și Unibank (8,2%).
Totodată, din cauza volumului enorm al activelor toxice pe care
îl dețin cele 3 bănci problematice, aceste instituții financiare nu
satisfac criteriul suficienței capitalului ponderat la risc, care este
reglementat la un nivel minim de 16%. La finele lunii feb:15,
cele 3 bănci aveau următoarele valori ale suficienței capitalului:
Banca de Economii (2,4%), Banca Socială (2, 9%) și Unibank
(15,8%).
Situația deplorabilă a băncilor a determinat BNM să instituie
administrarea speciala la aceste instituții. Totodată operațiunile
efectuate de cele 3 bănci, alături de alți factori, cum ar fi:
reducerea exporturilor, veniturilor remise și deprecierea rublei
rusești au avut influențe asupra deprecierii MDL.
Prin intermediul tranzacțiilor dubioase din sectorul bancar
practic au „dispărut” mijloace bănești în valută. Asupra acestui
fapt indică și intervențiile valutare speciale realizate de BNM
direct în favoarea celor 3 bănci, operațiuni care s-au efectuat în
perioada dec:14-feb:15. Astfel, BNM a realizat intervenții
speciale sub formă de vânzări de valută cu Banca de Economii,
Unibank și Banca Socială în dec:14 (221 mil USD, dintre care
167,1 mil USD erau destinați pentru închiderea swapurilor
valutare deschise anterior), în ian:15 (4,1 mln USD) și în feb:15
(6,8 mln USD).
Deprecierea monedei naționale a cauzat o redistribuie a
depozitelor în favoarea depunerilor în valută. Pe parcursul
perioadei dec:13-feb:15, ieftinirea leului moldovenesc a
determinat creșterea plasamentelor în depozite valutare, în timp
ce soldul depunerilor în lei s-a diminuat.
Pentru a se proteja de reducerea puterii de cumpărare,
generată de deprecierea monedei naționale, populația
și agenții economici și-au direcționat economiile către
depozite valutare. Astfel, reducerea stocului
depozitelor în MDL a fost cauzată de retragerea
depunerilor populației și a persoanelor juridice (cu
excepția băncilor), însă, pe de altă parte, soldul
depozitelor deținute de bănci, a crescut brusc în
noi:14. În același timp, soldul depunerilor în valută s-a
majorat continuu pentru toate categoriile de deponenți.
Soldul depozitelor bancare, mln MDL
Înăsprirea politicii monetare demarată în dec:14 a determinat
într-o anumită măsură majorarea ratelor de dobândă. Majorarea
ratelor instrumentelor de politică monetară a influențat
scumpirea împrumuturilor în MDL. Mărirea ratelor dobânzilor la
depozite a fost mai mare comparativ cu creșterea costurilor
creditelor bancare.
Astfel, în feb:15 comparativ cu noi: 14 ratele dobânzii la
depozite în MDL s -au majorat cu 3,2 p.p., în timp ce ratele
împrumuturilor bancare în lei moldovenești au crescut cu 2,1
p.p. Creșterea mai rapidă a ratelor dobânzilor la depozite, la fel,
putea fi influențată de dorința băncilor de a obține mai multe
lichidități în MDL.
În acest sens băncile încearcă să facă mai atractivă plasarea
economiilor populației în lei moldovenești și sporesc ratele
dobânzilor la depuneri. Pe de altă parte creșterea resurselor
valutare permite băncilor să reducă ratele dobânzilor asociate
depozitelor și împrumuturilor în valută. În feb:15 față de noi:14
ratele dobânzii la depozitele valutare s-au diminuat cu 1 p.p., iar
ratele la împrumuturilor în valută s -au redus cu aproximativ 0,9
p. p.
Ratele dobânzii la credite și depozite, %
Ratele dobânzii la credite și depozite, %
În contextul incertitudinilor economice, a creșterii ratelor
de politică monetară, precum și a diminuării activității
băncilor aflate sub administrare specială volumul
creditelor acordate s-a redus.
După „explozia anomalică” a creditării din noi:14, în perioada
dec:14-feb:15 volumul creditelor noi acordate s-a diminuat cu
16,2% f-a-p, deși această reducere s-a temperat: în noi:14
scăderea a constituit -40,9% f-a-p, în timp ce, în feb:15
micșorarea a reprezentat -5,6% f-a-p. Scăderi s-au înregistrat
atât pentru creditele acordate în MDL, cât și pentru
împrumuturile valutare.
Un factor care a determinat această evoluție a fost înăsprirea
politicii monetare ce a cauzat scumpirea împrumuturilor
bancare, iar în rezultat a crescut și reticența populației și a
agenților economici față de accesarea creditelor.
Totodată, deprecierea semnificativă a MDL a cauzat
și creșterea costurilor asociate deservirii creditelor
valutare. În aceste circumstanțe companiile renunță
la împrumuturile în valută oferite de instituțiile
financiare și încearcă să identifice alte soluții pentru
finanțarea activităților economice. De asemenea, în
condițiile deteriorării perspectivelor economice
băncile devin mult mai prudente, iar acest fapt la fel,
cauzează o creditare mai vigilentă din partea
instituțiilor financiare. Un alt factor ce a influențat
reducerea activității de creditare se referă la
acordarea mai exigentă a împrumuturilor de către
cele 3 bănci aflate sub administrare specială.
Volumul total al împrumuturilor noi acordate, modificare f-a-p, % și
contribuția creditelor în MDL și în valută străină la creștere, %
Tendința de deteriorare a calității portofoliului de
credite a fost reluată din dec:14. Înrăutățirea
portofoliului de credite este caracteristică pentru întregul
sector bancar. Deși această evoluție este mai acută la cele
3 bănci problematice: Banca de Economii, Banca Socială
și Unibank, și în restul sectorului bancar se atestă
creșterea sumei calculate pentru pierderi la active și
angajamente condiționale. Astfel, în feb:15 suma
calculată pentru pierderi la active și angajamente
condiționale s -a redus cu 19,8% f-a-p pentru întregul
sector bancar, iar dacă excludem cele 3 bănci
problematice scăderea a fost de 6,3% f-a-p.
Înrăutățirea calității împrumuturilor trebuie asociată cu
agravarea situației economice, fapt ce face mai dificilă
rambursarea creditelor, dar și de înăsprirea politicii
monetare, care duce la restricționarea activității de
creditare.
Suma calculată pentru pierderi la active și angajamente
condiționale, mln MDL
Cauzele fundamentale care au permis
declanșarea crizei din sistemul bancar nu
au fost înlăturate.
Prin urmare, există riscul repetării unor
șocuri similare în viitor.
Cu toate că riscul de fraudă nu poate fi eliminat în
totalitate, marea majoritate a situaţiilor în care
apare acest risc pot fi prevăzute şi pot fi gestionate
prin proceduri adecvate.
Multumesc pentru atenție!