I.

Câmpul electric
I.1. Câmpul electric în vid departe de conductori

I.1. Într-o sferă dielectrică cu raza a densitatea volumetrică de sarcină

variază cu raza conform relaţiei, ρ(r ) = 6 + 2 r 2 C/m3.
Calculaţi valoarea medie a densităţii de sarcină electrică din sferă.

Soluţie
1
Conform definiţiei valorii medii, ρmediu =
V ∫∫∫ ρdV ,

4π 3
unde, în coordonate sferice, d V = r 2 sinθdrdθdϕ şi V = r . Astfel,
3

3
3 ∫∫∫ (
ρmediu = 6 + 2r 2 ) r 2sinθdrdθdϕ =
4πa
a π 2π
3
(6 + 2r 2 )r 2 dr ∫ sinθdθ ∫ dϕ = 6 + 1,2a 2 C/m3.
4 πa 3 ∫0
=
0 0

I.2. Un conductor liniar de lungime a este încărcat electric neuniform cu o

sarcină cu densitatea liniară
⎛ π ⎞ a a
ρl = ρ0 ⎜1 − cos x ⎟ , pentru − ≤ x ≤ .
⎝ a ⎠ 2 2
Calculaţi:
a). sarcina electrică totală de pe conductor;
b) densitatea liniară medie a sarcinii electrice.

1
 Soluţie
a). Conform definiţiei, sarcina electrică este egală cu
a 2
⎛ π ⎞ ⎛ 2⎞
q= ∫∫
lungimea
ρl d l = ρ 0 ∫ ⎜1 − cos x ⎟dx = ρ0 a ⎜1 − ⎟ .
−a 2 ⎝
a ⎠ ⎝ π⎠
conductorului

b). Conform definiţiei valorii medii,

a 2
q 1 ⎛ 2⎞ 1 ⎛ 2⎞
ρmediu = = ∫ ρl d l = ρ 0 a ⎜ 1 − ⎟ ⋅ = ρ 0 ⎜ 1 − ⎟ .
a a −a 2 ⎝ π⎠ a ⎝ π⎠

I.3. Densitatea de sarcină electrică superficială de pe un strat sferic de rază a

are expresia: σ = σ0 sin θ , unde θ este coordonata unghiulară uzuală ( θ∈ [ 0, π] ), iar

σ0 este o constantă.
Calculaţi sarcina electrică totală distribuită pe suprafaţa stratului sferic.

Soluţie
Conform relaţiei de definiţie a densităţii superficiale de sarcină electrică,
2π π
q = ∫∫ σdS = ∫∫ σ0sinθ a 2sinθ dθ dϕ = σ0 a 2 ∫ dϕ∫ sin 2θ dθ =
0 0

(1 − cos2θ ) dθ = σ0 a 2 ⋅ 2π ⋅ ⎜⎛ θ − sin 2θ ⎟⎞ 0π = σ0 π2 a 2 .
2π 1 1 1
= σ0 a 2 ⋅ ϕ 0 .∫
0
2 2⎝ 2 ⎠

I.4. Într-o sferă izolatoare cu raza R sarcina electrică este distribuită izotrop.
Densitatea volumetrică de sarcină variază cu distanţa r faţă de centrul sferei conform
⎧ ⎛ r2 ⎞
ρ
⎪ 0⎜ 1 − 2 ⎟
, pentru r < R
⎪ ⎝ R ⎠
relaţiei, ρ=⎨ .
0, pentru r ≥ R
⎪
⎪⎩

Calculaţi

2
 a). sarcina electrică totală din sferă;
b). valoarea medie a densităţii volumetrice de sarcină electrică din sferă.

Soluţie
a). Conform definiţiei, sarcina electrică este egală cu
R
⎛ r2 ⎞ 8π
q= ∫∫∫
volumul
ρdV = ∫
0
ρ 0⎜ 1 −
⎝ R ⎠
2 ⎟
4πr 2dr = ρ0 R 3 .
15
sferei

b). Conform definiţiei valorii medii a densităţii de sarcină electrică,

1 q 8π 3 2
ρmediu =
V ∫∫∫ ρdV = V =
15
ρ0 R 3 ⋅ = ρ0 ,
4πR 3 5
4π 3
unde V = r .
3

I.5. În atomul de hidrogen sarcina electronică are o distribuţie sferică

omogenă, cu densitatea
⎡ 2r ⎤
ρ (r ) = C exp ⎢− ⎥ ,
⎢ a0 ⎥
⎣ ⎦
unde a0 = 52,9 pm este o constantă (prima rază Bohr), iar r este distanţa de la un
punct oarecare din volumul sferei la centrul acesteia.
Calculaţi constanta C astfel încât sarcina electronică să fie egală cu
q = −e .

Soluţie
Conform relaţiei de definiţie
R
⎡ 2r ⎤
q = −e = ∫∫∫
volumul
ρd V = C ∫
0
exp ⎢ − ⎥ 4πr 2dr .
⎣ a0 ⎦
sferei

Integrăm prin părţi,

3
 ∞
⎪⎧ a0 2 ⎪⎫
∞
⎡ 2r ⎤ ⎡ 2r ⎤
−e = 4πC ⎨ − r exp ⎢ − ⎥ + a0 ∫ exp ⎢ − ⎥ rdr ⎬ =
⎩⎪ 2 ⎣ a0 ⎦ 0 0 ⎣ a0 ⎦ ⎭⎪
∞
⎡ 2r ⎤
= 4πCa0 ∫ exp ⎢ − ⎥ rdr =
0 ⎣ a0 ⎦
∞
⎧⎪ a ⎡ 2r ⎤ a
∞
⎡ 2r ⎤ ⎫⎪
= 4πCa0 ⎨ −r 0 exp ⎢ − ⎥ + 0 ∫ exp ⎢ − ⎥ dr ⎬ = πCa03 ,
⎪⎩ 2 ⎣ a0 ⎦ 0 2 0 ⎣ a0 ⎦ ⎪⎭
de unde
e
C=− ,
πa03

e ⎡ 2r ⎤
iar ρ (r ) = − exp ⎢− ⎥ .
πa03 ⎢ a0 ⎥
⎣ ⎦

I.6. Densitatea volumetrică de sarcină electrică ρ a unui strat sferic de rază

R şi grosime a are expresia
⎧ a a
⎪ ρ0 , pentru R − 2 < r < R + 2
ρ=⎨ .
0, în rest
⎪
⎩
a
a). Determinaţi expresia sarcinii electrice totale în funcţie de raportul ;
R
b). În ce condiţii distribuţia de sarcină considerată este superficială şi care
este în acest caz densitatea superficială medie de sarcină?

Soluţie
a). Conform relaţiei de definiţie a densităţii volumetrice de sarcină electrică,

4π ⎡⎛ a⎞ ⎤
R+a 2 3 3
a⎞ ⎛
q = ∫∫∫ ρdV = ρ0 ∫ 4πr dr = ρ0 ⎢⎜ R + ⎟ − ⎜ R − ⎟ ⎥ =
2

volumul R−a 2
3 ⎣⎢⎝ 2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎦⎥
stratului
sferic

⎛ a2 ⎞
= 4πρ0 aR 2 ⎜1 + 2 ⎟
.
⎝ 12 R ⎠

4
 b). Distribuţia de sarcină electrică poate fi considerată superficială dacă
a
<< 1 .
R
În acest caz,
q = 4πρ0 aR 2 = 4πρS R 2 ,

iar ρ S = ρ0 a .

I.7. Calculaţi rata de variaţie în timp a densităţii de sarcină electrică într-un

punct în care densitatea de curent electric are expresia
J = sin (10 x ) u x + yu y + e−3 z u z (A/m2)

Soluţie
Conform legii de conservare a sarcinii electrice,
∂ρ ⎛ ∂J ∂J ∂J ⎞
= −∇J = − ⎜ x + y + z ⎟ = 10cos (10 x ) + 1 − 3e−3 z (A/m3).
∂t ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

I.8. Trei sarcini electrice sunt aşezate ca în figura I.8. Acestea au valorile:
q1 = 6 ⋅10−6 C, q2 = − q1 = −6 ⋅10−6 C şi q3 = 3 ⋅10−6 C, iar a = 0,02 m.

Calculaţi vectorul forţă care acţionează asupra sarcinii electrice q3 .

Fig. I.8 Fig. I.8a

5
 Soluţie
Conform principiului superpoziţiei, forţa care acţionează asupra sarcinii q3
este egală cu (fig. 8a),
1 ⎛ q1q3 q2 q3 ⎞
F3 = F13 + F23 = ⎜ 2 u13 + 2 u23 ⎟ ,
4πε0 ⎝ r13 r23 ⎠
unde
2
u13 = cos θ i + sin θj =
2
( i + j ) , iar u23 = i .
Astfel,
⎡ ⎤
1 ⎢ q1q3 2 ( −q1 ) q3 q q ⎡⎛ 2 ⎞
i ⎥ = 1 3 2 ⎢⎜⎜
2 ⎤
F3 = ⋅ ( i + j)+ − 1⎟⎟ i + j ⎥.
⎢
(
4πε 0 a 2
) ⎥ 4πε0 a ⎢ 4
2
2 a2 ⎣⎝ ⎠ 4 ⎥⎦
⎣⎢ ⎦⎥
Modulul forţei F3 este egal cu
12
qq ⎡⎛ 2 ⎞ 2 ⎛ 2 ⎞ 2 ⎤
F3 = 1 3 2 ⎢⎜ − 1⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟ ⎥ = 219 N,
4πε0 a ⎢⎜⎝ 4 ⎠ ⎝ 4 ⎟⎠ ⎥
⎣ ⎦
iar direcţia vectorului face cu axa Ox unghiul
F3 y 2
ϕ = arctg = arctg = 151,3D .
F3 x 2 −4

I.9. Pământul are o sarcină electrică netă care produce un câmp electric în
punctele din apropierea suprafeţei acestuia egal cu Ep = 150 N/C şi are liniile de
câmp orientate spre centrul Pământului (fig. I.9).

Fig. I.9

6
 a) Care este mărimea şi semnul sarcinii cu care trebuie să fie încărcat un om
având masa m = 75 kg astfel încât greutatea acestuia să fie echilibrată de forţa
electrică?
b) Care va fi forţa de respingere dintre doi oameni, fiecare încărcat cu
sarcina electrică calculată la punctul a) şi aflaţi la distanţa d = 50 m?
c). Poate fi utilizat câmpul electric al Pământului pentru zbor?

Soluţie
a) Notăm cu q sarcina electrică a omului. Condiţia de echilibru a celor două
forţe se scrie sub forma
Fel = q E p = mg ,

mg
de unde rezultă q = = 4,9 C.
Ep

Valoarea obţinută este foarte mare, astfel că sarcina nu mai poate fi

considerată punctuală.
q2
b) Fel = 2
= 8,6 ⋅ 10 7 N.
4πε 0 r
Am obţinut o valoare a forţei electrice mult mai mare ca greutatea,
Fel
G = mg = 7,4 ⋅ 10 2 N, adică = 1,2 ⋅ 105 .
G
c). Sarcina electrică necesară pentru a echilibra greutatea unui avion astfel
încât acesta să poată zbura, trebuie să fie foarte mare. Pentru a încărca un strat
metalic conductor de formă sferică cu raza R = 20m, cu o sarcină electrică

q0 = 5 ⋅ 10 4 C, trebuie aplicată o tensiune U = 2,5 ⋅1012 V ceea ce necesită o energie

foarte mare. În acest caz, sarcina nu mai este punctuală. Aceasta va reduce câmpul
electric pământesc necesitând o sarcină şi mai mare pe suprafaţa conductorului.

I.10. Calculaţi forţa cu care acţionează sarcinile electrice q1 şi q2 asupra

sarcinii q3 din figura I.10.

7
 Se cunosc: q1 = −4 ⋅10−6 C, q2 = 3 ⋅10−6 C, q3 = −2 ⋅10−6 C, r13 = 0,08 m,

1
r23 = 0,12 m, )α = 45D şi = 9 ⋅109 Nm 2 C2 .
4πε 0

Fig. I.10

Soluţie
q1q3
Conform legii lui Coulomb, F13 = = 11, 25 N, iar
4πε0 r132

q2 q3
F23 = = 3,75 N.
4πε 0 r232

Pentru calcularea rezultantei celor două forţe descompunem forţele în

componente de-a lungul celor două axe şi apoi recompunem componentele
rezultantei ca în figura I.10a

Fig. I.10a

Observăm că
Rx = F13 x + F23 x = F13 cos θ + F23 = 11,7 N,

Ry = F13 y + F23 y = F13 sin θ + 0 = 7,95 .

8
 Ry
Astfel, R = Rx2 + Ry2 = 14,15 N, iar θ = arctg = arctg 0,68=34,20D .
Rx

I.11. Trei sarcini electrice punctuale se află în vârfurile unui dreptunghi

aşezat în vid, ca în figura I.11. Calculaţi forţa care acţionează asupra sarcinii q3 .

Se cunosc: q1 = 3 ⋅10−6 C, q2 = −2 ⋅10−6 C, q3 = 5 ⋅10−6 C, laturile

dreptunghiului
1
sunt a = 3 cm, b = 4 cm şi = 9 ⋅109 Nm 2 C2 .
4πε 0

Fig. I.11

Soluţie
Alegem un sistem de coordonate cu originea în q1 , în raport cu care,

F3 = F13 + F23 .
Din legea lui Coulomb,
q1q3
F13 = ( cos θ i + sin θj ) = 43, 2 i + 32, 4 j ,
(
4πε 0 a 2 + b 2 )
q2 q3
iar F23 = i = −56, 25 i .
4πε 0b 2
Prin urmare,
a F3 y
F3 = ( −13,1i + 32, 4 j ) N, iar tgθ = = = −2, 47 şi θ = 112D .
b F3 x

9
 I.12. Considerăm o baghetă subţire, cu lungimea L , pe care este distribuită
uniform o sarcină electrică q (figura I.12). Calculaţi forţa cu care această sarcină

electrică acţionează asupra unei sarcini electrice punctiforme q0 aflată la distanţa a

de capătul din dreapta al baghetei, pe direcţia lungimii acesteia.

Fig. I.12

Soluţie
Alegem un element dx din lungimea baghetei aflat la distanţa x de sarcina
q
electrică q0 , pe care se află sarcina electrică dq = dx . Forţa cu care această
L
sarcină
electrică elementară acţionează asupra sarcinii q0 este egală cu

q0 q0 q q q dx
dF = dq = ⋅ dx = 0 ⋅ 2 .
4πε 0 x 2
4πε 0 x L
2
4πε 0 L x

Forţa totală cu care acţionează sarcina q asupra sarcinii q0 se obţine

adunând toate contribuţiile sarcinilor dq , adică prin integrare,
a+ L a+ L
q0 q dx q q ⎛ 1⎞ q0 q
F= ∫
a
⋅ 2 = 0 ⎜− ⎟
4πε0 L x 4πε 0 L ⎝ x ⎠a
=
4πε0 a ( a + L )
.

Tipul forţei, de atracţie sau de respingere, depinde de semnul celor două

sarcini electrice.

I.13. Bila din figura I.13 are masa m = 1 g şi culege prin contact o sarcină
electrică egală cu 1% din sarcina aflată pe o baghetă subţire de ebonită. Sarcina
electrică este concentrată pe unul din capetele baghetei care se află la distanţa
l = 0,1 m de bilă.

10
 Calculaţi sarcina electrică aflată pe bilă şi tensiunea mecanică din firul de
care este legată bila.

Fig. I.13

Soluţie
Bila fiind într-un echilibru mecanic, rezultanta forţelor care acţionează
asupra sa este nulă, adică
T cos30D = mg

şi T sin 30D = F .
Din cele două ecuaţii,
F = mgtg30D = 5,65 ⋅10−3 N.
Dar, conform legii lui Coulomb,
qq′
F= ,
4πε 0 r 2

q
unde q′ = . Prin urmare, q = 7,9 ⋅10−7 C şi q′ = 7,9 ⋅10−9 C. Rezultatul obţinut
100
este aproximativ deoarece legea lui Coulomb este verificată doar pentru sarcini
electrice punctiforme.
Tensiunea mecanică din fir este
F
T= = 11,3 ⋅10−3 N.
sin 30D

11
 I.14. Un inel semicircular aflat în planul y 0 z este încărcat electric cu

densitatea de sarcină liniară ρl = ρ0 cos θ (C/m), unde θ este unghiul măsurat faţă
de axa 0 z (figura I.14). Calculaţi intensitatea câmpului electric într-un punct de
coordonate ( x,0,0 ) .

Fig. I.14

Soluţie
Conform definiţiei,
1 ρ ( r ′ )( r − r ′ )
E ( x,0,0 ) = ∫ dl ′ .
4πε 0 r − r′
3

Conform figurii I.7, vectorul de poziţie r ′ al unui punct de pe semiinel este

egal cu
r ′ = R cos θk + R sin θj ,

iar r = xi .
dl ′ = Rdθ este elementul de lungime de arc.
Prin urmare,

E ( x,0,0 ) =
1
π
(
ρ0 cos θ xi − R sin θj − R cos θk )
∫ Rdθ =
4πε0 0
( )
3
x 2 + R 2 sin 2 θ + R 2 cos 2 θ

ρ0 R ⎛π π π
⎞
3 ∫ ∫ ∫
= ⋅ ⎜ xi cos θ dθ − Rj sin θ cos θd θ − Rk cos 2 θdθ ⎟ ,
4πε0
( )
x2 + R2 ⎝ 0 0 0 ⎠

12
unde
π

∫ xi cos θdθ = 0 ;
0

∫ Rj sin θ cos θdθ = 0

0

π
π
∫ Rk cos θdθ =
2
Rk .
0
2
Prin urmare,
ρ0 R2
E ( x,0,0 ) = − ⋅ k.
(
2ε 0 x 2 + R 2 )
32

I.15. Trei sarcini electrice egale cu +5q , −5q şi +3q sunt aşezate pe axa y
în punctele de coordonată y = +4a , y = 0 şi respectiv y = −4a . Alegem un punct P
aşezat pe axa x în x = 3a .
Calculaţi:
a). energia electrică înmagazinată în sistemul de sarcini electrice;
b). componentele vectorului intensitate câmp electric generat în P;
c). O a patra sarcină electrică q este adusă de la infinit în punctul P.
Calculaţi componentele forţei cu care acţionează cele trei sarcini asupra sarcinii din
P.
d). Calculaţi lucrul mecanic efectuat pentru a aduce sarcina a patra de la
infinit până în punctul P.

Soluţie
În figura I.15 sunt reprezentate sarcinile electrice din enunţ şi vectorii
intensitate câmp electric generaţi de sarcinile electrice în punctul P.
a). Energia înmagazinată în sistemul de sarcini electrice este egală cu

13
 1 3 3 q j qk 1 ⎛ q1q2 q1q3 q2 q3 ⎞
E pot = ∑∑ = ⎜
2 j =1 k =1 4πε 0 rjk 4πε 0 ⎝ r12
+
r13
+ ⎟=
r23 ⎠
k≠ j

1 ⎛ 25q 2 15q 2 15q 2 ⎞ 65q 2

= ⎜ − + − ⎟ = − .
4πε 0 ⎝ 4a 8a 4a ⎠ 4πε 0 ⋅ 8a

Fig. I.15

4 3
b). Observăm din figura 4 că sin α = , iar cos α = .
5 5
5q 3 5q 4
E1 = E1 cos α i − E1 sin α j = ⋅ i − ⋅ j=
4πε0 ⋅ 25a 5
2
4πε0 ⋅ 25a 5
2

3q 4q
= i − j,
4πε 0 ⋅ 25a 2 4πε0 ⋅ 25a 2

5q
E2 = − i ,
4πε 0 ⋅ 9a 2

3q 3 3q 4 3q 12q
iar E3 = ⋅ i + ⋅ j= i + j.
4πε 0 ⋅ 25a 2 5 4πε 0 ⋅ 25a 2 5 4πε 0 ⋅125a 2 4πε0 ⋅125a 2

Astfel,
⎛ 3q 5q 3q ⎞
EP = ⎜ − + 2 ⎟
i +
⎝ 4πε0 ⋅ 25a 4πε0 ⋅ 9a 4πε0 ⋅125a ⎠
2 2

14
 ⎛ 4q 12q ⎞
+ ⎜. + 2 ⎟
i =
⎝ 4πε0 ⋅ 25a 4πε 0 ⋅125a ⎠
2

q ⎛ 409 8 ⎞
=− ⎜ i + j ⎟.
4πε0 ⎝ 1125a 2 2
125a ⎠

q 2 ⎛ 409 72 ⎞
c). F = qEP = − 2 ⎜
i + j⎟.
4πε0 a ⎝ 1125 1125 ⎠

q4 ⎛ q1 q2 q3 ⎞ q ⎛ 5q 5q 3q ⎞ q2
d). L = q4VP = ⎜ + + ⎟= ⎜ − + ⎟=−
4πε 0 ⎝ r14 r24 r34 ⎠ 4πε0 ⎝ 5a 3a 5a ⎠ 60πε 0 a

Am notat cu q1 = 5q ; q2 = −5q ; q3 = 3q ; q4 = q , iar r14 = 5a ; r24 = 3a ;

r34 = 5a .

