Tema 6.

CEREREA ŞI
OFERTA AGREGATĂ

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
 să prezinte componentele şi factorii cererii agregate;
 să construiască curba cererii şi a ofertei agregate identificând factorii ce
le deplasează;
 să reprezinte modelul keynesian şi modelul monetarist al ofertei agregate;
 să definească echilibrul macroeconomic general şi parţial;
 să explice modelul AD-AS şi modelul IS – LM al echilibrului
macroeconomic general.

STRUCTURA TEMEI
6.1 Cererea agregată (AD). Componentele şi factorii cererii agregate.
6.2 Oferta agregată (AS) – noţiuni generale. Modelul keynesian şi monetarist
al ofertei agregate.
6.3 Conceptul de echilibru economic parţial şi general.
6.4 Modelul AD - AS şi modelul IS – LM al echilibrului macroeconomic.

NOŢIUNI-CHEIE:
cererea agregată (AD), curba cererii agregate, oferta agregată (AS), curba
ofertei agregate, oferta în perioada scurtă de timp, oferta în perioada lungă
de timp, producţie potenţială, echilibru macroeconomic, echilibru AD-AS,
dezechilibru macroeconomic, şocurile ofertei.

REPERE DE CONŢINUT
6.1. Cererea agregată (AD). Componentele şi factorii cererii agregate.
Cererea agregată – cantitatea totală de bunuri şi servicii finale cerute într-o
perioadă de timp în cadrul unei economii.
Componentele cererii agregate:
 Consumul personal (cheltuieli pentru consum ale menajelor);
  Achiziţiile guvernamentale (procurări de bunuri şi servicii ale organelor
publice centrale şi locale);
 Investiţiile naţionale brute private (cheltuieli pentru investiţii);
 Exportul net (diferenţa dintre export şi import);
Factorii cererii agregate:
Nivelul general al preţurilor – care are atât un impact nemijlocit asupra
deciziei de a consuma, cît şi indirect, prin intermediul altor variabile economice, în
cazul dat numite „efecte”.
Efectul de avere – creste preţul, scade valoarea economiilor populaţiei,
deoarece cu aceeaşi sumă de bani se poate cumpăra o cantitate mai mică de bunuri
şi servicii, în final - scade cererea.
Efectul ratei dobânzii – creşterea nivelului general al preţurilor afectează
şi volumul investiţiilor, întrucât dacă presupunem că investiţiile se fac din
împrumuturi, creşterea acestui nivel va determina şi mărirea ratei medii a dobânzii,
scumpindu-se astfel creditul, cu efecte asupra descurajării investiţiilor, adică a
scăderii cererii pentru bunuri de capital.
Efectul exportului net – Creşterea nivelului general al preţurilor dintr-o
economie va conduce spre o scumpire a bunurilor şi serviciilor produse pe plan
intern, comparativ cu cele străine. Ca urmare, consumatorii interni vor avea
tendinţa să cumpere mai puţine bunuri economice autohtone, ele fiind relativ mai
scumpe faţă de cele străine, cu efecte asupra creşterii importurilor şi scăderii
exporturilor de astfel de bunuri.
Curba cererii (AD) – cantitatea de bunuri şi servii pe care cumpărătorul
poate să o procure în funcţie de nivelul preţurilor.

Factorii care influenţează deplasarea curbei cererii agregate:

a) Cheltuielile de consum – dacă cresc, creşte şi cererea;
b) Cheltuielile publice – dacă cresc, creşte cererea şi curba se deplasează spre
dreapta;
c) Impozitele – dacă cresc, scade cererea şi curba se va deplasa în stânga;
d) Oferta monetara – dacă creste, creşte cererea;
 e) Producţia reală.
Orice modificare a nivelului preţului va determina o deplasare de-a lungul
curbei cererii agregate. Orice modificare a componentelor cererii agregate, la
acelaşi nivel al preţurilor, va determina o deplasare în spaţiu a curbei cererii
agregate. În Republica Moldova cererea agregată este determinată în cea mai mare
măsură de veniturile concetăţenilor noştri care lucrează peste hotare. Existând
venituri mari, există şi o cerere agregată sporită.

