Mecanismul concurențial

A. Conținutul și rolul concurenței

Concurența este o trăsătură esențială a pieței, ea este o componentă
importantă a mecanismului acesteia. Concurența reprezintă confruntarea dintre
agenții economici pentru a atrage de partea lor consumatori cât mai mulți, prin
prețuri convenabile, prin calitatea mai bună a mărfurilor și serviciilor, în vederea
obținerii unor profituri cât mai mari. Ea exprimă relațiile dintre agenții
economici care acționează în funcție de interesele lor in condițiile liberei
inițiative, fiind o rivalitate deschisă si loială care duce la dezvoltarea producției
și la îmbunătățirea gradului de servire a cumpărătorului.

“Ea se definește ca acea stare de referință sau ca acel complex de condiții

în cadrul căreia are loc o confruntare liberă, amplă și veridică între toți agenții
economici, atât la nivelul ofertei, cât și al cererii de bunuri de producție și de
capitaluri, fiecare putându-și promova liber propriile interese pe piață” 1.

B. Tipurile de concurență și structurile de piață

a)Piața cu concurența perfectă
Piața cu concurența perfectă este acel tip de piata care se caracterizează
prin următoarele trăsături:
-atomicitatea participanților care exprimă existenta unui numar mare de
agenți economici de putere economica egala sau apropriată, astfel încât nici unul
dintre ei nu poate influența in mod hotărâtor prețul;
-omogenitatea produselor, ceea ce înseamnă că mărfurile oferite sunt
echivalente sau aproape identice, astfel încât fiecărui cumpărător îi este
indiferent de unde se aprovizionează;
-intrarea și ieșirea libera pe piața care exprimă capacitatea unei noi firme
de a intra pe piață atunci când costul este inferior prețului de vânzare și de a
parasi ramura economică atunci când prețul este mai mic decât costul de
producție;
-perfecta mobilitate a factorilor de producție ceea ce presupune ca toții
agenții economici (producători) să poată găsi pe piața liber si nestingherit
factorii de producție (capital si forța de muncă) de care au nevoie la un moment
dat;
-transparența perfectă care presupune că toți producătorii și toți
consumătorii dispun de o cunoaștere perfectă a cererii si ofertei, astfel încât pot
obține cel mai bun produs sau cel mai bun preț.
„ Piața cu concurență pură se întâlnește rareori în realitate. Această piață este,
mai degrabă, modelul teoretic utilizat pentru a identifica structura piețelor reale
și pentru a înțelege modul în care acestea funcționează. Bursele de mărfuri și
cele de valori, precum și piața schimburilor valutare sunt piețele cele mai
apropiate de modelul concurenței pure”2
b)Piața cu concurență imperfecta
1. Piața cu concurența monopolistică
Piața cu concurența monopolistică este forma de piață reala care păstrează
dintre caracteristicile pieței cu concurența pură și perfectă pe cea privind
atomicitatea iar omogenitatea produselor este înlocuită cu diferențierea
produsului. Intr-o asemenea situație, cumparatorii au posibilitatea sa aleagă
produsul pe care și-l doresc (dintr-o anumită categorie), iar vânzătorii pot să-și
impună prețul și chiar cantitatea prin politica noilor sortimente de produse,
deosebite de cele vechi.
Este o formă de piată de dimensiuni semnificative în țările cu economie
modernă, mai ales in contextul "exploziei" firmelor mici si mijlocii care, prin
metamorfozarea funcțiilor si relațiilor cu marile firme, devin o prezență notabilă
în peisajul economiei.
Piața monopolistică se caracterizează prin faptul că oferta provine de la un
număr foarte mare de agenți economici, fiecare având forță economică redusă,
producând bunuri cu anumite elemente originale sau specifice in cadrul grupei
date. Din perspectiva ofertei, piața monopolistică are atât elemente care o
apropie de piața concurențială pură și perfectă, cât și elemente de monopol
fragil, slab. Prin urmare piața cu concurență monopolistică poate fi caracterizată
pe scurt prin:
a) Numărul mare de competitori. Sunt multe firme, dar nici una dintre ele nu
poate influența prețul pieței prin cantitatea pe care o produce. Aceste firme sunt
mici in comparație cu dimensiunea pieței. Prin această caracteristică, concurența
monopolistică se deosebește de monopol sau de oligopol, existând o posibilitate
limitată de fixare și control al prețurilor și se aseamănă cu modelul concurenței
perfecte.
b) Libertatea de intrare și ieșire a firmelor în cadrul pieței.
c) Bunurile comercializate nu sunt omogene. Bunurile sunt doar asemănătoare,
nu și identice, diferențierea lor poate fi de doua feluri:
- diferențiere reală- este legată de utilitatea bunurilor, chiar dacă nivelul calitativ
al acelor bunuri nu se modifică
- diferențiere imaginară- apare atunci când diferențierea este dată de punctul de
vedere al consumatorilor. O armă a producătorilor în acest sens o constituie
reclama, care îi poate convinge pe cumpărători că un anumit produs este
superior altuia.
2. Oligopolul este o formă a concurenței imperfecte, constând dintr-o
structură de piață caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari,
care asigură cea mai mare parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu, solicitat
de numeroși cumpărători sau consumatori, și care sunt conștienți de
interdependența lor în adoptarea de decizii strategice, privitoare la prețul,
volumul producției și calitatea produselor, fapt care le conferă o poziție
dominantă colectivă.
Numărul de vânzători prezenți pe piață este suficient de mic, iar puterea
economică a fiecăruia dintre ei este destul de mare, pentru ca acțiunile
întreprinse de fiecare firmă, luată separat, să aibă un impact semnificativ asupra
condițiilor generale de vânzare-cumpărare de pe piața bunului sau serviciului
respectiv.
Un oligopol se caracterizează prin:
-numărul redus de producători prezenți pe piață, dar care au o forță economică
mare. Se consideră oligopol dacă pe piață există cel puțin trei producători. Dacă
sunt doar doi sau unul, se consideră că există un duopol sau un monopol.
-există bariere la intrarea pe piață în calitate de producător
-este o formă mai mult caracteristică țărilor dezvoltate
-este foarte clar evidențiată diferențierea mărfurilor
-producătorii dețin un oarecare grad de control al prețurilor
Deoarece în cadrul unui oligopol fiecare producător sau vânzător cunoaște
foarte bine procentul pe care îl deține din piața produsului sau a serviciului
respectiv și pentru că orice modificare a prețului sau a volumului producției de
către una din firmele oligopoliste este reflectată în volumul de vânzări al
celorlalte, există tendința ca gradul de interdependență între firme să fie foarte
mare, încât fiecare firmă trebuie să-și stabilească prețul și producția în funcție de
reacția celorlalte firme din oligopol, astfel că odată stabilite, prețurile într-un
oligopol sunt rigide.
De obicei, oligopoliste sunt piețele producției siderurgice, ale
automobilelor, ale mașinilor și echipamentelor destinate energeticii și industriei
chimice, deoarece complexitatea utilajelor și tehnologiilor nu permit apariția mai
multor firme mici.
În cazurile de concurență, termenul "oligopol" este utilizat, adesea, și
pentru a desemna situațiile în care un mic număr de mari vânzători domină,
împreună, structura concurențială și în care ceilalți vânzători, mai mici, se
adaptează la comportamentul acestora. Marii vânzători sunt calificați, atunci, ca
„oligopoliști”.
 Cazul similar, din punct de vedere al cumpărătorilor, se numește
oligopson.
La problemele întreprinzătorilor oligopoliști s-au găsit două tipuri de
soluții: cu sau fără acordul părților. Se numește acord orice contract care
restrânge lupta concurențială între companii. Forma maximă de înțelegere, cea
care maximizează beneficiile oligopolistilor este cartelul, un acord între toți
producătorii industriei, care pot avea următoarele forme:
