Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concepţiile referitoare la cost, au evoluat de-a lungul timpului. Gh. Popescu apreciază că Adam Smith
punea “semnul egalităţii între valoare şi costul producţiei, incluzând profitul şi renta între elementele
costului”.
Costul era identificat cu preţul natural (real) al bunului. “Acest preţ natural corespunde în realitate în
accepţiunea sa, costului de producţie”. “Marfa este în acest caz vândută exact cu cât valorează sau cu
cât l-a costat în realitate pe acela care o aduce pe piaţă”. “După opinia sa, preţul real al fiecărui bun,
ceea ce îl costă realmente pe persona care are nevoie să-l achiziţioneze este echivalentul grijii şi al
pretenţiei care i-au trebuit pentru a-l achiziţiona”. [3][4].
Costul de producţie reprezintă ansamblul cheltuielilor necesare pentru realizarea mărfurilor, produselor
sau serviciilor. Coosturile pun în evidență relația de aprovizionare - producţie - desfacere.
Pentru a putea stabilii si calcula corespunzător costurile trebuie ca să știm modul de desfăşurare
producţiei. Desfăşurare producţiei presupune atât cunoașterea acestuia în spațiu și în timp. Cunoașterea
în timp presupune stabilirea perioadelor de gestiune.
Cunoaștere in spațiu a producției presupune delimitarea și cunoașterea spațiului care “produce” costuri,
cum ar fii locuri de producție, secții de producți, departamente de aprovizionare, desfacere și
administrative etc. Totodată costul de producţie se regăsește în stabilirea mărimii preţurilor sau al
alegerii politicii de preţ [1].
Costul de producţie care reprezintă expresia bănească a factorilor de producţie necesari realizării unui
volum de produse/servicii. Costul de producţie, are legătură cu evoluţia nivelului producţiei, care este
considerat o funcţie a volumului fizic al producţiei, astfel:
C = f(Q) (1)
unde:
funcţia de cunoaştere-măsurare
funcţia de optimizare
funcţia de producţie
funcţia de personal
funcţia de control-reglare
funcţia financiar-contabilă
funcţia de cercetare-dezvoltare
funcţia comercială
1 2 3
de bază
2. Procesul tehnologic
de regie
de secţie
complet
de fabricaţie
5 Sfera de activitate
de desfacere
de capital
de natură
de termen scurt
8 Orizontul de timp analizat
de termen lung
pe întreaga producţie
global
10 Nivel mediu
marginal
fixe
semivariabile
productive
13 Natura activităţii desfăşurate
neproductive
Nivelul şi dinamica costului de producţie relevă gradul de eficienţă al activităţii unei firme, cu cât
costurile sunt mai mici, nivelul producţiei păstrându-se la acelaşi sau crescând, cu atât eficienţa este mai
mare, iar profitul sporeşte [12].
Nivelul costurilor de producţie reprezintă mărimea absolută a cheltuielilor efectuate pentru realizarea
producţiei.
Cunoaşterea funcţiilor îndeplinite de cost poate influenţa opţiunea nivelului şi dinamicii sale, astfel:
cunoaşterea reală a consumurilor de resurse materiale, financiare şi umane pentru întreaga producţie şi
pentru fiecare produs în parte;
Evolutia celor trei tipuri de costuri pe unitatea de produs este diferita, asa cum se poate observa din
graficul din figura 1
-curba costului fix unitar (CFU) este descrescatoare, deoarece pe masura ce creste cantitatea sau
numarul de unitati produse, pe fiecare unitate revine un cost fix mai mic.
Daca Q tinde catre infinit, costul fix tinde catre zero si invers;
-curba costului marginal (Cmg) evolueaza in forma de „U”, cu o traiectorie mai accentuata de scadere, in
raport cu cea a costului mediu total (CTU);
-curba costului variabil unitar (CVU) este in forma de „U”. Pe masura ce nivelul productiei creste, costul
variabil mediu scade si apoi creste;
-costul variabil mediu (CVM) este crescator atunci cand curba costului mediu este situata deasupra
costului variabil mediu.
Concluzie: pentru acel nivel al productiei la care costul marginal este mai mic decat costul mediu,
marirea productiei unei unitati suplimentare contribuie la scaderea costului mediu unitar; invers, pentru
un cost marginal mai ridicat decat cel mediu, orice dezvoltare a productiei determina cresterea costului
mediu. In aceste conditii, costul marginal trebuie sa treaca prin minimul costului mediu. Pe termen lung
toate costurile sunt variabile iar evolutia acestora se afla sub incidenta legii randamentelor de scara
descrescatoare.
3. Concluzii
Costul de producţie este abordat de pe două mari poziţii: cea a practicianului şi cea a teoreticianului
Acesta este privit în general, ca o expresie monetară a consumului de resurse necesare obţinerii de
bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaţă, fără a avea în vedere faptul că pentru cuantificarea acestuia
este necesară aplicarea unei anumite metodologii;
4. Bibliografie
https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/printeaza-articolul-3561/ (accesat 01.XI.2021)
https://administrare.info/economie/9339-m%C4%83rimea-%C5%9Fi-tipologia-costurilor-de-productie
(accesat 01.XI.2021)
Popescu, Gh., (2002), Evoluţia gândirii economice, ediţia a-II-a, Ed. George Bariţiu, Cluj-Napoca.
Andersen, H., Needles, B., Caldwell, J. (2000). Principiile de bază ale contabilității, Ediția a cincea, Editura
Arc
Călin, O., Cîrstea, Gh. (2003). Contabilitate de gestiune și calculașia costurilor, Editura Atlas, București
Ordinul MFP nr. 3055 / 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, Monitorul Oficial nr. 766 bis / 2009
Jianu, I. (2007). Evaluarea, prezentarea şi analiza performanţei întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti