3.4.

Modulul de rezistenta

Se numeste modul de rezistenta raportul dintre momentul de inertie axial al

unei sectiuni fata de o axa centrala si distanta celui mai departat punct de acea axa.

zs

zi

yst ydr

z
𝐼𝑦 𝐼𝑦 𝐼𝑧 𝐼𝑧
𝑊𝑦,𝑖 = ; 𝑊𝑦,𝑠 = ; 𝑊𝑧,𝑠𝑡 = ; 𝑊𝑧,𝑑𝑟 = ;
𝑍𝑖 𝑧𝑠 𝑦𝑠𝑡 𝑦𝑑𝑟

[W] = [L]3= cm3; m3

Pentru dreptunghi:

(h/2)=zs

(h/2)=zi

b
b/2

𝑏⋅ℎ3 ℎ⋅𝑏3
𝐼𝑦 12 𝑏⋅ℎ2 𝐼𝑧 12 ℎ⋅𝑏2
𝑊𝑦 = = ℎ = 𝑊𝑧 = = 𝑏 =
𝑍 6 𝑦 6
2 2
Pentru cerc:

D
D
y

𝜋⋅𝐷4
𝐼𝑦 𝐼𝑧 64 𝜋⋅𝐷3
𝑊𝑦 = 𝑊𝑧 = 𝐷 = 𝐷 = 𝐷 =
32
2 2 2

3.5. Raze de giratie sau de inertie; elipsa de inertie

Razele de giratie sau de inertie fata de axele centrale, se determina astfel:

𝐼𝑦 𝐼
𝑖𝑦 = √ 𝑖𝑧 = √ 𝑧
𝐴 𝐴

unde A este aria intregii sectiuni

Razele principale de inertie se determina astfel:

I1 I2
i1 = i2 =
A A

[iY, iZ, i1, i2] = [L] = mm, cm, m

𝒚𝟐 𝒛𝟐
+ = 1 - ecuatia elipsei principale centrale de inertie
𝒊𝟐𝟐 𝒊𝟐𝟏
 CAP.4. PROPRIETATILE MECANICE ALE MATERIALELOR.
METODE DE CALCUL ALE REZISTENTEI MATERIALELOR

4.1. Studiu experimental al proprietatilor mecanice

4.1.1. Generalitati

Pentru rezolvarea problemelor de rezistenta, este necesara cunoasterea

caracteristicilor fizice ale materialelor din care sunt alcatuite elementele de
constructii. Ne intereseaza acele proprietati ale materialelor, care se refera la
comportarea lor sub sarcini (actiuni mecanice), denumite proprietati mecanice.
Aceste proprietati se determina prin experimente efectuate la masini de
incercare, pe probe sau epruvete, care au o anumita configuratie geometrica. Forma
si dimensiunile lor depind de materialul si de tipul solicitarii la care sunt incercate.
Exemplu: solicitarea la intindere si compresiune (otel, beton)

l0
a
h0
d0
a
li
d0
lt

beton
otel

In timpul incercarii, fortele si deformatiile se inregistreaza intr-o anumita

etapa de incarcare. Marimea fortelor, se citeste pe dispozitivul masinii de incercat
iar deformatiile, pe o scara gradata, cu aparate numite tensiometre.
Rezultatul incercarii se reprezinta sub forma de diagrame, care dă dependenta
intre forte si deplasari (pe axa ordonatelor, marimile fortelor iar pe axa absciselor,
deformatiile corespunzatoare).
 4.1.2. Curba caracteristica a otelului moale de constructii

Incercand la intindere pana la rupere o epruveta confectionata din otel moale

de constructii (cu continut redus de carbon) se inregistreaza o curba caracteristica σ-
ε.
σ R
σmax (σ )
r

C’ R’
σc C
σe E
σp P

α α G
o C” ε
εp εe
εt

Prima parte a diagramei OP este o dreapta care arata proportionalitate intre

tensiuni si deformatii. Punctul P este limita de proportionalitate, data de tensiunea
Pp
p = (este valabila legea lui Hooke).
Ao
Peste limita de proportionalitate, deformatiile cresc mai repede decat fortele.
Pe
Punctul E este limita de elasticitate data de tensiunea  e = pana la care nu raman
Ao
deformatii remanente.
Pc
La atingerea tensiunii corespunzatoare punctului C (limita de curgere  c =
Ao
) alungirea creste sub o valoare constanta a fortelor si deci a tensiunii. Se spune ca
materialul ”curge”. Zona C- C’ se numeste zona de curgere sau palier de curgere.
Portiunea C’-R a curbei este din nou ascendenta si se numeste zona de
autoconsolidare. Punctului R îi corespunde valoarea maxima a tensiunii, care este
definita ca rezistenta de rupere a materialului (σr).
Zona R-R’ este descendenta si constituie zona de cedare, in punctul R’
epruveta rupandu-se in doua parti.
 Pe portiunea OP din curba, care este o linie dreapta, legatura dintre tensiuni si
deformatii este data de legea lui Hooke: σ = E·ε.
Modulul de elasticitate longitudinal E este egal cu tangenta trigonometrica a
unghiului de inclinare a dreptei OP cu axa Oε.

