PLĂCI PLANE

a11
CLASIFICAREA PLĂCILOR PLANE (dreptunghiulare și circulare)
a) În funcție de raportul între grosimea plăcii ℎ și dimensiunea minimă 𝑎
𝑎
• Membrane (nu au rigiditate transversală): ≥ 80
ℎ
𝑎
• Plăci subțiri: 5 ≤ < 80 a=min(a1, a2 )
ℎ
𝑎
• Plăci groase: < 5
ℎ
b) În funcție de raportul dintre deplasarea maximă pe direcție normală la planul median (𝑧 ⊥ 𝑥𝑂𝑦 ⟹ 𝑤𝑚𝑎𝑥 )
și grosimea plăcii ℎ
𝑤
• Membrane: 𝑚𝑎𝑥 ≥ 5 (se dezvoltă numai tensiuni în planul median)
ℎ
1 𝑤
• Plăci flexibile: ≤ 𝑚𝑎𝑥< 5 (tensiunile din planul median au același ordin de mărime cu tensiunile
5 ℎ
din încovoiere)
𝑤 1
• Plăci rigide: 𝑚𝑎𝑥 < (se neglijează tensiunile din planul median)
ℎ 5

Plan median

Din punct de vedere al stării de tensiune, în general, problema plăcilor plane este o problemă
de stare spațială de tensiune, cu următorii tensori:
𝜎𝑥 𝜏𝑦𝑥 𝜏𝑧𝑥 𝜎𝑟 𝜏𝜃𝑟 𝜏𝑧𝑟
𝑇𝜎 = 𝜏𝑥𝑦 𝜎𝑦 𝜏𝑧𝑦 𝑇𝜎 = 𝜏𝑟𝜃 𝜎𝜃 𝜏𝑧𝜃
𝜏𝑥𝑧 𝜏𝑦𝑧 𝜎𝑧 𝜏𝑟𝑧 𝜏𝜃𝑧 𝜎𝑧
Plăci plane dreptunghiulare (coordonate carteziene) Plăci plane circulare (coordonate cilindrice/polare)
1
Ipoteze simplificatoare (în cazul particular al plăcilor plane subțiri)
1. Materialul constitutiv este continuu, omogen şi izotrop;
2. Se admite o comportare elastică a materialului  este valabilă legea lui Hooke;
3. Este valabilă ipoteza micilor deformații: deplasările sunt mici în raport cu grosimea (plăcile subțiri sunt considerate rigide,
adică raportul dintre deplasarea maximă normală pe planul median și grosime este mai mică decât 1/5)  echilibrul se
poate scrie pe forma nedeformată
4. Se neglijează extensiunile planului median  deformațiile specifice liniare și unghiulare (la nivelul planului median) sunt
nule (adică un element diferențial din planul median al plăcii nedeformate se regăsește ca formă și dimensiuni pe suprafața

mediană a plăcii deformate, deci 𝜀𝑥 ȁ𝑧=0 , 𝜀𝑦 ห = 0, 𝛾𝑥𝑦 ห = 0)  deplasările punctelor din planul median pe direcțiile
𝑧=0 𝑧=0

axelor din plan sunt nule [exemplificare: în cazul plăcilor dreptunghiulare: 𝑢 𝑥, 𝑦 = 0, 𝑣 𝑥, 𝑦 = 0]

5. Se neglijează presiunile dintre planele paralele cu planul median  𝜎𝑧 = 0
6. Se acceptă Ipoteza normalelor drepte (ipoteza lui Kirchhoff –Love) : o dreaptă normală pe planul median al plăcii
nedeformate, rămâne dreaptă și normală la suprafața mediană după deformare (generalizare a ipotezei lui Bernoulli,
admisă la încovoierea barelor)  Consecințele admiterii ipotezei segmentului normal sunt că deformațiile specifice
longitudinale în direcția grosimii, 𝜀𝑧 , și deformațiile specifice unghiulare din planele transversale 𝛾𝑥𝑧 , 𝛾𝑦𝑧 se pot neglija 

