MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE
CATEDRA FINANȚE

REFERAT

AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE CONCURENŢEI

IMPERFECTE.

A elaborat:

Elevul grupei: IPF2004G,

Ivan TOPCIU
A verificat: Adelina MISTREANU

Chișinău - 2021
 INTRODUCERE
Concurența nu are definiție unanim acceptată, ea având semnificație în funcție de context. Privită
din punct de vedere economic, concurența este întotdeauna legată de tranzacții pe piață, de cerere și
ofertă, și de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune că există concurență economică dacă
consumatorul poate alege între mai multe alternative și poate astfel opta pentru cea mai convenabilă
variantă pentru preferințele sale. Altă definiție ne spune că concurența este forma activă a liberei
inițiative, liberă inițiativa generată de proprietatea privată, această constituind la rândul ei o trăsătură
esențială a economiei de piață. Ea reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenții
economici, vânzători, ofertanți pentru a atrage de partea lor clientela.

Aceasta, este unul dintre factorii importanți ce acționează asupra agenților economici, astfel încât
aceștia să-și adapteze oferta la cerere. Pe o piață liberă, concurența acționează în strânsă legătură cu
prețul. Agenții economici producători pe o piață liberă urmăresc, prin intermediul concurenței cu
ceilalți producători maximizarea profitului, prin minimizarea prețului și creșterea calității bunurilor
produse. Fiecare agent economic care acționează pe piață liberă este preocupat de activitatea firmei
sale, astfel încât această să fie cea mai competitivă dintre toate iar câștigul net să fie cel mai bun.

Concurența perfectă se referă la situația în care numărul de vânzători și cumpărători este atât de
mare încât, nici unul dintre competitorii de pe piață nu pot influența în mod determinant prețul
produselor vândute. Pentru a fi aplicabilă noțiunea de concurență perfectă, o piață trebuie să posede
de un număr anumit de parametri, precum:

• Atomicitatea perfectă - o stare a pieții, care se produce atunci când toți producătorii și
consumătorii au aceeași putere financiară.
• Omogenitatea produselor - se reflectă în cazul în care toate bunurile de pe piață sunt perfect
substiuibile.
• Transparență perfectă – orice subiect economic are acces instantaneu și gratuit la orice
informație de piață.
• Perfectă mobilitate a factorilor de producție – se formează în cazul în care firmele pot
părăsi piețele la care înregistrează pierderi.
• Intrare și ieșire liberă pe și de pe piață – este caracteristică unei pieți în care orice firmă
poate intra și ieși de pe ea, după bunul plac.

Astfel, atunci când piața nu satisface măcar un singur parametru, ea este numită o piață cu
concurență imperfectă.

2
 CARACTERISTICILE CONCURENȚEI IMPERFECTE
Piaţa cu concurenţă imperfectă se manifestă în situaţiile în care agenţii economici - vânzători şi
cumpărători - pot să influenţeze, prin acţiunile lor unilaterale, raportul dintre cererea şi oferta de
mărfuri şi, deci, nivelul preţului, cu intenţia de a obţine avantaje mari şi stabile.

Modelele de comportament economic pentru concurenţa imperfectă au următoarele

caracteristici:

1. Firmele îşi selectează produsele. Pe o piață cu concurenţă imperfectă, firmele vând

produsele diferențiate adică un grup de produse destul de asemănătoare pentru a fi
considerate variante ale unui produs generic, dar destul de diferite pentru a putea fi
vândute la preţuri distincte. Majoritatea firmelor din structurile pieței imperfect
competitive vând produse diferențiate. Firma decide ea însăși asupra caracteristicilor
produsului.
2. Firmele îşi aleg preţurile. Aceasta este o consecință a faptului că produsele firmelor nu
se pot substitui perfect unul altuia, de aceea într-o anumită plajă de preţuri specifice
produsului generic (săpun, lame de ras, televizoare etc.), o firma îşi poate stabili un preț
pentru un produs diferențiat. Din “price taker”, firma devine astfel “ price maker”, adică
practică preţuri administrate: prețul este fixat printr-o decizie conștientă a firmei, decizie
care este influențată de forțele pieței, dar nu determinată univoc de acestea.
3. Preţurile sînt relativ stabile pe termen scurt. Tendința de stabilitate este dată şi de
complexitatea indusă de diferențiere (o firmă poate avea mii de produse distincte pe listele
de preţuri, ceea ce implică costuri ale schimbării de preț, precum şi dereglarea raporturilor
cu clienții ori cu detailiștii în cazul modificărilor de preț prea dese); ca şi în cazul
caracteristicilor produsului ori a prețului, frecvenţa şi momentul schimbării prețului sunt
decizii conștiente ale firmei.

