Universitatea Transilvania din

Brașov
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studiu: ECTS-ID

REFERAT LA Microeconomie
Piața cu concurență pură și perfectă

Coordonator: Student:

Prof. dr. Ileana TACHE Donciu Ionel Vlăduț

Anul:1

2020
Piața cu concurență pură și perfectă
Piața este locul de întânlire, mai mult sau mai puțin abstract, dintre ofertă și cerere. Locul de
întânlire dintre oferta vânzătorilor, reprezentată prin forma sub care se prezintă bunul sau
serviciul comercializat și cererea cumpărătorilor care se caracterizează prin nevoile indivizilor și
capacitatea acestora de a cumpăra bunuri sau servicii de care au nevoie.

Piața se clasifică în mai multe tipuri prin mai mulți factori printre care existența și sau inexistența
bunurilor sau serviciilor care fac obiectul tranzacției, momentul când începe tranzacția și
momentul când se finalizează tranzacția, raportul dintre cerere și ofertă, tipul bunurilor sau
serviciilor comercializate sau raza de desfacere a schimbului.

Prin aceste clasificări putem continua și analiza și mai amănunțit prin analizarea uneia dintre
caracteristicile generale ale pieței și anume concurența.

Concurența este o confruntare care are loc între agenții economici în lupta lor pentru ocuparea
unor segmente pe piața bunurilor sau serviciior economice. Concurența este motorul și condiția
fundamentală a economiei de piață, exprimă relațiile dintre agenții economici în lupta pe care o
duc pentru realizarea propriilor interese. Concurența este caracteristica principală care stă la baza
economiei de piață deoarece motivează agenții economici să își extindă aria de acoperire pe
piață.

În funcție de concurență putem împarți piața în ”piață cu concurență pură și perfectă” și ”piață cu
concurență imperfectă”.

Piața cu concurență imperfectă cuprinde monopol, oligopol, monopsonul, oligopsonul și

concurență monopolistică.

Piața cu concurență pură și perfectă este abordată ca model teoretic de reprezentanți ai școlii
neoclasice precum V.Pareto și L.Walras reprezentând un model teoretic al pieței prin care s-a
urmărit rolul și importanța pe care le are ”mâna invizibilă” fiind mecanismul ideal de reglare și
funcționare a economiei.

Având la bază acest concept de ”mână invizibila” introdus în teoria economică de Adam Smith,
era susținută ideea că mecanismul pieței se poate regla singură fără intervenția statului prin
confruntarea directă dintre cererea și oferta de bunuri sau servicii de pe piața respectivă.

Cu alte cuvinte piața cu concurență pură și perfectă este un model teoretic al economiei.Acest
model descrie o formă ipotetică a pieței în care nici un producător/vânzător sau
consumator/cumpărător nu are puterea de a influența prețurile de pe piață.

Ca model teoretic piața cu concurență pură și perfectă are la bază o serie de caracteristicii care
prin interacțiunea lor nemijlocită se constituie ca elemente fundamentale ce definesc mecanismul
perfect de funcționare al pieței.
Principalul scop al acestei concurențe este satisfacerea maximă a nevoilor consumatorului și
obțierea profitului producătorului.

Piața cu concurență pură și perfectă este caracterizată de 5 trăsături care o formează dintre care 3
determină piața cu concurență pură:

1. Atomizarea pieței- cuprinde atomicitatea cererii si atomicitatea ofertei definte prin:

-foarte multi producători cu putereeconomică foarte mică (atomicitatea ofertei)
-foarte multi cumpărători cu putere economică foarte mică(atomicitatea cererii)

În acest caz agenții economici sunt primitori de preț, adică folosesc prețul care se formează prin
confruntarea permanentă între cerere și ofertă.

2. Produse omogene (omogenitatea perfectă a bunurilor)-produsele sunt identice intre ele.

Bunurile economice omogene trebuie să aibă aceeași intensitate intrinsecă și extrinsecă:

-intrinsecă: bunuri identice prin compoziție etc.