I.16. În vârfurile B şi C ale unui triunghi echilateral având latura l = 1 cm se

află două sarcini electrice egale cu q = 10-9 C, iar în vârful A se află sarcina
punctiformă q0 = 2.10-9 C.

Calculaţi lucrul mecanic necesar deplasării sarcinii q0 în următoarele

poziţii:
a) în punctul D situat la distanţa l de A, pe prelungirea laturii BA ;
b) în punctul E situat la distanţa l de A dar pe paralela prin A la latura BC .

Soluţie
a) Lucrul mecanic necesar deplasării sarcinii electrice q0 între punctele A şi

D este LAD = q0 (VA − VD ) , unde potenţialele electrice în punctele A şi, respectiv, D

au expresiile (fig. I.16):
q q 2q
VA = + =
4πε 0 l 4πε 0 l 4πε 0 l

q ⎛⎜ 1 1 ⎞
⎟
şi VD = ⎜ + ⎟
4πε 0 2l (2l ) 2 − l 2
⎝ ⎠
Astfel, rezultă:

15
 qq0 ⎛ 3 1 ⎞ −7
LAD = − ⎟ = 16,6 ⋅10 J.
4πε 0l ⎝⎜ 2 3⎠

Fig. I.16

b) Analog, se calculează:
q q q ⎛ 1 ⎞
VE = + = ⎜ + 1⎟
4πε0l 3 4πε0l 4πε0l ⎝ 3 ⎠

şi rezultă:
qQ ⎛ 1 ⎞ −7
LAE = ⎜ 1− ⎟ = 7,59 ⋅10 J
4πε 0l ⎝ 3⎠

I.17. Sistemul de sarcini electrice q1 , q2 , q0 este dispus ca în figura I.17.

Sarcina q1 = 3 mC este aşezată în punctul de coordonate ( x1 , y1 ) = ( −2m,0 ) , sarcina

q2 = −3 mC este aşezată în punctul de coordonate ( x2 , y2 ) = ( 2m,0 ) , iar sarcina

q0 = 1 mC aşezată în punctul de coordonate ( x0 , y0 ) = ( 0,3m ) .

Calculaţi:
a) modulele şi direcţiile forţelor exercitate de sarcinile electrice q1 şi q2

asupra sarcinii q0 ;
b)modulul şi direcţia vectorului intensitate câmp electric produs de sarcinile
electrice q1 şi q2 în punctul în care se află sarcina q0 .

16
 Fig. I.17

Soluţie
a) Forţa F1 exercitată de sarcina q1 asupra sarcinii q0 are modulul egal cu

q1q0
F1 = , iar forţa F2 exercitată de sarcina q2 asupra sarcinii q0 are modulul
4πε 0 d 2

q2 q0
F2 = .
4πε0 d 2

Cele două forţe au modulele egale deoarece sarcinile q1 şi q2 au acelaşi

modul. Deci, F1 = F2 = 2077 N.

3 2
Din figura II.17 observăm că sin θ = , iar cos θ = .
13 13
Astfel, F1 = 2077 ( cos θ i + sin θj ) şi respectiv F2 = 2077 ( cos θ i − sin θj ) .

Suma vectorială a celor doi vectori va fi egală cu

F0 = F1 + F2 = 2 ⋅ 2077 cos θ i = 2304 i N.

F0
b) Vectorul intensitate câmp electric cerut este E = = 2,3 ⋅106 i N/C.
q0

I.18. Trei corpuri punctiforme având sarcinile electrice q1 = q2 = q3 = 2μ C

se află în vârfurile unui triunghi echilateral cu latura egală cu a = 4 3 cm. Calculaţi

intensitatea câmpului electric generat în centrul triunghiului.

17
 Soluţie
q1 a a
Conform figurii I.18, E1 = E2 = E3 = , unde r = = .
4πε 0 r 2
π 3
2cos
6

Fig. I.18

Unghiurile dintre vectorii E1 şi E2 , E2 şi E3 respectiv E1 şi E3 sunt egale

2π
cu . Rezultanta vectorilor E1 şi E2 este un vector egal şi de sens opus cu
3
vectorul E3 , astfel că rezultanta celor trei vectori este nulă.

I.19. Un inel izolator cu raza R este încărcat electric uniform cu o sarcină q,

repartizată cu densitatea liniară λ . Inelul este aşezat în planul xOy ca în figura I.19.

Fig. I.19 Fig. I.19a

18
 a). Calculaţi intensitatea câmpului electric într-un punct P aflat pe axa Oz la
distanţa z de planul inelului.
b). Reprezentaţi grafic modulul vectorului obţinut în funcţie de raportul
z R.

Soluţie
a). Considerăm un element de lungime dA din inel pe care se află sarcina
dq = λdA = λRdϕ . Contribuţia acestei sarcini electrice la intensitatea câmpului
electric din punctul P este egală cu
dq r λ Rdϕ
dE = ⋅ = ⋅ ur .
4πε0 r 2 r 4πε0 r 2

Din considerente de simetrie, conform figurii I.19a, vectorul intensitate

câmp electric în punctul P este orientat de-a lungul axei Oz, adică
2π
λ Rz λ 2πRz 1 qz
E z = ∫ dE z = ∫ 4πε ⋅ dϕ = ⋅ = ⋅ .
(R )
2 32 4πε0 ( R + z ) 4πε0 ( R + z 2 )3 2
32
0 0
2
+z 2 2 2

q E ⎛z⎞
b). Notăm cu E0 = . În figura I.19b este reprezentată curba z = f ⎜ ⎟ .
4πε 0 R 2
E0 ⎝R⎠

Fig. I.19b

I.20. Într-un spaţiu vidat se manifestă câmpul electric de intensitate

( )
E = sin x u x + cos x u y e − y .

19
 Calculaţi densitatea volumetrică de sarcină electrică într-un punct din spaţiul
vidat.

Soluţie
ρ
Conform teoremei lui Gauss în vid, ∇E = , adică
ε0

∂E x ∂E y ∂E z ρ
+ + = ,
∂x ∂y ∂z ε0

∂ ∂ ρ
sau
∂x
(
sin x e − y + )
∂y
( ε0
)
cos x e − y = , de unde ρ = ε 0 e − y cos x(1 − 1) = 0 .

I.21. Într-o zonă din spaţiu există o distribuţie de sarcini electrice cu simetrie
sferică a cărei densitate volumetrică este egală cu
q0 ⎡ r⎤
ρ (r ) = exp ⎢− ⎥ .
⎣⎢ a ⎦⎥
2
4πa r
Calculaţi:
a). sarcina electrică conţinută într-o sferă centrată în originea axelor de
coordonate şi cu raza r. Ce devine această sarcină electrică dacă r → 0 sau r → ∞ ?
b). intensitatea câmpului electric radial generat de această distribuţie de
sarcină.

Soluţie
a). Conform definiţiei, sarcina electrică este egală cu
r r
q0 1 ⎡ r⎤ q ⎡ r⎤
q= ∫∫∫
volumul
ρdV = 2 ∫
4πa 0 r
exp ⎢ − ⎥ 4πr 2dr = 02 ∫ r exp ⎢ − ⎥ dr = .
⎣ a⎦ a 0 ⎣ a⎦
sferei

r
q0 ⎪⎧ ⎡ r ⎤ ⎪⎫
r
⎡ r⎤ ⎧ ⎛ a⎞ ⎡ r ⎤⎫
= 2 ⎨
a ⎪⎩
− ar exp ⎢ −
a
⎣ ⎦0 0⎥ − ∫ − a exp ⎢ − ⎥ dr ⎬ = q0 ⎨1 − ⎜ 1 + ⎟ exp ⎢ − ⎥ ⎬ .
a
⎣ ⎦ ⎪⎭ ⎩ ⎝ r ⎠ ⎣ a ⎦⎭

Observăm că lim q = ∞ şi lim q = q0

r →0 r →∞

20
 b). Conform legii lui Gauss,
q
4πr 2 E = ,
ε0

de unde
q0 ⎧ ⎪1− ⎜⎛1 + r ⎟⎟⎞ exp ⎢⎡− r ⎥⎤ ⎬⎫
⎪ ⎪
⎪u .
E= 2⎨ ⎜⎝⎜ ⎟
⎪
4πε 0 r ⎩
⎪ a ⎠ ⎢
⎣ a ⎦⎭⎥ ⎪
⎪
r

I.22. Patru sarcini electrice, fiecare având sarcina electrică q , sunt fixate în
cele patru colţuri ale unui pătrat cu latura egală cu 2a (fig. I.22).
a). Calculaţi potenţialul electric generat de cele patru sarcini electrice într-un
punct P aflat la distanţa z de planul acestora pe dreapta care trece prin centrul
pătratului.
b). Determinaţi expresia vectorului intensitate câmp electric în punctul P.

Fig. I.22

Soluţie

(a 2 )
2
a). Fiecare sarcină electrică se află la distanţa r = + z2 şi

q
generează în punctul P potenţialul electric V0 P = , astfel că potenţialul electric
4πε 0 r

total în P este

21
 4q q
VP = = .
4πε 0 r πε 0 2a 2 + z 2

b). Intensitatea câmpului electric din punctul P are componentă doar după
axa z , aceasta având modulul,
∂V qz
Ez = − = ,
∂z πε
(z + 2a 2 )
2 3
0

astfel că vectorul intensitate câmp electric are expresia

qz
E= uz .
( z 2 + 2a 2 )
3
πε0

I.23. Sarcina electrică pozitivă q0 este distribuită uniform de-a lungul axei
Ox pozitivă între x = 0 şi x = a. O altă sarcină electrică pozitivă q este aşezată pe axa
Ox în punctul de abscisă x = a + r , la distanţa r de capătul din dreapta a lui q0 (fig.
I.23).

Fig. I.24

a) Calculaţi componenta Ex a vectorului intensitate câmp electric produs de

sarcina q0 în punctele de pe axa Ox cu x > a .
b) Calculaţi vectorul forţă exercitată de distribuţia de sarcină q0 asupra lui q.
qq0
c) Arătaţi că dacă r  a , modulul forţei este aproximativ egal cu .
4πε 0 r 2
Justificaţi de ce se obţine acest rezultat.

