Economie - Curs 10

TEORIA COSTURILOR. PROFITUL

- Continutul economic al costului de productie;

- Tipologia si marimea costurilor;
- Relatiile dintre costurile inregistrate pe termen scurt;
- Evolutia costurilor pe termen lung;
- Conceptul de profit. Teorii explicative.
- Masa și rata profitului. Forme și funcții
- Pragul de rentabilitate și pragul de închidere

1
 Conținutul economic al costului de producție

Costul de producţie constituie un criteriu esenţial în fundamentarea deciziilor

întreprinzătorilor privind asimilarea în fabricaţie a noilor produse.

Consumul de:
• forţă de muncă – cantitativ (număr lucrători, timp de muncă) şi valoric (cheltuieli
salariale)
• capital fix – uzură şi valoric (amortizare)
• capital circulant – cantitativ (consumuri specifice) şi valoric (preţ)
• natură – cantitativ şi valoric,
• informaţii – valoric (preţ).

2
• De fiecare dată când alegem să producem un bun sau un serviciu renunţăm la alte utilizări pe care le-am
putea da resurselor consumate. De aceea, costul oricărei resurse productive într-o anumită utilizare este
maximul pe care aceasta resursă l-ar putea produce într-o utilizare alternativă.

• Firmele folosesc o varietate de factori pentru a produce. Unii din aceşti factori, cum ar fi: cantitatea de
materie primă, energia şi cantitatea de muncă folosită pot fi ajustaţi imediat pentru a creşte sau scădea
volumul producţiei.

• In economia de piaţă, întreprinzătorul producător poate utiliza resurse proprii pentru care nu face
cheltuieli către terţe persoane si resurse externe.

• Costul de producţie constituie un indicator esenţial pentru stabilirea preţului cerut de vânzător în procesul
de negociere a mărfii cu agenţii economici cumpărători.

• Costul de producţie este şi un indicator de referinţă al nivelului eficienţei economice. Urmărirea nivelului
real al cheltuielilor de producţie oferă agenţilor economici posibilitatea să cunoască volumul factorilor de
producţie consumaţi şi eficienţa acestor consumuri, comparativ cu normele de cheltuieli prevăzute sau cu
nivelul consumurilor realizate de către firmele concurente.
3
 Tipologia și mărimea costurilor

Costul de producție - expresia monetară (bănească) a consumului total de prod-

factori;
Cost economic = costuri explicite + implicite

• Costul contabil (explicit) - cheltuieli efective pentru procurarea factorilor de

producţie folosiţi la realizarea bunurilor economice (costul propriu-zis al
producţiei).
• Costul economic (explicit + implicit/de oportunitate) – include, pe lângă costul
contabil și echivalentul monetar al consumului din anumiţi factori de producţie
folosiţi cu titlu gratuit.

4
 Exemplu
• O întreprindere își are sediul într-o clădire pentru care nu plătește nici o chirie.
• Costurile privind folosirea spațiului sunt nule?

Costuri nerecuperabile (engl. sunk costs)

• cheltuieli care au fost realizate, dar care nu se mai pot recupera;
• ele nu trebuie să influențeze deciziile întreprinderii;

Exemple:
• O persoană cumpără un bilet la cinema. Ulterior află că filmul nu este atât de
interesant. Ar trebui sau nu ca persoana în cauză să urmărească filmul?
• O întreprindere plătește 500.000 € pentru opțiunea de-a putea achiziționa o clădire.
Prețul respectivei clădiri este 5 mil. €. Între timp, întreprinderea găsește o altă clădire
la un preț de 5,25 mil. €. Care clădire ar trebui achiziționată?
5
 Clasificarea costurilor

• Costuri totale (globale) - exprimă, în formă bănească, consumurile totale de factori

de producţie realizate pentru obţinerea unui volum dat al producţiei
• Costuri unitare – raportul dintre costul total si cantitatea realizata dintr-un produs.
• Costuri medii – media aritmetica dintre costurile totale inregistrate in mai multe
perioade pentru un anumit produs;
• Costuri marginale - creşterea în costul total datorată creşterii producţiei cu o
unitate ;
• Costuri pe termen scurt: fixe şi variabile;
• Costuri pe termen lung: variabile.