În cadrul structurilor de piață, altele decît concurenţa perfectă, firmele îşi fixează preţurile şi lasă
apoi cererea să determine vânzările. Modificările condițiilor de piață sunt semnalate firmei prin
schimbarea cantităţii pe care o firmă o va vinde la prețul ei curent administrat.

Concurența imperfectă se manifestă pe piață în formă de: monopol, oligopol, monopson și

oligopson.

3
 CARACTERIZAREA PIEȚEI DE TIP MONOPOL
Piaţa de monopol presupune existenţa unui singur producător (vânzător) ce produce şi ţine la
control oferta unor valori de producţie sau de consum. O întreprindere e considerată în situaţie de
monopol atunci, când este singura producătoare a unui bun, nefiind concurată de alţi producători
interni sau externi.

Monopolul apare în urma intensificării concurenţei imperfecte, concentrării şi centralizării

capitalului. Monopolul se manifestă în următoarele forme:

o monopoluri naturale (deţinerea sau controlul unor resurse cu calităţi deosebite);

monopolul asupra mărcii comerciale;
o monopolul tehnologic (generat de proprietatea asupra patentului noului produs);
o monopolul reducerii costurilor de producţie (firmele concurente nu pot rezista la costuri
de producţie marginale);
o monopolul instituţional, generat de funcţionarea unor firme supuse controlului de stat
(apă, gaze, energie electric etc.).

O piață de monopol are următoarele trăsături:

 existenţa unui vînzător la nivel de ramură. În realitate rolul de monopol îl poate juca
proprietarul unor izvoare de apă minerală, a unei fabrici de material de construcţie
specific, a unui lot de vii unicale etc.;
 în piaţa de monopol lipsesc substituenţi adecvaţi. De ex., firma –monopol de dobîndire şi
prelucrare a diamantelor practic nu are alternative;
 în piaţa de monopol are loc fixarea preţului de către firmă, care, de regulă, acoperă
costurile de producţie şi aduce un profit respectiv. Preţurile stabilite de firmă constituie
preţuri de monopol. Preţurile de monopol pot fi în unele cazuri mai joase de preţul de
echilibru al pieţei, deoarece firma obţine profituri ridicate în urma realizării unui volum
mai mare de mărfuri;
 în condiţiile pieţei de monopol firma are posibilitate de a alege atît preţul, cît şi cantitatea
de bunuri ce urmează a fi produse şi vîndute;
 piaţa de monopol, de regulă, blochează intrarea în ramura respectivă a altor firme. De ex.,
monopolul natural de asigurare a consumatorilor cu apă, gaze, energie electrică va bloca
intrarea altor firme în acest domeniu de activitate.

4
 Piaţa cu concurenţă monopolistică

Piaţa cu concurenţă monopolistică reflectă acea situaţie de pe piaţă, vînzătorii şi cumpărătorii

pot influenţa raportul dintre cerere şi ofertă, nivelurile de preţuri în intenţia de a obţine profituri
mari şi stabile. Concurenţa monopolistică reprezintă un segment important al concurenţei
imperfecte şi se defineşte prin existenţa concomitentă a diferenţierii produselor şi a unui număr
mare de vînzători.

Piaţa de concurenţă monopolistică posedă de următoarele trăsături:

❖ existența mai multor producători, produsele cărora sunt similare, dar neomogene, fapt
ce-i permite furnizorului să influenţeze preţul, preferinţele consumătorului şi cantitatea
produsă. De ex., în industria de confecţii a S.U.A. există 32 de firme, care coasă
costume şi paltoane pentru bărbaţi. Între aceste firme are loc o luptă de concurenţă
monopolistică;
❖ deferenţierea produselor în dependenţă de calitatea mărfurilor şi forma de deservire
(prin utilitate, prin performanţele tehnico-economice, design etc.);
❖ intrarea noilor firme în piaţă cu concurenţă monopolistică este relativ uşoară, deoarece
în ramură activează mai multe firme, fapt ce face imposibilă subordonarea lor reciprocă;
❖ efectuarea unui control limitat asupra preţurilor. Consumatorii preferă să procure
mărfuri şi servicii de la anumiţi vînzători, chiar dacă preţurile sînt relative majorate;
❖ concurenţa monopolistică se desfăşoară în temei în afara preţurilor (în dependenţă de
nivelul costurilor de producţie, reclamei, calitatea mărfurilor, semnele de firmă etc.).
Firma monopolistă poate exercita o putere de monopol datorită dreptului conferit de
marca de fabricaţie.