Soluţie
Considerăm un element de lungime dx, aflat la distanţa x < a de origine,

22
care este încărcat cu sarcina d q = λ d x , unde λ este densitatea liniară de sarcină
electrică (fig. I.23a), adică
q0 q
λ= , de unde d q = 0 d x .
a a
Sarcina infinitezimală dq se află la distanţa d = a + r − x de sarcina q şi are
o contribuţie la intensitatea câmpului electric produs de distribuţia de sarcină q0 în
punctul de abscisă x = a + r , egală cu
dq q0 dx
dE = = ⋅
4πε 0 d 2 4πε 0 a (a + r − x )2

care este orientat pe direcţia axei Ox.

Fig. I.23a

Deci vectorul intensitate câmp electric produs de toată distribuţia de sarcină

q0 în punctul de abscisă x = a + r , va fi egal cu
a
q0 dx
E = ux
4πε 0 a ∫ (a + r − x )2
0

Pentru calculul integralei facem schimbarea de variabilă u = a + r − x , adică

du = −d x .
Limitele de integrare devin: la x = 0, u1 = a + r şi la x = a, u2 = r . Deci
r a
q0 du q0 ⎛ 1 ⎞ q0
E = ux ∫ − 2 = ux
4πε0 a a+r u ⎜ ⎟ =
4πε0 a ⎝ u ⎠ a+r 4πε0 r ( a + r )
ux

b) Forţa exercitată de distribuţia de sarcină q0 asupra lui q va fi egală cu

qq0 qq0
F= ux = u
4πε0 r (a + r ) 2⎛ a⎞ x
4πε0 r ⎜1 + ⎟
⎝ r⎠

23
 a a
c) Dacă << 1 , atunci 1 + ≅ 1 şi
r r
qq0
F = qE = ux .
4πε 0 r 2

În cazul a  r , sarcinile se află la distanţă mare şi se văd una pe alta ca

fiind punctuale, deci se poate utiliza expresia forţei lui Coulomb.

I.24. Într-o regiune din spaţiu se află câmpul electric E = 200 i N/C, unde i
este versorul axei Ox.
Calculaţi fluxul electric printr-o suprafaţă S = 1 cm2 aşezată în:
a) planul xOz; b) planul xOy; c). planul yOz.

Soluţie
Conform definiţiei, fluxul electric Φ e = E ⋅ S = ES cos α , unde α este

unghiul dintre vectorul E şi normala la suprafaţă.

π
a) S = Sk şi Φ e = ES cos ( i , k ) = ES cos =0;
2
π
b) S = Sj şi Φ e = ES cos ( i , j ) = ES cos = 0;
2
c) S = Si şi Φ e = ES cos ( i , i ) = ES cos 0 = ES = 2 ⋅ 10−2 Vm.

I.25. Un cilindru cu lungimea l şi raza b are axa orientată de-a lungul axei
Ox. În regiunea în care se află cilindrul există un câmp electric de intensitate
E = 200 i N/C, unde i este versorul axei Ox. Calculaţi fluxul electric bazele
cilindrului, prin suprafaţa laterală şi fluxul total.

Soluţie

Notăm cu n versorul direcţiei normale la suprafaţa cilindrului.

24
 În cazul celor două baze, n = i şi respectiv n′ = − i , astfel că
Φ e1 = E ⋅ S = ES cos ( i , i ) = E πb 2 = 200πb 2 Vm,

iar Φ e 2 = E ⋅ S = ES cos ( i , − i ) = − E πb 2 = −200πb 2 Vm.

Pentru suprafaţa laterală, versorul n este orientat pe direcţia razei care este
π
perpendiculară pe axa cilindrului astfel că α = şi Φ e,lateral = 0 . Prin urmare,
2
Φ e ,total = Φ e ,1 + Φ e ,2 + Φ e ,lateral = 0 .

I.26. O cutie are forma unui cub şi se află într-un câmp electric uniform ca
cel din figura I.26.
Calculaţi fluxul electric prin suprafaţa cubului.

Fig. I.26

Soluţie
Observăm că n′ = − n . Fluxul electric este nenul doar pe feţele cubului
normale pe direcţia vectorului E , adică pe feţele superioară şi inferioară. Pe aceste
feţe valoarea fluxului este egală şi de semn opus. Prin urmare, fluxul total prin
suprafaţa cubului este nul.

I.27. Calculaţi vectorul intensitate a câmpului electric generat de o

distribuţie liniară de sarcină electrică ρ l de-a lungul unui cilindru de rază r .

25
 Soluţie
Conform desenului din figura I.27, contribuţie la fluxul electric are doar
suprafaţa laterală a cilindrului. Pe bazele cilindrului vectorul E este perpendicular
pe normala la suprafaţă deoarece acesta este radială conform simetriei cilindrice,
astfel că produsul scalar este nul. Deci,
ρl l ρl
2πrlE = , de unde E = .
ε0 2πε 0 r

Fig. I.27

I.28. Calculaţi vectorul E al câmpului electric generat de o sarcină electrică

distribuită pe un plan infinit cu densitatea ρ S .

Soluţie
Considerăm aria S din planul infinit Σ , care are două feţe (fig. I.28).

Observăm că n = − n ′ şi E P = − E P′ ′ .

Fig. I.28

26
 ρS S
Scriem legea lui Gauss: Φ e = SE P ⋅ n + SE P′ ′ ⋅ n ′ = 2 SE P ⋅ n = , de
ε0
unde
ρS
EP = n.
2ε 0

I.29. Între doi cilindri lungi şi paraleli, situaţi la o distanţă l unul de celălalt,
se crează o diferenţă de potenţial U0.
Razele conductorilor fiind r1 şi respectiv, r2, să se determine intensitatea
câmpului electric într-un punct situat la jumătatea distanţei dintre conductori.

Soluţie
Intensitatea câmpului electric într-un punct situat la distanţa x de unul din
cilindri, se determină cu ajutorul teoremei superpoziţiei, ca suma dintre intensităţile
câmpului electric produse de fiecare din cei doi cilindri (fig. I.29).

Fig. I.29

q
Aplicând teorema lui Gauss, rezultă: E1 ⋅ 2πxL = şi
ε0
q
E 2 ⋅ 2π(l − x )L = , unde L este lungimea cilindrilor.
ε0

q ⎛1 1 ⎞ ql
Atunci, E x = E1 + E 2 = ⎜ + ⎟= .
2 πε 0 L ⎝ x l − x ⎠ 2 πε 0 Lx (l − x )
Diferenţa de potenţial dintre cilindri este dată de

27
 l − r2 l − r2 l −r
ql 1 q x 2

U0 = ∫r1
Ex d x =
2πε0 L ∫r1
x (l − x )
dx= ln
2πε 0 L l − x r1
=

=
q
ln
( l − r1 )( l − r2 ) ,
2πε0 L r1r2

de unde rezultă densitatea liniară de sarcină

q 2πε 0U 0
= ,
L
ln
(l − r1 )(l − r2 )
r1 r2
q l U 0l
iar Ex = = .
L 2πε 0 x (l − x )
x (l − x )ln
(l − r1 )(l − r2 )
r1 r2
l
Pentru x = , se obţine intensitatea câmpului electric într-un punct situat la
2
jumătatea distanţei dintre cei doi cilindri,
4U 0
E= ,
l ln
(l − r1 )(l − r2 )
r1 r2
iar pentru r1 = r2 = r , se obţine

2U 0
E= .
l−r
l ln
r

I.30. Un corp sferic încărcat electric se află în vid. Densitatea sa volumetrică

de sarcină electrică are expresia
⎧ ⎛ r2 ⎞
⎪ρ ⎜1 − ⎟, r<a
ρ = ⎨ 0 ⎜ a2 ⎟ ,
⎝ ⎠
⎪0 r>a
⎩
unde ρ 0 este constant, iar a este raza corpului.
Găsiţi expresia vectorului intensitate câmpul electric într-un punct oarecare
din spaţiu.

28
 Soluţie
Scriem teorema lui Gauss pentru câmp electric printr-o suprafaţă sferică
concentrică cu corpul, de rază r < a:

1 ⎛ r2 ⎞
∫∫ E ⋅ dS u r =
ε0 ∫∫∫ ρ 0 ⎜1 − 2 ⎟dV .
⎜ a ⎟
⎝ ⎠
S V

Datorită simetriei sferice, E = E u r , cu E = constant, iar dV = 4πr 2 dr .

Deci,
r
1 ⎛ r2 ⎞ 2 ⎛ 3 5 ⎞
⎟r dr = 1 4πρ0 ⎜ r − r ⎟ , de unde rezultă
E 4πr 2 =
ε0
4πρ0 ∫⎜1 −
⎜ a2 ⎟ ε0 ⎜ 3 5a 2 ⎟
0⎝ ⎠ ⎝ ⎠

ρ 0 r ⎛⎜ 1 r 2 ⎞⎟
E= − ur .
ε 0 ⎜⎝ 3 5a 2 ⎟⎠

I.31. Calculaţi fluxul de inducţie electrică ce traversează suprafaţa

reprezentată în figura I.31, unde inducţia câmpului electric este egală cu

Fig. I.31

29
 D = ( yu x + xu y ) ⋅10−2 C/m2.

Dimensiunile suprafeţei sunt măsurate în unităţi SI.

Soluţie
Fluxul de inducţie electrică prin suprafaţa din figura I.31 este egal cu
2 3 3 2 3
Φ D = ∫∫ D ⋅ dS = 10−2 ∫ dx ∫ ( yu x + xu y ) ⋅ u y dz = 10−2 ∫ xdx ∫ dz = 2 ⋅10−2 ∫ xdx = 9 ⋅10−2 C .
S 0 0 0 0 0

I.32. Un cub cu latura de 1 mm este încărcat electric uniform cu o sarcină cu

densitatea de 10−6 C/m3. Cubul este introdus într-un înveliş sferic cu raza de 1 m.
Centrele cubului şi sferei coincid.
Calculaţi fluxul de inducţie electrică care traversează suprafaţa sferei.

Soluţie
În cub se găseşte o sarcină electrică egală cu produsul dintre densitatea de
sarcină şi volumul cubului, adică
q = ρV = ρl 3 = 10−15 C.
Conform legii lui Gauss, fluxul electric care străbate suprafaţa sferei este
egal cu sarcina electrică inclusă în volumul acesteia, care este egală chiar cu sarcina
electrică in interiorul cubului, adică
Φ el = ∫∫ D ⋅ dS = q = 10−15 C.
Σ

Observaţie. Valoarea fluxului electric prin suprafaţa sferei nu depinde de

poziţia cubului în interiorul acesteia atâta timp cât volumul cubului se află tot în
interiorul sferei.

I.33. Cilindrul din figura I.33 are înălţimea egală cu unitatea de lungime.
Acesta se află în vid, în câmpul electric de intensitate

30
 (
E = E0 ⎡ xu x + yu y + z 2 − 1 u z ⎤ ,
⎣ ⎦ )
unde E0 este constant.
Calculaţi fluxul inducţiei electrice prin suprafaţa cilindrului.