6.2. Oferta agregată (AS) – noţiuni generale. Modelul keynesian şi

monetarist al ofertei agregate.
Oferta globală – reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care
firmele pot să o vîndă într-o anumită perioadă de timp şi la anumit preţ.
Factorii ofertei agregate sunt:
 Nivel mediu al preţurilor pe economie – între preţ şi ofertă există o
relaţie pozitivă.
 Preţurile factorilor de producţie (a muncii, a materiei prime, a utilajului)
– dacă preţurile acestora cresc, scade oferta şi invers.
 Productivitatea muncii (aplicarea noilor tehnologii) – dacă creşte, creşte
şi oferta.
Curba ofertei (AS) – raportul dintre nivelul mediu al preţurilor şi oferta
globală.
P

Y
Curba arată volumul real care poate fi produs la diferite niveluri al preţurilor.
Segmentul orizontal a curbei (teoria keynesiană) reflectă modificarea
volumului producţiei, iar nivelul preţurilor rămâne neschimbat.
Segmentul vertical (teoria clasică) reflectă cazul, cînd volumul producţiei
rămâne neschimbat la nivelul angajării totale, iar nivelul preţurilor poate să se
modifice.
Segmentul intermediar (teoria keynesiană) reflectă cazul cînd se poate
modifica şi nivelul preţurilor şi volumul real al bunurilor produse.
Modelul clasic - descrie economia în perioada lungă de timp. Analiza ofertei
agregate în teoria clasică reiese din următoarele condiţii:
 1. volumul producţiei depinde numai de cantitatea factorilor de producţie
(muncă, capital, tehnologie) şi nu depind de nivelul preţurilor. Modificările în
factorii de producţie şi tehnologie au loc lent;
2. economia funcţionează în condiţiile angajării depline a factorilor de
producţie;
3. preţurile şi salariile nominale sunt flexibile.
Modelul lui Keynes - analizează funcţionarea economiei în perioade scurte de
timp. Analiza ofertei agregate se bazează pe următoarele presupuneri:
- economia funcţionează în condiţiile folosirii incomplete a factorilor de
producţie. Preţul şi salariul nominal sunt relativ fixe.
- valorile reale (volumul de producţie, salariul real, angajarea) sunt mai
flexibile, mai repede reacţionează la fluctuaţiile pieţei.

6.3. Conceptul de echilibru economic parţial şi general

Echilibru economic – o stare a economiei cînd componentele ei sunt egale.
Este o tendinţă permanentă de egalare a diverselor mărimi economice
interdependente (nevoi şi resurse, cerere şi ofertă).
Dezechilibru economic – o încălcare a egalităţii între cerere şi ofertă, fie la
nivelul unui produs, a unor componente agregate sau a cererii şi ofertei agregate.
Are caracter permanent. Se caracterizează prin exces de cerere sau ofertă.
Principalele dezechilibre economice sunt:
 Criza – dezechilibru între cererea şi oferta de bunuri şi servicii;
 Şomaj – dezechilibru între forţa de muncă şi locurile de muncă;
 Inflaţia – dezechilibru între cantitatea de produse şi masa monetară;
 Soldul negativ al balanţei de plăţi – dezechilibru între export şi import;
 Decalaje – între diferite tipuri de venituri şi categorii sociale.
Există echilibru economic:
Parţial – situaţiile în care se află agenţii economic şi pieţele. Teoria
echilibrului parţial a fost elaborată de către economistul englez Alfred Marshall.
Acesta se poate stabili la nivelul:
 unui singur produs (cererea şi oferta de pâine);
 unor ramuri;
 unor mărimi macroeconomice (între venit şi cheltuieli, producţie şi
consum, export şi import);
 diferitor pieţe naţionale (între cererea şi oferta bunurilor de consum, de
forţă de muncă, între cererea şi oferta de monedă).
General – o situaţie a tuturor pieţelor independente, caracterizate prin lipsa
excesului de cerere şi ofertă. El există cînd sistemul de preţuri permite egalarea
simultană a cererii şi ofertei agregate. Era elaborat de Leon Walras.
 Potrivit teoriei economice principalele componente ale echilibrului general
sunt:
 Creşterea economică pozitivă;
 Ocuparea deplină a forţei de muncă;
 Stabilitatea preţurilor;
 Soldul pozitiv al balanţei comerciale;
 Repartiţie justă a veniturilor.

