Sunteți pe pagina 1din 17

1.

Pretul-concept,teoriile pretului
In conditiile contemporane,pretul:
Este un instrument al pietei,reprezentand cantitatea de moneda pe care
cumparatorul este dispus si poate sa o ofere producatorului in schimbul
bunului pe care acesta poate sa i-l ofere pe piata.Pretul unui bun este
intotdeauna un cost pt un alt bun.
Exprima,un ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre
participantii la schimb,in functie de raportul dintre cerere si oferta,avand
caracter dinamic,divers si reglementat
Teoriile pretului
Teoria obiectiva a valorii are la baza munca incorporata in marfa pe de o
parte,iar pe de alta parte,utilitatea marfii.
Munca constituie pretul real,iar cantitatea de bani care o masoara defineste
pretul nominal al marfii.In ceea ce priveste utilitatea mrfii,aceasta este
dependenta de caracteristicile intrinseci ale produsului,dar si de suficienta
cantitativa a acestuia.
Teoria subiectiva a pretului
Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului,conform careia
pretul este determinat de utilitatea marginala si raritatea bunului.
Conform teoriei utilitatii marginale valoarea unei marfi este determinata de
utilitatea pe care consumatorii o atribuie bunurilor dorite,marimea ei fiind o
functie si a raritatii mrfii respective.Valoarea apare ca intruchipare a 2
elemente:unul subiectiv-dorinta, si altul obiectiv-raritatea.
Teoria mixta sau teoria contemporana
Conform teoriei mixte a valorii economice si pretului,pretul este determinat
atat de consumul de factori de productie,cat si de utilitatea marginala si
raritatea bunului.Prin urmare,se poate precia ca in formarea valorii si
preturilor au importanta,atat utilitatea care determina,in ultima
instanta,cererea si pretul de cerere,cat si costul de productie prin care se
manifesta caracterul limitat,raritatea factorilor de productie si care determina
oferta si pretul de oferta.

2.Pretul-functiile pretului in economia concurentiala


Principalele functii ale pretului sunt:
Functia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor
activitatilor economice.Pretul apare ca un instrument de fundamentare
a deciziilor adoptate de agentii economici in toate fazele circuitului
economic: aprovizionare-productie-desfacere;
Functia de stimulare a producatorilor prin recuperarea cheltuielilor si
asigurarea profitului,ca premis a continuitatii activitatilor economice;
Functia de redistribuire a veniturilor intre diferite categorii de
agenti,ramuri si sectoare de activitate;
Functia de informare a agentilor economici prin intermediul careia pe
de o parte,factorii de productie sunt orientati spre utilizarile cele mai
eficiente,iar consumatorii spre alegerile cele mai convenabile;
Functia de parghie economica
3.Cererea:definitie,factori de influenta,tipuri de cerere
Cererea reprezinta cantitatea toatala dintr-un anumit bun care poate fi
cumparata pe piata,intr-o perioada determinata de timp,la un anumit pret dat.
Cererea poate fi: individuala,de piata si totala
Cererea individuala rezulta din optiunea consumatorului si din reactiile lui fata
de variatiile venitului pe care-l poate aloca pt achizitionarea unui bun,ca si fata
de modificarile pretului acelui bun.
Cererea de piata este suma cantitatilor solicitate dintr-un anume bun,la fiecare
nivel de pret,cu conditia ca cei care solicita bunul sa ia decizii independent de
unii de altii
Cererea totala depinde,in principal,de nivelul pretului produs la bunul cerut si
de cuantumul venitului cumparatorului,respectiv al partii de venit ce poate fi
alocata pt achizitionarea bunului respectiv.
Principalii factori care influenteaza cererea sunt:
Nivelul veniturilor banesti ale consumatorilor, influenteaza diferit
evolutia cererii la bunuri normale si la bunuri inferioare.
Evolutia pretului la alte bunuri decat bunul analizat