Fig. I.33

Soluţie
Putem calcula fluxul inducţiei electrice prin suprafaţa cilindrului direct cu
ajutorul relaţiei de definiţie a fluxului sau cu ajutorul legii lui Gauss.
Prin definiţie, fluxul inducţiei electrice este egal cu
Φ el = ∫∫ D ⋅ dS = ε0 ∫∫ E ⋅ dS ,
S S

unde S este atât suprafaţa laterală a cilindrului cât şi suprafeţele bazelor.

În coordonate cilindrice, pentru baza de sus, dS = u z dS , pentru cea de jos,

dS = −u z dS , iar pentru aria laterală, dS = a ( u x cos ϕ + u y sin ϕ ) dϕdz .

Astfel,

Φ el = ε 0 ∫∫ E 0 ⎣ ( )
⎡ xu x + yu y + z 2 − 1 u z ⎤
⎦ z =1 ⋅ u z dS −
Sbază

−ε0 ∫∫ E 0 ⎣ x ( )
⎡ xu + yu y + z 2 − 1 u z ⎤
⎦ z =0 ⋅ u z dS −
Sbază

31
 2π 1

( )
−ε0 ∫ dϕ∫ E0 ⎣⎡ xu x + yu y + z 2 − 1 u z ⎦⎤ ⋅ a ( u x cos ϕ + u y sin ϕ ) dz =
0 0

= 0 + ε0 E0 πa 2 + 2ε0 E0 πa 2 = 3ε0 E0 πa 2 .
Cu ajutorul legii lui Gauss se obţine acelaşi rezultat, adică
⎛ ∂E ∂E ∂E ⎞
Φ el = q = ∫∫∫ ρdV = ε0 ∫∫∫ ∇E dV = ε0 ∫∫∫ ⎜ x + y + z ⎟ dV =
Vol . Vol . Vol . ⎝
∂x ∂y ∂z ⎠
cil . cil . cil .

a 2π 1
= ε0 E0 ∫∫∫ (1 + 1 + 2 z )dV = ε0 E0 ∫ rdr ∫ dϕ∫ ( 2 + 2 z )dz = 3ε0 E0 πa 2 .
Vol . 0 0 0
cil .

I.34. Arătaţi în ce mod trebuie să varieze permitivitatea într-un mediu

neomogen neîncărcat electric astfel încât ecuaţia lui Laplace să rămână valabilă.

Soluţie
Într-un spaţiu fără sarcini electrice libere, legea lui Gauss se scrie,
∇D = 0 .
Ştiind că D = εE , rezultă că

∇ ( εE ) = 0 .

Dar, E = −∇V ,
astfel că
∇ ( ε∇V ) = 0 ,

unde ε este variabil, adică

∇ ( ε∇V ) = ( ∇V ) ⋅∇ε + ε∇ 2V = 0 .

Pentru ca să fie adevărată ecuaţia lui Laplace, ∇ 2V = 0 , trebuie ca

( ∇V ) ⋅∇ε = 0 ,
adică gradientul lui ε trebuie să fie perpendicular pe intensitatea câmpului electric.

32
 I.35. Calculaţi cu ajutorul ecuaţiei lui Laplace intensitatea câmpului electric
între două suprafeţe sferice concentrice, având razele de 0,5 m şi respectiv 2 m.
Suprafaţa interioară are potenţialul electric egal cu 0 V, iar cea exterioară are
potenţialul egal cu 100 V.

Soluţie
Suprafeţele având o simetrie sferică, potenţialul electric nu depinde de
direcţie, astfel că ecuaţia lui Laplace se scrie
1 d ⎛ 2 dV ⎞
⋅ ⎜r ⎟=0,
r 2 dr ⎝ dr ⎠
de unde
dV
r2 = C1 =constant ,
dr
dV C1
iar = .
dr r 2
După integrare,
C1
V =− + C2 .
r
Condiţiile la limită ne dau ecuaţiile,
C1
0=− + C2 , în r = 0,5 m şi V = 0
0,5
C1
şi 100 = − + C2 , în r = 2 m şi V = 100 V.
2
Din cele două ecuaţii rezultă că
200 400
C1 = Vm şi C2 = V.
3 3
Astfel,
200 400
V (r ) = − + .
3r 3
Intensitatea câmpului electric va fi
dV 200
E = −∇V = − = − 2 ur .
dr 3r

33
 I.36. Calculaţi expresia potenţialului electric în exteriorul unei sfere metalice
de rază a, încărcată electric şi având potenţial V0 integrând ecuaţia lui Laplace ţinând
cont de simetria sferică a câmpului electric din jurul sferei încărcată electric.

Soluţie
Scriem ecuaţia lui Laplace, ΔV = 0 , în coordonate polare sferice, unde r
este distanţa faţă de centrul sferei:
1 ∂ ⎛ 2 ∂V ⎞ 1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 ∂ 2V
⎜ r ⎟ + ⎜ sin θ ⎟ + =0.
r 2 ∂r ⎝ ∂r ⎠ r 2 sin θ ∂θ ⎝ ∂θ ⎠ r 2 sin 2 θ ∂ϕ 2

Datorită simetriei sferice, V este funcţie doar de r, astfel că ecuaţia devine,

1 ∂ ⎛ 2 ∂V ⎞
⎜r ⎟=0,
r 2 ∂r ⎝ ∂r ⎠
∂V dr
care înseamnă că r 2 = constant = C1 , sau, dV = C1 2 care la rândul său, după
∂r r
integrare, devine
C1
V =− + C2 .
r
Din condiţia ca V = 0, pentru r → ∞ , rezultă că C2 = 0, iar din condiţia ca V
= V0, pentru r = a, rezultă că C1 = − aV0. Astfel, potenţialul la distanţa r de centrul
sferei este egal cu:
a
V (r ) = V0 .
r
Dacă în expresia găsită înlocuim pe V0 cu expresia sa în funcţie de sarcina
q
electrică q de pe sfera metalică, V0 = , obţinem relaţia cunoscută
4πε 0 a

a q q
V0 = = .
r 4πε 0 a 4πε 0 r

34
 I.37. Potenţialul electric produs de o distribuţie de sarcini are expresia în
coordonate carteziene, V ( x, y, z ) = Axy 3 z + Bx 2 y .

Calculaţi expresia vectorului intensitate câmp electric asociat acestui

potenţial.

Soluţie
Cele trei componente ale vectorului intensitate câmp electric sunt
∂V
Ex = − = − Ay 3 z − 2 Bxy ,
∂x
∂V
Ey = − = −3 Axy 2 z − Bx 2
∂y
∂V
şi Ez = − = − Axy 3 .
∂z
Astfel,
E = − ( Ay 3 z + 2 Bxy ) i − ( 3 Axy 2 z + Bx 2 ) j − Axy 3k .

I.38. Considerăm că potenţialul electric generat de un sistem de sarcini

electrice variază de-a lungul axei x ca în figura I.38. Potenţialul electric este
constant de-a lungul celorlalte direcţii.

Fig. I.38

35
 Determinaţi intervalul în care intensitatea câmpului electric Ex
a). are modulul maxim;
b). are valoarea cea mai mică;
c). Reprezentaţi grafic modulul lui Ex în funcţie de x ;
d). Ce distribuţie de sarcini produce astfel de salturi de potenţial?

Soluţie
∂V
a). Conform relaţiei, Ex = − , panta cea mai mare apare în intervalul ab
∂x
care are valoarea 25 V/m.
b). Conform aceleaşi relaţii, Ex este nul în intervalul cd .
c). Graficul este reprezentat în figura I.38a
d). Astfel de salturi de potenţial sunt determinate de distribuţii de sarcini
plane (straturi subţiri plane încărcate electric) paralele cu planul yOz care
intersectează axa x în punctele b, c, d.

Fig. I.38a

36
 I.39. Potenţialul electric produs de o distribuţie de sarcini are expresia în
coordonate carteziene,
V ( x, y, z ) = Ax 2 y 2 + Bxyz .

Calculaţi expresia vectorului intensitate câmp electric asociat acestui

potenţial.

Soluţie
Cele trei componente ale vectorului intensitate câmp electric sunt
∂V
Ex = − = −2 Axy 2 − Byz ,
∂x
∂V
Ey = − = −2 Ax 2 y − Bxz
∂y
∂V
şi Ez = − = − Bxy .
∂z
Astfel,
E = − ( 2 Axy 2 + Byz ) i − ( 2 Ax 2 y + Bxz ) j − Bxyk .

I.40. Considerăm un sistem de două sarcini electrice ca cele din figura I.40.

Fig. I.40

Calculaţi potenţialul electric generat de cele două sarcini într-un punct de pe

axa x , aflat la distanţa x de originea axelor şi reprezentaţi grafic funcţia obţinută.

37
 Soluţie
Potenţialul electric într-un punct este egal cu suma algebrică a potenţialelor
generate de fiecare sarcină electrică ca şi cum ar fi singură, adică
1 q 1 −q 1 ⎛ q q ⎞
V ( x) = ⋅ + ⋅ = ⎜ − ⎟=
4πε0 x − a 4πε 0 x + a 4πε 0 ⎝ x − a x + a ⎠

⎛ ⎞
qa ⎜ 1 q ⎟
= = V0 ⎜ − ,
2πε 0 ( x 2 − a 2 ) x x ⎟
⎜⎜ − 1 + 1 ⎟⎟
⎝a a ⎠
q
unde V0 = .
4πε 0 a

V ( x) x
În figura I.40a este reprezentată funcţia în funcţie de .
V0 a

x
Observăm că funcţia V ( x ) este discontinuă în = ±1 unde sunt localizate
a
cele două sarcini.

I.41. Calculaţi potenţialul electric generat de o distribuţie de sarcină

electrică cu densitatea volumetrică ρ aflată într-o sferă de rază a şi reprezentaţi

grafic funcţia V ( r ) .

38
 Soluţie
Folosim expresia calculată pentru vectorul E la seminarul anterior (fig.
I.41),
ρr
E= n, r<a
3ε 0

ρR 3
şi E= n , r >a.
3r 2 ε 0

Fig. I.41
Astfel,
ρ r2
V1 = − ∫ E ⋅ dr = −
3ε 0 ∫
rdr = −ρ + C1 , pentru r < a
6ε 0

ρa 3 dr a3
V 2 = − ∫ E ⋅ dr = −
3ε 0 ∫ r 2
şi = ρ + C 2 , pentru r > a .
3ε 0 r
Pentru a determina cele două constante punem condiţia ca în r = 0 , V1 = 0 ,

astfel că C1 = 0 . Cele două expresii trebuie să fie egale în r = a , adică

a2 a3 ρa 2
V1 (a ) = V2 (a ) , sau −ρ =ρ + C 2 , de unde C 2 = − .
6ε 0 3ε 0 a 2ε 0

⎧ − ρ r2 , r ≤ a
⎪⎪ 6ε
Prin urmare, V (r ) = ⎨ 2 0 .
ρa ⎛ a 1 ⎞
⎪ ⎜ − ⎟, r > a
⎪⎩ ε 0 ⎝ 3r 2 ⎠

În figura I.41a este reprezentată dependenţa V (r ) .

