Economie - Curs 8

PIATA DE MONOPOL

- Definitia si ipotezele modelului;

- Cauzele existentei monopolului;
- Cererea si curba veniturilor unui monopol;
- Venituri totale, venituri medii, venituri marginale;
- Echilibrul pietei de monopol pe termen scurt;
- Ineficienta alocarii resurselor. Evaluarea pierderii nete cauzate de existenta monopolului;
- Tehnici monopoliste de stabilire a pretului
- Reglementarea monopolurilor naturale
- Monopsonul si monopolul bilateral.

1
 Definiția și particularitățile monopolului

Monopolul se caracterizează prin:

• 1) o singură firmă oferă pe piaţă un anumit produs la mai multi cumparatori;
• 2) produsul respectiv nu poate fi substituit;
• 3) bariere la intrarea pe piață.

Monopolul pur este un model teoretic, întrucât în practică este imposibil ca o firmă să
întrunească toate criteriile menţionate anterior.

Din această cauză pe piaţă întâlnim de cele mai multe ori firme care au putere de
monopol, care constă în capacitatea firmei de a influenţa preţul şi de a deţine o cotă de
piaţă foarte mare.
2
 Cauzele monopolului

a) Concentrarea progresiva a productiei si eliminarea producatorilor mai puțin

performanți (monopol natural);
• La monopolul natural dimensiunea minima eficienta este apropiata de volumul total pe care piata
poate sa-l absoarba.
• Raportul dintre dimensiunea minima eficienta si cererea pietei poate fi influentat de politica
protectionista a statului prin impunerea de restrictii de import.

b) Realizarea unor inovatii sau crearea unui produs nou determina ca intreprinderea sa fie
distribuitor unic pe piata (dreptul de proprietate asupra anumitor factori de producție –
monopol inovational sau tehnologic);
• Este rezultatul procesului concurential, aceasta perioada de monopol inovational putand fi prelungita
prin acordarea de brevet inventatorului, ceea ce ii permite sa produca si sa comercializeze in
exclusivitate pe o perioada limitata de timp un produs sau un proces;
• Acordarea brevetelor se face pentru a incuraja realizarea de inventii. Fara perspectiva protectiei o
firma sau un inventator nu este dispus sa investeasca timp si resurse in activitatea de cercetare-
dezvoltare;
3
c) Existenta unor obstacole de reglementare sau legislative la intrarea concurentilor pe piata
(monopol legislativ);
• Pentru prestarea unor servicii publice (gaz, energie electrica, televiziune prin cablu, posta, telefonie etc.)
statul poate acorda licente, ceea ce confera firmei beneficiare anumite drepturi, uneori de exclusivitate,
de a presta anumite servicii, aceasta fiind obligate sa puna serviciul la dispozitia tuturor consumatorilor;

• Prin acordarea acestor licente statul practic limiteaza unele firme, impunand bariere de intrare artificiale
unor firme in respectiva ramura.

d) Dreptul de proprietate asupra unor factori naturali cu calitati deosebite (terenuri fertile,
zacaminte bogate, cai de transport favorabile, inaccesibile altor firme etc.).
• Pe termen scurt, firmele se pot afla in situatia de monopol, existand riscul patrunderii si altor firme;

• Pe termen lung, nici o firma nu este la adapost de concurenta interna sau externa. Orice deschidere la
import, create prin eliminarea unor restrictii tarifare sau netarifare va genera concurenta eliminand
situatia de monopol.

4
Existenta monopolului nu inseamna dominatie absoluta asupra pietei.
Conditia esentiala a existentei si mentinerii monopolului: absenta substitutelor.
Cuvantul monopol este oarecum “ambigu” deoarece fiecare firma poate fi un vanzator
unic, in functie de cat de larg sau de restrans definim nevoia de satisfacut.