Numarul si preferintele cumparatorilor, influenteaza direct nivelul cererii


pe piata;daca cumparatorii au preferinte pt un anumit bun,cererea pt acel
bun creste si invers.
Prognozele privind evolutia raportului preturi-venituri, influenteaza
direct cererea deoarece,atunci cand se prevede cresterea venitului,cererea
pt acel bun va creste si invers.
Factorii cu influenta indirecta: demografici,climaterici,sezonieri,naturali
4.Oferta:definitie,factori de influenta,tipuri
Oferta reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit bun pe care un agent
economic producator intentioneaza sa o vanda,intr-o perioada si la un anumit
pret.Conform legii ofertei,cresterea pretului determina cresterea cantitatii
oferite,iar reducerea pretului determina scaderea cantitatii oferite.
Principalii factori de influenta a ofertei:
Nivelul costului de productie
Pretul altor bunuri
Nr de ofertanti-nr de firme care produc acelasi produs
Nivelul taxelor si subventiilor
Prognozele privind evolutia in perspectiva a pietei unui bun,mai ales a
pretului acestuia
Conditii social-politice,juridice si naturale care influenteaza semnificativ
nivelul ofertei,favorabil sau nefavorabil.

Forme ale ofertei:


a. Oferta elastica- cand unui anumit procent de modificare a pretului unitar
ii corespunde o modificare mai mare a ofertei: Eop > 1;
b. Oferta cu elasticitate unitara cand unui procent de modificare a pretului
ii corespunde unul similar in schimbarea ofertei: Eop = 1;
c. Oferta inelastica cand procentul modificarii ofertei este mai mic decat
procentul modificarii pretului: Eop < 1;
d. Oferta perfect elastica care preusupune ca la un pret dat,oferta sa
creasca la infinit: Eop = infinit;
e. Oferta perfect inelastica cand la orice modificare a pretului,oferta nu se
modifica: Eop = 0.

5.Concurenta-componenta intrinseca a pietei libere

Problema concurentei prezinta interes,in primul rand pt producatori,dar ea se


manifesta si intre consumatori.In functie de nivelul concurentei,fiecare
producator isi poate orienta productia prin costurile de exploatare,urmarind
mentinerea echilibrului dintre resurse si cheltuieli,fie pe baza curbei costurilor
unitare ( denumite si preturi de revenire) si a marjei profiturilor unitare.
Conditiile de exercitare a concurentei se refera la:
Existenta mai multor producatori specializati in producerea si livrarea
unui anumit bun;
Indeplinirea cerintelor de competitivitate a produsului respectiv privind
performanta pe aceeasi piata;
Individualizarea interesului de exploatare eficienta a capacitatii de
productie si de utilizare eficienta a resurselor materiale,financiare si
umane;
Automatizarea conducerii si gestiunii prin pretul liber;
Respectarea disciplinei legale comerciale si fiscale;
Echilibrarea cererii de catre oferta.
In lipsa concurentei,orice intreprindere,singura pe piata,poate fixa in mod liber
pretul sau,fara confruntarea cu alti producatori si fara sa tina seama de optiunile
clientilor.In situatia in care un bun este fabricat de mai multi producatori,nici
unul dintre acestia nu poate sa influenteze in mod izolat piata.
Concurenta intre producatori exercita o permanenta presiune asupra preturilor de
vanzare,in sensul scaderii acestora.
Concurenta contribuie la largirea pietei in ceea ce priveste cantitatea ceruta de
consumatori.
Piata se echilibreaza pt pretul care permite egalitatea dintre cantitatea ceruta de
catre consumatori si cantitatea oferita de catre producatori.
6.Concurenta perfecta:concept si premise
Concurenta perfecta sau pura presupune un asemenea raport de piata,astfel
incat,pe de o parte,toti vanzatorii sa-si vanda produsele la pretul pietei,fara ca
vreunul dintre ei sa-l poata influenta pe celalalt,iar pe de alta parte,cumparatorii
sa poata achizitiona ceea ce au nevoie si cat doresc din fiecare bun,la acelasi pret
al pietei,de asemenea fara a-l modifica dupa vointa lor.
Concurenta perfecta se bazeaza pe existenta simultana a mai multor premise:

