1

Probleme rezolvate de Algebr’a liniar’a şi Geometrie analitică1

1. Se consideră vectorii v̄1 = (1, 1, 1), v̄2 = (1, 1, 0), v̄3 = (−1, 0, 1), v̄4 = (a, 1, a),
a ∈ R.
a) Să se verifice dacă S1 = {v̄1 , v̄2 } este liniar independent;
b) Să se calculeze valoarea lui a pentru care sistemul de vectori S2 = {v̄1 , v̄2 , v̄4 }
este liniar dependent;
c) Pentru a = 1, să se extragă din S3 = {v̄1 , v̄2 , v̄3 , v̄4 } o bază a lui R3 .
[Rezolvare 1]

2. În spaţiul aritmetic R2 se consideră sistemul de vectori

B = {ū1 = (1, 1), ū2 = (2, −1)}.

a) Să se scrie matricea sistemului de vectori;

b) Să se verifice că B este bază pentru R2 ;
c) Să se scrie vectorul v̄ = (4, 1) ı̂n baza B.
[Rezolvare 2]

3. Să se arate că U = {(x, x + y, 2y) : x, y ∈ R} este un subspaţiu vectorial al lui

R3 . Să se determine o bază a sa şi să se precizeze dim U.
[Rezolvare 3]

4. Să se arate că funcţia f : R2 → R2 , f (x1 , x2 ) = (x1 − x2 , −x1 + x2 ) este o

aplicaţie liniară. Să se determine apoi nucleul lui f şi o bază a sa.
[Rezolvare 4]

5. Fie aplicaţia liniară f : R2 → R2 , f (x1 , x2 ) = (x1 − x2 , −x1 + x2 ).

a) Să se scrie matricea lui f relativ la baza canonică a lui R2 ;
b) Să se calculeze imaginea directă a vectorului x̄0 = (1, 2) prin f ;
c) Să se determine imaginea inversă a vectorului ȳ0 = (−1, 1) prin f .
[Rezolvare 5]

6. Fie operatorul liniar f : R2 → R2 , f (x1 , x2 ) = (2x1 − x2 , x2 ).

a) Să se scrie matricea lui f ı̂n baza canonică, notată cu A;
b) Să se determine valorile proprii ale lui f , notate λ1 , λ2 ;
c) Să se verifice că λ1 + λ2 = Tr(A) şi λ1 λ2 = det(A), unde Tr(A) este urma
matricei A, adică suma elementelor de pe diagonala principală;
d) Să se calculeze vectorii proprii ai lui f .
[Rezolvare 6]
1
Cristian Lăzureanu & Bogdan Căruntu
2
 
1 1 1
7. Să se determine valorile proprii ale matricei A =  0 2 2  .
0 0 3
[Rezolvare 7]
 
0 0 1
8. Să se determine valorile proprii ale matricei A =  0 −1 0  .
1 0 0
[Rezolvare 8]
9. Fie operatorul liniar f : R3 → R3 ce are ı̂n baza canonică matricea
 
2 0 0
A =  1 2 0 .
0 1 2

a) Să se determine valorile proprii ale lui f ;

b) Să se determine subspaţiile proprii corespunzătoare.
[Rezolvare 9]
10. Fie spaţiul vectorial euclidian R3 ı̂mpreună cu produsul scalar standard. Daţi
fiind vectorii v̄1 = (1, 0, 1) şi v̄2 = (2, 2, 0), să se calculeze produsul scalar al vec-
torilor, normele lor, unghiul şi distanţa dintre ei şi căte un versor corespunzător.
[Rezolvare 10]
11. Găsiţi λ astfel ı̂ncăt vectorii v̄1 = (1, λ, 0) şi v̄2 = (λ2 , 1, 2·λ) să fie ortogonali.
[Rezolvare 11]
12. Fie vectorul √ū = (1, 1) din R2 . Găsiţi vectorii din R2 a căror distanţa ı̂n
raport cu ū este 2 si care fac cu vectorul ū un unghi de π4 . [Rezolvare 12]
13. Arătaţi că mulţimea vectorilor din R2 ortogonali cu vectorul ū = (2, 3) este
un subspaţiu vectorial al lui R2 . Găsiţi o bază a acestui subspaţiu. [Rezolvare 13]
14. Unui punct i se aplică trei forţe: una verticală, de mărime 1N, şi două ori-
zontale perpendiculare ı̂ntre ele, având aceeaşi mărime de 2N. Să se afle mărimea
forţei rezultante.
[Rezolvare 14]
15. Se dau punctele A(2, 0, 3) şi B(1, 4, 2).
a) Să se scrie vectorii de poziţie ai celor două puncte;
b) Să se calculeze ~rA + ~rB ;
−−→
c) Să se scrie vectorul AB şi să se calculeze lungimea lui.
[Rezolvare 15]
 3

