7.5.

Torsiunea liberă a barelor de sectiune dreptunghiulară

Ipotezele de la torsiunea barelor de secțiune circulară nu mai sunt valabile in
cazul barelor de sectiune dreptunghiulară. Acest lucru se dovedeste si
experimental supunand o bara de sectiune dreptunghiulara la torsiune liberă.

Daca pe suprafața laterală a unei bare de sectiune dreptunghiulară se

traseaza o rețea ortogonală si apoi se supune la răsucire bara (figura de mai sus),
se constată următoarele:
- punctele suprafeței secțiunii transversale se deplasează diferit in lungul
axei barei fapt ce conduce la deplanarea secțiunii transversale
- un dreptunghi de pe suprafața laterala a barei de dinainte de deformare
devine prin deformarea la torsiune un paralelogram cu laturile curbilinii,
iar deformațiile dreptunghiului inițial sunt cu atat mai mari cu cat acesta
este mai apropiat de mijlocul feței laterale
Rezultă astfel ca nu mai este valabila ipoteza lui Bernoulli.

Obs. Cand deplanarea secțiunilor se produce astfel incat sa nu apară tensiuni

normale σ, răsucirea este numita liberă. In caz contar, ea se numeste răsucire
impiedicată.
Cele observate mai sus conduc la concluzia că tensiunile tangențiale
maxime au loc la mijlocul fețelor deoarece acolo deformațiile unghiulare sunt
maxime, iar la muchii unde deformațiile unghiulare sunt nule, tensiunile
tangențiale vor fi si ele nule.
Rezultatele studiului torsiunii libere a barelor de secțiune dreptunghiulară
efectuat prin metodele Teoriei elasticitații sunt:
 𝑴𝒕
𝝉𝒎𝒂𝒙 = – la mijlocul laturii lungi
𝑾𝒕

Wt - modulul de rezistența la torsiune al sect. dreptunghiulare

𝑀𝑡
𝑤𝑡 = 𝛼 ∙ ℎ ∙ 𝑏2 ⟹ 𝜏𝑚𝑎𝑥 =
𝛼 ∙ ℎ ∙ 𝑏2
𝜏1 = 𝛾 ∙ 𝜏𝑚𝑎𝑥 – la mijlocul laturii scurte
Unghiul de torsiune specific:
𝑀𝑡 𝑀𝑡
𝜃= =
𝐺 ∙ 𝐼𝑡 𝐺 ∙ 𝛽 ∙ ℎ ∙ 𝑏3
It – momentul de inerție la torsiune a secțiunii dreptunghiulare
𝐼𝑡 = 𝛽 ∙ ℎ ∙ 𝑏3
α, β, γ – coeficienți in funcție de raportul h/b (h-latura lunga, b – latura scurtă )
Valorile acestor coeficienti sunt dați in tabelul de mai jos:

Caz particular:
ℎ 1 1 1
> 10 → 𝛾 = 0,742, 𝛼 = 𝛽 = → 𝑤𝑡 = ∙ ℎ ∙ 𝑏2 , 𝐼𝑡 = ∙ ℎ ∙ 𝑏3
𝑏 3 3 3
 3 ∙ 𝑀𝑡
𝜏𝑚𝑎𝑥 =
ℎ ∙ 𝑏2

𝜏1 = 0,742 ∙ 𝜏𝑚𝑎𝑥

3 ∙ 𝑀𝑡
𝜃=
𝐺 ∙ ℎ ∙ 𝑏3

7.6. Torsiunea liberă a barelor cu pereți subțiri

În practică se întâlnesc bare a căror secțiune transversală se prezintă sub
formă de dreptughiuri înguste, legate între ele rigid sau sub forma unui contur
curb de grosime foarte mică. În aceste tipuri de secțiuni intră si profilele laminate.
Obișnuit aceste bare se numesc bare cu pereți subțiri si pot fi:
- cu profil deschis

- cu profil închis

Rezolvarea exactă a acestor tipuri de probleme se face prin metodele

Teoriei Elasticitații.

a) Bare cu pereți subțiri cu profil deshis

Secțiunea barei se consideră ca fiind alcătuită din mai multe dreptunghiuri

legate, acceptandu-se astfel in mod aproximativ ca la rasucirea barei fiecare
dreptunghi lucrează independent de celelalte.
 Calculul aproximativ se bazează pe ipoteza căa rotirea dreptunghiurilor
componente sunt egale între ele si egale cu rotirea întregii secțiuni.