Aomicitatea participantilor la tranzactie: un nr foarte mare de agenti


economici identici participa la oferta si la cererea bunului;
Omogenitatea produsului: toate intreprinderile produc acelasi
bun,omogen,care prezinta caracteristici absolut identice,conditiile de
acces sunt aceleasi;
Intrarea libera intr-o anumita ramura sau pe o anumita piata: nu exista
nici o bariera juridica sau institutionala care sa se opuna intrarii noilor
producatori,concurenti in producerea bunului considerat;
Perfecta mobilitate a factorilor de productie: factorii de productie,munca
si capitalul,se indreapta intotdeauna catre locurile unde sunt folositi cel
mai bine;
Transparenta perfecta a pietei: toti agentii economici sunt perfect
informati cu privire la calitatea sau la natura produsului,dar si asupra
pretului care se impune.
Pe o piata cu concurenta perfecta,pretul se formeaza la nivelul punctului de
echilibru (pret de echilibru) dintre curbele cererii si ofertei,situatie in care
cantitatile cerute sunt egale cu cele oferite.
7.Monopolul: concept,strategii posibile pe piata monopolista
Monopolul poate fi definit ca acea situatie in care un producator unic al unui
bun omogen se afla in prezenta unui numar infinit de cumparatori.
Strategii posibile pe piata monopolista
1. Strategia stabilirii pretului pt acel nivel al incasarii medii obtinute la un
nivel al productiei pt care incasarea marginala este egala cu costul
marginal,profitul total fiind maxim.
Profitul total este maxim pt acel nivel al productiei,pt care incasarea
marginala se situeaza la nivelul costului marginal.
Rata cresterii marginale trebuie sa fie mai mica decat rata cresterii costului
marginal.
2. Strategii alternative de echilibru al producatorului monopolist bazat pe
cuplu cantitate-pret.
a. Maximizarea cifrei de afaceri. Se aplica atunci cand monopolistul
urmareste evitarea aparitiei concurentilor,preferand sa aiba profituri

imediate chiar daca sunt mai putin ridicate ,pt a-si proteja situatia
de monopol.Uneori se ajunge chiar la pierderi.
Conditia pt realizarea acestui deziderat este maximizarea
incasarilor totale: max RT(q)=> RT(q)=0;RT(q)=dRT\dq=Rm;
Rm=0, monopolul urmand sa castige prin cantitatea mare de
produse,ceea ce conduce la o cifra de afaceri crescuta,si nu prin
profitul pe produs.
b. Gestiunea in stare de echilibru se aplica atunci cand producatorul
este preocupat pt sporirea productiei sale fata de eventualii
concurenti,fara a se expune la pierderi.Pretul si costul se afla la
nivelul pragului de rentabilitate,fiind egale.
Strategia vizeaza vanzarea ultimelor cantitati,pt a evita crearea
stocurilor si se poate aplica si in cazul in care monopolul este
administrat de stat.Relatia de maximizare a profitului va fi:
RM=CTM,=0
c. Stabilirea pretului la nivelul costului marginal: p=Cm. Aceasta
strategie da posibilitatea diferentierii preturilor acelorasi produse in
functie de factorii ce influenteaza nivelul costului marginal..
Relatia de maximizare a profitului este p=Cm.
Aceasta strategie reprezinta o situatie des intalnita atunci cand
monopolul este administrat de puterea publica.
3. Strategia discriminarii in stabilirea pretului de catre monopoluri.
Se foloseste atunci cand intreprinderea vinde acelasi produs la preturi
diferite,pe piete separate,care nu comunica intre ele,sau care comunica
foarte slab,pt cresterea vanzarilor.Separarea pietelor poate fi:
De ordin temporar
De origine geografica
De ordin socioeconomic
Obiectivul acestei strategii il reprezinta maximizarea profitului.Profitul va fi
mai mare cu cat se vor identifica mai multe piete pe care se vor practica preturi
deosebite.Conditia necesara este ca elasticitatea cererii sa fie diferita de la o
piata la alta.

8.Concurenta monopolistica: definitie,caracteristici.


