Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

U3 Solicitarea de întindere

Obiective 1. Definirea eforturilor senţionale

2. Definirea tensiunilor
3. Calculul alungirii unei bare
4. Calcul prinderilor prin nituri
5. Formula Max-Mohr
6. Sistem de bare concurente. Exemple U3
7. Rezumat U3
8. Teste de autoevaluare U3
9. Teme U3
10. Bibliografie

Timpul alocat 4 ore

1. Definirea eforturilor senţionale

O bară dreaptă este solicitată la întindere (compresiune) dacă în secţiunea transversală

acţionează o forţă axială. Atunci când în lungul barei sunt aplicate mai multe forţe, este necesară
construcţia diagramei forţelor axiale. Problemele de întindere pot fi static nedeterminate, atunci
când reacţiunile şi eforturile din bare nu pot fi determinate numai din condiţii de echilibru. Ele
apar la sisteme cu interacţiuni între componente cu rigidităţi diferite, la grinzi cu zăbrele şi
poduri suspendate pe cabluri, la probleme cu dilatări împiedicate sau cu constrângeri de
deplasări.

În general, pentru rezolvarea problemelor static nedeterminate este necesară utilizarea a

patru tipuri de relaţii:
1) ecuaţii de echilibru;
2) ecuaţii care descriu geometria deformaţiilor sau compatibilitatea între deformaţii specifice şi
deplasări;
3) ecuaţii constitutive între tensiuni şi deformaţii specifice sau între forţe şi deplasări;
4) condiţii la limită, de rezemare sau de solicitare pe contur.

În continuare se va ilustra aplicarea acestor ecuaţii la probleme de întindere.Fie bara din

figura U3.1, solicitată de forţa F. În secţiunea x, forţa axial ă N=F. Se observă că după aplicarea
forţei F, secţiunea BC are o deplasare axială x,dar rămâne plană şi perpendiculară pe axa barei,
deci ipoteza lui Bernoulli este valabilă.
x
Rezultă că alungirea specifică este aceeaşi în toate punctele secţiunii transversale ε = x şi
conform legii lui Hooke, τ = ε E .
Deci tensiunile normale produse de întindere sunt uniform distribuite pe secţiunea
transversală a barei.

2. Definirea tensiunilor

Pornind de la elementele prezentate la punctul precedent rezultanta forţelor elementare σ

dA de pe toate elementele infinitezimale dA ale secţiunii este forţa axială N:

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 1

Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

N = ∫ N ⋅ dA = N ∫ dA = N A ,
A A
deci formula tensiunilor normale de întindere sau compresiune este
N
τ = A.

3. Calculul alungirii unei bare

Alungirea porţiunii de bară de lungime x este:

σ Nx
x = x ⋅ ε = E x = EA
care, pentru o bară de lungime l, se scrie:
N dx
l = ∫l EA
unde produsul EA se numeşte modùl de rigiditate la întindere. Şi pentru tronsoane de bară la care
N = const. şi EA = const., alungirea este:
N dx Nl
l=∫ =
l EA EA

4. Calcul prinderilor prin nituri

La dimensionarea asamblarilor nituite se ţine seama de tipul de solicitari apărute în

fiecare secţiune, stabilindu-se totodată secţiunea cea mai periculoasă. Asamblarea nituită nu
permite alunecarea tablelor una faţă de cealaltă şi acest ucru se realizează prin strângerea nitului.
Tija nitului este solicitată la întindere de către forta F, iar forţa de frecare care ia naştere între
table împiedică deplasarea tablelor una faţă de cealaltă. In momentul în care se stabileste
echilibrul, forţa ce solicită nituirea este egală cu forţa de frecare ce ia naştere între tablele supuse
nituirii.
P=μF
La imbinarea cu un singur nit:
π d2
F= 4 σ
Dacă notam cu R forţtele de rezistenţă pentru un singur nit obţinem:
π d2
R= 4 σ
Pentru verificare trebuie sa fie indeplinita conditia:
σ= P = 4P ≤ σ a
2
nπμd nπμd2
Verificarea nitului se face ţinând seama că acesta este solicitat la forfecare în secţiunea I. în
acest caz, relaţiile folosite sunt
π d2
P=n 4 τ
= 4P ≤τ
τ nπ d2 a