39
 Fig. I.41a

I.42. Trei sarcini electrice q , 2q şi − q sunt aşezate în vârfurile unui

triunghi dreptunghic isoscel ca cel din figura I.42.
a). Calculaţi potenţialul electric produs de cele trei sarcini electrice în
punctul P aflat la jumătatea ipotenuzei triunghiului dreptunghic isoscel.
b). Calculaţi energia potenţială înmagazinată în sistemul de sarcini electrice.
Consideraţi că V ( ∞ ) = 0 . Care este semnificaţia semnului răspunsului obţinut?

c). A patra sarcină electrică egală cu +3q este adusă de la infinit până în
punctul P. Calculaţi lucrul mecanic efectuat. Care este semnificaţia semnului
răspunsului obţinut?

Fig. I.42

40
 Soluţie
q 2q q q
a). VP = + − = .
2 2 2 2πε0 a
4πε0 a 4πε 0 a 4πε 0 a
2 2 2

1 ⎛ q1q2 q1q3 q2 q3 ⎞
b). W = ⎜ + + ⎟ , unde q1 = q , q2 = 2q , q3 = − q , r12 = a ,
4πε0 ⎝ r12 r13 r23 ⎠

r23 = a şi r13 = a 2 . Astfel,

1 ⎛ 2q 2 q2 2q 2 ⎞ q2
W= ⎜ − − ⎟=− .
4πε0 ⎝ a a 2 a ⎠ 4 2πε0 a

Semnul minus are semnificaţia faptului că lucrul mecanic este efectuat

asupra celui care formează ansamblul de sarcini electrice aducându-le de la infinit
până în poziţiile ocupate de acestea.
3q 2
c). L = 3qV = .
2πε0 a

Semnul plus are semnificaţia faptului că lucrul mecanic este efectuat asupra
ansamblului de sarcini electrice de către cel care aduce sarcinile electrice de la
infinit până în poziţiile ocupate de acestea.

I.43. În figura I.43 este reprezentată dependenţa potenţialului electric produs

de un ansamblu de sarcini electrice de coordonata z .

Fig. I.43

41
 Potenţialul electric nu depinde de coordonatele x şi y . În intervalul

−1 ≤ z ≤ 1 , potenţialul electric variază conform relaţiei, V ( z ) = 15 − 5z 2 . În afara

acestui interval potenţialul variază liniar cu z .

a). Stabiliţi dependenţa de z a intensităţii câmpului electric în domeniul

−1 ≤ z ≤ 1 .
b). Calculaţi componenta Ez pentru z > 1 .

c). Calculaţi componenta Ez pentru z < −1 .

d). Reprezentaţi grafic rezultatele obţinute la punctele a, b şi c.

Soluţie
∂V
a). În intervalul −1 ≤ z ≤ 1 , E z = − = 10 z .
∂z
b). Pentru z > 1 , conform figurii I.43, V ( z ) = 20 − 10 z , în unităţi S.I. Astfel,

∂V V
Ez = − = 10 .
∂z m
c). Pentru z < −1 , conform figurii I.43, V ( z ) = 20 + 10 z , în unităţi S.I.

∂V V
Astfel, Ez = − = −10 .
∂z m
d). În figura I.43a este reprezentată întreaga dependenţă a lui Ez de z .

Fig. I.43a

42
 I.44. a). Calculaţi potenţialul câmpului electric generat de patru sarcini
identice q dispuse pe laturile unui pătrat de latură 2a (vezi figura I.44), în punctul M
al planului xOy aflat în apropierea punctului O, astfel încât x << a şi y << a .

Scrieţi ecuaţia suprafeţelor echipotenţiale.

b). Calculaţi pentru acelaşi sistem de sarcini electrice intensitatea câmpului
electric în punctul M şi scrieţi ecuaţia liniilor de câmp.

Fig. I.44

Soluţie
a).Potenţialul electric,
q ⎛ 1 1 1 1 ⎞
V (M) = ⎜ − + − ⎟,
4πε0 ⎝ AM BM CM DM ⎠

1 1 1 1 ⎛ x 2 x2 − y 2 ⎞
( x - a)
2
unde AM= + y 2 , iar = ⋅ ≅ ⎜1 + + ⎟.
AM a 2 x x2 + y 2 a⎝ a 2a 2 ⎠
1− +
a a2
Schimbând a în −a şi x în y obţinem

1 1 ⎛ x 2x2 − y2 ⎞
≅ ⎜1 − + ⎟,
CM a ⎝ a 2a 2 ⎠

1 1⎛ y 2 y 2 − x2 ⎞
≅ ⎜1 + + ⎟,
BM a ⎝ a 2a 2 ⎠

1 1⎛ y 2 y 2 − x2 ⎞
≅ ⎜1 − + ⎟.
DM a ⎝ a 2a 2 ⎠

43
 Prin urmare,
q ⎛ 2 x2 − y 2 2 y 2 − x2 ⎞ 3q
3 (
V (M) = ⎜ − ⎟= x2 − y 2 ) .
4πε0 ⎝ a 3
a 3
⎠ 4 πε 0 a

Suprafeţele echipotenţiale au ecuaţia

x 2 − y 2 = constant.
Acestea sunt hiperbole cu asimptotele dreptele y = ± x .
b). Componentele vectorului intensitate câmp electric sunt,
∂V 6 qx
Ex = − =− ,
∂x 4πε0 a 3

∂V 6qy
Ey = − = ,
∂y 4πε 0 a 3

∂V
Ez = − =0.
∂z
Ecuaţia liniilor de câmp se scrie
dx dy
= ,
Ex E y

dx dy
sau − = , adică xy = constant, care sunt hiperbole perpendiculare pe
x y
suprafeţele echipotenţiale.

I.45. Calculaţi diferenţa de potenţial electric generată de sarcina electrică

distribuită de-a lungul unui conductor lung cu densitatea ρ l între punctele P1 şi P2

din figura I.45.

Fig. I.45

44
 Soluţie
Folosim expresia pentru vectorul E din cazul unei distribuţii cilindrice
ρl
(fig.I.45), E = ur .
2πε 0 r
Potenţialul electric în punctul P1 are expresia,
ρl dr ρ
V1 = − ∫ E ⋅ dr = − ∫ = − l lnr + C .
2πε 0 r 2πε 0
Diferenţa de potenţial între punctele P1 şi P2 este egală cu
P2
ρl r
V1 − V2 = − ∫ E ⋅ dr = ln 1 .
P1
2πε 0 r2

I.46. Calculaţi potenţialul electric generat de sarcina electrică distribuită pe

un disc circular de rază a cu densitatea superficială ρ S

Soluţie
Desenăm mintal pe suprafaţa discului un inel de grosime ds cu raza s
(figura
I.46). Sarcina electrică de pe suprafaţa inelului este egală cu dq = ρ S 2 πsds .

Fig. I.46

45
 Distanţa de la un punct de pe inel şi punctul P exterior discului este egală cu

r = s 2 + y 2 . Astfel, potenţialul electric în punctul P generat de sarcina electrică

de pe suprafaţa discului este egal cu

(y )
a
1 dq 2 πρ S sds ρS a ρS
∫ ∫ y2 + s2 2
VP = = = = + a2 − y .
4πε 0 r 4 πε 0 0
2
y +s 2 2ε 0 0 2ε 0

ρS a
Observăm că în y = 0 , V (0) = .
2ε 0

I.47. Calculaţi potenţialul electric generat de sarcina electrică distribuită cu

densitatea superficială ρ S pe o pătură sferică de rază a.

Soluţie
Pe suprafaţa sferei se află sarcina electrică q = 4πa 2ρ S .

Potenţialul electric generat în punctul P de această sarcină electrică este egal

cu
ρ S dS ρ 2πa 2 sinθdθ ρ S a 2 sinθdθ
VP = ∫∫ = ∫∫ S = ∫∫ ,
S
4πε 0 r S 4πε 0 r 2ε 0 S
r

unde dS = 2πa 2 sinθdθ , asinθ fiind raza calotei sferice, iar adθ înălţimea
acesteia (fig. I.47).

Fig. I.47

46
 Observăm că r 2 = R 2 + a 2 − 2aRcosθ , iar 2rdr = 2aRsinθdθ , de unde
rdr
sinθdθ = .
aR
Astfel,

ρS a 2 rdθ ρ S a R + a ρ S a 2
VP =
2ε 0 ∫∫S raR = 2ε 0 R ⋅ r R − a = ε 0 R .
ρS R
Pe suprafaţa sferei, R = a şi V P = .
ε0

I.48. O bară izolatoare de lungime A este încărcată cu o sarcină electrică de

densitate liniară λ distribuită uniform pe suprafaţa barei.
a). Calculaţi potenţialul electric în punctul P aflat pe perpendiculara pe axa
barei în centrul acesteia, la distanţa y .

b). Reprezentaţi grafic funcţia V ( y ) .

c). Calculaţi expresia intensităţii câmpului electric în punctul P în limita

A >> y .