Concurenta monopolistica este situata intre monopol si concurenta perfecta.Ea
pastreaza toate premisele concurentei perfecte,in afara de una dintre
acestea,respectiv omogenitatea produsului.Aceasta este inlocuita de diferentierea
produsului,situatie in care cumparatorii au posibilitatea sa aleaga produsul pe
care il doresc,iar vanzatorii pot sa-si impuna pretul si chiar cantitatea.
Se poate afirma ca exista o piata cu concurenta monopolistica atunci cand exista
simultan,o diferentiere a produselor si un nr mare de vanzatori.
Diferentierea produselor.
Fiecare producator dispune de o anumita clientela pe care incearca sa o
fidelizeze,plecand de la calitatea produselor,motivele de proximitate si
facilitatile de servire.
Multitudinea vanzarilor
O a doua diferenta fata de situatia monopolului si o asemanare cu situatia de
concurenta o reprezinta nr si totodata,dimensiunea redusa a producatorilor.
Strategia consta in stabilirea propriului pret,firma monopolistica tinand cont de
pretul mediu al celor mai apropiati concurenti.
9.Formarea preturilor in economie cu concurenta puternica: factorii
determinanti ai deciziei de pret.
Factorii determinanti ai deciziei de pret sunt:
a. Costul total al produsului;
b. Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului;
c. Concurenta;
d. Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret;
e. Etica in afaceri.
a. Costul total al produsului. Strategia se particularizeaza in functie de
structura costurilor de fabricatie astfel:
Pt firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor fixe in costul
total,obiectivele strategiei de pret sunt:acoperirea costurilor
fixe,atingerea capacitatii de productie maxime.
Pt firmele sau produsele cu pondere mare a costurilor variabile in
costul total,obiectivele strategiei de pret sunt: acoperirea costurilor

b.

c.

d.

e.

variabile,maximizarea marjei unitare asupra costurilor variabile,


adica a diferentei dintre pretul unitar si costurile variabile unitare.
Estimarile consumatorilor privind valoarea produsului.Fundamentarea
pretului de oferta al producatorului se face cel mai des pe baza
principiului cost + marja sperata a profitului datorita urmatoarelor
avantaje: este usor de calculat;daca produsul are un cost comparativ
sensibil mai mic decat al concurentilor,producatorul nu numai ca va
obtine un plus de profit,dar va fi si protejat prin pret de orice atac
concurential.
Concurenta.Functie de concurenta se pot distinge 2 strategii de adaptare a
producatorilor:strategia firmelor care isi propun sa urmeze tendintele
previzibile ale pretului de piata concurential;strategia firmelor care,avand
o pozitie dominanta pe piata,isi propun sa initieze si sa dirijeze
urmatoarele miscari ale pretului pe piata,anticipand totodata si reactia
concurentilor.
Interventia autoritatii guvernamentale in materie de pret.In toate tarile
statului exercita o influenta puternica asupra preturilor in urmatoarele
directii:
Pt sustinerea ramurilor,domeniilor sau companiilor strategice;
Pt protejarea consumatorilor;
Pt asigurarea unei minime profitabilitati agentilor economici din
ramurile mai putin rentabile,dar justificate prin considerente de
ordin economic sau social;
Pt mentinerea concurentei pe piata, inclusiv prin eliminarea
practicilor de reducere artificiala a preturilor.
Etica in afaceri. Trebuie urmarita de catre producatori ca o coordonata a
dezvoltarii durabile pe termen lung deoarece practica demonstreaza ca
numai relatiile de afaceri si contractele de tip win-win, adica cele care
asigura un castig echilibrat si echitabil ambelor parti,sunt cele mai
profitabile si stabile pe termen lung.

10.Oligopolul:concept si strategii pe piata de tip oligopol.