Observații:
1) Pentru a vinde mai mult, monopolistul trebuie să reducă prețul.
2) Vmg < Pret
3) Comparativ cu piața cu concurență perfectă: Un producător putea vinde orice cantitate
suplimentară la același nivel de preț.
Vmg = P

5
• Piaţa monopolistă este situată, în privinţa formării preţurilor şi a interrelaţiei cerere
ofertă, la distanţa cea mai mare de piaţa cu concurenţă perfectă, fiind opusul categoric al
acesteia.
• În limba greacă, monopol înseamnă un singur vânzător. Dar acesta poate fi,
concomitent, şi unic producător în ramură. În acest caz, o singură întreprindere fabrică
şi vinde întreaga cantitate de bunuri de un gen anume, oferta ei fiind egală cu oferta
pieţei.
• Cumpărătorii bunului sunt, însă, în număr mare, cererea purtând atributul atomicităţii.
Pentru a avea poziţie de monopol, întreprinderea unică trebuie să producă un bun
nesubstituibil (neînlocuibil) şi, în plus, produsul ei să nu fie concurat pe piaţa internă de
un bun identic creat de o firmă străină. Dacă ultimele două condiţii nu sunt îndeplinite,
întreprinderea unică este doar monopol aparent.
• Monopolul, ca firmă unică, are posibilitatea de a hotărî independent şi volumul
producţiei pe care îl fabrică, şi preţul de vânzare al bunului, în vreme ce întreprinderea
care funcţionează în concurenţă perfectă avea şansa să decidă doar asupra cantităţii de
bunuri. 6
• Monopolul stabileşte, de regulă, un preţ ridicat, superior celui format în ipoteza
concurenţei perfecte, şi obţine un plus de profit în fiecare moment. El sustrage, în acest
fel, de la cumpărătorii produselor lui o parte din valoarea care le aparţine, fără
contraprestaţie efectivă.
• Preţul ridicat este viabil, întrucât monopolul stabileşte volumul producţiei şi al ofertei la
un nivel mai redus decât cel existent în ipoteza concurenţei perfecte. Monopolul alege o
anumită corelaţie, optimă, între ofertă şi preţ, aşa încât să-şi adjudece un profit mai mare
decât profitul obişnuit.
• Fixarea ofertei şi a preţului de către monopol nu este totuşi o operaţiune arbitrară şi nu
înseamnă încălcarea unor limite de ordin economic, cum sunt: capacitatea de plată a
cumpărătorilor; valoarea echipamentelor din dotare, care impune o anumită dimensiune a
producţiei; conjunctura economică generală (starea de progres, stagnare ori declin a
activităţii economice la scara ţării), care determină modificări periodice ale ofertei şi
preţului. Politica monopolului este elastică, şi nu rigidă. În această elasticitate se include şi
practicarea unor preţuri diferite pentru acelaşi bun vândut pe diverse pieţe (preţuri
7
discriminatorii), adică pe piaţa internă şi pe piaţa internaţională.
 De ce există monopolurile ?

Monopolurile există datorită barierelor de intrare pe piaţă, care pot fi determinate de:
• Guvern - atunci când statul acordă facilităţi unei singure firme în ceea ce priveşte
dreptul de a produce un anumit bun (monopol legal);
• Costul ridicat de producţie - datorită acestui cost ridicat firmele nu pot intra pe piaţă,
ca de exemplu: transportul feroviar (monopol natural);
• Inovaţii - atunci când o singură firmă deţine o anumită inovaţie fiind singura capabilă
să producă un anumit bun (monopol inovaţional).

Diferenţa fundamentală între monopol şi o firmă care acţionează pe o piaţă cu

concurenţă perfectă, constă în faptul că:
• monopolul poate influenţa preţul pe piaţă;
• nu există diferenţă între cererea către firmă şi cererea către piaţă.
8
 Formarea preţului în cazul monopolului

• O firmă care deţine monopolul pe piaţă pe care acţionează poate stabili fie preţul pe
piaţă, fie cantitatea care poate fi achiziţionată de consumatori.