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 2

Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

Pentru sectiunea II se face o verificare a tablei la rupere. Se consideră că fiecare nit preia
o parte din solicitarea corespunzătoare unui pas şi este posibil ca, atunci cand este solicitata la
intindere, tabla să se rupă.
La fiecare nit, se transmit câte două forţe egale şi de sens opus: una de la o platbandă iar
cealaltă de la platbanda a doua. Se apreciază că toate niturile dintr-o astfel de îmbinare se
comportă la fel. Astfel, în cazul a n nituri, asupra fiecărui nit, acţionează câte două forţe egale şi
de sens contrar, numite forţe pe nit, Fnit (Fig. U3.1):
F =F
nit n

Forţele Fnit, tind să foarfece nitul după planul k-k de separaţie al celor două platbande.

Fig U3.1 Fig U3.2

Notând cu n numărul niturilor pentru transmiterea forţei F de la o platbandă la eclise,

rezultă că fiecare nit preia de la platbandă o sarcină egală cu F/n. Această sarcină este echilibrată
de sarcinile F/2n, care se transmit la nit prin intermediul ecliselor (Fig.U3.2).

Exemplul. Să se verifice elementele îmbinării nituite din figura 3, realizate din acelaşi
material, pentru care se cunosc: F = 40 kN, d = 10 mm, b = 40 mm, t = 10 mm, σa = 160 MPa, τa
= 130 MPa, σas = 240 MPa.

Fig U3.3

La îmbinare participă patru nituri. Forţa repartizată pe un nit, este:

F = F =40 ⋅1000 = 10 kN
4
nit 4
a) Nitul este solicitat la forfecare, prezentând o singură suprafaţă de forfecare şi anume la
nivelul de separaţie dintre cele două platbande.
Relaţia de calcul, este:
Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 3
Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere
τ =F = F = 4⋅ Fnit =4⋅10000 = 127 MPa < τ a
max nit nit

Afπ⋅d2 π⋅d2 π ⋅102

4
b) Nitul este solicitat la strivire. Cum grosimea celor două platbande este aceeaşi,
suprafaţa de strivire periculoasă este oricare dintre nit şi cele două platbande.
Relaţia de calcul, este:
F F
τ = nit = nit =10 ⋅1000 = 100 < τ a
max, S A t⋅d 10 ⋅10
S

c) Platbanda este solicitată la întindere. În secţ iunea 1 (la primul rând de nituri) prezintă
arie netă mai mare (o singură gaură) dar aici şi efortul axial N, este mai mare. Din acest motiv, o
verificăm la nivelul 1, dar şi la nivelul 2 (vezi Fig de mai jos).
τ = Fnit = Fnit =
F
nit = 133 MPa < τ a
max
(b − d ) ⋅ t (40 −10) ⋅10
A
net

5. Formula deplasărilor Maxwell-Mohr

Pentru determinarea pozitiei deformate a axei barei este necesar sa se determine

deplasarea liniara a unui punct al axei sau rotirea unei sectiuni transversale. Aceste deplasari se
pot obtine cu ajutorul unor relatii generale de calcul, relatii ce se pot deduce folosind teorema lui
Clapeiron, potrivit careia lucrul mecanic al fortelor exterioare este egal cu energia de deformatie
acumulata in corp.
In acest scop se va considera cazul unei bare in doua situatii de incarcare: prima este
incarcarea reala sub care se produce deplasarea i ce trebuie determinata, in punctul i, (fig.U3.4
a), a doua este o incarcare auxiliara fictiva, data de o sarcina unitara aplicata in punctul si pe
directia deplasarii cautate (figura U3.4 b).

a Fig U3.4, Studiul deplasărilor. b

a-reale, b-fictive
Pornind de la relaţia ε = σ şi a efortului unitar σ =N se obţine formula alungirii în

E A
N
funcţie de efortul unitar, astfel ε = EA . Dacă scriem relaţia alungirii în funcţie de elementele
geometrice, ε = l , de unde il putem scoate pe l = ε l . Cu ajutorul acestor relaţii putem scrie
l N dx Nl
relaţia lui Maxwell-Mohr, astfel l = ∫ = , pentru calcul deplasărilor produse de sarcini
l EA EA
axiale.