6
 Costurile fixe și variabile

Producția totală depinde atât de factorii de producție ficși, cât și de cei variabili.
• Costurile totale = costuri fixe + costuri variabile
• Costurile totale = costuri de producție (CP) + costuri de distribuție (CD)
• Costurile totale = costuri materiale (CM) + costuri salariale (CS)

Costurile fixe - nu se modifică odată cu producția, adică sunt independente de nivelul producției.
Exemplu: combustibilii pentru încălzitul halelor şi birourilor, costurile cu iluminatul, chiriile,
salariile indirecte, dobânzile

Costurile variabile - depind de nivelul producției și se modifică în același sens cu el.

Exemplu: materii prime şi materiale de bază şi auxiliare, semifabricate, combustibili pentru
producţie, energie pentru producţie, apă tehnologică, salarii directe etc.
7
 Costurile medii și marginale

• Costurile medii – costuri pe unitatea de produs (fixe medii, variabile medii, totale medii):
𝐶𝑇 𝐶𝐹+𝐶𝑉
CM = = = CFM + CVM
𝑄 𝑄

• Costul mediu fix (CMF) reprezintă costul fix pe unitate de produs.

𝐶𝐹
CFM =
𝑄

• Costul mediu variabil (CMV) reprezinta costul variabil pe unitate de produs.

𝐶𝑉
CVM =
𝑄

• Costul marginal – sporul de cost determinat de creșterea consumului de factori de

producție pentru a suplimenta producția cu o unitate:
Δ𝐶𝑇 𝐶𝑇1 − 𝐶𝑇0 𝐶𝐹1 +𝐶𝑉1 − 𝐶𝐹0 + 𝐶𝑉0 Δ𝐶𝑉
Cmg = = = =
Δ𝑄 𝑄1 − 𝑄0 𝑄1 − 𝑄0 Δ𝑄
8
Exemplu: O societate comerciala inregistreaza urmatoarele costuri pentru productia unui singur produs in
cantitati diferite.
Costuri Costuri Costuri
Costuri fixe Costuri variabile Costuri totale Costuri marginale fixe variabile totale
Productia medii medii medii
Q CF CV CT Cmg CFM CVM CTM
Q1 811.00 122,588.16 171,007.46 293,595.62
Q2 900.00 122,588.16 188,100.00 310,688.16 17,092.54 143.29 209.88 353.18
Q3 1,100.00 122,588.16 228,800.00 351,388.16 40,700.00 122.59 208.45 331.04
Q4 1,300.00 122,588.16 269,100.00 391,688.16 40,300.00 102.16 207.46 309.62
Q5 1,550.00 122,588.16 322,400.00 444,988.16 53,300.00 86.03 207.54 293.57
Q6 1,700.00 122,588.16 348,500.00 471,088.16 26,100.00 75.44 206.43 281.87
Q7 1,900.00 122,588.16 387,600.00 510,188.16 39,100.00 68.10 204.47 272.58
Q8 2,100.00 122,588.16 426,300.00 548,888.16 38,700.00 61.29 203.48 264.77
Q9 2,300.00 122,588.16 464,600.00 587,188.16 38,300.00 55.72 202.48 258.20
Q10 2,500.00 122,588.16 502,500.00 625,088.16 37,900.00 51.08 201.48 252.56
Q11 2,800.00 122,588.16 560,000.00 682,588.16 57,500.00 46.26 200.47 246.73
Q12 3,024.00 122,588.16 601,776.00 724,364.16 41,776.00 42.10 199.48 241.58

9
 Evolutia costurilor fixe unitare si totale
160

140
Cheltuieli fixe unitare

120

100

80

60

40

20

0
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10 Q11 Q12
Cantitatea
140,000.00

120,000.00

Cheltuieli fixe totale

100,000.00

80,000.00

60,000.00

40,000.00

20,000.00

0.00
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10 Q11 Q12
Cantitatea 10
 Evolutia costurilor variabile unitare si totale
212.00