Soluţie
a). Considerăm un element dx din lungimea barei, aflat la distanţa x de
mijlocul barei şi care este încărcat cu sarcina electrică dq = λdx , ca în figura I.48.
Coordonatele elementului dx sunt ( x,0) , iar ale punctului P sunt (0, y ) ,

astfel că distanţa de la elementul dx la punctul P este egală cu x 2 + y 2 . Sarcina

dq contribuie la potenţialul electric din punctul P cu

dq λ dx
dVP = = .
4πε0 r 4πε0 x 2 + y 2

Potenţialul electric în punctul P generat de sarcina electrică de pe toată bara

va fi egal cu

47
 ( )
A2
λ dx λ
VP ( y ) = ∫ = ln x + x 2 + y 2 A2
−A 2 =.
4πε0 − A 2 x + y
2 2 4πε0

⎛ A ⎛A⎞
2 ⎞
⎜ + ⎜ ⎟ + y 2
⎟
λ ⎜ 2 ⎝2⎠ ⎟
= ln ⎟.
4πε 0 ⎜ A ⎛A⎞
2
⎜− + 2 ⎟
⎜ 2 ⎜ ⎟ +y ⎟
⎝ ⎝2⎠ ⎠

Fig. I.48 Fig. I.48a

λ
b). În figura I.48a este reprezentată funcţia V ( y ) V0 , unde V0 = , în
4πε0

funcţie de y A .
c). Dacă A >> y , expresia potenţialului electric în punctul P devine

⎛ ⎞ ⎛ ⎛ 2 y ⎞ ⎞⎟
2 2
⎜ A+ ⎛A⎞ ⎟ ⎜
⎜ ⎟ +y 1+ 1+ ⎜ ⎟
2

λ ⎜ 2 ⎝2⎠ ⎟ λ ⎜ ⎝ A ⎠ ⎟
VP ( y ) = ln ⎜ ⎟ = 4πε ln ⎜ ≅
4πε0 2 2 ⎟
⎜−A + ⎛A⎞ 2 ⎟ 0
⎜ ⎛ 2y ⎞ ⎟
⎜ 2 ⎜ ⎟ +y ⎟ ⎜ −1 + 1 + ⎜⎝ A ⎟⎠ ⎟
⎝ ⎝2⎠ ⎠ ⎝ ⎠
2
λ ⎛A⎞ λ ⎛A⎞
≅ ln ⎜ ⎟ = ln ⎜ ⎟ ,
4πε 0 ⎝ y ⎠ 2πε 0 ⎝ y ⎠
2 2
⎛ 2y ⎞ 1 ⎛ 2y ⎞ 2 y2
unde am folosit dezvoltarea 1 + ⎜ ⎟ ≅ 1 + ⎜ ⎟ = 1 + 2 şi am considerat că
⎝ A ⎠ 2⎝ A ⎠ A

2 y2 y
2+ 2
≅ 2 , deoarece << 1.
A A

48
 Din cauza simetriei, vectorul intensitate câmp electric va avea componentă
doar după direcţia y , astfel că

A
∂VP λ 2
Ey = − = ⋅ .
∂y 4πε 0 ⎛ A ⎞ 2
⎜ ⎟ +y
2

⎝2⎠

I.49. Un inel izolator cu raza R este încărcat electric uniform cu densitatea

liniară λ .
a). Calculaţi potenţialul electric într-un punct P aflat pe perpendiculara dusă
în centrul inelului, la distanţa z de centru (figura I.49).
b). Calculaţi expresia intensităţii câmpului electric în punctul P în limita
z >> R şi comparaţi cu rezultatul obţinut în problema I.19.

Fig. I.49

Soluţie
a). Considerăm un element de lungime de arc de cerc dA = Rdϕ pe care se
află
sarcina electrică dq = λdA = λRdϕ . Contribuţia acestei sarcini electrice la potenţialul
electric din punctul P este
dq λRdϕ
dVP = = .
4πε 0 r 4πε0 R 2 + z 2

Potenţialul electric în punctul P generat de sarcina electrică de pe întregul

inel va fi egal cu

49
 2π
λR 2πλR q
VP ( y ) = ∫ dϕ = 4πε = ,
4πε0 R + z 2 2
0 0 R +z
2 2
4πε0 R 2 + z 2
unde q = 2πλR .
La limita z >> R , expresia potenţialului electric în punctul P devine identică
cu cea pentru o sarcină electrică punctuală,
q
VP ( y ) ≅ .
4πε 0 z

b). Vectorul intensitate câmp electric va avea componentă doar după direcţia
z din cauza simetriei, astfel că
∂VP q z
Ez = − = ⋅ .
∂z 4πε 0
(R 2
+z 2 3
)

I.50. Într-o regiune din spaţiu potenţialul electric are expresia

E0 a 3 z
V ( x, y, z ) = V0 − E0 z + , unde a este o constantă cu dimensiunea
(x + y2 + z2 )
2 32

fizică de lungime. Calculaţi componentele x , y şi z ale vectorului intensitate câmp

electric.

Soluţie
Cele trei componente ale vectorului intensitate câmp electric sunt
∂V 3E0 a 3 xz
Ex = − = ,
∂x ( x 2 + y 2 + z 2 )5 2

∂V 3E0 a 3 yz
Ey = − =
∂y ( x 2 + y 2 + z 2 )5 2

∂V E0 a 3 ( x 2 + y 2 − 2 z 2 )
şi Ez = − = E0 − .
∂z ( x2 + y 2 + z 2 )
52

50
 I.51. Într-un sistem de axe carteziene, se consideră trei puncte de
coordonate: A (1, 2, 3), B (0, -1, 2) şi C (1, 2, 4). În acest spaţiu se manifestă un
câmp electrostatic cu intensitatea exprimată prin vectorul: E = 3u x + u y + 4u z .

a) Calculaţi diferenţele de potenţial electric VAB, VBC, VAC;

b) Calculaţi potenţialele electrice ale punctelor A, B şi C, considerând ca
punct de referinţă cu potenţial nul originea axelor de coordonate.

Soluţie
Prin definiţie:
A

∫
VAB = − E ⋅ d r şi, în mod similar, se exprimă şi VBC şi VAC. Condiţia de
B

echilibru electrostatic a sistemului se scrie VAB + VBC + VAC = 0.

a) Astfel, prin explicitarea relaţiilor de definiţie se obţine, în situaţia
câmpului electric omogen:
A

∫
VAB = − E d r = − E ( rA − rB ) =
B
= −( x A − x B ) E x − ( y A − y B ) E y − ( z A − z B ) E z =
= −(1 − 0) ⋅ 3 − ( 2 + 1) ⋅ 1 − (3 − 2) ⋅ 4 = −10 (V)
În mod similar se obţine:
B A

∫ ∫
VBC = − E ⋅ d r = +10 (V) şi VAC = − E ⋅ d r = 0 (V) .
C C

Rezultă că vectorul E este perpendicular pe segmentul AC , iar punctele A

şi C se află la acelaşi potenţial electrostatic.
b) Dacă potenţialul originii este zero, calculăm potenţialele punctelor A, B şi
C prin integrale de forma:
A

∫
VA = − E ⋅ d r = −17 V şi, similar, rezultă VB = - 7 V şi VC = 17 V.
0

51
 I.52. O sarcină electrică q1 = 5 μC este localizată în originea axelor de
coordonate, iar altă sarcină electrică q2 = - 3 μC în punctul de coordonate (10,0).
Calculaţi potenţialul electric şi vectorul intensitate câmp electric în punctul
de coordonate (0,30). Coordonatele sunt exprimate în metri.

Soluţie
În fig. I.52 sunt reprezentate poziţiile celor două sarcini electrice şi punctul
P(0,30) în care vom calcula potenţialul electric creat de cele două sarcini şi vectorul
intensitate câmp electric corespunzător.
Vom calcula mai întâi potenţialul electric produs de cele două sarcini
electrice într-un punct oarecare A(x,y):

Fig. I.52

q1 q2
VA = + =
4 πε 0 x 2 + y 2 4πε 0 ( x − 10)2 + y 2
⎛ 5 3 ⎞
= 9 ⋅ 10 3 ⎜ − ⎟ = 646V ,
⎜ x2 + y2 2 ⎟
( x − 10) + y ⎠
2
⎝
unde x = 0 şi y = 30. Conform relaţiei între potenţialul electric şi vectorul intensitate
câmp electric,
∂V ∂V ∂V
E =− =− ux − uy ,
∂r ∂x ∂y

∂V 10 −6 ⎡ 5x 3( x − 10) ⎤ V
adică: E x = − = ⎢ 2 − 32⎥
= 8,5 ,
∂x 4 πε 0 ⎢⎣ (x + y )
2 32
[
( x − 10)2 + y 2 ] ⎥⎦ m

52
 ∂V 10 −6 ⎡ 5y 3y ⎤ V
iar E y = − = ⎢ 2 − ⎥ = 24,4 .
∂y 4πε 0 ⎣⎢ (x + y )
2 32
[
( x − 10)2 + y 2 ]
32
⎦⎥ m

Astfel,

⎛V⎞
E = E x u x + E y u y = 8,5u x + 24,4u y ⎜ ⎟ .
⎝m⎠

I.53. Două sarcini electrice q1 = 3μ C şi q2 = −4μ C se află iniţial la distanţa

r0 = 2 cm. Sub acţiunea unui câmp extern sarcinile electrice ajung la distanţa

r1 = 5 cm. Calculaţi: a). lucrul mecanic efectuat de câmpul exterior pentru a

îndepărta cele două sarcini electrice; b). energia sistemului de sarcini electrice în
starea iniţială când se află la distanţa r0 ; c). variaţia energiei potenţiale electrice a

sistemului de sarcini electrice la îndepărtarea acestora de la distanţa r0 la distanţa r1 .

Soluţie
q1q2 ⎛ 1 1 ⎞
a). L = ⎜ − ⎟ = 3, 24 J.
4πε0 ⎝ r1 r0 ⎠

q1q2
b). W0 = = −5, 4 J.
4πε 0 r0

q1q2 ⎛ 1 1 ⎞
c). ΔW p = − ⎜ − ⎟ = −3, 24 J.
4πε0 ⎝ r1 r0 ⎠

I.2. Câmpul electric din jurul conductoarelor. Condensatori

I.54. Un condensator plan are capacitatea egală cu 112 pF, aria suprafeţei
unei armături 96,5 cm2 şi este umplut cu mică care are constanta dielectrică egală cu
5,40. Condensatorul este alimentat la o tensiune continuă egală cu 55 V.
Calculaţi:
a). intensitatea câmpului electric din condensator;

53
 b). sarcina electrică de pe armăturile condensatorului;
c). polarizaţia electrică indusă în dielectricul dintre plăcile condensatorului.
Se cunoaşte ε0 = 8,85 ⋅10−12 F/m.

Soluţie
U εεS CU
a). Din E = şi C = 0 r , rezultă E = = 13,35 kV/m.
l l ε0εr S

b). q = CU = 6,16 nC;

c). Din D = ε0ε r E = ε0 E + P , rezultă P = ε0 ( ε r − 1) E = 520 nC/m2

I.55. Deduceţi expresia capacităţii unui cablu coaxial utilizând ecuaţia lui
Laplace în coordonate cilindrice.