-extrinsecă: bunurile au acelasi mod de prezentare, ambalaj, condiții de livrare, condiții de

plată, publicitate, etc.

3. Nu există ”bariere” la intrarea și ieșirea de pe piață

Potrivit unei asemenea caracteristici producătorul intră pe piață atunci când costul marginal
este mai mic sau egal decât prețul bunului respectiv: Cmg≤P

(Costuri marginale= sunt cheltuielile suplimentare suportate de producător pentru a modifica

producța cu o unitate)

Cumpărătorul intră pe piață atunci când raportul dintre unitatea marginală și pretul unitar este
mai mare decât prețul altor bunuri.

Mai simplu spus orice firmă poate intra și ieși de pe piață după bunul plac.

Din cele 5 trăsături 2 definesc piața perfectă:

4. Informația circulă liber-transparența perfectă a pieței

Agenții economici au aceleasi posibilități de informare.Toți agenții economici cunosc pretul

celorlanți.

Producătorii și consumatorii sunt perfect și permanent informați, în mod gratuit, cu privire la

prețul și calitatea bunurilor, astfel încât pentru un produs dat nu poate exista decât un singur
preț.

Prețul este stabilit prin negociere-echilibrul dintre cerere și ofertă.

5. Modalitatea perfectă a factorilor de producție.

Factorii de producție sunt liberi să ”migreze” spre cele mai eficiente utilizări. Piața factorilor
de producție este și ea perfect concurențială.

Resursele (inclusiv informațiile) sunt mobile, firmele producătoare pot părăsi piețele în care
înregistrează perderi, orientându-se spre cele profitabile.

Echilibrul firmelor pe piața cu concurență pură și perfectă

Echilibrul firmelor reprezintă situația ideală în care interesele participanților sunt satisfăcute
în varinata cea mai bună.

Echilibrul pieței este o situație teoretică prin care cererea este egală cu oferta iar prețul de
echilibru este acceptat atât de producător cât și de consumator.

Prețul de echilibru reprezintă din punctul de vedere al consumatorului cantitatea maximă de

monedă pe care aceptă sa o plătească pentru achiziția unui bun sau serviciu.

Din punct de vedere al producătorului, prețul de echilibru reprezintă cantitatea minimă de

monedă pe care acceptă sa o primească prin vânzarea unui bun sau serviciu.

Prețul de echilibru se poate determina algebric sau grafic, el este punctul de echilibru dintre
cele două curbe.

Qc=Qo ( cantitate cerută=cantitate oferită)=> a-b*P=a’+b’*P

sau

Echilibrul firmei și al pieței

poate fi apreciat și se
calculează pe termen scurt și
pe termen lung.

Fig.1
Pe termen scurt echilibrul pieței se stabilește atunci când prețul este egal cu costul marginal.

Pe o piață cu concurență pură și perfectă, care este primitoare de preț, firma concurențială nu
poate influența prețul, fiecare unitate suplimentară de bun produs și vândut îi aduce un spor
de încasări egal cu prețul pieței.

P=Cmg

Echilibrul pe termen scurt se manifestă când cererea se modifică dar oferta cunoaște
modificări reduse.

Fig.2

Pe termen lung echilibrul pieței se realizează la acel preț și volum de tranzacții la care cererea
și oferta sunt egale.

Existența profitului pe termn scurt atrage noi producători pe piață asftel intr-o concurență
pură și perfetă oferta pieței va crește, curba ofertei deplasandu-se spre dreapta iar echilibrul
pieței se va modifica în așa fel încât prețul va scădea până va fi egal cu costul mediu de
producție.In acest moment profitul se va anula și niciun producător nu va mai fi interesat de
această ramură de activitate.

