Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Solicitarea la forfecare 1
Capitolul 4
SOLICITAREA LA FORFECARE
Cea mai explicită ilustrare a solicitării la forfecare este tăierea tabelor cu foarfeca ghilotina,
conform fig. 1. La pătrunderea cuţitelor în material apare o tensiune tangenţială cuprinsă în planul
secţiunii. Pe măsură ce se produce tăierea, braţul cuplului de forţe creşte – datorită măririi jocului,
de la j → j1, ceea ce determină apariţia unui moment încovoietor: Mî = P· j1. În consecinţă,
forfecarea nu se produce aproape niciodată singură, fiind frecvent însoţită de solicitarea la
încovoiere. Întrucât momentul încovoietor este relativ mic comparativ cu forţa tăietoare, solicitarea
la încovoiere este neglijabilă, considerându-se doar solicitarea la forfecare.
Tensiunea tangenţială
Forţa tăietoare acţionează perpendicular pe axa barei, determinând apariţia în planul
secţiunii a tensiunii tangenţiale: , conform fig. 2. Considerând aria elementară dA asupra căreia
T dT dA .
A A
Dacă se admite că tensiunea tangenţială este uniform distribuită în planul secţiunii, deci:
T
T dA A ; (1)
A
A
forţa tăietoare: T este negativă dacă tinde să rotească tronsonul pe a cărui faţă
acţionează în sens antiorar.
Deformaţii
Considerând bara supusă la solicitarea la forfecare din fig. 4, se observă că pe feţele
secţiunii forfecate apar perechi de forţe tăietoare egale şi de sensuri contrare, care determină
lunecarea celor două feţe ale secţiunii forfecate în sensuri opuse.
În stare nedeformată elementul de volum este de formă paralelipipedică, având unghiul:
AOB . Sub acţiunea forţei tăietoare, faţa superioară lunecă paralel cu ea însăşi, rezultând
2
unghiul: , care reprezintă lunecarea specifică.
Lunecarea specifică indică variaţia unghiului drept, conform relaţiei:
lim (AOB A' OB ) ; [rad]
AO0
BO0
respectiv: tg .
h
4 Rezistenţa materialelor I – Note de curs 8 - 9
Având în vedere că suntem în domeniul deformaţiilor elastice, este valabilă legea lui
Hooke, scrisă similar solicitării axiale, cu particularităţile specifice solicitării la forfecare:
G ;
în care: G - este modulul de elasticitate transversală.
Corespunzător solicitării la forfecare, determinarea deformaţiilor se bazează pe:
T
relaţia fundamentală a solicitării la forfecare: ;
A
legea lui Hooke: G , prin egalarea expresiilor tensiunii tangenţiale, se obţine:
4. Solicitarea la forfecare 5
T T
G ;
A G A
respectiv, ţinând cont de expresia lunecării specifice, se obţine:
T T h
;
h G A G A
în care produsul: G·A reprezintă rigiditatea la solicitarea la forfecare.
Convenţia de semne a lunecării specifice este în concordanţă cu semnele forţei tăietoare:
Notaţii:
- tensiunea normală: indicele indică axa normală la planul (faţa paralelipipedului) pe care
acţionează tensiunea (axa cu care este paralelă tensiunea);
- tensiunea tangenţială:
- primul indice indică axa normală la planul (faţa paralelipipedului) pe care acţionează
tensiunea tangenţială;
- al doilea indice axa cu care este paralelă tensiunea tangenţială.
Tensiunile dintr-o anumită secţiune infinit vecină cu secţiunea planului de origine au variaţii
infinit de mici în raport cu tensiunile din planul de origine, spre exemplificare:
● tensiuni normale - în planul de origine yoz: avem: x , în planul paralel dx=const. avem:
d x
x dx ;
dx
6 Rezistenţa materialelor I – Note de curs 8 - 9
d zx
avem: xz dx .
dx
raport cu centrul de greutate al elementului - punctul O’1 este nulă, conform ecuaţiei de echilibru:
dx dz d dx d dz
xz dydz zx dydx ( xz xz dx) dydz ( zx zx dz) dydx 0 ;
2 2 dx 2 dz 2
aria aria aria aria
pecare pecare pecare pecare
actioneaza actioneaza actioneaza actioneaza
dx dz
2 xz dydz 2 zx dydx 0 xz zx .
2 2
Egalitatea xz zx poate fi generalizată pentru starea de tensiuni spaţială (S.T.S.) şi
pentru celelalte tensiuni tangenţiale, ea reprezentănd principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale.
Principiul dualităţii tensiunilor tangenţiale este valabil pentru orice solicitare în care apar
tensiuni tangenţiale.