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 4

Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

6. Sistem de bare concurente. Exemple

1. Se consideră sistemele static determinate din figurile U3.4 şi U3.5., care sunt solicitate
de către o forţă exterioară, a cărei valoare este de 10 kN.

Fig U3.4. Sisteme static determinate

Fig U3.5. Sisteme static determinate cu bare
cu bare articulate concurente
solicitate simetric articulate concurente solicitate asimetric

Efortul axial pe cele două bare, figura U3.4., ţ inând cont că sunt solicitate simetric este
NAB =NAC=5,6 kN. Eforturile axiale pe cele două bare, figura U3.5., sunt NAB = 6,7 kN, NAC =
5 kN, datorită solicitării asimetrice.
2. Se consideră sistemul static determinat din figura U3.6 care este solicit de către 2 forţe
exterioară , a cărei valoare este de 20 kN, după 2 direcţii.
În figură U3.6.este reprezentată si diagrama de eforturi axiale, N.

Fig U3.6 Sisteme static determinate cu bare articulate concurente

solicitate asimetric după 2 direcţii.
Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 5
Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

7. Rezumat U3
În cadrul U3 s- au definit modalităţile de calcul ale tensiunilor, deformaţiilor si eforturilor
secţionale ce pot apare la solicitarea de întindere-compresiune, la barele drepte

8. TESTE U3
Pentru următoarele bare să se precizeze varianta corectă

Testul 1

1, Valoarea HA este:
a) 14 kN b) 5 kN c) 10 kN d) 25 kN
2, Valoarea VC este:
a) 9 kN b) 10 kN c) 1 kN d) –5 kN
3, Valoarea efortului axial din bara AB este:
a) 15 kN b) 10 kN c) 30 kN d) 25,2 kN

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 6

Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

Testul 2

1, Valoarea VA este:
a) 30 kN b) -30 kN c) 15 kN d) 20 kN
2, Valoarea HC este:
a) 30 kN b) 20 kN c) 60 kN d) 15 kN
3, Valoarea efortului axial din bara AB este:
a) 10 kN b) 20 kN c) 15 kN d) -63,2 kN

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 7

Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

Testul 3

1, Valoarea HC este:
a) 15 kN b) -30 kN c) 5 kN d) 10 kN
2, Valoarea VA este:
a) 20 kN b) 20 kN c) 10 kN d) 5 kN
3, Valoarea efortului axial din bara AB este:
a) 1 kN b) 14,1 kN c) 5 kN d) 3,2 kN
Răspunsuri
Testul 1 1,a 2,c 3,d
Testul 2 1,a 2,b 3,d
Testul 3 1,d 2,c 3,b

9. Teme U3

Pentru urmatoarele scheme de incarcare, cele din figurile de mai jos, sa se realizeze
diagramele de eforturi N, T si M.

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 8

Rezistenţa Materialelor 1 – Unitatea U3 – Solicitarea de întindere

10. Bibliografie

1. V. Talle, Ş. Vasilescu, D. Bădoiu., Rezistenţa materialelor, Editura UPG, Ploieşti 2002.

2. Ş. Vasilescu, V. Talle, D. Bădoiu., Rezistenţa materialelor – tehnici de calcul şi proiectare,
Editura ILEX, Bucureşti, 2002.
3. S. Vasilescu, V. Talle., Rezistenta materialelor – solicitari fundamentale, Editura
UPG, Ploiesti, 2007.
4. A. Anghel, Rezistenţa materialelor 1, Editura UPG, Ploieşti 2005.

Universitatea Petrol - Gaze, Ploieşti 9