Oligopolul este o forma a concurentei imperfecte caracterizata prin existenta
unui numar mic de firme ce produc bunuri similare sau diferentiate,firme
care,datorita ponderilor ce le detin in ansamblul ofertei,reusesc sa influenteze
formarea pretului in scopul maximizarii profiturilor.O ramura sau o industrie
este in situatia de oligopol atunci cand actiunile unui producator determinant
au o influenta semnificativa asupra concurentilor sai.Actiunile fiecarei firme

au impact asupra celorlalte,iar rezultatul,respectiv,reactia acestora din urma


nu poate fi anticipata.
Strategiile ce pot fi utilizate de firme pe piata caracterizata de concurenta de
tip oligopol sunt:
Maximizarea profitului
Concurenta deschisa sau razboiul preturilor
Concurenta prin produse.
Maximizarea profitului unit are la baza 2 ipoteze:
Omogenitatea produsului care permite concurenta prin pret pt un produs
identic;
Diferentierea produsului si concurenta in afara pretului;jocul
producatorilor devine personal.
11.Strategii de pret in functie de gradul de noutate al produselor.
a. Strategia de pret bazata pe modificarea in timp a pretului in acord cu gradul
de noutate al produsului presupune:
Preturi mari,peste cel al pietei,in perioada de aparitie,de noutate si
dezvoltare a produsului;
Este vizat acel segment al cumparatorilor care asociaza produsului o
valoare mare,fiind dispusi sa plateasca un plus de pret;
Odata cu reducerea gradului de noutate,producatorul va urmari marimea
segmentului de piata detinut,prin cresterea vanzarilor si reducerea
pretului;
In faza de imbatranire a produsului,obiectivul urmarit va fi maximizarea
volumului vanzarilor prin practicarea unor preturi sub pretul dominant al
pietei,aproape de pragul de rentabilitate.
b. Strategia de pret bazata pe un pret scazut inca din momentul aparitiei
produsului pe piata vizeaza:
Penetrarea rapida si masiva a produsului pe piata;
Eliminarea concurentilor prezenti si viitori mai putin competitivi;
Asigura un profit important prin efectul multiplicator al nr mare de
produse vandute
12.Costul:concept,ipostaze ale costului.

Conceptul de costuri si tipurile de costuri folosite in fundamentarea


preturilor
Definirea costului presupune definirea finalitatii ale si a obiectivului sau.
Finalitatea costului poate fi:
-contabila- prin insumarea cheltuielilor evidentiate cu ajutorul contabilitatii pt
cunoasterea nivelului costului efectiv al unui produs.
-economica- cand intreprinderea merge mai departe cu investigatiile sale luand
in considerare costurile previzionale.
In teoria preturilor, costurile de productie apar in mai multe ipostaze:
I.
II.

costul, ca masura a efortului producatorului, include totalitatea


elementelor cunoscute: materii prime, materiale , energie, salarii, CAS,
amortizare, etc., necesare obtinerii si comercializarii produselor.
Costul in raport cu timpul se foloseste in fundamentarea pretului
prospective, ca marime antecalculata si numai in mod exceptional ca
marime post-calculata. Fundamentarea preturilor pe baza costurilor
antecalculate este regula generala a formarii preturilor si totodata
conditia asigurarii valabilitatii lor pe un interval de timp. Tot din acest
punct de vedere exista 2 categ de costuri: pe termen scurt si lung.

A. Costurile de productie pe termen scurt. In cadrul acestui orizont scurt


de timp, costurile de productie se pot clasifica dupa continutul si dupa
modul lor de calcul in:
a) cost total (cost complet, full cost);
b) cost mediu(cost unitar)
c) cost marginal
B. Costurile de productie pe termen lung
In timp ce pe termen scurt este evidentiata distinctia dintre factorii variabili si
cei ficsi, pe o perioada lunga se poate afirma ca toti factorii de prod au
caracter variabil.
Ipostazele multiple in care apare costul, ca element de fixare a pretului de
vanzare
Costul individual- al fiecarui producator este fol in calculele economice pt
fundamentarea pretului de oferta fiind legat de ratiunea agentilor economici
de a fi rentabili.

