CAP.

6 FORFECAREA

6.1 Generalitati

Forfecarea este solicitarea unei bare in care sub actiunea fortelor exterioare, intr-o sectiune
transversala se produc numai forte taietoare.

Scriind ecuatia de echilibru dupa axa OY a barei   yi = 0  P − P = 0 . Desi ecuatia de

proiectii dupa axa OY este verificata, cele 2 forte P constituie un cuplu de moment M = P    0 .
Daca  este foarte mic, atunci M  0 si bara este in echilibru.
In practica sunt rare situatiile cand forfecarea apare in stare pura. De obicei, ea este insotita de
dM
incovoiere. Se stie ca = T  T si M (solicitare compusa, incovoiere cu alunecare) exista simultan.
dx

6.2 Forfecarea pieselor de sectiune mica

In cazul in care sectiunea transversala a unei bare are grosime mica, se poate presupune ca
variatia tensiunilor tangentiale τ produse de forta taietoare T din sectiune, este constanta si deci τ=ct.

T>0

h
b
h=grosimea barei; τ este constant pe h

1
 x T=(Ty)

y
Din conditia de echilibru a sectiunii (relatia de echivalenta dintre eforturi si tensiuni) rezulta ca

T
= T =   xy  dA =    dA =   dA =   A
A A A A

Problemele calculului la forfecare ale pieselor de grosime mica:

1. Problema de verificare
T
Se dau T, Af, τa (Rf) Se cere:  ef =   a ( R f ) conditia de rezistenta
Aef
2. Problema de dimensionare
T T
Se dau T, τa (Rf) Se cere: A f ,nec = =
a Rf
3. Problema de determinare a fortei taietoare capabile
Se dau Af, τa (Rf) Se cere: Tcap = A f  a = A f  R f

6.3 Dualitatea tensiunilor tangentiale

Se admite ca tensiunile tangentiale τ care apar in sectiunile transversale ale unei bare, se
distribuie uniform pe latimea sectiunii.
Izolam un element de bara prin sectionarea cu trei plane ortogonale, 2 cate 2, avand 2 laturi
infinit mici dx si dz si cea de a 3-a (pe directia oy) egala cu unitatea.

2
 Fortele rezultante ale tensiunilor τxz de pe fetele ce contin lateralele PS si QR formeaza un cuplu
care trebuie echilibrat de un cuplu de valoare egala si de sens contrar, produs de 2 forte care trebuie sa ia
nastere in planurile orizontale ce contin laturile PQ si RS. Deci pe aceste fete ale elementului, trebuie sa
apara tensiunile tangentiale τzx.
Din ecuatia de momente rezulta:  M i = 0   xz  dz 1  dx =  zx  dx 1  dz = 0  dx  dz 
 xz =  zx principiul dualitatii tensiunilor tengentiale.

Principiului dualitatii tensiunilor tangentiale:

Intr-un element aflat in echilibru, tensiunile tangentiale situate in plane ortogonale, sunt
egale si ele fie converg, fie diverg dinspre muchia de intersectie a celor 2 plane.
Concluzie: daca intr-o sectiune plana dintr-un element de rezistenta, apare o tensiune
tangentiala, atunci si intr-o sectiune normala pe prima apare o tensiune tangentiala egala.

6.4 Aplicatiile forfecarii la calculul imbinarilor

6.4.1 Generalitati

Imbinarile reprezinta legaturi intre doua sau mai multe elemente de rezistenta sau intre parti ale
aceluiasi element de rezistenta. Acestea se clasifica astfel:

a) dupa rolul lor:

• imbinari de prindere - reprezinta imbinari care au rolul de a prinde la capete
elementele de rezistenta;

3
 • imbinari de innadire - reprezinta imbinari prin care se realizeaza elemente de
lungimi mai mari, din 2 sau mai multe piese de lungimi mai mici;
•
nit (surub) eclise
N x x x x x
N
N
x x x x
x
x N x x x x N
x x x x x

• imbinari de solidarizare - reprezinta imbinari prin care se realizeaza sectiuni

compuse din mai multe elemente sau piese.

b) dupa modul de realizare:

• imbinari cu nituri sau buloane;
• imbinari cu suruburi -obisnuire;

4
 -de inalta rezistenta.
• imbinari sudate;
• imbinari cu pene;
• imbinari incleiate.
•
Primele trei tipuri de imbinari din grupul b), se folosesc la constructii metalice si ultimele doua,
din acelasi grup, se folosesc la constructii din lemn.