𝛾𝑥𝑧 = 𝛾𝑧𝑥 = 0 ; 𝛾𝑦𝑧 = 𝛾𝑧𝑦 = 0

𝜕𝑤
𝜀𝑧 = 0 𝜀𝑧 =
𝜕𝑧
=0 𝑤 = න 𝜀𝑧 𝑑𝑧 = 𝑤 𝑥, 𝑦

2
 Plăci plane dreptunghiulare subțiri Plăci plane circulare subțiri
x

z r

y
z

În planul median: 𝑢 𝑥, 𝑦 = 0, 𝑣 𝑥, 𝑦 = 0 În planul median: 𝑢 𝑟, 𝜃 = 0, 𝑣 𝑟, 𝜃 = 0

𝜎𝑧 = 0 𝜎𝑧 = 0

𝛾𝑥𝑧 = 𝛾𝑧𝑥 = 0 ; 𝛾𝑦𝑧 = 𝛾𝑧𝑦 = 0 𝛾𝑟𝑧 = 𝛾𝑧𝑟 = 0 ; 𝛾𝜃𝑧 = 𝛾𝑧𝜃 = 0

𝜀𝑧 = 0 𝑤 = 𝑤 𝑥, 𝑦 𝜀𝑧 = 0 𝑤 = 𝑤 𝑟, 𝜃

𝜎𝑥 𝜏𝑦𝑥 𝜏𝑧𝑥 𝜎𝑟 𝜏𝜃𝑟 𝜏𝑧𝑟

𝑇𝜎 = 𝜏𝑥𝑦 𝜎𝑦 𝜏𝑧𝑦 𝑇𝜎 = 𝜏𝑟𝜃 𝜎𝜃 𝜏𝑧𝜃
𝜏𝑥𝑧 𝜏𝑦𝑧 0 𝜏𝑟𝑧 𝜏𝜃𝑧 0

3
PLĂCI PLANE CIRCULARE SUBȚIRI, ÎNCĂRCATE ȘI REZEMATE AXIAL SIMETRIC

x
𝑟 𝜃 Din motive de simetrie axială →
𝛾𝜃𝑧 = 0 → 𝜏𝜃𝑧 = 𝜏𝑧𝜃 = 0
𝛾𝑟𝜃 = 0 → 𝜏𝑟𝜃 = 𝜏𝜃𝑟 = 0
y
𝑤=𝑤 𝑟
𝑝 𝑟 Observație: Pe un cerc de rază 𝑟, toate mărimile depind numai de
rază, nu și de unghiul 𝜃
𝑟 𝑟
𝑑𝑟
z 𝑟
Planul median
𝑑𝜃 𝜎𝑟 = 𝜎𝑟 𝑟
𝜎𝜃 = 𝜎𝜃 𝑟
𝜎𝑟 𝜏𝑟𝑧 ℎΤ2 𝜏𝑟𝑧 = 𝜏𝑟𝑧 𝑟 = 𝜏 𝑟
1
𝑧
𝑑𝑧 ℎΤ2

𝑧 𝜎𝜃 1

4
 Eforturi secționale: 𝑑𝑟
𝑟
Planul median
ℎ 𝑑𝜃
2
𝑀𝑟 = න 𝜎𝑟 𝑧𝑑𝑧
ℎ
−
2
- Momente încovoietoare
𝜎𝑟 𝜏𝑟𝑧 ℎΤ2
ℎ 1
𝐹𝐿ൗ 𝑧
2 𝐿 𝑑𝑧 ℎΤ2
𝑀𝜃 = න 𝜎𝜃 𝑧𝑑𝑧 𝑑𝐴 = 𝑑𝑧 ∙ 1
−
ℎ 𝑧 𝜎𝜃 1
2
ℎ
2 𝑀𝜃
𝑇 = න 𝜏𝑑𝑧 - Forță tăietoare dr
ℎ r
−2 𝐹ൗ d𝑑𝜃 Mr
𝐿
𝑀𝑟
𝑇 T
Observație: Încărcarea 𝑝 = 𝑝 𝑟 - încărcare pe suprafață z M𝜃
𝑀
𝐹ൗ 𝑀𝜃
𝐿2
x z
T
𝑀𝑟
𝑇 Mr
y
𝑀
M𝜃