Maximizarea profitului pe piaţa cu concurenţă monopolistică se obţine la acel volum al

producţiei la care costul marginal este egal cu venitul marginal.

Analiza concurenţei monopoliste evidenţiază că în condiţiile actuale se extinde tot mai mult
concurenţa prin produse, care asigură consumatorului cel mai înalt grad de satisfacţie.

Ca exemple de piețe cu concurența monopolistică putem remarca: piața cărților, piața

încălțămintei, piața florilor, piața cosmeticelor etc.

5
 CARACTERIZAREA PIEȚEI DE TIP OLIGOPOL
Oligopolul este o formă a concurenței imperfecte, constând dintr-o structură de piață caracterizată
printr-un număr foarte limitat de vânzători mari, care asigură cea mai mare parte a ofertei unui anumit
bun sau serviciu, solicitat de numeroși cumpărători sau consumatori, și care sunt conștienți de
interdependența lor în adoptarea de decizii strategice, privitoare la prețul, volumul producției și
calitatea produselor, fapt care le conferă o poziție dominantă colectivă. Numărul de vânzători prezenți
pe piață este suficient de mic, iar puterea economică a fiecăruia dintre ei este destul de mare, pentru
că acțiunile întreprinse de fiecare firmă, luată separat, să aibă un impact semnificativ asupra
condițiilor generale de vânzare-cumpărare de pe piața bunului sau serviciului respectiv.

Un oligopol se caracterizează prin:

 numărul redus de producători prezenți pe piață, dar care au o forță economică mare. Se
consideră oligopol dacă pe piață există cel puțin trei producători. Dacă sunt doar doi sau
unul, se consideră că există un duopol sau un monopol.
 existența barierelor dificile la intrarea pe piață în calitate de producător
 este o formă mai mult caracteristică țărilor dezvoltate
 este foarte clar evidențiată diferențierea mărfurilor
 producătorii dețin un oarecare grad de control al prețurilor

Oligopolistă poate fi considerată orice firmă produsele căreia sunt omogene, iar unităţile
economice sunt de dimensiuni mari (industria metalelor feroase, aluminiul etc.) sau care produce
bunuri diferenţiate, dar care domină împreună ramura respectivă (de ex., firmele mari din ramura de
producţie a automobilelor).

Deosebirea esențială între firmele de tip oligopol, pe de o parte, și cele perfect competitive,
monopolistice și monopoluri, pe de altă parte, constă în interdependență dintre deciziile și reacțiile
concurenților. Astfel, orice acțiune majoră a unei firme afectează vânzările și prețul firmelor
competitive de pe piață, dar ea nu poate cu certitudine să prevadă reacția celorlalți, care poate fi și
asemănătoare cu a sa. Față de monopol (care nu are concurenți), cât și față de firmele aflate în
concurență monopolistă (care au mulți competitori), firma de tip oligopol se confruntă cu puțini
concurenți, dar cu putere economică mare. Ea are o putere economică destul de mare încât să nu preia
prețul de pe piață, ca în cazul concurenței perfecte. De obicei, prețurile sunt impuse, administrate fie
de firma leader în ramură, fie în urmă unor înțelegeri între firme.

6
 CARACTERISTICILE PIEȚEI DE TIP MONOPSON
Monopsonul, denumit si monopolul cumpărătorului, este un termen economic care definește o
structură a pieței, în care un cumpărător mare controlează o parte însemnată a pieței și determină
scăderea prețurilor. Cu alte cuvinte, o companie cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi
sau a unui anumit bun, marfă care este furnizată de mai mulți producători din piață. Un monopson
apare atunci când o singură firmă are o poziție privilegiată poziționându-se de obicei ca singurul
cumpărător pentru mai mulți vânzători, având astfel posibilitatea reducerii prețurilor produselor sau
serviciilor vânzătorului, în funcție de cantitatea necesară. În situație de monopson economic,
vânzătorii se implică adesea într-un război al prețurilor pentru a atrage unicul cumpărător al
produselor, fie prin scăderea acestora fie prin creșterea cantității livrate. Pentru a putea fi catalogată
ca monopson, respectiva societate comercială nu trebuie sa fie concurată de alți cumpărători locali
sau străini, iar produsul achizițonat trebuie sa fie omogen și sa nu poată fi substituit, cel puțin pentru
o anumită perioadă de timp. Monopsonul anulează concurența economică în sfera cererii dar o
menține în sfera ofertei, fiind clasificat în doua feluri: monopson productiv si monopson comercial,
ambele cumpărând fie forță de muncă (angajați care vor o slujbă nouă), fie bunuri la preț redus,
vânzând ulterior produsele finite la preț de concurență perfectă. Industriile in care pot apărea situații
de monopson sunt de obicei automotive, echipamente militare, industria aeronautică și altele.