4. Asamblări nituite
Nituirea reprezintă procedeul tehnologic de realizare a unei îmbinări nedemontabile prin
intermediul unei piese auxiliare numită nit. Conform fig. 8, nitul se compune din: tija (corpul)
nitului, capul iniţial şi capul de închidere - care se obţine prin deformare plastică la cald sau la rece
prin intermediul căpuitorului.
determină în exploatare apariţia unei forţe de frecare: Ff, care se opune forţei de exploatare: P,
conform fig. 9.
4. Solicitarea la forfecare 11
în care: Aef – este aria totală a secţiunilor forfecate, fiind determinată de diametrul nitului: d şi de
d2
A ef n f ;
4
rezultând forţa tăietoare capabilă:
d2
Tcap n f aF . (5)
4
14 Rezistenţa materialelor I – Note de curs 8 - 9
T
qef S qaS .
A s min
în care: smin – este suma minimă a grosimilor tablelor care preiau forţa într-un sens, conform
Evident, numărul de nituri este numărul întreg superior numărului de nituri necesar ţinând
cont de geometria asamblării – număr de rânduri şi număr de nituri pe un rând, după care se face
verificarea niturilor la solicitarea la forfecare.
5. Asamblări sudate
Sudarea reprezintă procedeul tehnologic de realizare a unei îmbinări nedemontabile a
două piese metalice identice sau similare, cu sau fără material de adaos, prin aducerea marginilor
pieselor de îmbinat în stare topită sau plastică.
Datorită temperaturilor ridicate la care se execută sudarea, în vecinătatea cordonului de
sudură au loc transformări ale structurii metalului de bază şi o aliere a metalului de bază cu cel de
adaos – zonă denumită zona influenţelor termice Z.I.T. (vz. fig. 13). În consecinţă, rezistenţa
admisibilă a cordonului de sudură este dată de rezistenţa admisibilă a materialului de bază
corijată printr-un factor de corecţie: φ – denumit factor de calitate al sudurii. Factorul de calitate al
sudurii este funcţie de: tipul sudurii, tehnologia de sudare şi controlul sudurii, având valori:
φ = 0,7 ÷ 1 , deci: aTS aT aT .
4. Solicitarea la forfecare 17
În funcţie de poziţia pieselor de îmbinat, sudurile sunt: cap la cap, de colţ sau cu margini
răsfrânte, prezentate în principiu în fig. 14.
lS l 2 s ;
● grosimea cordonului de sudură: a, este înălţimea triunghiului dreptunghic înscris în
cordonul de sudură, fiind dimensiunea care caracterizează rezistenţa sudurii. Cateta triunghiului
dreptunghic isoscel înscris în cordonului de sudură: s, se determină funcţie de grosimea tabelor
de îmbinat, după cum urmează:
- tablele au grosimi egale: s1 = s2 = s;
2
● sudura de colţ plană: a s sin450 a 0,7 s ;
2
● sudura de colţ concavă: a 0,5 s ;
● sudura de colţ convexă: a s .
Conform fig. 17, grosimea cordonului de sudură: a, este importantă în calculul de
rezistenţă al sudurii de colţ pentru că după direcţia bisectoarei cordonului de sudură, forţa se
descompune după cum urmează:
● componenta: P1 solicită cordonul de sudură la tracţiune;
Calculul exact al sudurilor de colţ este relativ dificil, în consecinţă, în calculele tehnice
uzuale se consideră doar solicitarea la forfecare a cordonului de sudură.
4. Solicitarea la forfecare 21
P P
● sudura de colţ frontală unilaterală: ef FS aFS ;
A ef S a fS
22 Rezistenţa materialelor I – Note de curs 8 - 9
P P
● sudura de colţ frontală bilaterală: ef FS aFS ;
A ef S 2 a fS
P P
● sudura de colţ laterală: ef FS aFS ;
A ef S 2 a lS
4. Solicitarea la forfecare 23
P P
● sudura de colţ combinată: ef FS aFS ;
A ef S a (2 lS fS )
2 P
P1 P2 P sin P ;
4 2 2
care solicită cordonul de sudură: A, după cum urmează:
P1 P
● componenta: P1 solicită cordonul de sudură la forfecare: ef FS ;
A ef S 2 a lS
P2 P
● componenta: P2 solicită cordonul de sudură la tracţiune; ef TS .
A ef S 2 a lS
Prin compunerea celor două tensiuni – pe baza teoremei lui Pitagora, şi ţinând cont că
sudura este bilaterală (solicitarea este preluată de două cordoane de sudură), se obţine tensiunea
totală:
2
1 1 P
ef S 2ef TS 2ef FS 2 P aTS .
2 a lS
2 2 2 a lS
a 2
dm d 2 cos d a d 0,7 a ;
2 4 2
rezultând:
4. Solicitarea la forfecare 25
2 Mt
P .
d 0,7 a