• Preţul nu mai este fixat în afara firmei, ca în concurenţă perfectă, ci de firmă şi este o
variabilă care descreşte odată cu cantitatea produsă (curba cererii este descrescătoare), iar
cantitatea care va fi cumpărată la acest preţ este stabilită de consumatori.

• Există însă posibilitatea ca firma să stabilească cantitatea care poate fi cumpărată de pe

piaţă iar consumatorii decid preţul pe care îl vor plăti pentru această cantitate. Cea mai
cunoscută accepţiune cu privire la modul de stabilire a preţului este cea din întâi, adică
preţul este stabilit de firmă, însă cea de a două s-a dovedit a fi mai interesantă din punct
de vedere analitic.

• Profitul monopolului este maxim, atunci cand Vmg = Cmg.

9
Costurile totale, veniturile totale și profitul în condiții de monopol

• Curba cererii exprima

cantitatea totala pe care
cumparatorii o solicita
corespunzator fiecarui pret si
arata cantitatea de produse pe
care firma - monopol este
capabila sa le vanda pe piata
respectiva;
• Cantitatea pe care o poate vinde
monopolistul nu este
independenta de pretul la care
se vand produsele;
• Monopolistul poate alege orice
combinatie cantitate-pret ce
apartine curbei cererii;
10
Grafic, optimul monopolului eficient se reprezintă astfel:

Producţia optimă şi profitul maxim

apar, deci, când:

Vmg = Cmg (venit marginal=cost

marginal)

P > Vmg (preţul>venitul marginal)

P > CM minim. (preţul> costul

mediu minim)

11
 Relația venit marginal – preț

• Vmg = VTQ′ = (P Q)’

dP dQ P Q dP
• Vmg = Q+ P = x x xQ+P
dQ dQ Q P dQ
dP Q
• Vmg = - P ( x )+ P
dQ P
dQ P
• dar Ecp = x
dP Q
1
→ Vmg= P – P x
Ecp
1
→ Vmg= P (1 - ) → în conditii de monopol Vmg< P!!!
Ecp

12
 Echilibrul pe o piață de monopol

• Monopolistul
reprezintă întreaga
ofertă de pe piață și
controlează complet
vânzarea bunului în
cauză.
• Maximizarea
profitului are loc
atunci când venitul
marginal egalează
costul marginal.

13
 Echilibrul pe o piață de monopol pe termen scurt si lung
Pe termen scurt
• Firma de monopol alege productia (QM) care corespunde egalitatii Vmg = Cmg, daca:
• la acest nivel veniturile acopera costurile variabile sau pretul este cel putin egal cu costul variabil mediu (P
≥ CVM);
• Daca P < CVM, firma va parasi piata iar pierderile se vor situa la nivelul costurilor fixe.
• Un nivel al productiei inferior lui QM va tenta firma de monopol sa-si mareasca productia,
deoarece profiturile marginale sunt positive.
• Un nivel al productiei superior lui QM va duce la profituri marginale negative (Vmg < Cmg) si
deci reducere de profit.
• Pentru ca costul marginal (Cmg) este intotdeauna pozitiv, firma de monopol fiind interesata de
maximizarea profitului, va produce intotdeauna in acea zona in care venitul marginal este pozitiv,
adica acolo unde cererea este elastica.
Pe termen lung:
• Daca pe termen scurt firma-monopol sufera pierderi, ea va opera pe piata atata timp cat isi poate
acoperi costurile variabile;
• Va parasi piata (ramura de activitate) daca nu va gasi un nivel al productiei la care pot fi
acoperite costurile. 14
 Condiția de maximizare a profitului

• Ne propunem să rescriem condiția de echilibru (Vmg = Cmg) într-o formă mai ușor
aplicabilă.
Vom avea:
• Vmg = Cmg
1
• P 1− = Cmg
𝐸𝑐𝑝
𝐶𝑚𝑔
• P= 1
1−𝐸
𝑐𝑝
Conditii:
• în condiții de monopol: P > Cmg;
• în condițiile unei piețe cu concurență perfecta: P = Cmg.