Monopsonul anulează concurența economică în sfera cererii dar o menține în sfera ofertei
(diametral opus comparativ cu monopolul). Din acest punct de vedere, monopsomurile se pot clasifica
din două puncte de vedere:

• monopson productiv, care cumpără forța de muncă la preț de monopson și vinde bunurile
obținute la preț de concurență perfectă. Această situație se poate produce atât în cazul
existenței pe piață a unui singur cumpărător de forță de muncă, care controlează piața
muncii la nivelul unei zone sau pentru o ocupație dată, cât și atunci când lucrătorii au
percepții diferite privind firmele care oferă locuri de muncă în legătură cu aspecte non-
salariale ale angajării (proximitate, climatul de muncă etc.).
• monopson comercial, care cumpără bunurile la preț de monopson și le vinde la preț de
concurență perfectă.

7
 CARACTERISTICILE PIEȚEI DE TIP OLIGOPSON
Oligopson este un termen care desemnează o formă a pieței cu concurență imperfectă, în cadrul
căreia un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi, marfă care este
furnizată de mai mulți producători sau ofertanți.

Numărul de solicitanți este suficient de mic, iar puterea lor economică este suficient de mare,
pentru ca acțiunea întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare, luată separat, să aibă un impact
semnificativ asupra condițiilor generale de cumpărare-vânzare de pe piața mărfii respective.

Astfel, oligopsonul este piața pe care un număr redus de cumpărători controlează puterea de
cumpărare și, în consecință, dictează producția și prețul de piață al unui anumit produs sau serviciu.
Într-un oligopson prețurile tind să fie mai mici decât într-o piață liber concurențială, așa cum prețurile
într-un oligopol tind să fie mai mari. Practic, un oligopson este inversul unui oligopol.

Din diagrama respectivă putem remarca că firmele Tesco, Asda și Sainsbury dețin oligopsonul în
industria supermarketelor.

Diagrama 1. 6

8
 AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CONCURENȚEI
IMPERFECTE
Avantajele concurenței imperfecte
✓ Posibilități de dezvoltare mai ample în cadrul firmelor monopole și oligopole datorită unui
număr mai mare de resurse financiare și de producție
✓ Stabilitate mai mare a firmelor oligopole și monopole în cazul unor crize economice, prin
faptul că sunt mult mai dezvoltate și posedă de mai multe resurse.
✓ Existența unui număr mai mare al locurilor de muncă datorită tendinței nesfârșite de creștere
a firmelor deja dezvoltate.
✓ Abilitatea de a controla prețul produselor proprii în cazul firmelor monopole și oligopole.

Dezavantajele concurenței imperfecte

 Prezența barierelor de intrare considerabile într-o oarecare piață sau industrie
 Neajunsul sau lipsa diversității produselor într-o oarecare piață sau industrie
 Neajunsul sau lipsa progresului industrial în numeroase domenii și industrii.
 Prezența controlului excesiv asupra pieței, în legătură cu prețul sau diversitatea bunurilor
 Existența restricțiilor la accesul la informațiile în legătură cu preț sau metoda de producere.

Analiza comparativă a pieței cu concurență perfectă și imperfectă

Tabelul 1.7.
Structuri de Numărul Libertate de Natura Exemple
piață firmelor/vânzătorilor intrare produsului
Concurență Mare/foarte mare Nu există Omogen Produse
perfectă bariere de agricole
intrare (varză,
morcov)
Concurență Mare/redus Există bariere Diferențierea Industria
monopolistică minore produselor textilă,
restaurante
Oligopolul Redus Există bariere Produse Industria
considerabile identice, automotivă, de
nediversificate ciment
cosmetică și
electrică
Monopolul Un singur vânzător Există bariere Produs unic Utilități
foarte publice (gaz,
considerabile servicii de
transport local
etc.)

