CONCURENŢA

1. Definire şi importanţă
2. Tipuri de concurenţă
3. Strategii concurenţiale
1. Definire şi importanţă

Concurenţa desemnează tipul specific de relaţii între agenţii economici(producători sau consumatori) care acţionează pe
piaţă pentru realizarea propriilor interese, conform libertăţilor de acţiune şi a liberei iniţiative.
Condiţiile concurenţei :
 existenţa proprietăţii private;
 formarea liberă a preţului;
 existenţa unui sistem democratic
Funcţiile concurenţei
 Stimulează progresul economic;
 Diferenţiază agenţii economici:îi favorizează pe cei creativi, abili, întreprinzători; ea îi elimină sau îi reorientează
spre alte domenii pe agenţii imobili, conservatori;
 Uneori duce la diferenţierea şi diversificarea ofertei, la reducerea costurilor şi chiar a preţurilor de vânzare;
 Permite cumpărătorului să găsească furnizorul cu marfa cea mai bună şi mai ieftină şi îi stimulează sau constrânge
pe producători să găsească soluţii pentru a lărgi piaţa şi a-şi ameliora activitatea;
 Concurenţa şi proprietatea privată favorizează formarea unor comportamente raţionale, dezvoltarea responsabilităţii
pentru deciziile adoptate, asumarea câştigurilor dar şi a riscurilor care rezultă pentru agenţii economici;
 Favorizează ajustarea reciprocă a cererii şi a ofertei prin decizii autonome ale producătorilor, vânzătorilor,
distribuitorilor şi cumpărătorilor;
 Când este necorespunzător reglementată şi supravegheată concurenţa se poate transforma în contrariul său:
generează risipă de resurse; conduce la concentrarea exagerată a forţei economice; poate deprecia calitatea bunurilor mărfare;
îl defavorizează pe consumator etc.

2. Formele concurenţei
În funcţie de respectarea legilor şi reglementărilor în vigoare:
a. concurenţa loială (corectă) – respectă legile şi reglementările în vigoare;
b. concurenţa neloială (incorectă) - favorizează artificial agenţii economici ce obţin avantaje nemeritate; Practicile
anticoncurenţiale sunt numeroase, precum:
- abuzul de poziţie dominantă;
- măsurile discriminatorii, inclusiv în funcţie de cetăţenie;
- realizarea unor înţelegeri de tip cartel (privind preţul, volumul producţiei şi desfacerii, împărţirea pieţelor)
şi promovarea altor practici restrictive;
- intervenţii publice care pot deforma concurenţa dintre firme (prin anumite ajutoare de stat, drepturi/avantaje
speciale acordate unor întreprinderi);
- realizarea de concentrări (fuziuni) interne şi internaţionale etc., care alterează competiţia.
În funcţie de caracterul teoretic (ideal) sau real al existenţei concurenţei:
a. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă (are caracter teoretic, ideal);
b. Piaţa cu concurenţă imperfectă (caracterizează realitatea economică);

PIAŢA CU CONCURENŢĂ PURĂ ŞI PERFECTĂ

Trăsături:

- Atomicitatea cererii şi ofertei - numărul foarte mare de consumatori şi producători cu putere concurenţială mică;
participanţii acţionează independent; preţul se formează liber;
- Omogenitatea produsului – realizarea unor produse cu aceleaşi caracteristici;
 - Libertatea de acţiune a agenţilor economici (de “a intra” şi “a ieşi“ de pe piaţă – conform criteriului eficienţei
economice)
- Transparenţa perfectă – informarea agenţilor economici privind cantitatea, calitatea , preţul, structura cererii şi
ofertei;
- Mobilitatea perfectă a factorilor de producţie – accesul nelimitat la utilizarea “capitalului” şi a “muncii” în
activităţi cu maximă eficienţă.
PIAŢA CU CONCURENŢĂ IMPERFECTĂ

Piaţa de monopol
Piaţa de oligopol
FORME Piaţa cu concurenţă monopolistică
Piaţa cu concurenţă de oligopson
Piaţa cu concurenţă de monopson

Formele concurenţei imperfecte - caracteristici

- există un singur producător şi un număr nelimitat de consumatori;
Piaţa cu - bunurile nu sunt substituibile;
concurenţă de - preţul este impus de producător
monopol - concurenţă este înlăturată;
(monos = singur; - nevoile consumatorului sunt slab satisfăcute
polein = vânzare) ex: monopoluri de stat asupra serviciilor publice: furnizarea energiei electrice, a gazelor, a apei;
monopoluri de stat sau particulare – companiile de telefonie fixă şi reţele de televiziune prin cablu care
furnizează servicii în anumite localităţi; în oraşele mici unde există o singură bancă, o singură librărie
sau un singur cinematograf acestea funcţionează ca monopoluri.
Piaţa cu - există un număr redus de producători ce deţin un important segment de piaţă şi un număr
concurenţă de nelimitat de consumatori;
oligopol - preţurile sunt impuse de firma lider sau în urma înţelegerii între firme;
(oligos = puţini; - există unele bariere la intrarea pe piaţă( de natură economică sau tehnologică);
polein = vânzare) ex: industria automobilelor, piaţa telefoniei mobile, oţelului
- număr foarte mare de producători şi consumatori;
Piaţa cu - diferenţierea bunurilor;
concurenţă - libera intrare şi ieşire de pe piaţă ( bariere mici)
monopolistică - preţul poate fi doar influenţat de producător, nu şi fixat, controlat.
- firmele acţionează in mod independent;
Ex: confecţii, încălţăminte
Piaţa cu - există un număr redus de cumpărători şi mulţi producători;
concurenţă de - cumpărătorii au putere mare in influenţarea preţului de vânzare;
oligopson Ex: piaţa legumelor pentru conserve
Piaţa cu - un singur consumator şi un număr mare de producători;
concurenţă de - consumatorul îşi impune preţul pe piaţă;
monopson - marfa este omogenă;
Ex: piaţa armamentului

3. Strategii concurenţiale

 Strategia efortului concentrat - reprezintă efortul depus de producător pentru a vinde

cât mai mult (ambalarea produselor , oferte promoţionale, publicitate).
 Strategia elitei – efortul depus de producător de a oferi consumatorilor bunuri de
calitate, originale (a fost impusă de firmele de autoturisme)
 Strategia costurilor (strategia japoneză) – reducerea preţului de vânzare