Cap 1

1. Setul bugetar reprezintă:

- ansamblul posibilităţilor de consum ce se încadreazăîn bugetul considerat
- totalitatea bunurilor ce pot fi consumate in conditiile bugetului de stat.
2. Dreapta bugetuluireprezintă:
- ansamblul seturilor de consum ce costă exact valoarea (m) a venitului consumatorului
- expresia grafica a ecuatiei bugetare a consumatorului.
3. Panta dreptei bugetului reprezintă:
- rata sau proporţia în care piaţa permite schimbul bunurilor între ele, în cadrul consumului
4. Curbele de indiferenţăreprezintă:
- descrierea grafică a preferinţelor consumatorului
- unirea tuturor combinatiilor de bunuri ce confera consumatorului aceeasi satisfactie
5.Rata marginalăde substituţie(RMS):
- reprezintă panta unei curbe de indiferenţa
- reprezintă cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus sărenunţe în schimbul procurării unei
cantităţi suplimentare dintr-un alt bun, astfel încât să fie posibilă menţinerea aceluiaşi nivel de satisfacţie

Cap 2
1. Relaţia de preferinţă este:
- relaţia ce ordonează două seturi distincte de consum conform intensităţii nevoii resimţite de consumator
2.Utilitatea, ca si concept economic, este:
- modalitatea de a descrie preferinţele consumatorului
3.Funcţia de utilitate, prin definitie:
- constituie modul de alocare a unui număr mai mare sau mai mic pentru fiecare set de consum, astfel încât pentru seturile
cele mai preferate în consum să se aloce numere mai mari decât seturilor mai puţin preferate
- reprezinta modul de alocare a utilitatii corepunzator ierarhiei preferintelor consumatorului
- este o functie matematica
4.Utilitatea cardinală este:
- utilitatea ce se pretează la o măsurare directă, privind un anumit număr de unitati de utilitate pentru consumul unui bun
sau serviciu
5. Utilitatea ordinală este:
- tipul de utilitate care permite o anumită ierarhizare a preferinţelor de consum la nivelul unui consumator
6. Utilitatea marginală(UM) se defineşte ca:
- sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativă a consumului unui bun, în condiţiile în care consumul celuilalt
bun rămâne constant
- sporul de satisfactie adus de ultima doza consumata dintr-un bun
7. Optimul consumatorului desemnează:
- cea mai bună structură a consumului pe care o persoană o poate realiza în condiţii de preţ şi de venit date (astfel încât să-şi
maximizeze satisfacţia/utilitatea)
- grafic, punctul de tangenta dintre dreapta bugetului si curba de indiferenta.

Cap 3
1.Noţiunea de cerere vizează, în substanţa sa:
- relaţia dintre cantitatea ce se doreşte a fi consumatădintr-un bun şi preţul unitar al acestuia
2. Bunurile normale:
- sunt cele a căror cerere evolueazăîn acelasi sens cu venitul consumatorului
3. Bunurile inferioare:
- sunt cele a căror cerere evolueazăîn sens invers evoluţiei venitului consumatorului
- sunt, in general, de proasta calitate sau de categorie inferioara
4. Bunurile de lux:
- dinamica cererii acestora depăşeşte dinamica venitului consumatorului
- sunt cele a căror cerere evoluează în acelasi sens cu venitul consumatorului
5. Bunurile de strictă necesitate:
- dinamica venitului consumatorului depăşeşte dinamica cererii acestora
- sunt cele a căror cerere evoluează în acelasi sens cu venitul consumatorului
6. Bunurile obişnuite (ordinare):
- cererea lor evoluează în sens opus evoluţiei preţului lor
- pot fi de calitate superioara sau inferioara
7. Bunurile Giffen:
 - cererea lor evoluează în acelaşi sens cu evoluţia preţului acestora
- cererea lor evoluează în sens invers evoluţiei venitului consumatorulrui
8. Curba nivelului de trai reprezintă:
- curba care reuneşte ansamblul seturilor optime de consum corespunzătoare diferitelor niveluri ale venitului
9. Curba lui Engeleste:
- curba ce pune în evidenţă modificarea cererii unui bun în situaţia în care venitul consumatorului se modifică
10.Curba preţ-consum:
- presupune unirea tuturor seturilor optime de consum ce vor fi cerute la diferite preţuri ale unui bun
11. Curba cererii presupune:
- ca pentru fiecare nivel al preţului bunului, să se reprezinte nivelul optim al consumului acestuia

Cap 4
1. Cererea brută reprezintă:
- cantitatea totală consumatădintr-un anumit bun
2. Cererea netă reprezintă:
- diferenţa dintre cererea brută şi dotarea iniţialăcu bunuri a consumatorului
3. Oferta netă reprezintă:
- cererea netă negativă
4. Cumpărătorul net:
- descrie situaţia în care cantitatea consumată dintr-un bun depăşeşte dotarea initial a bunului respectiv
- este purtatorul cererii nete pozitive
5. Vânzătorul net:
- reprezintă cazul în care pentru consumator, dotarea iniţialădepăşeşte consumul total al bunului
- este purtatorul cererii nete negative