Cu cât cererea este mai elastică (coeficientul de elasticitate a cererii in functie de pret (Ecp)
ia valori ridicate), cu atât prețul va fi mai apropiat de costul marginal.
Când Ecp ia valori mici, prețul diferă de costul marginal.
15
 Ineficiența alocării resurselor în cazul monopolului

Indicele Lerner:
P − Cmg
L=
P

• Cu cât “L” ia valori mai mari (între 0 și 1), cu atât puterea unui monopolist este mai
mare.

• L poate fi exprimat cu ajutorul elasticității cererii în funcție de preț:

P − Cmg 1
L= =
P 𝐸𝑐𝑝

16
 Puterea de monopol

• Pornind de la relația de maximizare a profitului:

𝐶𝑚𝑔
P= 1
1−
𝐸𝑐𝑝

• Când Ecp ia valori mari (elasticitate ridicată), diferența dintre preț și costul
marginal este mică.
• Când Ecp ia valori mici (elasticitate redusă), diferența dintre preț și costul
marginal este mare.

17
Elasticitatea cererii și puterea de monopol

18
 Costurile existenței monopolului
• Existența monopolului presupune vânzarea unei cantități mai mici la un preț
mai mare comparativ cu piața cu concurență perfectă.

Pierderea netă de
bunăstare

19
 Tehnici monopoliste de stabilire a preturilor (discriminari de preturi)

• Monopolul clasic (nediscriminant) – nu doreste sa-si creasca productia, deoarece pentru a

vinde cantitati suplimentare ar trebui sa reduca pretul.
• Pretul va fi stabilit in limita constrangerilor impuse de elasticitatea cererii fiind o variabila
de decizie, firma poate actiona asupra pretului, nefiind obligata sa practice acelasi pret
pentru toate cantitatile vandute sau pentru toti clienti;
• Daca se observa ca anumiti client sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru o anumita
cantitate decat alti clienti, atunci spunem ca monopolul este stimulat sa opereze o
discriminare prin preturi.
• Discriminarea prin pret apare atunci cand producatorul cere preturi diferite pentru cantitati
din acelasi produs, din anumite motive care nu sunt asociate cu diferentele de costuri.
• Se considera deci discriminatorii diferentele de pret care nu se datoreaza diferentelor de
costuri ci evaluarilor diferite ale cumparatorilor aceluiasi produs.
20
Cu cat o firma-monopol poate practica pe o piata mai multe nivele ale pretului cu atat mai mare este
abilitatea firmei monopol de a creste veniturile si profitul pe seama consumatorilor.
1. Monopolul perfect discriminant (discriminare de rangul I) – atunci cand firma – monopol vinde
fiecare unitate a produsului sau a serviciului in mod distinct si reuseste sa identifice pretul
maxim (pretul de rezerva al consumatorului) pe care un consumator este dispus sa-l plateasca
pentru fiecare cantitate, aceasta putand incasa pentru fiecare cantitate vanduta acel pret
corespunzator de pe curba cererii; In aceasta situatie firma are o libertate de actiune nelimitata,
adica dreptul si posibilitatea de a practica preturi diferite pt. toti clientii. Venitul marginal in
cazul discriminarii perfecte este egal cu pretul platit pentru fiecare cantitate, confundandu-se cu
curba cererii.
2. Discriminarile intre cantitatile consumate (discriminare de rangul II) – este o strategie de
discriminare in care pretul bunului variaza in functie de cantitatea cumparata. Firma-monopol
va acumula o parte din surplusul consumatorilor, rezultat in cazul facturarii la un pret unic,
determinandu-i sa plateasca primele unitati mai scump decat urmatoarele. Firma acorda rabaturi
comerciale marilor consumatori, pretul mediu fiind astfel redus daca clientul cumpara o
cantitate importanta.
21
3. Discriminare de rangul III – cand firma monopol va avea relatii comerciale cu
consumatori care se deosebesc intre ei printr-o caracteristica observabila care poate fi
considerata in relatie cu cererea fata de bunul oferit, fiecare segment de consumatori
reprezentand o piata distincta pentru firma – monopol. In categoria caracteristica
observabila putem include: varsta, profesia, localizarea in spatiu, etc. Cand firma monopol
dispune de informatii suficiente asupra curbelor cererii totale pe fiecare din piete, ea poate
practica preturi diferite pentru fiecare din grupurile de consumatori.
Discriminarea prin pret sporeste profitul firmei – monopol fara sa oblige pe nimeni sa
plateasca mai mult decat este dispus sa plateasca.
Aceasta tehnica de a practica preturi diferentiate poate crea reactii puternice din partea celor
discriminati.
Obiectivul firmei este de a gasi tehnici care sa separe cumparatorii care accepta preturi
ridicate de cei care accepta preturi scazute si de a oferi preturi reduse acelora care altfel n-ar
achizitiona produsul.