210.00
Cheltuieli variabile unitare

208.00

206.00

204.00

202.00

200.00

198.00

196.00
700,000.00
194.00

Cheltuieli variabile totale

600,000.00
192.00
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10 Q11 Q12
500,000.00
Cantitatea
400,000.00

300,000.00

200,000.00

100,000.00

0.00
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10 Q11 Q12
Cantitatea

11
 Evolutia costurilor totale unitare si totale

400.00
Cheltuieli totale unitare

350.00

300.00

250.00

200.00

150.00

100.00

50.00
800,000.00
0.00 700,000.00
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10 Q11 Q12
Cantitatea

Cheltuieli totale
600,000.00

500,000.00

400,000.00

300,000.00

200,000.00

100,000.00

0.00
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Q6 Q7 Q8 Q9 Q10 Q11 Q12
Cantitatea

12
 Relațiile dintre costurile înregistrate pe termen scurt

• Pe termen scurt, costurile fixe rămân nemodificate în raport cu producția;

• Costurile variabile se modifică în raport cu producția;
creșterea output-ului => mai multă forță de muncă => costuri mai mari cu forța de
muncă
Δ𝐶𝑇 Δ𝐶𝑉 𝐶𝑉1 −𝐶𝑉0 𝑃𝐿 𝐿1 −𝑃𝐿 𝐿0 𝑃𝐿 Δ𝐿 1
𝐶𝑚𝑔 = = = = = = 𝑃𝐿 Δ𝑄
Δ𝑄 Δ𝑄 𝑄1 −𝑄0 𝑄1 −𝑄0 Δ𝑄
Δ𝐿

𝑃𝐿
Rezulta: Cmg =
𝑊𝑚𝑔𝐿

• O productivitate marginală scăzută duce la costuri marginale ridicate și invers.

13
Prin urmare:
• Costurile marginale scad mai întâi datorită randamentelor marginale crescătoare
(pentru o producție aflată între 0 și 4 unități)
• Ulterior, costurile marginale cresc, din cauza randamentelor marginale
descrescătoare (pentru o producție între 5 și 11 unități).
• Costurile fixe medii descresc continuu cu nivelul producţiei, reflectând faptul că
acelaşi cost fix este „împărţit” la din ce în ce mai multe unităţi de produs.
• Punctul de minim al costului mediu total se numeşte mărimea optimă pe termen
scurt a firmei.
• Curba costului marginal va intersecta curbele costurilor medii totale şi medii
variabile în punctele de minim ale acestora.

14
Cunoscand urmatoarele valori ale productiei, costurile fixe si viariabile, s-au determinat costurile totale,
marginale si medii.

Productia Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri Costuri

(Q) fixe variabile totale marginale fixe medii varibile medii totale medii
(CF) (CV) (CT) (Cmg) (CFM) (CVM) (CTM)

0 50 0 50 - - - -
1 50 50 100 50 50.0 50.0 100.0
2 50 78 128 28 25.0 39.0 64.0
3 50 98 148 20 16.7 32.7 49.3
4 50 112 162 14 12.5 28.0 40.5
5 50 130 180 18 10.0 26.0 36.0
6 50 150 200 20 8.3 25.0 33.3
7 50 175 225 25 7.1 25.0 32.1
8 50 204 254 29 6.3 25.5 31.8
9 50 242 292 38 5.6 26.9 32.4
10 50 300 350 58 5.0 30.0 35.0
11 50 385 435 85 4.5 35.0 39.5
15
Reprezentare grafica costuri fixe, variabile si totale

- Costurile fixe se mentin

constante indiferent de
cantitatea produsa.
- Costurile variabile cresc fiind
influentate de cresterea de
cantitate.
- Costurile totale se obtin prin
insumarea costurilor fixe si
variabile.

16
Reprezentare grafica costuri marginale si medii
- Costurile fixe medii descresc
continuu cu nivelul
producţiei, reflectând faptul
că acelaşi cost fix este
„împărţit” la din ce în ce mai
multe unităţi de produs.
- Costurile variabile medii
descresc pana intr-un anumit
moment dupa care incep sa
creasca.
- Costurile medii totale,
costurile medii variabile şi
cele marginale descresc şi
apoi cresc (au o forma de U).
- Costul marginal scade şi
creşte mai repede decât scad
şi cresc costurile medii
variabile şi totale.
17
 Evoluția costurilor medii și marginale

Costurile unitare:
• CFM scad continuu;
• Când Cmg < CVM sau
Cmg < CTM, costurile
medii se reduc ;
• Când Cmg > CVM sau
Cmg > CTM, costurile
medii cresc.

