Tema 1

PREŢUL, PIAŢA ŞI CONCURENŢA

1.1. Formarea preţurilor în economia concurenţială contemporană

1.2. Piaţa şi concurenţa: concept, funcţii, forme şi strategii concurenţiale
1.3. Piaţa cu concurenţă perfectă
1.4. Piaţa cu concurenţă imperfectă

1.1. FORMAREA PREŢURILOR ÎN ECONOMIA CONCURENŢIALĂ

CONTEMPORANĂ

Preţul este un element fundamental al mecanismului economic. Mecanismul economic cuprinde

ansamblul elementelor de reglare şi autoreglare a vieţii economice. În funcţie de preponderenţa elementelor
ce-l alcătuiesc şi de natura lor, mecanismul economic poate fi:
- administrativ, în care organizarea economică se realizează prin acţiuni ale factorului de conducere,
instrumentul de bază fiind planul centralizat; este caracteristic economiilor centralizate;
- de piaţă, spontan, dacă preponderente sunt elementele de autoreglare .provenite din funcţionarea
pieţei. Acest mecanism nu exclude, însă, prezenţa elementelor de reglare care acţionează într-o formulă
liberă, informativă, de organizare şi conducere a vieţii economice.
Formarea preţurilor este guvernată de următoarele legităţi:
- preţul este efectul modificării raportului dintre cererea şi oferta unui bun.
Pornind de la preţurile date, dacă cererea creşte, iar oferta rămâne neschimbată, atunci preţurile
cresc. Dacă oferta creşte, cererea rămânând neschimbată, preţurile vor scade. Cererea şi oferta pot avea şi o
influenţă opusă: să scadă cererea şi să scadă şi oferta, împrejurare în care preţurile vor avea şi ele o evoluţie
diferită de cea prezentată anterior. În concluzie, evoluţia cererii într-un sens sau altul determină la nivelul
preţurilor, o evoluţie de acelaşi sens, pe când evoluţia ofertei conduce la o mişcare de sens invers în nivelul
preţurilor: creşte oferta, scade preţul; scade oferta, creşte preţul.
- modificarea preţurilor unui bun devine cauza modificării raportului dintre cererea şi oferta acelui
bun. Această legitate arată influenţa preţurilor asupra cererii şi ofertei. Atunci când preţul creşte, cererea se
restrânge şi invers ,la o creştere a preţului, oferta tinde să crească. În situaţia opusă, dacă preţurile scad
cererea de bunuri şi servicii va creşte, în timp ce oferta se va reduce;
- vânzarea-cumpărarea de bunuri şi servicii are loc când cererea şi oferta unui anumit bun coincid ca
mărime şi tind spre echilibru . Preţul de echilibru format în această situaţie, mulţumeşte şi producătorul şi
cumpărătorul şi asigură efectuarea celor mai multe tranzacţii.

1
 Formarea preţului de echilibru este consecinţa schimbărilor în nivelul preţului, respectiv a cererii
şi a ofertei, în timp ce toate celelalte condiţii rămân nemodificate. Această situaţie este caracteristică pieţei
cu concurenţă pură, perfectă. Este o formă de piaţă în care preţurile nu pot fi alese liber de producători şi
consumatori, ei trebuind să le accepte.
- modificarea cererii, ofertei şi preţului unui bun oarecare atrag după sine modificarea cererii, ofertei şi
preţului de piaţă la celelalte bunuri. Această legitate arată interdependenţa dintre preţurile diferitelor bunuri.
Relaţia este directă pentru bunurile complementare şi substituibile, precum şi pentru bunurile şi serviciile de
producţie ca elemente componente în producerea altor bunuri.

1.2. PIAŢA ŞI CONCURENŢA: CONCEPT, FUNCŢII, FORME ŞI STRATEGII

CONCURENŢIALE

De reţinut!
În general, piaţa este locul de întâlnire dintre oferta vânzătorilor şi
cererea cumpărătorilor, prima reprezentând forma de manifestare a
producţiei în condiţiile economiei de piaţă, iar cererea cumpărătorilor
reprezentând nevoia umană solvabilă, deci nevoia însoţită de capacitatea
oamenilor de a cumpăra mărfurile oferite şi care se dovedesc a fi
convenabile pentru ei.

Piaţa, ca totalitate a actelor de vânzare – cumpărare şi a fenomenelor legate de obiectul cererii şi

ofertei, trebuie abordată, privită şi analizată în contextul de spaţiu şi timp în care se derulează acestea.
Piaţa îndeplineşte numeroase funcţii dintre care cele mai importante sunt:
- funcţia de verificare a concordanţei sau neconcordanţei dintre volumul, structura şi
calitatea ofertei şi volumul, structura şi calitatea cererii ca formă de manifestare a nevoii sociale;
- piaţa oferă informaţii tuturor agenţilor economici participanţi la ea cu privire la utilitatea
activităţii, eficienţă, tendinţele ce se manifestă în nevoia socială şi în ce priveşte perspectivele
activităţii economice;
- funcţia de confruntare între producători şi consumatori, între ofertanţi şi beneficiari, ca şi
între diferitele categorii ale acestora.
Concurenţa reprezintă principala formă de manifestare a liberei iniţiative a agenţilor economici,
iniţiativă generată de proprietatea particulară .

2
 De reţinut!
În general, concurenţa reprezintă confruntarea specifică dintre
agenţii economici vânzători (ofertanţi) pentru a atrage de partea lor
cumpărătorii (clienţii), fiind modul specific de comportament al
proprietarilor în condiţiile economiei de piaţă. Pe piaţă producătorii
(ofertanţii) urmăresc realizarea unui profit în timp ce consumatorii (beneficiarii)
manifestă opţiunea.

Concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii:

- stimulează realizarea progresului în accepţiunea sa generală, şi în special a progresului tehnico –
economic;
- prin mecanismul pieţei stimulează preocupările pentru creşterea, diversificarea, îmbunătăţirea
calităţii ofertei şi adaptarea ei la dinamica cerinţelor cererii;
- asigură alocarea raţională a resurselor între variantele utilizării lor solicitate de piaţă;
- prin concurenţă se descoperă mărimea şi structura activităţii care pot menţine cel mai uşor costul
pe unitatea de produs , la un nivel cât mai mic;
- asigură stabilirea preţurilor la niveluri reale, favorizând raţionalizarea costurilor ca mijloc de
sporire a profiturilor;
- are rol direct asupra psihologieie agenţilor economici, stimulându-le creativitatea, făcându-i să se
preocupe permanent de maximizarea profitului, de eficientizarea activităţii şi implicit de satisfacerea nevoilor
de consum1.

1.3. PIAŢA CU CONCURENŢĂ PERFECTĂ

Concurenţa perfectă presupune un asemenea raport de forţe pe piaţă încât, pe de o parte, toţi
ofertanţii (vânzătorii) să-şi vândă întreaga cantitate de marfă la preţul pieţei fără ca vreunul din ei să poată
influenţa hotărâtor acest preţ şi, pe de altă parte , toţi cumpărătorii să-şi poată procura întreaga cantitate de
bunuri dorite la preţul pieţei fără a putea influenţa în mod hotărâtor acest preţ.
O asemenea piaţă cu concurenţă perfectă presupune anumite particularităţi, cum ar fi:
a) atomicitate perfectă.
b) transparenţa perfectă
c) omogenitatea produsului
d) intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă
e) perfecta mobilitate a factorilor de producţie
De reţinut!

1
Moşteanu T., Concurenţa: obiective şi funcţii, Tribuna Economică, nr. 4/2000.
3
 Echilibrul firmei pe piaţa cu concurenţă perfectă2
Echilibrul firmei exprimă acea situaţie care-i permite să obţină cele
mai bune rezultate posibile sintetizate în maximizarea profitului. El este privit
pe termen scurt şi pe termen lung.
- pe termen scurt
Cmg (full) = P = Încasarea mg = Venitul mg profitul total este
maxim
Toate categoriile de costuri sunt considerate „full” în sensul că includ
profitul normal corespunzător costului de oportunitate pentru sustragerea
capitalului de la cel mai sigur plasament: depozitul bancar.
P = Încasarea mg profitul normal maxim
- pe termen lung toate costurile sunt variabile. În aceste condiţii
echilibrul firmei, maximizarea profitului total se realizează în acea producţie
pentru care:
P = Cmg = CTM
Cum egalitatea CTM = costul marginal se realizează la acea producţie
pentru care CTM este minim, se poate considera că, pe termen lung, la
echilibru , firma în concurenţă perfectă obţine doar profit normal.

1.4. PIAŢA CU CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ

Concurenţa imperfectă este acea formă de concurenţă care se caracterizează prin inexistenţa
oricăreia dintre particularităţile concurenţei perfecte. Piaţa cu concurenţă imperfectă poate fi reprezentată
prin următoarele forme: piaţa cu concurenţă monopolistică, piaţa cu concurenţă de oligopol, piaţa cu
concurenţă de monopol, piaţa cu concurenţă monopsonică.
A. Piata cu concurenţă monopolistică
Trăsăturile fundamentale ale pieţei cu concurenţă monopolistică sunt:
a) numărul producătorilor este suficient de mare, astfel încât nu este posibilă subordonarea
reciprocă a firmelor;
b) diferenţierea produselor din punct de vedere al calităţii;
c) inexistenţa unor restricţii la intrarea în ramură a altor firme.
B. Piaţa cu concurenţă oligopolistă

2
Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C. , Economie, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004, p.194 – 195.
4
 Oligopolul este o formă a concurenţei imperfecte caracterizată prin existenţa unui număr mic de
firme ce produc bunuri similare (ex. industria oţelului) sau diferenţiate (ex. industria automobilelor), firme
care datorită ponderilor pe care le deţin în ansamblul ofertei, reuşesc să influenţeze formarea preţului în
scopul maximizării profitului.
Concurenţa oligopolistă se caracterizează în principal prin următoarele:
- existenţa unui număr redus de producători – vânzători, care deţin o parte importantă din piaţă;
- diferenţierea sau nu a produselor;
- dificultăţi la intrarea în ramură;
- un anumit grad de control al preţurilor.
C. Piaţa cu concurenţă de monopol
În cazul monopolului oferta pentru un anumit produs este concentrată în puterea unui singur
producător, ceea ce îi asigură posibilitatea controlării pieţei. Monopolul determină nivelul preţurilor, dar nu
poate determina cantitatea de produse vândute care depinde de posibilităţile de cumpărare la un moment dat.
Existenţa monopolului se explică prin următoarele:
- raritatea unor resurse care pot fi exploatate dintr-un singur loc; nimeni nu poate avea acces la ele cu
excepţia unei singure firme;
- existenţa unor licenţe, care pentru anumite produse sunt deţinute de către o singură firmă (licenţele fiind
protejate prin lege);
- în anumite domenii (exemplu, exploatarea energiei electrice, telefoanele, etc) existenţa mai multor firme
ar însemna risipă;
- concentrarea şi centralizarea capitalului şi, deci şi a producţiei, care are ca efect eliminarea de către o
firmă a celorlalţi concurenţi din industrie.
D. Piaţa cu concurenţă monopsonică
Se caracterizează prin faptul că însuşi cumpărătorul poate exercita o influenţă asupra preţului
produsului, deoarece pot fi puţini la număr (oligopson) sau poate fi numai un singur cumpărător (monopson).