22
• Firma – monopol nu va putea actiona asupra costurilor de la un anumit volum al vanzarilor, dar
poate sa repartizeze vanzarile intre diferite piete, astfel incat venitul marginal obtinut pe aceste
piete sa fie la fel.

Profitul firmei – monopol va fi:

Pr (QA, QB) = QA P(QA) + QB P(QB) – CT (QA + QB) = VT (QA) + VT(QB) – CT (QA + QB)
Unde:
VT (QA) – veniturile totale obtinute de la produsul A;
VT(QB) – veniturile totale obtinute de la produsul B.
Firma va incerca sa-si maximizeze profitul prin determinarea exacta a cantitatilor oferite pe fiecare
din aceste piete.
Ca si conditie va fi:
VmgA (QA) = Cmg (QA + QB)
VmgB (QB) = Cmg (QA + QB)
Punctul de optim: Venitul marginal realizat pe ambele piete trebuie sa fie egal cu costul marginal
aferent productiei totale. 23
 Reglementarea monopolurilor naturale
Monopolul natural – apare in industriile unde procesul de productie prezinta ca si caracteristica un randament
crescator oricat de mare ar fi piata.
• Se considera ca d.p.d.v. tehnico-economic modalitatea cea mai buna este de a exista o singura firma pe piata,
in aceasta ramura de activitate.
• Daca firma ar imparti piata cu inca o alta firma care sa dispuna de aceeasi tehnologie, atunci cererea ce li se
adreseaza ar fi mai mica, iar costul mediu al fiecareia ar fi mai ridicat din cauza volumului de productie mai
scazut;
• Astfel prezenta celor doua firme ar fi ineficienta.
• Aceasta situatie apare atunci cand costurile fixe reprezinta o pondere insemnata in total costuri prin comparatie cu costul
variabil
• Exemplu: in cazul producerii de energie hidroelectrica – costul instalatiilor tehnice necesare pentru realizarea unei centrale
este mai mare decat costurile variabile ulterioare de functionare a centralei. In aceasta situatie ponderea considerabila a
costurilor fixe duce la un cost mediu care va fi descrescator, iar pentru modifcarea lui trebuie realizarea unui volum mare de
productie care sa permita cresterea costului variabil mediu si respective diminuarea costului fix mediu pe unitatea de produs.
• Echilibrul care ne arata profitul maxim al unui monopol nereglementat apare atunci cand avem egalitate intre
venitul marginal si costul marginal.
• Chiar daca in aceasta situatie existenta monopolului ar fi benefica societatii, datorita nivelului scazut al
costului mediu, prin obiectivul acestuia (acela de maximizare a profitului) monopolul natural ca orice
monopol determina o pierdere neta pentru societate. 24
 Monopsonul si monopolul bilateral
Monopsonul – apare atunci cand pe piata cererea este reprezentata de un singur cumparator
(o singura forta), iar oferta de un numar mare de producatori.
Aceasta situatie se intalneste pe piata fortei de munca cand intr-o zona avem o singura intreprindere care
angajeaza forta de munca de o anumita calificare (ex. regiuni miniere unde minerii pot fi angajati de o singura
intreprindera miniera);
• Alte situatii: piata laptelui neprelucrat sau a ciupercilor proaspete cand avem o singura intreprindere
care cumpara aceste produse;
• In aceasta situatie monopsonul dominand piata va actiona astfel incat sa-si maximizeze
avantajele:
• Va decide sa achizitioneze cantitatea optima dintr-o marfa (acea cantitate care sa-i permita, prin
prelucrare si/sau vanzare, obtinerea de profit maxim;
• Costul marginal al factorului de productie este costul total (sau variabil) suplimentar datora
achizitionarii unei noi unitati din factorul de productie respectiv.
• Venitul marginal al factorului de productie este venitul total suplimentar datorat achizitionarii unei noi
unitati din factorul de productie;
• Monopsonul mareste cantitatea achizitionata dintr-un factor de productie variabil pana
cand costurile suplimentare sunt mai mici decat veniturile suplimentare datorate folosirii
in productie a unei noi unitati din factorul respectiv.
25
Punctul de optim al monopsonului