Costul de echilibru- este costul recunoscut de piata, corespunzator pretului de


echilibru, pe baza raportului cerere- oferta prin prt. Este costul in jurul
caruia tinde sa se epropie costurile individuale.
Costul concurential- este costul individual cu nivelul cel mai scazut si
imprima tendinta de reducere a costului individual in scopul scaderii pretului.
Concurenta prin prt direct are asadar ca efect concurenta indirecta prin cost.
Costul marginal- poate fi folosit atat in stabilirea pretului la nivelul sau cat si
peste alt nivel.
Costul comparabil pe piata mondiala- folosit ca baza a apropierii preturilor
interne de cele mondiale.
Costul ca baza de calcul a profitului- pe langa calitatea de a fi element
structural distinct in fundamentarea pretului, costul mai are si calitatea de a fi
baza de calcul profitului in momentul fundamentarii pretului de oferta.
Costul complet si partial sau costul real si previzional- influenteaza calculul
pretului dupa 2 modele adoptate: modelul costului plus accesibil costului
partial si modelul costuliui previzional.
Costul ca element de corelare a preturilor- in aceasta ipostaza, costul serveste
la analiza, prin comparare, a costului unui produs, de regula nou, cu costul
unui produs reprezentativ ales ca etalon din economia interna sau mondiala.
13.Pragul de rentabilitate:concept,tipuri
Pragul de rentabilitate( punctul mort)- este egal cu nivelul vanzarilor pt
care ansamblul veniturilor acopera ansamblul cheltuielilor. La acest nivel de
activitate, beneficiul este nul.
Pragul de rantabilitate este nivelul cifrei de afaceri pt care costurile fixe sunt
egale cu marja asupra costurilor variabile( diferenta dintre cifra de afaceri si
costurile variabile).
Poate fi calculate inainte sau dupa cheltuielile financiare(dobanda platita).
Astefel se obtin:
-pragul de rentabiliate al exploatarii calculate in functie de costul fix de
exploatare si costurile variabile de productie pt a caracteriza stabilitatea
rezultatului economic.

-pragul de rentabilitate global (total) care ia in calcul si cheltuielile financiare


suportate de intreprindere pt a caracteriza stabilitatea rezultatului current.
Analiza pragului de rentabilitate se poate realiza: pe baza volumului
productiei in unitati cantitative si pe baza totalului vanzarilor exprimate in
unitati monetare.
14.Preturile externe:definitie,forme
Formarea si fundametarea preturilor externe
Preturile externe reprezinta expresia in bani a valorii internationale a
mafurilor care se comercializeaza pe piata externa.
Formele preturilor extene
1.
2.
3.
4.
5.
6.

cotatiile la bursa
preturile de monopol
prturile de licitatie
preturile de tranzactie
preturile de lista sau de catalog
preturile de acord

1.Cotatiile la bursele de marfuri internationale


Formarea preturilor prin bursa este rezultatul stabilirii punctului de echilibru
valoric intre totalitatea ofertelor si totalitatea cererilor prezentate de catre
vanzatori si cumparatori direct sau prin reprezentanti in orele de functionare a
bursei.
2.Preturile de monopol
Datorita pozitiei lor, monopolurile pot impune si practica preturi ridicate care
cuprind profituri mai mari.
3.Preturile de licitatii se stabilesc cu priljul licitatiilor organizate pt anumite
produse sau lucrari in cadrul unor organizatii comerciale autorizate sau in centre
comerciale traditionale din diverse zone ale lumii
4. Preturile de tranzactie se determina pt fiecare partida de marfuri ce face
obiectul contractelor curente sau de lunga durata. Ele se stabilesc pe baza de
tratative intre exportatori si importatori.

5. Preturile d lista sau de catalog se stabilesc de catre producatori tinand


seama de conditiile lor de fabrictie si de preturile firmelor concurente; se inscriu
in liste sau cataloage si se comunica potentialilor cumparatori.
6. Pretul de dumping. Dumpingul se manifesta tunci cand exportatorii ofera si
contracteaza produse la preturi scazute, concurand neloial producatorii din tara
importatoare
7. Preturile de acord sau de contract se stabilesc pe baza unor acorduri
internationale incheiate pe produse intre firme sau tari exportatoare si tari
importatoare si au in vedere marfurile cu pondere mare in schimburile
internationale.
15.Preturile publice;categorii de prestatii oferite de catre stat
16.Mecanismul de formare al preturilor in cadrul economiei de piata
Mecanismul de formare a preturilor in cadrul economiei de piata
A. Specificul economiei romanesti actuale, ca economie de piata,
determina, dupa modul de formare, coexistenta umratoarelor tipuri
de preturi:
1. Preturi libere formate in conditii de piata , functie de cerere, oferte si
specificul concurentei.
2. Preturi reglementate de stat sub forma:
a) preturilor fixe stabilite pt regiile autonome si societati cu capital de stat
b) preturilor limita stabilite pt unele produse de mare importanta pt consum
sau productia unor sectoare economice
B. Functie de relatia contractuala dintre parti, se pot distinge:
1.Preturile de oferta ca preturi ce nu sunt inca negociate si acceptate contractual
in mod definitive cert
2. Preturile effective ca preturi tranzactionale sau preturi contractuale
C. Functiile de sfera de aplicare distingem:
1. Preturile producatorilor pt oferta interna
2. Preturile comerciantilor pt oferta interna
3. Preturile din comertul exterior
4. Preturile de pe piata bursiera
5.Prturil din domeniul constructiilor