16. Se consideră punctele A(3, 1, 1) şi B(1, 3, −1). Să se determine:

a) coordonatele punctului M , mijlocului segmentului [AB];
b) punctele C de pe axa Oz astfel ca unghiul BAC\ să fie drept;
c) lungimea medianei [CM ] a triunghiului ABC.
[Rezolvare 16]

17. Fie punctele O(0, 0, 0) A(1, 1, 2) şi B(0, 3, 4). Să se calculeze:
a) Coordonatele punctului C astfel ca OACB să fie paralelogram;
b) aria paralelogramului OACB;
c) distanţa de la B la drepta OA.
[Rezolvare 17]

18. Fie punctele A(1, 0, 0), B(2, 3, 0), C(0, 4, 1) şi D(0, −1, 3).
a) Să se arate că cele patru puncte sunt necoplanare;
b) Să se determine aria triunghiului ABC.
[Rezolvare 18]

19. Fie punctele A(1, 0, 0), B(2, 3, 0), C(0, 5, −2).

a) Să se scrie ecuaţia medianei din A a triunghiului ABC.
b) Să se determine coordonatele simetricului punctului A faţă de mijlocul seg-
mentului (BC).
[Rezolvare 19]

20. Fie punctele A(1, 0, 0), B(2, 3, 0), C(0, 5, −2).

a) Să se scrie ecuaţia dreptei d ce conţine punctul A şi este paralelă cu dreapta
BC.
b) Să se determine ecuaţia planului π ce conţine punctul A şi este perpendicular
pe dreapta d.
[Rezolvare 20]

21. Fie punctele A(3, 0, 1), B(0, 2, 4), C(1, a, 3).

a) Pentru ce valoare a lui a punctele sunt coliniare?
b) Pentru a = 0 scrieţi ecuaţia planului determinat de cele trei puncte.
[Rezolvare 21]

22. Fie punctul A(1, −1, 0) şi planul π : 2x + 3y − z − 5 = 0.

a) Să se scrie ecuaţia dreptei d ce conţine punctul A şi este perpendiculară pe
planul dat.
b) Să se determine ecuaţia planului π1 ce conţine punctul A şi este paralel cu
planul π.
[Rezolvare 22]
4

x+1 y z−1
23. Fie dreapta d : = = şi planul π : x + y − z = 0. Să se
2 1 1
determine coordonatele punctului de intersecţie dintre dreaptă şi plan.
[Rezolvare 23]
x y−1 z+1
24. Fie dreapta d : = = şi planul π : x − 2y − z − 5 = 0.
2 1 0
a) Să se determine unghiul dintre vectorul director al dreptei şi vectorul normal
planului.
b) Să se determine coordonatele punctului de intersecţie dintre dreaptă şi plan.
[Rezolvare 24]

25. Fie planul π : x + 2 · y − z + 1 = 0 şi punctul M (1, 1, 1). Să se calculeze

proiecţia pe plan a punctului M şi simetricul lui M faţă de planul π.
[Rezolvare 25]
 5