6.4. Modelul AD - AS şi modelul IS – LM al echilibrului macroeconomic

Modelul AD-AS – modelul echilibrului macroeconomic. Arată punctul de
echilibru dintre cererea şi oferta agregată, care reprezintă acel volum al producţiei
şi al preţurilor spre care tinde economia.

AD AS

Modelul IS-LM – modelul echilibrului între sectorul real (cererea şi oferta

agregată) şi sectorul monetar cererea şi oferta de bani).
Modelul era propus de J. R. Hicks în 1939, se mai numeşte şi modelul
Keynesian generalizat deoarece are la baza modelul Keynesian simplificat şi
monetarist.
Componentele modelului IS-LM sunt:
curba IS (raport dintre (I) investiţii, (S) economii) – reflectă echilibrul în
sectorul real.
rata dobânzii
rata dobânzii înalta – nivel scăzut de VN
rata dobânzii scăzuta – nivel mai înalt de VN

VN
Curba IS prezintă toate combinaţiile dintre rata dobânzii şi VN în care piaţa
bunurilor şi serviciilor se află în stare de echilibru. Economiile depind de VN, pe
când investiţiile de rata dobânzii. Atunci când rata dobânzii creşte, scad investiţiile.
Rata dobânzii prin intermediul investiţiilor influenţează şi VN.
curba LM ((L) cererea şi (M)oferta de bani) – reflectă echilibrul în sectorul
monetar.
rata dobânzii

VN
Curba LM arata toate combinaţiile dintre ratele dobânzii şi venit, combinaţii
în care cererea si oferta de bani sunt egale (când creste VN – creste si rata dobânzii
ceea ce duce la echilibrul lor).

Combinarea curbelor IS şi LM pe aceleaşi coordonate.

Punctul de intersecţie (punctual echilibrului Rata dobânzii IS LM
general) arata valorile pe care trebuie să le aibă
rata dobânzii şi VN pentru a stabili echilibrul
între sectorul real şi monetar al economiei.
Modelul IS-LM este larg utilizat în economie.
Dacă statul doreşte să mărească VN, el poate VN
spori oferta de bani, aceasta va duce la scăderea ratei dobânzii şi la creşterea
investiţiilor.

SUBIECTE PENTRU DISCUŢII ŞI REFERATE

1. Modele ale echilibrului macroeconomic: abordare comparativă.
2. Posibilităţile practice de utilizare a modelului AD-AS în analiza situaţiei
economice din Republica Moldova.
3. “Şocurile ofertei” în economia aflată în tranziţie spre economia de piaţă.
4. Dezechilibrele din economia Republici Moldova în perioada de tranziţie.

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ:
Studiu privind condiţiile de echilibru pe diferite tipuri de pieţe (piaţa
bunurilor, a muncii, monetară ş.a.)
În funcţie de cunoştinţele dobândite de efectuat un studiu privind evoluţia
consumului şi investiţiilor în Republica Moldova în decursul ultimilor 10
ani.

VERIFICĂ CUNOŞTINŢELE:
1. Echilibre şi dezechilibre economice.
a) Definiţi conceptele de echilibru economic general şi parţial.
b) Apreciaţi comparativ componentele echilibrului economic general cu
principalele dezechilibre macroeconomice.
c) Apreciaţi condiţiile de stabilire a echilibrului şi dezechilibrului
macroeconomic.
2. Cererea agregată (AD). Componentele şi factorii cererii agregate.
 a) Definiţi cererea agregată.
b) Prezentaţi componentele şi factorii cererii agregate.
c) Construiţi curba cererii agregate, identificând factorii ce o deplasează.
3. Oferta agregată (AS). Modelul keynesian şi monetarist al ofertei agregate.
a) Definiţi conceptul de ofertă agregată.
b) Construiţi curba ofertei agregate şi explicaţi factorii care influenţează
asupra acesteia.
c) Reprezentaţi grafic modelul keynesian şi modelul monetarist al ofertei
agregate.