5
 ASPECTUL STATIC
Ecuațiile de echilibru vor fi o ecuație de proiecție pe axa 𝑧 și o ecuație de momente față de axa 𝜃.ҧ
!!! Eforturile secționale se înmulțesc cu lungimile pe care se dezvoltă (𝑟𝑑𝜃 sau 𝑑𝑟), iar încărcarea se
înmulțește cu suprafața pe care acționează (𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃)
𝑀𝜃 𝑑r 𝑑
𝑑𝜃 Τ2 ෍𝑧 = 0 𝑇𝑟𝑑𝜃 − 𝑝𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃 − 𝑇𝑟𝑑𝜃 − 𝑇𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑟 = 0
𝑑𝑟
𝑑
𝑑𝑟 𝑇𝑟𝑑𝜃 + 𝑇𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑟 𝑑𝑇
𝑟 𝑀 𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑟 −𝑝𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃 − 𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃 − 𝑇𝑑𝑟𝑑𝜃 = 0ቤ ÷ 𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃
𝑟 𝑑𝑟
𝑑𝜃 Τ2 𝑝𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃 𝑟ҧ
𝑧ҧ 𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑇 𝑇 1𝑑
𝑑𝜃 Τ2 + + 𝑝 = 0 sau 𝑇𝑟 = −𝑝 𝑟
𝑑 𝑑𝑟 𝑟 𝑟 𝑑𝑟
𝑀𝑟 𝑟𝑑𝜃 + 𝑀 𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑟
𝑑𝑟 𝑟
𝑇𝑟𝑑𝜃
𝑀𝜃 𝑑r
𝑑 𝑑𝜃 𝑑𝑟
𝑑𝜃 Τ2
෍ 𝑀𝜃ഥ = 0 𝑀𝑟 𝑟𝑑𝜃 − 𝑀𝑟 𝑟𝑑𝜃 − 𝑀𝑟 𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑟 + 2𝑀𝜃 𝑑r sin + 𝑇𝑟𝑑𝜃 +
𝑑𝑟 2 2
𝑑𝑟 𝑑 𝑑𝑟
𝜃ҧ 𝑑𝜃 𝑑𝜃 +𝑇𝑟𝑑𝜃 + 𝑇𝑟𝑑𝜃 𝑑𝑟 =0
sin
2
≅
2
(ipoteza micilor deformații) 2 𝑑𝑟 2
𝑑𝑟 2
≈ 0 (datorita = infinit mic de ordin superior)
2

𝑑𝑀𝑟
− 𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃 − 𝑀𝑟 𝑑𝑟𝑑𝜃 + 𝑀𝜃 𝑑𝑟𝑑𝜃 + 𝑇𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃 = 0 ቤ ÷ 𝑟𝑑𝑟𝑑𝜃
𝑑𝑟
𝑑𝑀𝑟 𝑀𝑟 − 𝑀𝜃 1𝑑 𝑀𝜃
+ = 𝑇 sau 𝑀𝑟 𝑟 − =𝑇
𝑑𝑟 𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝑟

Observație: Se observă că pentru 𝑟 → ∞, se regăsesc relațiile din Rezistența Materialelor:

𝑑𝑇 𝑑𝑀𝑟
= −𝑝 și =𝑇
𝑑𝑟 𝑑𝑟

6
Pentru plăci plane circulare subțiri, încărcate și rezemate simetric, rezultă:
𝑑𝑇 𝑇
+ +𝑝=0 1
𝑑𝑟 𝑟

𝑑𝑀𝑟 𝑀𝑟 − 𝑀𝜃
+ =𝑇 2
𝑑𝑟 𝑟

ASPECTUL GEOMETRIC
Este subordonat ipotezei lui Kirchhoff – Love:

𝑑𝑤 𝑑𝑤
𝜑= ⟹ 𝑢 = −𝜑𝑧 = − 𝑧
𝑑𝑟 𝑑𝑟
!!! (la o rotire 𝜑 pozitivă, corespunde o deplasare 𝑢 negativă)

Relațiile între deformațiile specifice 𝜀𝑟 și 𝜀𝜃 și deplasările

𝑢 și 𝑣 sunt aceleași de la Starea plană de tensiune (în
coordonate polare, în problema axial simetrică)
𝑑𝑢 𝑢
𝜀𝑟 = 𝜀𝜃 = 𝛾𝑟𝜃 = 0
𝑑𝑟 𝑟