Rezolvare 1. a) Cu definiţia, avem

a1 v̄1 + a2 v̄2 = 0̄ ⇔ a1 (1, 1, 1) + a2 (1, 1, 0) = (0, 0, 0) ⇔

(a1 , a1 , a1 ) + (a2 , a2 , 0) = (0, 0, 0) ⇔ (a1 + a2 , a1 + a2 , a1 ) = (0, 0, 0) ⇒


 a1 + a2 = 0
a1 + a2 = 0 ⇒ a1 = 0 , a2 = 0,
a1 = 0


de unde rezultă că S1 este liniar independent.

b) Din metoda practică pentru liniar independentă avem că S2 , care are 3 vectori
ı̂n R3 , este liniar dependent dacă det(AS2 ) = 0, unde AS2 este matricea sistemului
de vectori. Dar  
1 1 a
AS2 =  1 1 1  .
1 0 a
Calculăm det(AS2 ) = a + 0 + 1 − a − 0 − a = 1 − a, deci 1 − a = 0. Rezultă a = 1.
c) O bază B a lui R3 trebuie să conţină 3 vectori, iar determinantul matricei cores-
punzătoare este nenul. Atunci B = {v̄1 , v̄2 , v̄3 }, deoarece ı̂n acest caz det AB = 1,
unde  
1 1 −1
AB =  1 1 0  .
1 0 1
Click pentru ı̂napoi Problema 1.
6

Rezolvare 2. a) Matricea unui sistem de vectori are pe coloane exact compo-

nentele vectorilor din sistem. Atunci
 
1 2
AB = .
1 −1

b) B este bază pentru R2 dacă are 2 vectori şi det AB 6= 0. Cum det AB = −3
rezultă că B este bază.
c) Scrierea vectorului v̄ ı̂n baza B ı̂nseamnă găsirea scalarilor α1 , α2 ∈ R astfel
ca
v̄ = α1 ū1 + α2 ū2 .
Această condiţie este echivalentă cu

(4, 1) = α1 (1, 1) + α2 (2, −1) ⇔

(4, 1) = (α1 , α1 ) + (2α2 , −α2 ) ⇔

α1 + 2α2 = 4
(4, 1) = (α1 + 2α2 , α1 − α2 ) ⇔
α1 − α2 = 1

Scăzând cele două ecuaţii avem 3α2 = 3, adică α2 = 1. Înlocuind ı̂n prima
ecuaţie obţinem α1 = 2. Atunci scrierea lui v̄ ı̂n baza B este v̄ = 2ū1 + ū2 , iar
coordonatele lui v̄ ı̂n baza B sunt (2, 1).

Click pentru ı̂napoi Problema 2.

 7

Rezolvare 3. Verificăm condiţiile din definiţie:

i) ∀u, v ∈ U ⇒ u + v ∈ U;
ii) ∀α ∈ R, u ∈ U ⇒ αu ∈ U.
i) Fie u = (x1 , x1 + y1 , 2y1 ) şi v = (x2 , x2 + y2 , 2y2 ). Atunci

u + v = (x1 , x1 + y1 , 2y1 ) + (x2 , x2 + y2 , 2y2 )

= (x1 + x2 , x1 + x2 + y1 + y2 , 2y1 + 2y2 )
= (x, x + y, 2y),

unde am notat x1 + x2 = x, y1 + y2 = y. Deci u + v ∈ U şi prima condiţie este

verificată.
ii) Fie α ∈ R şi u = (x1 , x1 + y1 , 2y1 ). Atunci

αu = α(x1 , x1 + y1 , 2y1 ) = (αx1 , αx1 + αy1 , 2αy1 ) = (x, x + y, 2y),

unde am notat αx1 = x, αy1 = y. Deci αu ∈ U şi astfel a doua condiţie este
verificată.
Din i) şi ii) rezultă că U este subspaţiu vectorial.
Pentru a determina o bază, mai ı̂ntâi determinăm sistemul de generatori ai
lui U. Un vector oarecare din U se scrie sub forma