6. Preturile serviciilor
7. Preturile produselor agricole
8. Preturile in alimentatia publica
D. Functie de politica fiscala a statului, distingem:
1. Preturi cu sau fara TVA
2. Preturile cu sau fara accize
3. Preturi cu sau fara taxe vamale, taxe portuare, fito-sanitare sau consulare.
17.Sistemul informational al nivelului si evolutiei preturilor:def,elemente.
Sistemul informational al preturilor si tarifelor reprezinta un ansamblu de date,
de indicatori cu ajutorul carora se prevede si se urmareste evolutia preturilor
individuale si medii, in cadrul unor intervale de timp reprezentative.
Elementele cele mai imporante ale sistemului informational al preturilor sunt:
- indici de preturi sau tarife
- preturile sau tarifele medii
- preturile sau tarifele curente, constante si comparabile
- influentele din modificarea preturiloe
- preturile de catalog
Indicatorii cu cea mai mare eficienta si cu un rol recunoscut in cercetarea
evolutiei preturilor sunt indicii de pret.
18.Practicile anticoncurentiale: intelegerile cu caracter anticoncurential
Dispozitiile Legii concurentei se aplica actelor si faptelor care restrang,
impiedica sau denatureaza concurenta, savarsite de :
a) intreprinderi sau asociatii de intreprinderi- pers fizice sau juridice de
cetatenie, respectiv de nationalitate romana sau straina, denumite in
continuare intreprinderi
b) autoritatile si institutiile administratiei publice centrale sau locale
Intreprinderea este definita ca orice operator economic angajat intr-o acitivtate
costand in oferirea de bunuri sau de servicii pe o piata data independent de
statutul sau juridic si de modul de finantare, astfel cum este definita in
jurisprudenta Uniunii Europene.
19.Practicile anticoncurentiale:concentrarile economice

Legea nationala reglementeaza concentrarile economice, aliniindu-se la


legislatia europeana in materie. Se realizeaza o concentrare in cazul in care
modificarea de durata a controlului rezulta in urma:
a) fuzionarii a doua sau mai multe intreprinderi independente anterior
sau parti ale unor intreprinderi
b) dobandirii de catre una sau mai multe persoane care controleaza
dj cel putin o intreprindere ori de catre una sau mai multe
intreprinderi, fie prin achizitionarea de valori mobiliare sau de
active, fie prin contract ori prin orice alte mijloace, a controlului
direct sau indirect supra uneia ori mai multor intreprinderi sau parti
ale acestora
20.Practicile anticoncurentiale bazate pe pret
Pretul este principalul instrument utilizat in lupta cu concurentii. Practicile
anticoncurentiale se gasesc in practicarea:
-fixarii concertate a preturilor
-preturilor de revanzare
-preturilor de ruinare
-preturilor de discriminare
-preturilor de dumping
Fixarea concertata a preturilor. Scopul practicilor de fixare concertata a
preturilor este in general acela de a mari preturile dupa distrugerea concurentei.
Preturile de revanzare. Revanzarea in pierdere este definita ca fiinnd vanzarea
orcarui produs la un prt inferior pretului sau de cumparare efectiv, majorat cu
impozitele asupra cifrei de afaceri aferente acestei revanzari
Preturile de ruinare. Pretul de ruinare este un prt nerezonabil de scazut
practicat de o firma cu pozitie dominanta pe piata, intr-un interval de timp
sufficient de lung, pt a denatura concurenta.
Preturile de dumping. Sunt preturi nejustificat de scazute, care nu acopera de
multe ori nici costurile de productie, practicat de un producator la vanzarile pe o
piata straina.