𝑑φ 𝑑2𝑤
𝜀𝑟 = −𝑧 = −𝑧 2
𝑑𝑟 𝑑𝑟
φ 𝑧 𝑑𝑤
𝜀𝜃 = −𝑧 = −
𝑟 𝑟 𝑑𝑟
𝛾𝑟𝜃 = 0

7
 ASPECTUL FIZIC
Aceleași relații ca la starea plană de tensiune (pentru 𝜎𝑧 = 0)!!!

1 𝐸 𝐸 𝑑φ φ 𝐸 𝑑φ φ
𝜀𝑟 = 𝜎 − 𝜇𝜎𝜃 𝜎𝑟 = 𝜀 + 𝜇𝜀 = −𝑧 − 𝜇𝑧 𝜎𝑟 = − +𝜇 𝑧
𝐸 𝑟 1 − 𝜇2 𝑟 𝜃
1 − 𝜇2 𝑑𝑟 𝑟 1 − 𝜇2 𝑑𝑟 𝑟
1 𝐸 𝐸 φ 𝑑φ 𝐸 φ 𝑑φ
𝜀𝜃 = 𝜎 − 𝜇𝜎𝑟 𝜎𝜃 = 𝜀 + 𝜇𝜀 = −𝑧 − 𝜇𝑧 𝜎𝜃 = − +𝜇 𝑧
𝐸 𝜃 1 − 𝜇2 𝜃 𝑟
1 − 𝜇2 𝑟 𝑑𝑟 1 − 𝜇2 𝑟 𝑑𝑟

Se introduc relațiile determinate anterior în expresiile momentelor încovoietoare:

ℎ ℎ ℎΤ2
2 𝐸 𝑑φ φ 2
2
𝐸 𝑑φ φ 𝑧3 𝐸ℎ3 𝑑φ φ
𝑀𝑟 = න 𝜎𝑟 𝑧𝑑𝑧 = − +𝜇 න 𝑧 𝑑𝑧 = − +𝜇 ∙ อ =− +𝜇
−
ℎ 1 − 𝜇2 𝑑𝑟 𝑟 −ℎ 1 − 𝜇2 𝑑𝑟 𝑟 3 12 1 − 𝜇2 𝑑𝑟 𝑟
2 2 −ℎΤ2
ℎ ℎ ℎΤ2
2 𝐸 φ 𝑑φ 2
2 𝐸 φ 𝑑φ 𝑧 3 𝐸ℎ3 φ 𝑑φ
𝑀𝜃 = න 𝜎𝜃 𝑧𝑑𝑧 = − +𝜇 න 𝑧 𝑑𝑧 = − +𝜇 ∙ อ =− +𝜇
−
ℎ 1 − 𝜇2 𝑟 𝑑𝑟 −ℎ 1 − 𝜇2 𝑟 𝑑𝑟 3 12 1 − 𝜇2 𝑟 𝑑𝑟
2 2 −ℎΤ2

𝐸ℎ3
Se NOTEAZĂ: 𝐷= = RIGIDITATE CILINDRICĂ LA ÎNCOVOIERE
12 1 − 𝜇2
Observație: Dacă se consideră o fâșie din placă cu o lățime egală cu unitatea, 𝑏 = 1
1 ∙ ℎ3 𝐸𝐼 !!! Similitudine cu grinda dreaptă, cu secțiune
𝐼=
12
𝐷= 2
1 − 𝜇 dreptunghiulară!!!!