• Interesul monopsonistului este de a plati cat mai

putin, pretul este dat de oferta corespunzatoare
cantitatii optime achizitionate, QM.
• Daca cererea ar fi reprezentata de mai multe
firme VmgFP ar reprezenta curba cererii.
• Echilibrul pietei s-ar situa la intersectia curbelor
ofertei si cererii (VmgFP), cantitatea
corespunzatoare fiind QC, iar pretul PC.
• Monopsonistul profita de faptul ca este singurul
cumparator si plateste un pret mai mic PM.
• Diferenta dintre venitul marginal corespunzator
cantitatii optime si pretul de monopson
reprezinta un surplus, exploatarea sau jefuirea
monopsonista (sageata din reprezentarea
grafica).
26
 Piaţa tip monopson
Piaţa tip monopson este opusul pietei monopoliste.
• Ea se caracterizează prin existenţa unui singur cumpărător (pentru o materie primă
oarecare), într-o zonă economică, şi numeroşi vânzători ai bunului fabricat, la scara ţării.
• Putem admite, de pildă, că în câmpia Bărăgan funcţionează o singură fabrică de zahăr, care
prelucrează materia primă cumpărată de la o mulţime de producători mici şi mijlocii.
• Unică fiind în zonă, ca producător şi cumpărător, fabrica poate stabili preţul de achiziţie
pentru sfecla de zahăr sub nivelul celui din piaţa cu concurenţa perfectă.
• Cultivatorii materiei prime sunt obligaţi să accepte acest preţ (deşi fabrici de zahăr
amplasate în alte zone ale ţării ar fi dispuse să plătească mai mult), întrucât diferenţa
pozitivă de preţ nu acoperă cheltuielile suplimentare de transport.
• Ca urmare a preţului redus de cumpărare a materiei prime, fabrica din Bărăgan produce
zahărul la costuri reduse şi realizează profituri mai mari decât cele obişnuite, deşi ea vinde
produsul la un preţ format într-un cadru concurenţial. 27
• Întreprinderea cu poziţie de monopson poate să se aprovizioneze la preţuri avantajoase şi cu forţă
de muncă, dacă în zona ei de activitate lipsesc alte ramuri industriale care să ofere locuri de
muncă. Profiturile obţinute devin, astfel, şi mai mari, căci costul mediu coboară, inclusiv din
cauza minusului de salariu plătit.
• Teoretic, putem considera că fabrica de zahăr din Bărăgan este şi singura din ţară. În acest caz, ea
fixează un preţ de monopol la bunul produs, care, împreună cu costul redus de fabricaţie, asigură
un profit neobişnuit de ridicat. Alternativa aici tratată se poate desemna prin termenii monopson -
monopol.
• Când într-o zonă oarecare funcţionează
• două unităţi cumpărătoare, într-o ramură dată, există duopson,
• dacă funcţionează trei (sau mai multe) există oligopson.
În astfel de situaţii, alături de concurenţa fiinţând pe piaţa de vânzare a produsului fabricat (de mai multe
unităţi) apare şi o concurenţă – limitată – pe pieţele de aprovizionare cu factori de producţie.
• În viaţa economică sunt posibile şi cazuri în care se reunesc monopsonul (sau oligopsonul) cu
monopolul (ori oligopolul), în sfera circulaţiei propriu-zise a mărfurilor (nu într-o formă pură). O
firmă, sau mai multe, cumpără aproape toate bunurile produse, de un fel anume, şi apoi le vinde la
numeroşi clienţi, difuzaţi adesea în întreaga lume.
28
 Monopolul bilateral