Echilibrul pe termen lung realizează o nouă stare de echilibru caracterizată prin faptul că toți
factorii de producție sunt variabili, ca urmare a intrării/ieșirii în industrie a unor firme,
reducerii calitative și reșterii cantitative a capitalului fix și a altor factorii.
 Fig.3

În punctul de echilibru E se fixează nivelul prețului de echilibru, în acest caz apare fie un
exces de ofertă fie un exces de cerere.Excesul de cerere și ofertă determină necesitatea
intervenției în piață de către stat pentru fixarea unor prețuri plafon maxime sau minime.

Daca statul intervine și influențează prețul piața nu va mai fi pură și perfectă, va deveni piață
cu concurență imperfectă.

Forme de echilibru

Piața poate avea un echilibru în funcție de intervalul la care se raportează și modul de acține
al agentilor economici:

-echilibru instantaneu ( pe termen foarte scurt)-se poate stabili atunci când cererea se
modifică iar oferta este rigidă

-echilibru pe termen scurt-este atunci când cererea se modifică iar oferta se modifică foarte
puțin

-echilibru pe termen lung- atunci când se trece la o nouă stare de echilibru pe baza variației
tuturor factorilor de producție

Totodată piața poate avea un echilibru și în raport cu factorii perturbatori:

-echilibru stabil-este atunci când se modifică cererea și oferta dar piața are forță să gasească
un nou echilibru
-echilibru instabil-atunci când se rupe chilibrul pietei iar aceasta nu are forțe proprii să își
găsească un nou echilibru

-echilibru autointreținut-este atunci cand se rupe echilibrul pieței iar aceasta devine o stare de
dezechilibru normală.

Echilibrul pieței perfecte demonstrează capacitatea acesteia de a influența pozitiv în mai

multe direcții precum:

1.Relevarea fortelor proprii care conduc la cea mai rațională modalitate de alocare și
utilizare a resurselor disponibile sau necesare.

2.Releva imaginea unui optim economic și social

3.Are valențe instructive-normative practice deoarece arata acțiunile pe care trebuie să le

întreprindă instituțiile abilitate pentru orientarea, complementarea și corectarea pieței reale.

Limitele pieței cu concurență pură și perfectă

Piața cu concurență pură și perfectă are urmatoarele limite care o definesc:

-ignoră externalitățile pieței

-ia în calcul doar nevoile solvabile (solvabil=care dispune de suficiente mijloace bănești sau
bunuri pentru a achita sau a își îndeplini o obligație,bun de plată)

-pe o anumită treaptă de evoluție nu au șansa să apară activități cu risc înalt sau care solicită
investiții mari pe timp îndelungat de realizare.

-piața nu este compatibilă cu formarea companiilor transnaționale și concentrarea puterii

economice.

Exemple de piață cu concurență pură și perfectă

Se spune ca agricultura, cu un număr mare de ofertanți, o cerere relativ inelastică și produse

aproape perfect substituibile este o aproximare a modelului concurențial de piață cu
concurență pură și perfectă.

Acest lucru poate fi adevărat în anumite locuri și perioade istorice dar nu este adevărat în
cazul economiilor moderne.

De exemplu, pe piața globală a agriculturii, agricultorilor europeni sau americani li se oferă

subvenții, iar aceștia își oferă produsele la prețuri sub costurile de producție.Orice forma de
interenție a statului sau a guvernului, cum sunt subvențiile, deformează piața, ceea ce duce la
dispariția concurenței perfecteși duce la apaiția pieții cu concurență imerfectă.
Bibliografie:

http://www.aeepapers.ase.ro/wp-content/uploads/2018/09/Analiza-comparativă-a-pieţei-cu-
concurenţă-pură-şi-perfectă-şi-a-pieţei-cu-concurenţă-monopolistică.pdf

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Analiza-pietei-cu-concurenta-p97.php

https://www.scribd.com/document/376084808/concurenta-perfecta

https://media1.webgarden.ro/files/media1:4ce54442642d0.pdf.upl/Cap-10-final-168-191.pdf

http://www.scritub.com/management/Concurenta-perfecta92339.php

http://elearning.masterprof.ro/lectiile/economie/lectie_19/piata_cu_concurenta_perfecta.html