18
 Evoluția costurilor medii și marginale

Costurile unitare:
• Cmg = CVM și Cmg =
CTM în punctele de
minim ale costurilor
medii.
• Prag rentabilitate: P =
CTM min
• Prag faliment:
(inchidere) P = CVM
min

19
 Evoluția costurilor pe termen lung
• Dacă pe termen scurt întreprinzătorii pot mări producţia numai în limita
capacităţilor de producţie existente, pe termen lung constrângerile legate de
factorii ficşi dispar.
• Creşterea sau scăderea, pe termen lung, a capacităţii de producţie a firmelor poartă
denumirea de modificare a scarei de producţie. O schimbare în scara de
producţie poate afecta în mod diferit costul mediu pe termen lung, în funcţie de
tehnologia de producţie. Firmele pot avea trei tipuri de randamente de scară.
Costurile medii pe termen lung
• Randamente constante de scară: costurile medii sunt constante
• Randamente crescătoare de scară: costurile medii se reduc.
• Randamente descrescătoare de scară: costurile medii cresc.
20
 Relaţia dintre costurile pe termen scurt şi costurile pe termen lung

Funcţia costurilor medii işi atinge minimul când prima derivată devine
zero. Deci:
Q  CT / Q  CT  1 CT
CM / Q   (CT / Q) / Q  0   0  Q  Cm  CT  0  Cm   CM
2 Q
Q

Deoarece firmele sunt mai flexibile pe termen lung, ele pot produce la costuri medii
mai scăzute decât cele pe termen scurt. De aceea, curba costului mediu pe termen lung
este reprezentată grafic ca o curbă înfăşurătoare a curbelor costurilor medii pe termen
scurt (i se mai spune şi curba-plic).

21
Relația dintre costurile pe termen scurt și cele pe termen lung

Pe termen lung, firmele îşi

pot alege pe ce curbă a
costurilor medii pe termen
scurt să se situeze, adică pot
alege o anumită dimensiune
a firmei care să le
minimizeze costurile
producerii unui anumit nivel
de producţie. Punctele de
tangenţă dintre curbele
costurilor medii pe termen
scurt şi costul mediu pe
termen lung reprezintă costul
minim asociat acelui nivel de
producţie.

22
 Economii de scară
Economii de scară: Δ% CT < Δ% Q

• Atunci când costul mediu pe termen lung scade o dată cu creşterea nivelului producţiei firma
beneficiază de economii de scară sau de economii interne de scară. Atributul de intern are menirea
de a atrage atenţia că astfel de economii se obţin numai la nivelul întreprinderii (în cadrul acesteia), nu
şi la cel de ramură sau de economie naţională. Aceste economii de scară pot fi cu caracter tehnic sau
cu caracter financiar.
• Avantaje tehnice ale fabricării pe scară mare pot fi diverse:

• mai bună specializare a sarcinilor în cadrul întreprinderii şi din folosirea utilajelor moderne din dotarea
tehnică. O întreprindere cu capacitate de producţie mare poate beneficia de lucrători specializaţi în executarea
aceloraşi produse, operaţii etc. Timpul lor de muncă este astfel mai bine valorificat comparativ cu o
întreprindere de dimensiuni mici, obţinând astfel o creştere a productivităţii muncii.