21.Abuzul de pozitie dominanta:concept,forme de manifestare


Pozitia dominanta este o pozitie de putere economic ape care o are o firma, fapt
care ii permite sa impiedice mentinerea unui mediu concurential pe piata
relevanta si, in acest fel, sa se comporte, intr-o masura apreciabial, independent
de concurentii si clientii sai.
Pt a determina daca o firma se gaseste intr-o pozitie dominanta, este necesar ca
1. sa se identifice piata relevanta ( piata produsului si piata geografica) si 2. sa se
evalueze puterea de piata a firmei respective.
Cele mai frecvente forme de manifestare a abuzului de pozitie dominanta sunt:
a) impunerea , in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de
cumparare, a tarifelor ori a altor cauze contractuale inechitabile si refuzul
de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari.
b) Limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice
c) Aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la
prestatii echivalente
d) Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a
unor clauze stipuland prestatii suplimentare.
e) Realizarea de importuri fara competiei de oferte si tratative tehnicocomerciale uzuale
f) Practicarea unor preturi excessive sau practicarea unor preturi de ruinare
g) Exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic
fata de un asemenea agent sau agenti economici
22.Enumerati procedurile contractului de achizitie publica si prezentati 2
dintre acestea.
Procedurile de atribuire sunt:
1. Licitatia deschisa- procedura de atribuire a contractelor de achizitie
publica la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune
oferta de a se angaj din punct de vdere juridic intr-un contract de chizitie
publica;
2. Licitatia restransa-procedura de atribuire a contractelor de achizitie
publica la care orice operator economic are drepatul de a-si depune
candidature, urmand ca numai candidatii selectati sa aiba dreptul de a
depune oferta de a se angaja din punct de vedere juridic intr-un contract
de achizitie publica.
3. Dialogul competitive- reprezinta procedura la care orice operator
economic are dreptul de a-si depune candidatura si prin care autoritatea

contractanta conduce un dialog cu candidatii admisi, in scopul


identificarii uneia sau mai multor solutii apte sa raspunda necesitatilor
sale, urmand ca , pe baza solutiei/ solutiilor identificate, candidatii
selectati sa elaboreze oferta finala.
4. Negocierea- reprezinta procedura care se aplica atunci cand, in urma
plicarii licitatiei deschise, restranse, dialogului competitive sau a cereriii
de oferte, nu a fost depusa nici o oferta sau au fost depuse numai oferte
inacceptabile ori neconforme.
5. Cererea de oferte- autoritatea contractanta achizitioneaza direct produse,
servicii sau lucrari, in masura in care valoarea achizitiei nu de paseste
echivalentul in lei a 30.000 euro inclusiv TVA pt fiecare achizitie de
produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro inclusiv TVA pt fiecare
achizitie de lucrari. Achizitia se realizeaza pe baza de document
justificativ. Peste pragurile mentionate anterior, autoritatea contractanta
poate aplica procedura de cerere de oferte in cazul in care valoarea
estimate, fara TVa, a contractului de achizitie publica este mai mica decat
echivalentul in lei al urmatoarelor praguri:
-pt contractul de furnizare:130.000 euro
-pt contractul de servicii:130.000 euro
-pt contractul de lucrari:5.000.000 euro
6. Concursul de solutii- se aplica in domeniul amenjarii teritoriului,
proiectare urbanistica, arhitectura, etc. Selectia se face de catre un juriu care
poate acorda un premiu. In momentul in care s-a identificat solutia optima,
autoritatea contractanta poate sa-si defineasca investitia. Ofertantul
elaboreaza oferta in conformitate cu prevederile din documentatia de
atribuire si indica in cuprinsul acesteia care informatii din propunerea tehnica
si/sau din propunerea financiara sunt confidentiale, clasificate sau sunt
protejate de un drept de proprietate intelectuala.