E = tgα

Dincolo de limita de proportionalitate, modulul de elasticitate va fi variabil si

egal cu:

E = lim
 →0 

Daca incarcam si descarcam epruveta sub limita de elasticitate, se descrie

portiunea de curba EPO fara ca epruveta sa aiba deformatii permanente. Daca
tensiunea a depasit limita de elasticitate (punctul C’) la descarcare se descrie curba
C’C” care este aproximativ o linie dreapta, paralela cu OP.
Alungirea specifica totala corespunzatoare punctului C’ este OG = εt, ea fiind
compusa dintr-o deformatie C”G = εe care dispare la descarcare si OC”= εp o
deformatie permanenta, care ramane dupa descarcare.

4.1.3. Caracteristicile mecanice rezultate din interpretarea curbei

caracteristice

Caracteristicile mecanice scot in evidenta proprietatile fizico-mecanice ale

materialelor, corespunzand unor situatii de solicitare sau precizeaza comportarea
materialelor.
Caracteristicile mecanice se refera la tensiunile corespunzatoare diferitelor
puncte caracteristice ale diagramei σ-ε:
- limita de proportionalitate σp;
- limita de elasticitate σe;
- limita de curgere σc;
- rezistenta la rupere σr.
 σ R
σmax (σ )
r
R’
σc C
σe E
σp P

α R”
o 0,002 0,02
0,2 εR ε
εr

Determinarea exacta a limitei de proportionalitate si elasticitate se face destul

de greu, asa ca putem sa consideram ca valoare conventionala pentru σp tensiunea
ce corespunde unei deformatii specifice liniare remanente εp=0,002% notata cu ε0,002
, respectiv pentru σe se considera conventional tensiunea ce corespunde unei
deformatii remanente εp= 0,02% notata ε0,02.
Limita de curgere σc se determina cu o precizie satisfacatoare. Limita de
rupere σr se determina usor si este caracteristica cea mai des folosita la stabilirea
sumara a calitatii unui material. Pentru unele materiale cum sunt otelul sau betonul,
rezistenta la rupere este considerata marca materialului (exemplu: OL37 => σ r=
37N/mm2).
Alte caracteristici se refera la deformatii: deformatiile specifice liniare εe, εc
si εr corespunzatoare punctelor E, C si R de pe curba caracteristica. Mai des utilizata
si mai usor de determinat este alungirea specifica la rupere ε r care reprezinta
deformatia ireversibila. Aceasta ultima deformatie este cu atat mai mare cu cat
materialul este mai plastic.
Raportul dintre alungirea absoluta permanenta a epruvetei si lungimea initiala
a ei, se numeste alungire specifica la rupere:

l r − l0
r =  100(%)
l0

Capacitatea materialului de a se deforma pe directie transversala solicitarii, se

poate aprecia prin contractia specifica la rupere care se noteaza cu ψ, definita
astfel:
 A0 − Ar
=  100(%)
A0
unde,
A0 - aria sectiunii initiale;
Ar - aria sectiunii dupa rupere.
Micsorarea dimensiunii sectiunii transversale poate fi evaluata prin
deformatia specifica transversala εt definita astfel:

d d − d 0
t = = ,
d0 d0

unde d0 - diametrul initial al epruvetei;

d - diametrul in stadiul de incarcare pentru care se calculeaza εt.
Experimental se constata ca εt este proportionala in domeniul elastic cu
deformatia specifica longitudinala ε.
ε t = - μ·ε

unde μ - constanta specifica fiecarui material si se numeste coeficientul contractiei

transversale sau coeficientul lui Poisson.

4.1.4. Diagrama tensiune - deformatie la compresiune a otelului

In cazul incercarii la compresiune a unei epruvete de otel, pentru a evita

flambajul acesteia, lungimea nu trebuie sa depaseasca de 3 ori diametrul. Supunand
epruveta la compresiune, ea se va scurta in sens longitudinal si isi va mari
dimensiunile in sens transversal.
 OP’ este portiunea liniara in care fortele sunt proportionale cu scurtarile. P’
este limita de proportionalitate. C’ este limita de curgere la compresiune (in epruveta
apar deformatii plastice).
In continuare epruveta se deformeaza fara a creste sarcina P, curba ia ordonate
mari, fara a se indrepta. Epruveta se umfla marindu-si sectiunea transversala si se
turteste fara a surveni ruperea.
Punctele caracteristice in afara limitelor de proportionalitate si curgere sunt
greu de distins. Se constata ca aceste limite coincid cu cele de la intindere si unghiul
de inclinare a dreptei din zona de proportionalitate pentru cele doua solicitari, este
acelasi.
Diagrama σ-ε pentru intindere si compresiune

σ R
σr

R’
σc C
σe E
σp P

o α
α εc εc εr ε
α
P’ σ’p σp=σ’p
C’
σ’c σ =σ’c
’ c