𝑀𝑡,𝑖 𝑀𝑡
𝜃𝑖 = 𝜃 ⇒ =
𝐺 ∙ 𝐼𝑡,𝑖 𝐺 ∙ 𝐼𝑡

Mt,i – momentul de torsiune ce solicită dreptunghiul „i” (fracțiunea din Mt

ce revine dreptunghiului „i”)
It,i – momentul de inerție la torsiune a dreptunghiului „i”
It – momentul de inerție la torsiune al întregii secțiuni

∑ 𝑀𝑡,𝑖 𝑀𝑡 𝑀𝑡,𝑖
= =
𝐺 ∙ ∑ 𝐼𝑡,𝑖 𝐺 ∙ 𝐼𝑡 𝐺 ∙ 𝐼𝑡,𝑖

𝑀𝑡 = ∑ 𝑀𝑡,𝑖 – suma momentelor ce revin tuturor dreptunghiurilor trebuie să

fie egală cu momentul de torsiune total

𝑀𝑡 𝑀𝑡
= ⇒ 𝐺 ∙ ∑ 𝐼𝑡,𝑖 = 𝐺 ∙ 𝐼𝑡 /÷ 𝐺
𝐺 ∙ ∑ 𝐼𝑡,𝑖 𝐺 ∙ 𝐼𝑡

𝐼𝑡 = ∑ 𝐼𝑡,𝑖 – rigiditatea la torsiune a întregii secțiuni este egală cu suma

rigiditaților la torsiune a dreptunghiurilor componente

𝑀𝑡,𝑖 𝑀𝑡 𝑀𝑡 𝐼𝑡,𝑖
= = ⇒ 𝑀𝑡,𝑖 = 𝑀𝑡 ∙
𝐺 ∙ 𝐼𝑡,𝑖 𝐺 ∙ 𝐼𝑡 𝐺 ∙ ∑ 𝐼𝑡,𝑖 ∑ 𝐼𝑡,𝑖
 Se observă că momentul de torsiune total se repartizeaza diferitelor porțiuni
ale secțiunii proporțional cu rigiditațile acestora.

OBS.
In majoritatea situațiilor dreptunghiurile se încadrează în cazul hi/bi > 10 si
rezultă astfel:
1
𝐼𝑡,𝑖 = ∙ ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖3
3
1
𝐼𝑡 = ∑ 𝐼𝑡,𝑖 = ∙ ∑ ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖3
3
ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖3
𝑀𝑡,𝑖 = 𝑀𝑡 ∙
∑ ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖3

Calculul tensiunilor tangențiale maxime

 pentru fiecare dreptunghi

𝑖
𝑀𝑡,𝑖 𝐼𝑡,𝑖 1 𝑀𝑡 𝛽 ∙ ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖3 𝑀𝑡 𝛽
𝜏𝑚𝑎𝑥 = = 𝑀𝑡 ∙ ∙ = ∙ = ∙ ∙𝑏
𝑊𝑡,𝑖 ∑ 𝐼𝑡,𝑖 𝑊𝑡,𝑖 ∑ 𝐼𝑡,𝑖 𝛼 ∙ ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖2 𝐼𝑡 𝛼 𝑖

𝑖
𝑀𝑡 𝛽
𝜏𝑚𝑎𝑥 = ∙ ∙𝑏
𝐼𝑡 𝛼 𝑖

𝛽
pentru cazul particular hi/bi > 10 → = 1 ⇒
𝛼
𝑖
𝑀 𝑡
𝜏𝑚𝑎𝑥 = ∙𝑏
𝐼𝑡 𝑖

1
unde: 𝐼𝑡 = ∑ 𝐼𝑡,𝑖 = ∙ ∑ ℎ𝑖 ∙ 𝑏𝑖3
3

 pentru întreaga secțiune (cazul particular hi/bi > 10):

𝑖
𝑀𝑡
𝜏𝑚𝑎𝑥 = ∙𝑏
𝐼𝑡 𝑚𝑎𝑥

bmax – grosimea cea mai mare dintre toate grosimile dreptunghiurilor

secțiunii
 Dacă se compară tensiunile calculate cu relațiile de mai sus cu tensiunile
măsurate experimental, se constata că valorile lui τ calculate sunt mai mari ceea
ce înseamnă că modul de calcul a rigiditații la torsiune It conduce la o subevaluare
a acestuia. Acest lucru înseamnă că în realitate rigiditatea la torsiune este mai
mare ca urmare a conlucrarii dreptunghiurilor componente precum si a prinderii
lor rigide.
Se recomandă corectarea momentelor de inerție la torsiune cu un coeficient
η care depinde de forma secțiunii:
- profil cornier L: η=1
- profil I: η=1,20
- profil U: η=1,12
- profil T: η=1,15

b) Bare cu pereți subțiri cu profil închis

Răsucirea profilului închis se deosebește de cea profilului deschis prin

faptul ca forțele elementare τ·dA se reduc la momentul total de torsiune M t prin
fluxul tensiunilor tangențiale pe întregul contur închis al secțiunii. Deoarece
grosimea peretelui este mică se consideră că tensiunile tangențiale sunt uniform
distribuite si dirijate după tangenta la linia mediana a grosimii peretelui.
 δ – grosimea peretelui (δ= mic) → in general δ = ct.