9
 CONCLUZIE
Marile firme comerciale îşi elaboreaza propriile strategii prin care încearca să îşi apere produsul
de concurenţii de pe diferite pieţe, prin care vor să câştige cât mai mulţi clienţi, vor să câştige piaţa
unui produs şi să se impună. Pe piaţa cu structură de concurenţă perfectă există multe firme (ceea ce
le face să fie de mici dimensiuni), nici una dintre ele nedeţinînd o cotă semnificativă de piaţă. O firmă
deţine o cotă semnificativă de piaţă atunci când, prin acţiunile ei, poate să influenţeze preţul pieţei.
Produsele sunt omogene şi firmele pot să intre sau să iasă cu uşurinţă din ramura respectivă. Produse
omogene înseamnă că produsele diferitelor firme sunt substituibile. Prin uşurinţa intrării pe piaţă se
înţelege faptul că toate firmele care vor să intre şi să producă bunul respectiv pot să facă acest lucru.
Adică firmele nou intrate pe piaţă pot să concureze pe poziţii egale cu firmele deja existente, în ceea
ce priveşte preţul factorilor de producţie, tehnologia de producţie sau accesul la licenţe etc. Prin
uşurinţa ieşirii de pe piaţă se înţelege faptul că firmele nu se confruntă cu bariere legale sau de altă
natură atunci cînd vor să părăsească piaţa şi pot să găsească uşor cumpărători.Unii economişti
presupun în plus existenţa unui număr foarte mare de agenţi pe piaţă.Existenţa multor întreprinderi
foarte mici-spun ei- ar conduce la imposibilitatea influenţării preţului.Este adevărat că pe o piaţă cu
concurenţă perfectă sunt intotdeauna mulţi agenţi economici,dar unele ramuri pot prezenta trăsăturile
concurenţei perfecte chiar si în condiţiile existenţei unui număr restrâns de firme pe piaţă.Însă totuşi
părerea mea rămîne aceea că este un plus faptul că creste numărul agenţilor economici şi anume să
observăm acest fapt în RM,fiindcă datorită lor economia va creşte iar odată cu apariţia concurenţei
mai largi va cîştiga nu doar producătorul dar şi consumatorul fiindcă fiecare firmă pe piaţă va elabora
aşa o strategie încît să atragă mai mulţi clienţi şi anume prin diferite oferte,produse mai calitative faţă
de alti producători ceea ce ar face ca consumatorul să aleagă de pe un orizont mai larg iar bătăliile
concurenţiale vor face apariţia producţiei mai calitative,la preturi reduse ceea ce în RM încă e
devreme de vorbit.

10
 CUPRINS

INTRODUCERE .............................................................................................................................................. 2
CARACTERISTICILE CONCURENȚEI IMPERFECTE ......................................................................... 3
CARACTERIZAREA PIEȚEI DE TIP MONOPOL ................................................................................... 4
Piaţa cu concurenţă monopolistică ............................................................................................................. 5
CARACTERIZAREA PIEȚEI DE TIP OLIGOPOL .................................................................................. 6
CARACTERISTICILE PIEȚEI DE TIP MONOPSON .............................................................................. 7
CARACTERISTICILE PIEȚEI DE TIP OLIGOPSON.............................................................................. 8
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE CONCURENȚEI IMPERFECTE ............................................. 9
Avantajele concurenței imperfecte ............................................................................................................. 9
Dezavantajele concurenței imperfecte ........................................................................................................ 9
Analiza comparativă a pieței cu concurență perfectă și imperfectă ........................................................ 9
CONCLUZIE.................................................................................................................................................. 10
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................ 12

11
 BIBLIOGRAFIE

I. Manuale și lucrări didactice

1. Bădulescu Alina “Microeconomie”,Editura Expert,Bucureşti 2002
2. Ion Parau “Teorii şi doctrine economice”, Chisinau,2007,Universitatea de studii aplicate în
Moldova,catedra “Management”
3. Moldovanu Dumitru “Curs de teorie economica” ,Chisinau,2006.
4. Maria Hămuraru,Victoria Ţăruş,Valeriu Capsîzu “Teorie
Economică,Microeconomie,concepte şi aplicaţii” ed. a 4-a,Chisinau 2013.

II. Webografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Concuren%C8%9B%C4%83_imperfect%C4%83
2. http://economie-politica.blogspot.com/
3. https://gree-conditions.ru/ro/referat-konkurenciya-sovershennaya-nesovershennaya-i-
modeli/
4. https://www.scrigroup.com/afaceri/comert/Concurenta-componenta-a-pietei54853.php

12