• Avantaje financiare ale fabricării pe scară mare pot fi diverse:

• datorate obţinerii, din partea furnizorilor, a unor reduceri de preţuri, bonificaţii pentru comenzi importante
ş.a. Similar, de la bănci o astfel de firmă poate beneficia de condiţii de credit şi de finanţare mai avantajoase.
• Atunci când costul mediu pe termen lung nu se modifică o dată cu nivelul producţiei, firma are randamente de
scară constante. 23
 Dezeconomii de scară
Dezeconomii de scară: Δ% CT > Δ% Q
Dezeconomiile de scară - pot să aibă loc o creştere a costului mediu pe termen lung o
dată cu creşterea nivelului producţiei. Dezeconomiile de scară sunt generate de
probleme de coordonare ce apar în cadrul organizatiilor foarte mari, cum ar fi:
• dificultăţi manageriale, care se amplifică după ce dimensiunile întreprinderii depăşesc
anumite limite (când canalele de transmitere a informaţiilor se complică foarte mult,
deciziile fundamentându-se tot mai greu, transmiterea lor presupunând un timp
îndelungat etc.);
• gestiunea stocurilor devine, de asemenea, foarte costisitoare dacă dimensiunile
producţiei sunt foarte mari;
• adaptările producţiei la schimbările pieţei se realizează tot mai greu.
Punctul de minim al curbei costului mediu pe termen lung reprezintă dimensiunea
optimă a întreprinderii.
24
 Analiza pragului de rentabilitate şi a gradului de senzitivitate

Pragul de rentabilitate este acel nivel al producţiei pentru care profitul realizat este zero. Să
considerăm următorul grafic simplificat (VT = venit total, CT = cost total, CFT = cost fix
total, CVT = cost variabil total):
P

VT

CT

CVT

CFT

25
Profitul este zero în punctul unde venitul total este egal cu costul total:

Profit = 0 = VT – CT = VT – CFT – CVT = P x Q – CFT – Q x CVM

Deci:
Q(P – CVM) = CFT
Rezultă că nivelul pragului de rentabilitate este:
𝐶𝐹𝑇
𝑄𝑟 =
𝑃 −𝐶𝑉𝑀

Dacă firma care şi-a calculat acest prag de rentabilitate reuşeşte să producă o cantitate
mai mare decât Qr , atunci ea va obţine un profit pozitiv. Dacă însă nu va reuşi să ajungă
cu producţia la pragul de rentabilitate, atunci firma va înregistra pierderi.

26
Concluzii:
• O creştere a costului mediu variabil va determina o creştere a pantei dreptei costului total şi,
în consecinţă, o creştere a nivelului pragului de rentabilitate.
• O creştere a costului fix va determina o deplasare paralelă, în sus, a dreptei costului total şi,
în acest fel, nivelul pragului de rentabilitate va creşte.
Consecinţa: O firmă cu costuri fixe mari şi costuri variabile scăzute va avea un prag de
rentabilitate mai ridicat decât una cu costuri fixe mici şi costuri variabile mari.
In activitatea practica intalnim:
• firmele cu costuri fixe mari utilizează mai mult capital din punctul de vedere al factorilor de
producţie (sunt capital-intensive);
• firmele cu costuri variabile mai mari utilizează mai multă muncă (sunt mai intensive în
factorul muncă).
Deci, firmele cu o capital-intensivitate mai mare îşi vor atinge pragul de rentabilitate la valori
mai mari de producţie, ceea ce constituie un dezavantaj.

27
La intrebarea: Este bine ca o firma sa investeasca în achiziţionarea de capital?

Răspunsul îl dă un alt indicator, şi anume gradul de senzitivitate.

Gradul de senzitivitate - măsoară efectul modificării cantităţilor vândute asupra

profitului firmei.
Formula de calcul - modificarea procentuală a profitului raportată la modificarea
procentuală a cantităţii vândute:
ΔП
ΔП% П0
GS = = ΔQ
ΔQ%
Q0
Dacă, de exemplu, GS = 3, aceasta înseamnă că la o creştere a vânzărilor cu 10%,
profitul firmei va creşte cu 30%.
Dacă vom dezvolta formula de mai sus, vom putea obţine:
Q(P −CVM)
GS =
Q P−CVM −CFT

28
 Concluzii: senzitivitate

• o firmă cu costuri fixe mari şi costuri variabile reduse va avea un grad de senzitivitate
mai mare. Cu alte cuvinte, deşi trebuie să producă o cantitate mare pentru a-şi atinge
pragul de rentabilitate, totuşi, o dată acest prag depăşit, profitul acestei firme va creşte
mai repede decât profitul unei firme cu costuri fixe mici şi costuri variabile mari.
• profitul său va scădea mai repede în perioade de recesiune economică, adică atunci
când, se presupune, cantitatea vândută scade sub pragul de rentabilitate. Şi, în plus,
firma devine neprofitabilă la niveluri mari de producţie.
Concluzionând, nivelul pragului de rentabilitate şi gradul de senzitivitate au o mare
influenţă asupra deciziei unei firme care analizează posibilitatea de a se transforma
dintr-o firmă de tip vechi, care foloseşte multă forţă de muncă, într-una de tip nou,
modernă, automatizată, într-un cuvânt, capital-intensivă.
29
• În unele situatii, o firmă nu îşi poate calcula costul mediu variabil şi nici preţul. Aceasta
se întâmplă, de exemplu, atunci când firma nu produce un singur produs, ci mai multe. În
aceste situaţii, nu mai putem folosi formula de mai sus pentru calculul pragului de
rentabilitate.
• Ceea ce putem face este să calculăm pragul de rentabilitate, dar în termeni valorici, de
venituri. Pentru aceasta, este însă nevoie să acceptăm o ipoteză simplificatoare şi anume
că procentul costului variabil în total venit este constant.
• Dacă, în cazul unei firme multi-produs, procentul costului variabil mediu al fiecăruia în
preţ este diferit, atunci – pentru ca ipoteza formulată să rămână valabilă – trebuie ca
procentul fiecărui produs în total total venituri să fie constant.
Daca notăm:
𝐶𝑉𝑇
a=
𝑉𝑇
Deci, CVT = a x VT dar ştim că VT = CFT + CVT (definiţia pragului de rentabilitate).
Deci, VT = CFT + a x VT. Scoţând venitul total, obţinem nivelul pragului de rentabilitate,
exprimat valoric, în unităţi monetare:
𝐶𝐹𝑇
VT =
1−𝑎 30
 Conceptul de profit. Teorii explicative
• excedentul veniturilor totale peste nivelul costurilor de producţie.
• formă de venit obţinută în urma folosirii factorului capital în cadrul activităţii economice (în sens
restrâns) sau rezultat de ansamblu al acestei activităţi (în sens larg).

Teorii ale profitului

• remuneraţia factorului capital (dobândă);
• recompensă pentru investire;
• retribuirea întreprinzătorului;
• beneficiul organizării şi conducerii (combinarea) unei activităţii economice utile şi eficiente;
• recompensă pentru inovaţie;
• primă pentru asumarea riscurilor de către întreprinzător;
• rezultatul unor dezechilibre pe piaţă sau conjuncturi favorabile producătorului (ofertantului);
• efect al concurenţei imperfecte. 31
 Funcţiile profitului
• stimulează progresul tehnic;
• stimulează asumarea riscului de către întreprinzători;
• stimulează creşterea eficienţei;
• asigură resurse pentru dezvoltare.
Masa profitului
Determinarea condiției de maximizare a profitului:
• Masa profitului (Pr) = Venituri totale – Costuri totale
• Venitul total (VT) = P∙Q
• Venitul marginal – venitul suplimentar determinat de creșterea vânzărilor cu o unitate:
Vmg = ΔVT/ΔQ
• Costuri totale (CT) = CTM∙Q
• Rezultă:
Pr =VT –CT
sau
Pr = P -CTM
32
 Rata profitului
• la capitalul investit: arată profitul obţinut în urma investirii a 100 u.m. în activitatea
respectivă.
𝑅𝑃𝑟(𝐾𝑝𝑝.) = (𝑃𝑟 /𝐾𝑝𝑝.) x 100

• la cifra de afaceri: arată profitul obţinut la 100 u.m. cifră de afaceri (venit total) realizată
în activitatea respectivă.
𝑅𝑃𝑟(𝑉𝑇) = (𝑃𝑟/ 𝑉𝑇) x 100

• la costuri (rata rentabilității): Arată profitul obţinut în urma cheltuirii productive a 100
u.m.
𝑅𝑃𝑟(𝐶𝑇) = (𝑃𝑟 /𝐶𝑇) x 100
33
 Forme ale profitului
• profitul brut (înainte de impozitare): Prb
• profitul net (după impozitare):
Prn = Prb - IPr
Profit normal (obişnuit)
• minimul de câştig considerat satisfăcător pentru ca întreprinzătorii să-şi investească
capitalul într-o anumită ramură, regiune, economie. Este însuşit în general de către toţi
agenţii economici.