-concurență fără prețuri: fiecare companie încearcă să îmbunătățească calitatea,
prezentarea sau orice alt factor, dar respectând prețul stabilit de comun acord.
-împărțirea cotelor-părți sau a piețelor: fiecărei întreprinderi i se distribuie o
zonă unde poate să vândă, i se fixează o producție maximă care nu poate fi
depășită.
3. Monopolul reprezintă capacitatea unei entități de a decide, în mod
majoritar, asupra altei entități, posibil contrar tendințelor entropice normale.
Un monopol are următoarele caracteristici:
Maximizatorul profitului: maximizează profiturile.
Producător de prețuri: decide prețul bunului sau produsului care urmează
să fie vândut, dar o face prin determinarea cantității pentru a cere prețul dorit de
firmă.
Bariere mari la intrare: Alți vânzători nu pot intra pe piața monopolului.
Vânzător unic: într-un monopol, există un singur vânzător al bunului, care
produce toată producția. Prin urmare, întreaga piață este deservită de o singură
companie, iar în scopuri practice, compania este aceeași cu industria.
Discriminarea prețurilor: un monopolist poate modifica prețul sau
cantitatea produsului. Vând cantități mai mari la un preț mai mic pe o piață
foarte elastică și vând cantități mai mici la un preț mai mare pe o piață mai puțin
elastică.
4. Monopson este un termen economic care desemnează o structură a
pieței cu concurență imperfectă, în cadrul căreia există un singur cumpărător
pentru un anumit bun și mulți vânzători pentru acel bun.
Concret, o firmă sau întreprindere unică cumpără cea mai mare parte a
unei anumite mărfi sau a unui anumit bun, marfă care este furnizată de mai mulți
producători sau ofertanți.
Un monopson este forma extremă a unui oligopson, care din perspectiva
cererii, stabilește prețul pe piață, deoarece, fiind singur, acesta poate impune
condițiile care să-i defavorizeze pe producători sau vânzători.
Pentru a putea fi categorisită ca monopson, respectiva societate comercială
trebuie să nu fie concurată de alți cumpărători autohtoni sau străini, produsul
trebuie să fie omogen și să nu poată fi substituit, cel puțin pentru o perioadă de
timp. Situațiile în care un număr mare de ofertanți se confruntă cu un singur
cumpărător este uzuală pentru producătorii de echipamente militare, nave,
avioane etc
C. Politica U.E. în domeniul concurenței
„Politica în domeniul concurenței, implementată de către Comisia Europeană
și de către autoritățile Statelor Membre, are ca obiectiv crearea unei concurențe
reale pe piața comună prin măsuri referitoare la structurile pieței și la
comportamentul actorilor acesteia.”3
Se pornește de la premisa că libera concurență între firme favorizează
inovația, reduce costurile de producție, crește eficiența economică și, în
consecință, ridică nivelul de competitivitate a economiei europene. Stimulate de
mediul concurențial, firmele oferă astfel de produse și servicii competitive din
punctul de vedere al calității și al prețului.
D. Prețurile în economia de piață
“Prețul constituie un element fundamental în teoria și practica economică, în
mecanismele economiei de schimb. În condițiile economiei de piață, prețul
influențează toate procesele economice și sociale.” 4
Privit in termenii generali, prețul poate reprezenta o sumă de bani primită sau
plătită pentru cedarea, respectiv obținerea unui bun sau serviciu. Din punct de
vedere economic, prezența prețului este si mai evidentă : producția, mărfurile,
munca, informația, capitalul, valutele, investițiile, transporturile, serviciile,
folosirea pământului etc, totul se proiectează, se realizează, există și circula si au
un pret si o valoare in funcție de acest preț.
 Bibliografie:
1. Gheorghe Crețoiu(colectiv)-Economie Editura Antet XXPress, Filipeștii
de Pădure,2006,pagina 72
2. George și Maria Lăcătuș -Economie Editura Didactică și Pedagogică
București,2021,pag 69
3.Gheorghe Crețoiu(colectiv)-op.cit.,pag 75
4. Gheorghe Crețoiu(colectiv)-op.cit.,pag 76