Monopol bilateral – atunci cand pe piata atat oferta cat si cererea este reprezentata de cate o
intreprindere (sau o forta).

Exemplu: daca oferta de pe piata muncii este data de catre o singura intreprindere care
angajeaza o anumita calificare, fiind singurul angajator si oferta este monopolizata de un
sindicat, spunem ca avem monopol bilateral.

• Din punct de vedere al vanzatorului optimul este in punctul in care costul marginal (cmg)
este egal cu venitul marginal (Vmg).
• Pentru determinarea venitului marginal avem curba cererii care in conditiile unei
concurente perfecte curba cererii cu care se confrunta vanzatorul ar fi Vmgcumparator

29
Monopolul bilateral
• Din punct de vedere al cumparatorului optimul este
in punctul in care costul marginal al factorului de
productie este egal cu venitul marginal al prod-
factorului;
• Pentru calcularea costului marginal ne folosim de
curba ofertei, dar pentru ca exista un singur
producator nu exista o curba a ofertei; Daca ar fi
mai multi producatori curba ofertei ar coincide cu
curba costului marginal.
• Cantitatea optima este in punctul in care
Cmgcumparator = Vmgcumparator
• Din analiza graficului se observa ca societatea
doreste sa vanda 60 unitati la pretul de 80 u.m., iar
cumparatorul vrea sa cumpere 75 unitati la pretul
de 45.
• Partea hasurata ne arata intervalul de negociere a
fiecarei parti;
• Rezultatul final depinde de forta de piata a
participantilor, de abilitatile de negociere a fiecarei
parti. 30
 Piaţa duopolistă
• Piaţa duopolistă se caracterizează prin prezenţa într-o ramură a două întreprinderi mari;
ele pot fi de aceeaşi talie ori inegale şi pot produce (indiferent de talie) bunuri omogene
ori neomogene. Aceste întreprinderi furnizează întreaga producţie a ramurii, iar numărul
cumpărătorilor este foarte mare.
• Întreprinderile duopoliste iau decizii referitoare atât la cantitatea de bunuri produsă, cât şi
la preţ. Concomitent, fiecare întreprindere reacţionează la deciziile celeilalte, pentru că
încercarea unităţii A, de exemplu, de a modifica preţul şi volumul producţiei, afectează
inevitabil interesele unităţii B, segmentul de piaţă pe care ea îl deţine, cifra de afaceri şi
profitul. Cauza reacţiilor reciproce rezidă în procentul ridicat pe care o întreprindere îl
deţine în oferta totală a pieţei.
• Teoretic, există trei cazuri ale reacţiilor sau comportamentului firmelor:
• ambele firme sunt agresive;
• una din firme este agresivă, iar cealaltă pacifistă;
• ambele firme sunt pacifiste.
31
 Ambele firme sunt agresive
• Considerăm că firmele produc bunuri de calitate egală. Ambele firme fiind agresive, fiecare vrea
să domine, să câştige un supliment de piaţă în dauna celeilalte, uzând de două arme: reducerea
preţului şi creşterea ofertei. Dacă întreprinderea A reduce preţul, ea câştigă clienţi, în dauna
întreprinderii B. Aceasta din urmă procedează la fel, pentru a-şi redobândi poziţiile pierdute.
Înclinaţia spre dominaţie determină întreprinderea A să recurgă la o nouă reducere de preţ, la care
răspunde iarăşi cu aceeaşi monedă întreprinderea B.
• După reacţii repetate, întreprinderea mai puţin eficace poate ajunge în situaţia în care costul său de
fabricaţie este mai mare decât preţul de vânzare. Ea începe să înregistreze pierderi, apărând astfel
perspectiva falimentului, a absorbţiei sale de către cealaltă unitate etc.
• Întrucât reducerea preţului este deosebit de distructivă şi păgubitoare, se apelează, de regulă, la
creşterea ofertei în vederea lărgirii pieţei. Această creştere, practicată repetat de cei doi agenţi
economici agresivi, conduce inevitabil la suprasaturarea pieţei cu mărfuri, la scăderea preţului şi
în final la pierderi, cel puţin pentru una din întreprinderi. Perspectiva falimentului, a absorbţiei ori
a unirii de „bună voie” a rivalilor nu este exclusă nici atunci când se „mânuieşte” oferta. Efectul
se produce, însă, într-un interval de timp mai îndelungat, deoarece oferta nu se poate modifica tot
atât de frecvent şi drastic precum se modifică preţul. Indiferent dacă se procedează la reducerea
preţului ori la creşterea ofertei, în ipoteza agresivităţii ambelor întreprinderi, piaţa şi producătorii
32
se află în dezechilibru.
 Una din firme este agresivă, iar cealaltă pacifistă