6.4.2 Imbinari nituite

a) Generalitati

Niturile sunt piese auxiliare ale unei imbinari metalice, care servesc la solidarizarea a doua sau
mai multe elemente suprapuse. Ele se executa de obicei din otel moale (OL34).
-Nitul se compune dintr-o tija cilindrica, terminata la un capat cu un cap
sub forma de calota sferica. Tija are lungimea mai mare decat grosimea
paghetului de piese care se imbina, iar diametrul cu ceva mai mic decat
cel al orificiului din piesa.
-Tija este incalzita in prealabil la o temperatura de 700-8000C si
introdusa in gaura. Cu ajutorul unui utilaj special se bate capatul tijei
nitului, formandu-se cel de al doilea cap. In timpul racirii, nitul se
contracta si strange piesele imbinate.
Imbinarile cu buloane, se comporta identic cu imbinarile nituite,
chiar daca tehnologia lor de imbinare este diferita.
Dimensiunile niturilor/buloanelor sunt standardizate. Diametrul
nitului se alege in functie de piesele care se imbina, de dimensiunile
acestora si de diametrele maxime ce se pot utiliza.

b) Solicitarile imbinarilor nituite

Solicitarea unui nit este destul de complexa. De aceea in practica se admite ca cedarea unei
imbinari se poate produce in 2 moduri:
-prin forfecarea sectiunilor tijei situate in planele de alunecare dintre piese;
-prin strivire, datorata tensiunilor normale ce apar la contactul dintre piesele cu tendinte de
deplasare in sensuri opuse si tija nitului care impiedica aceasta deplasare.

5
 Incarcarile niturilor intr-o imbinare nu sunt egale atata timp cat solicitarile raman in domeniul
elastic, niturile extreme preluand un efort mai mare. Un calcul riguros este insa dificil, Astfel se
considera ca prin cresterea incarcarii si atingerea limitei de curgere, solicitarile in nituri tind sa se
uniformizeze, sarcina limita atingandu-se cand in toate niturile s-a atins limita de curgere. De aceea se
admite in mod simplificator ca toate niturile intr-o imbinare se incarca uniform.

1. Calculul la forfecare

Fie N efortul pe care-l transmite imbinarea si m numarul de nituri care preia acest efort. Efortul
N
unui nit va fi N n =
m

Nn
Conditia de rezistenta:  ef =
Af
unde Af=aria sectiunii de forfecare

d 2
Af =
4
unde d=diametrul nitului

6
 N
 ef =  R nf
d 2
m
4

unde R nf = rezistenta de calcul la forfecare a nitului

Numarul de nituri necesar intr-o imbinare pentru transmiterea unui efort N prin forfecare este:

N
m=
d 2
 R nf
4
unde m este numar intreg
d 2
,f =  R nf
n
Efortul capabil al unui nit la forfecare este: N cap
4

d 2
Efortul capabil al imbinarii este: N imb
cap = m N n
cap , f = m  R nf
4
Aceste relatii sunt valabile in cazul niturilor cu o singura sectiune de forfecare, Se utilizeaza
imbinari cu mai multe serciuni de forfecare si atunci relatiile devin:
n=numarul sectiunilor de forfecare

N
 ef =  R nf ;
d 2
nm
4

N
m= ;
d 2 n
n  Rf
4

d 2
N n
cap , f = n  R nf ;
4

d 2
imb
N cap = m  N cap
n
,f = nm  R nf
4