Secționăm bara cu un plan paralel cu axa si două plane normale la axa

situate la o distanță egală cu unitatea unul de celălalt.

Pe suprafețele situate in plane paralele cu axa barei normale la secțiunea

transversala apar in baza principiului dualitații tensiunilor tangențiale, tensiunile
τ1 si τ2.
Se notează : T1 – rezultanta tensiunilor tangențiale τ1 din planul orizontal
de arie δ1·1
T2 – rezultanta tensiunilor tangențiale τ2 din planul orizontal
de arie δ2·1
Condiția de echilibru a elementului de bară:
∑ 𝑋𝑖 = 0 ⇒ − 𝑇1 + 𝑇2 = 0 ⇒ 𝑇1 = 𝑇2

𝜏1 ∙ (𝛿1 ∙ 1) = 𝜏2 ∙ (𝛿2 ∙ 1) ⇒

𝜏1 ∙ 𝛿1 = 𝜏2 ∙ 𝛿2 ⇒ 𝜏 ∙ 𝛿 = 𝑐𝑡.

Fluxul tensiunilor tangențiale este constant pe conturul secțiunii

închise. Dacă se considera aria infinită dA si se notează cu dT rezultanta
tensiunilor tangențale τ ce acționează pe suprafața dA rezultă:

𝑑𝑇 = 𝜏 ∙ 𝑑𝐴 = 𝜏 ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑠

Momentul forței elementare dT în raport cu un punct oarecare C este:

𝑑𝑀𝑡 = 𝑟 ∙ 𝑑𝑇
 Suma tuturor acestor momente elementare în lungul conturului va da
momentul de torsiune Mt, care acționează în secțiune:

𝑀𝑡 = ∫ 𝑑𝑀𝑡 = ∫ 𝑟 ∙ 𝑑𝑇 = ∫ 𝑟 ∙ 𝜏 ∙ 𝑑𝐴 = ∮ 𝑟 ∙ 𝜏 ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑠 = 𝜏 ∙ 𝛿 ∙ ∮ 𝑟 ∙ 𝑑𝑠
𝐴 𝐴 𝐴

∮ 𝑟 ∙ 𝑑𝑠 = 2 ∙ 𝐴𝑖
Ai – aria suprafeței situate în interiorul curbei închise de axul peretelui
2·Ai = Ω – dublul ariei marginite de conturul median al secțiunii

𝑀𝑡
Astfel vom avea: 𝑀𝑡 = 𝜏 ∙ 𝛿 ∙ Ω ⇒ τ =
Ω∙δ
𝑀𝑡
𝜏𝑚𝑎𝑥 = – formula lui Bredt
Ω∙𝛿𝑚𝑖𝑛

Concluzie: valoarea maximă a lui τ de pe întreaga secțiune se atinge în

zona în care peretele secțiunii are grosimea minimă.

Pentru a determina unghiul de torsiune intr-o secțiune a barei se utilizează

expresia energiei potențiale de deformație.

Pentru elementul de lungime dx din bară (fig. de mai sus b), expresia
energiei potențiale de deformație se poate scrie sub forma lucrului mecanic
exterior astfel:
1
𝑑𝐿𝑒 = ∙ 𝑀𝑡 ∙ 𝑑𝜑
2

Totodată energia potențiala de deformație poate fi exprimată prin energia

potențiala de deformație specifică de-alungul conturului:
 𝜏2
𝑑𝑊 = ∫ ∙ 𝑑𝑉
𝑉 2∙𝐺

𝜏2 𝜏2 𝑑𝑠
dV=δ·ds·dx → 𝑑𝑊 = ∮ ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑠 ∙ 𝑑𝑥 = ∙ 𝛿 2 ∙ 𝑑𝑥 ∙ ∮
2∙𝐺 2∙𝐺 𝛿

Din egalitatea expresiilor dLe = dW rezultă:

1 𝜏2 𝑑𝑠
∙ 𝑀𝑡 ∙ 𝑑𝜑 = ∙ 𝛿 2 ∙ 𝑑𝑥 ∙ ∮
2 2∙𝐺 𝛿
2 2
𝑑𝜑 𝜏 ∙𝛿 𝑑𝑠
⇒ =𝜃= ∙∮
𝑑𝑥 𝐺 ∙ 𝑀𝑡 𝛿

𝑀2 𝑡
𝑀𝑡 Ω2 ∙𝛿2 𝑑𝑠
Stim că : τ = ⇒𝜃= ∙∮
Ω∙δ 𝐺∙𝑀𝑡 𝛿

𝑀𝑡 𝑀𝑡
𝜃= =
Ω2 𝐺 ∙ 𝐼𝑡
𝐺 ∙ 𝑑𝑠
∮ 𝛿

Ω2
𝐼𝑡 =
𝑑𝑠
∮𝛿