• În această ipoteză apare relaţia specifică dintre un dominant şi un dominat. Dacă se

renunţă la războiul preţurilor, când unitatea agresivă sporeşte producţia, cea pacifistă
acceptă de „bunăvoie” să o reducă. Presupunând cererea constantă, pentru un anume
interval de timp, piaţa va fi în echilibru, căci oferta nu se modifică, iar cererea câştigată
de unul dintre parteneri egalează cererea pierdută de celălalt.
• Echilibrul pieţei este dublat, însă, de o distribuire inegală a masei profitului, realizat la
scara ramurii. Întreprinderea agresivă îşi maximizează profitul şi înregistrează sporuri
de profit, în vreme ce întreprinderea pacifistă obţine un profit sub cel obişnuit şi în
scădere. În plus, înaintarea agresivului şi retragerea pacifistului pot provoca, într-un
moment anume, reducerea producţiei firmei secunde sub nivelul care asigură profit.
• În final, absorbţia sau falimentul nu sunt excluse nici în ipoteza aici tratată.
33
 Ambele firme sunt pacifiste

• Întrucât tendinţa de a domina nu se manifestă la nici un partener, putem admite că

fiecare întreprindere (renunţând la arma preţului) începe prin a-şi stabili producţia la un
nivel care îi asigură maximizarea profitului, fără a ţine seama de ceea ce face cealaltă.
• În acest caz, piaţa poate evidenţia că s-au produs mai puţine sau mai multe mărfuri decât
se cereau. Dacă s-au produs mai puţine, cele două întreprinderi vor spori treptat
producţia, până când piaţa se echilibrează, oferta devenind egală cu cererea. Dacă s-au
produs mai multe mărfuri decât se cereau, întreprinderile vor scădea treptat producţia,
până când apare echilibrul pieţei. În ipoteza a treia, echilibrul pieţei nu este permanent,
dar există tendinţa de mişcare către realizarea lui, prin comportamentul ambelor unităţi.
• Acest comportament pacifist şi cooperant pare a fi mai eficace economic şi social decât
comportamentul specific primelor două ipoteze.

34
Va multumesc pentru atentie!

35