Cap 5
1. Cererea agregată(totală)reprezintă:
- suma cererilor individuale pentru un anumit bun la nivelul întregii pieţe
2. Funcţia inversă a cererii agregate, respectiv p(x):
- măsoară cât trebuie săfie preţul bunului, astfel încât el săfie cerut pe piaţă
- masoara rata marginala de substitutie a oricărui consumator dispus săcumpere bunul respectiv
3. Elasticitatea cererii reprezintă:
- sensibilitatea cererii la variatia preturilor sau a venitului
- modul în care cererea răspunde la modificările factorilor (preţ, venit) care o influenţează
4. Coeficientul de elasticitate a cererii la preţ:
- reprezinta un indicator important pentru orientarea producatorilor
- reprezintă raportul dintre modificarea procentuală a cererii şi procentul modificării preţului
5. Venitul producătorului reprezintă:
- produsul dintre cantitatea vândută şi preţul practicat pe piata
- suma incasata din comercializarea bunurilor si serviciilor pe piata
6. Venitul margina lreprezintă:
- sporul de venit obţinut ca urmare a producerii unei unităţi suplimentare dintr-un bun

Cap 6
1. Coeficientul elasticităţii producţiei în raport cu modificarea consumului dintrun factor
de producţie se determinăca:
- raport între modificarea procentualăa producţiei finale şi modificarea procentualăa consumului din factorul de producţie
- raport între productivitatea marginalăa factorului de producţie şi productivitatea medie a acestuia
2. Funcţia de producţie:
- defineşte nivelul maxim al cantităţii de produs final posibil a fi obţinut în condiţiile tehnologice date
3. Productivitatea medie a factorului de producţie variabil:
- reprezintă raportul dintre produsul (productia) total(a) realizat prin consumul acestuia (y) şi cantitatea totală consumată din
factorul de producţie respectiv (x)
4. Produsul marginal sau productivitatea marginală al/a factorului de
producţie:
- reprezintă sporul produsului final determinat de creşterea cantităţii utilizate din acel factor, în condiţiile în care consumul
celorlalţi factori de producţie rămâne neschimbat
5. Rata tehnică de substituţie a factorilor de producţie (RTS):
- reprezintă raportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile menţinerii constante a producţiei
- RTS = - (PM1 / PM2), unde PM1 si PM2 reprezintă productivitățile marginale ale factorilor de producţie
6. Randamentul de scară:
- reprezintă o modalitate de a caracteriza evoluţia producţiei totale a unei firme în condiţiile modificării simultane şi cu
aceeaşi mărime a cantităţii de factori de producţie utilizati
- se mai numeşte şi randament global al facorilor de producţie
7. Profitul firmei:
- reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli
8. Dreapta isoprofitului:
- reprezintă totalitatea combinaţiilor intrări /ieşiri ce generează un anumit nivel constant al profitului
- se reprezintă pentru orice tehnologie
9. Isocosturile:
- sunt drepte generate de toate combinaţiile posibile de factori de producţie care determină acelaşi nivel al costului total
10. Costul mediu:
- reprezintă raportul dintre valoarea costului total şi volumul producţiei
- reprezintă suma costului variabil unitar (mediu) şi a costului fix unitar
(mediu)

Cap 7
1.In conditii de echilibru, in cazul unei oferte perfect elastice:
- pretul de echilibru este determinat integral de conditiile ofertei
2.Elementul determinant al proporţiei în care se împarte taxa între producători şi
consumatori este:
- elasticitatea cererii şi ofertei în raport cu preţul
3.Povara taxelor suportate de cumparatori:
- este invers proporţională cu mărimea elasticităţii cererii
- este direct proporţională cu mărimea elasticităţii ofertei
4. Intervenţiile de natura indirecta ale statului se refera la:
- impunerea de taxe sau subvenţii
- stocări de mărfuri
- blocări ale importurilor sau exporturilor

Cap 8
1.Piaţa de monopol presupune:
- existenţa unei singure firme care concentrează întreaga ofertă a unui produs
- concentrarea excesivă a producţiei unui bun sau serviciu
2. Maximizarea profitului firmei în condiţiile de monopol presupune:
- determinarea acelui nivel y al ofertei la care venitul marginal egalează costul marginal
3. Oligopolul:
- se referă la existenţa pe piaţă a unui număr redus de firme ce oferă acelaşi produs
- este cea mai răspândită formă de piaţă
4. Duopolul:
- este situaţia în care pe piaţa unui produs operează două firme (care concentrează întreaga ofertă a bunului respectiv)
- este o formă a concurenţei imperfecte
5. Modelul de decizie simultană Cournot:
- descrie comportamentul simultan a două firme, fiecare trebuind să prevadă decizia de ofertă a celeilalte
6. Modelul de decizie secvenţială Stackelberg:
- descrie comportamentul firmelor ce sunt de putere economică si mărime diferite
- presupune decizia interactive a firmelor, firma lider având prioritate în stabilirea ofertei