Soluţie
Ecuaţia lui Laplace în coordonate cilindrice se scrie sub forma
1 ∂ ⎛ ∂V ⎞ 1 ∂V ∂V
2 2
∇ 2V = ⋅ ⎜ r +
⎟ 2 ⋅ + =0.
r ∂r ⎝ ∂r ⎠ r ∂ϕ
2
∂z 2
Cablul coaxial având o simetrie cilindrică, potenţialul V nu depinde de
direcţii, adică depinde doar de coordonata r , astfel că ecuaţia rămâne
1 ∂ ⎛ ∂V ⎞
⋅ ⎜r ⎟ =0,
r ∂r ⎝ ∂r ⎠
sau
1 d ⎛ dV ⎞
⋅ ⎜r ⎟=0.
r dr ⎝ dr ⎠
Multiplicăm cu r şi integrăm, adică
d ⎛ dV ⎞
⎜r ⎟=0
dr ⎝ dr ⎠
dV dr
şi r = A sau, după separarea variabilelor, dV = A
dr r
După încă o integrare,

54
 V = A ln r + B .
Suprafeţele echipotenţiale sunt date de ecuaţia r = constant şi sunt suprafeţe
cilindrice. Pentru condensatorul cilindric alegem o diferenţă de potenţial egală cu V0

între cele două suprafeţe cilindrice. Astfel, V = V0 în r = a şi V = 0 în r = b , unde

b > a . Astfel, condiţiile la limită se scriu
V0 = A ln a + B
şi 0 = A ln b + B ,
V0 V ln b
de unde A = − şi B = 0 , iar
b b
ln ln
a a
b
ln
V = V0 r .
b
ln
a
Atunci, intensitatea câmpului electric
dV V
E=− = 0 ur .
dr r ln b
a
Sarcina electrică este egală cu
V0
q = 2πaLD ⋅ ur r =a = 2πaLε .
b
a ln
a
Prin urmare, capacitatea
q 2πεL
C= =
V b
ln
a

I.56. Considerăm un strat sferic conductor cu raza interioară a şi raza

exterioară c . Spaţiul dintre cele două suprafeţe este umplut cu doi izolatori diferiţi
astfel încât constanta dielectrică între a şi b este ε r1 , iar între b şi c este ε r 2 .
(figura I.56).
a). Calculaţi capacitatea sistemului.

55
 b) Ce devine relaţia de la punctul a) dacă ε r1 , ε r 2 → 1 .

Fig.I.56

Soluţie
a). Sistemul poate fi considerat ca fiind format din doi condensatori legaţi în
serie deoarece tensiunea electrică aplicată pe sistem este egală cu suma dintre
tensiunile electrice aplicate pe fiecare din cei doi condensatori. Pentru un
condensator sferic cu razele interioară r1 şi exterioară r2 , umplut cu un izolator cu

constanta dielectrică ε r , capacitatea este egală cu

⎛ rr ⎞
C = 4πε0ε r ⎜ 1 2 ⎟ ,
⎝ r2 − r1 ⎠
iar capacitatea a doi condensatori C1 şi C2 , legaţi în serie este egală cu

C1C2
Cserie = .
C1 + C2

Astfel,
⎛ ab ⎞ ⎛ bc ⎞
4πε0ε r1 ⎜ ⎟ ⋅ 4πε 0ε r 2 ⎜ ⎟
⎝b−a⎠ ⎝ c−b ⎠ = 4πε 0ε r1ε r 2 abc
Cserie = .
⎛ ab ⎞ ⎛ bc ⎞ ε r 2c ( b − a ) + ε r1a ( c − b )
4πε 0ε r1 ⎜ ⎟ + 4πε 0ε r 2 ⎜ c − b ⎟
⎝b−a⎠ ⎝ ⎠
b). Dacă ε r1 , ε r 2 → 1 ,

4πε 0 abc 4πε 0 ac

Cserie = = .
c (b − a ) + a (c − b) c−a

56
 I.57. Calculaţi capacitatea echivalentă a sistemului de condensatori din
figura I.57.

Fig..I.57

Soluţie
C1 şi C2 sunt legaţi în paralel astfel că C12 = C1 + C2 ,

iar C12 şi C3 sunt legaţi în serie , Prin urmare,

C123 =
C12C3 ( C + C2 ) C3 .
= 1
C12 + C3 C1 + C2 + C3

I.58. Calculaţi capacitatea echivalentă a configuraţiei de condensatoare din

figura I.58.

Fig. I.58

Soluţie
Condensatorii de pe fiecare ramură sunt legaţi în serie astfel că valoarea
capacităţii echivalente pe fiecare din acestea este cea din figura I.58a. Ramurile sunt
legate în paralel şi capacitatea echivalentă totală este egală cu

57
 ⎛ 1 1 ⎞ 11
Cechiv = C ⎜1 + + ⎟ = C .
⎝ 2 3⎠ 6

Fig. I.58a

I.59. O baterie cu tensiunea electromotoare de 12 V alimentează electric

patru condensatori legaţi ca în figura I.59. Se cunosc valorile: C1 = 1μ F, C2 = 2μ F,

C3 = 3μ F şi C4 = 4μ F.

a). Calculaţi capacitatea echivalentă a condensatoarelor C1 şi C2 dacă

întrerupătorul S este deschis;
b). Calculaţi sarcina electrică de pe fiecare condensator dacă întrerupătorul S
este deschis;
c). Calculaţi sarcina electrică de pe fiecare condensator dacă întrerupătorul S
este închis.

Fig. I.59

Soluţie
a). Dacă S este deschis, C1 şi C2 sunt legate în serie şi capacitatea
echivalentă este

58
 C1C2 2
C12 = = μ F;
C1 + C2 3

C3C4
b). q1 = q2 = EC12 = 8μ C, iar q3 = q4 = EC34 = E = 20,57μ C;
C3 + C4

c). Dacă S este închis C1 şi C3 , şi respectiv C2 şi C4 sunt legate în paralel,

q1 q3 q2 q4
Din ecuaţiile E = U1 + U 2 , U1 = = şi U2 = = , iar
C1 C3 C2 C4

q1 + q3 = q2 + q4 , rezultă

3
U1 = U 2 şi apoi U1 = 7, 2 V, iar U 2 = 4,8 V. Astfel, q1 = 7, 2μ C,
2
q2 = 9,6μ C, q3 = 21,6μ C şi q4 = 19, 2μ C.

I.60. Un condensator plan cu armături circulare paralele, de rază R = 6 cm,

aflate la o distanţă x1 = 1 mm, dielectric fiind aerul, este conectat la tensiunea V =
3000 V.
Calculaţi:
a) forţa de atracţie dintre armăturile condensatorului;
b) variaţia energiei electrice din condensator la deplasarea armăturilor
condensatorului la distanţa x2 = 5 mm una faţă de cealaltă, menţinând constantă
tensiunea electrică aplicată.

Soluţie
Lucrul mecanic dLmec ce trebuie efectuat în câmp electrostatic pentru
deplasarea uneia dintre armături cu distanţa elementară dx (fig. I.60), la aplicarea
forţei Fmec, este o măsură a variaţiei energiei electrostatice dW a ansamblului celor
două armături ale condensatorului:
⎧d Lmec = Fmec d x
⎨
⎩ d Lmec = d W

59
 Energia electrostatică a unui condensator de capacitate C cu sarcina q pe

fiecare dintre armături, între care este aplicată diferenţa de potenţial ΔV, are
expresia:
1 1 1 q2 ε0 S
W= q ⋅ ΔV = C (ΔV )2 = ; C= , unde x1 este distanţa
2 2 2 C x1

iniţială dintre armături, iar S = πR 2 este aria suprafeţei fiecărei armături.

Fig. I.60

La deplasarea relativă infinitezimală a armăturilor, menţinând constantă

diferenţa de potenţial dintre armături, energia electrostatică a condensatorului
variază prin modificarea infinitezimală a capacităţii electrice:
1
Fmec d x = (ΔV )2 d C
2
a) Forţa de atracţie electrostatică Fel ce se opune deplasării mecanice relative
din exterior a armăturilor are expresia:

Fmec = − Fel =
1
(ΔV )2 d C = − 1 (ΔV )2 ε 02S = 0,45 N
2 dx 2 x1
de unde rezultă lucrul mecanic necesar deplasării relative a armăturilor:

( ΔV ) d x ( ΔV ) ε 0 πR ⎛ 1 1 ⎞
2 2
x2
ε 0 πR 2 x2 2
b) Lmec = ∫ Fmec dx=− ∫ x2 = ⎜ − ⎟.
x1
2 x1
2 ⎝ x2 x1 ⎠
Prin efectuarea acestui lucru mecanic are loc o variaţie a energiei câmpului

60
electrostatic al condensatorului, ΔWel = Lmec = 3,6×10−4 J.

I.61. Patru condensatori, cu capacitatea de 1 μ F fiecare, sunt legaţi în

paralel, încărcaţi la 200 V şi descărcaţi printr-un fir de cupru cu lungimea de 5 mm.
Firul are rezistenţa de 4 Ω pe metru şi masa egală cu 0,045 g pe metru. Ce se
întâmplă cu firul? Se topeşte? De ce ? Temperatura de topire a cuprului este egală cu
1356°C, căldura specifică c = 380 J/kgK, iar temperatura mediului ambiant este de
25°C.

Soluţie
Capacitatea echivalentă a condensatorilor este egală cu
C p = nC = 4μ F,

astfel că energia electrică înmagazinată în aceştia este egală cu

1
W = CV 2 = 0,08 J.
2
Rezistenţa electrică a firului este R = 0,02Ω şi masa sa m = 0,0225 ⋅10−6 kg.
Căldura necesară pentru atingerea temperaturii de topire este egală cu
Q = mc ( ttopire − tmediu ) = 0,11 J.

Deoarece Q > W rezultă că firul nu se va topi.

I.62. Calculaţi energia înmagazinată în jurul unui strat sferic metalic de rază
a încărcat cu sarcina electrică q .

Soluţie
Intensitatea câmpului electric generat de o sarcină electrică q , distribuită pe
un strat sferic metalic de rază a , este egală cu

61
 ⎧ q
⎪ ur , r > a
E = ⎨ 4πε0 r 2 .
⎪ 0, r < a
⎩
Densitatea de energie înmagazinată în sistem este egală cu
1 q2
wel = ε 0 E 2 = ,
2 32π2ε 0 r 4

în exteriorul sferei şi zero în interiorul sferei.

Energia înmagazinată în spaţiul din jurul stratului sferic este egală cu
∞ ∞ ∞
q2 q 2 dr q2 1
Wel = ∫ wel 4πr dr = ∫
2
4 πr 2
d r = ∫ = = qV ,
a a
32π ε0 r
2 4
8πε0 a r 2
8πε0 a 2

q
unde 4πr 2dr este elementul de volum, iar V = este potenţialul electric pe
4πε 0 a

suprafaţa stratului sferic. Am ţinut cont că V ( ∞ ) = 0 .

De fapt, energia sistemului calculată este egală cu lucrul mecanic efectuat

pentru a încărca sistemul cu sarcina electrică q , adică
q
q q2
W = ∫ Vdq = ∫ dq = .
0
4πε 0 a 8πε0 a

62