8
 𝑑φ φ
𝑀𝑟 = −𝐷 +𝜇
𝑑𝑟 𝑟 Expresiile de calcul ale momentelor încovoietoare la plăcile plane
φ 𝑑φ circulare subțiri, încărcate și rezemate axial simetric
𝑀𝜃 = −𝐷 +𝜇
𝑟 𝑑𝑟

𝑑𝑀𝑟 𝑀𝑟 − 𝑀𝜃
Se introduc expresiile pentru 𝑀𝑟 și 𝑀𝜃 în relația (2) a Aspectului static: + =𝑇
𝑑𝑟 𝑟

𝑑 2 𝜑 𝜇 𝑑φ φ 𝐷 𝑑φ φ φ 𝑑φ
−𝐷 + − 𝜇 − + 𝜇 − − 𝜇 =𝑇
𝑑𝑟 2 𝑟 𝑑𝑟 𝑟2 𝑟 𝑑𝑟 𝑟 𝑟 𝑑𝑟
𝑑 2 𝜑 1 𝑑φ φ 𝑇 𝑑 1𝑑 𝑇
+ − = − sau 𝑟𝜑 =−
𝑑𝑟 2 𝑟 𝑑𝑟 𝑟 2 𝐷 𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝐷
3a 3b
𝑑𝑇 𝑇
Utilizând relația (1) a Aspectului static: + +𝑝=0
𝑑𝑟 𝑟
𝑑 3 𝜑 1 𝑑φ 1 𝑑 2 𝜑 2 1 𝑑φ 1 𝑑 2 𝜑 1 𝑑φ φ
−𝐷 − + + φ − − 𝐷 + − =𝑝 𝑟
𝑑𝑟 3 𝑟 2 𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 2 𝑟 3 𝑟 2 𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 2 𝑟 2 𝑑𝑟 𝑟 3

𝑑 3 𝜑 2 𝑑 2 𝜑 1 𝑑φ φ 𝑝 𝑟
+ − + =
𝑑𝑟 3 𝑟 𝑑𝑟 2 𝑟 2 𝑑𝑟 𝑟 3 𝐷
4a
Ecuația fundamentală a plăcilor plane
sau circulare, încărcate și rezemate simetric,
1𝑑 𝑑 1𝑑 𝑝 𝑟 cu exprimare în rotiri
𝑟 𝑟𝜑 = 4b
𝑟 𝑑𝑟 𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝐷

1 𝑑
Observație: Relația (4b) se obține și direct din relația (3b), dacă se ține seama de ecuația (1) a aspectului static, sub forma 𝑟 𝑑𝑟 𝑇𝑟 = −𝑝
9
 𝑑𝑤
Observație: Ecuația fundamentală, cu exprimare în deplasări se obține din: 𝜑 =
𝑑𝑟

𝑑 4 𝑤 2 𝑑 3 𝑤 1 𝑑 2 𝑤 1 𝑑𝑤 𝑝 𝑟
+ − + = 5a
𝑑𝑟 4 𝑟 𝑑𝑟 3 𝑟 2 𝑑𝑟 2 𝑟 3 𝑑𝑟 𝐷

𝑑2 1 𝑑
Dar: 2
∇ = 2+ = operatorul Laplace de ordinul II (în coordonate polare, pentru
𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟
problema plană axial simetrică

𝑝 𝑟
∇2 ∇2 𝑤 𝑟 = 5b
𝐷

10
Ecuația (3b) este utilă pentru rezolvarea problemelor static determinate (care au un singur inel de rezemare!)
𝑑 1𝑑 𝑇 Integrare succesivă 𝑑 𝑟
𝑟𝜑 =− 𝑟𝜑 = − න 𝑇𝑑𝑟 + 𝐶1∗ 𝑟
𝑑𝑟 𝑟 𝑑𝑟 𝐷 𝑑𝑟 𝐷

1 𝐶1∗ 𝐶2 1 𝐶2
𝜑=− න 𝑟 න 𝑇𝑑𝑟 𝑑𝑟 + 𝑟 + 𝜑=− න 𝑟 න 𝑇𝑑𝑟 𝑑𝑟 + 𝐶1 𝑟 +
𝑟𝐷 2 𝑟 𝑟𝐷 𝑟

Expresia forței tăietoare se determină dintr-o ecuație de proiecție de forțe pe axa 𝑧, iar constantele de
integrare 𝐶1 și 𝐶2 se determină din condiții de margine exprimate în rotiri, 𝜑, și/sau momente încovoietoare,
𝑀𝑟

2 2
 z = 0  0
r
0 p d d + 0 Trd = 0
T (r ) = −
1 r
 p  d
r
2 0 p d + 2 rT = 0 0
r

11