VENITUL FIRMEI
COST ECONOMIC TOTAL PROFIT ECONOMIC TOTAL
EXPLICIT IMPLICIT
COST CONTABIL PROFIT NORMAL
PROFIT TOTAL
34
 Profit suplimentar

• câştig (de regulă cu caracter temporar) peste cel obişnuit realizat de către agenţii
economici cei mai eficienţi (peste media ramurii). Stimulent pentru preocuparea
permanentă de reducere a costurilor şi introducerea de noi produse şi tehnologii.

Profit nelegitim (necuvenit)

• câştig rezultat în urma nerespectării cadrului legislativ, al regulilor concurenţiale şi/sau
al controlului pieţei.

35
 Pragul de rentabilitate și pragul de închidere

• Pragul de rentabilitate = nivelul prețului și al producției începând cu care firma obține

profit;

• Pragul de închidere (de faliment) = nivelul prețului și al producție sub care firma este
obligată să își înceteze activitatea

• Exemplul următor se referă la un întreprinzător aflat pe o piața cu concurență perfectă,

P – dat.

36
Producția Costurile Costurile Veniturile Venitul Profitul
(Q) totale marginale totale marginal (Pr)
(CT) (Cmg) (VT) (Vmg) = VT – CT
=ΔCT/ΔQ =P∙Q =ΔVT/ΔQ
0 50 - 0 38 -50
1 100 50 38 38 -62
2 128 28 76 38 -52
3 148 20 114 38 -34
4 162 14 152 38 -10
5 180 18 190 38 10
6 200 20 228 38 28
7 225 25 266 38 41
8 254 29 304 38 50
9 292 38 342 38 50
10 350 58 380 38 30
11 435 85 418 38 -17
37
38
 Maximizarea profitului

• Comparăm:
VT(Q) cu CT(Q)
• Nivelul producției: [0; Q0):

o CT(Q)> VT(Q), pierderi

o Vmg > Cmg, indică

posibilitatea obținerii de
profit prin creșterea
producției.

39
 Maximizarea profitului

Comparăm: Q = 0

VT(Q) cu CT(Q)

De ce este profitul negativ,

atunci când nu se produce nimic?

40
 Maximizarea profitului

Comparăm:
VT(Q) cu CT(Q)

Nivelul producției: (Q0; Q*)

• VT(Q)> CT(Q)

• Vmg > Cmg indică

posibilitatea obținerii de profit
prin creșterea producției.

• Masa profitului crește.

41
 Maximizarea profitului

Comparăm:
VT(Q) cu CT(Q)

Nivelul producției: Q = Q*
• VT(Q) > CT(Q)
• Vmg = Cmg

• Are loc maximizarea profitului.

Pr(Q)=VT(Q) -CT(Q)

[Pr(Q)]′𝑄 = [VT (Q)]′𝑄 - [CT (Q)]′𝑄

→ Vmg = Cmg
42
 Maximizarea profitului

Comparăm:
VT(Q) cu CT(Q)

Nivelul producției peste Q*:

• VT(Q)> CT(Q)
• Cmg > Vmg
• Profitul scade.

43
 Maximizarea profitului

Concluzionând:

!!!Profitul va fi
maxim, atunci când:

Cmg = Vmg!!!

44
45
46
47
 Rezumat

• Profitul va fi maxim, când:

Cmg = Vmg.
• Atunci când P > CTMmin, întreprinderea înregistrează profit.

• Atunci când CVMmin < P < CTMmin, în ciuda înregistrării unor pierderi,
întreprinderea trebuie să producă mai departe.

• Când P < CVMmin < CTMmin, întreprinderea își va înceta activitatea.

48
Va multumesc pentru atentie!

49