(x, x + y, 2y) = (x, x, 0) + (0, y, 2y) = x(1, 1, 0) + y(0, 1, 2),

de unde deducem că sistemul de vectori B = {ū1 = (1, 1, 0), ū2 = (0, 1, 2)} ge-
nerează orice vector din U, adică ı̂l generează pe U. Să arătăm că B este liniar
independent. Cu definiţia, avem

a1 ū1 + a2 ū2 = 0̄ ⇔ a1 (1, 1, 0) + a2 (0, 1, 2) = (0, 0, 0) ⇔

(a1 , a1 , 0) + (0, a2 , 2a2 ) = (0, 0, 0) ⇔ (a1 , a1 + a2 , 2a2 ) = (0, 0, 0) ⇒


 a1 = 0
a1 + a2 = 0 ⇒ a1 = 0 , a2 = 0,
2a2 = 0


de unde rezultă că B este liniar independent, deci B este o bază a subspaţiului
U. Mai mult, dim U = 2 (numărul de vectori din bază).

Click pentru ı̂napoi Problema 3.

8

Rezolvare 4. Pentru a arăta că f este aplicaţie liniară pe R2 verificăm condiţiile

din definiţie:
i) f (u + v) = f (u) + f (v), ∀u, v ∈ R2 ;
ii) f (αu) = αf (u), ∀α ∈ R, u ∈ R2 .
Avem:
i) Fie u = (u1 , u2 ) şi v = (v1 , v2 ). Atunci u + v = (u1 + v1 , u2 + v2 ) şi cum
f (x1 , x2 ) = (x1 − x2 , −x1 + x2 ), obţinem

f (u + v) = f (u1 + v1 , u2 + v2 ) = (u1 + v1 − u2 − v2 , −u1 − v1 + u2 + v2 )

f (u) + f (v) = (u1 − u2 , −u1 + u2 ) + (v1 − v2 , −v1 + v2 ) =
= (u1 − u2 + v1 − v2 , −u1 + u2 − v1 + v2 ).

E uşor de văzut de mai sus că egalitatea f (u + v) = f (u) + f (v) este adevărată.
ii) Fie α ∈ R şi u = (u1 , u2 ). Atunci αu = (αu1 , αu2 ). ’Tinem cont de formula
lui f şi obţinem

f (αu) = f (αu1 , αu2 ) = (αu1 − αu2 , −αu1 + αu2 )

αf (u) = α(u1 − u2 , −u1 + u2 ) = (αu1 − αu2 , −αu1 + αu2 ).

Deci egalitatea f (αu) = αf (u) este adevărată.

Din i) şi ii) deducem că f este aplicaţie liniară.
Pentru ker f avem:

ker f = {(x1 , x2 ) ∈ R2 : f (x1 , x2 ) = (0, 0)}.

Condiţia f (x1 , x2 ) = (0, 0), adică (x1 − x2 , −x1 + x2 ) = (0, 0), este echivalentă
cu sistemul 
x1 − x2 = 0
−x1 + x2 = 0
de unde obţinem x1 = x2 . Deci ker f = {(x1 , x1 ) : x1 ∈ R}. Observăm că o bază
a nucleului lui f este B = {(1, 1)}, deci dimensiunea nucleului este 1.

Click pentru ı̂napoi Problema 4.

 9

Rezolvare 5. a) Relativ la baza canonică, matricea lui f are pe prima coloană

coeficienţii lui x1 , respectiv pe a doua coloană coeficienţii lui x2 :
 
1 −1
[f ] = .
−1 1

b) Prin calcul direct avem

f (x̄0 ) = f (1, 2) = (1 − 2, −1 + 2) = (−1, 1).

c) Din definiţia imaginii inverse a unui vector printr-o aplicaţie liniară avem

f −1 (ȳ0 ) = {(x1 , x2 ) : f (x1 , x2 ) = ȳ0 = (−1, 1)}.

Condiţia f (x1 , x2 ) = (−1, 1) este echivalentă cu (x1 − x2 , −x1 + x2 ) = (−1, 1),

adică x1 − x2 = −1 (cealaltă relaţie, −x1 + x2 = 1, reprezintă acelaşi lucru dacă
ı̂nmulţim cu (−1)). Deducem x1 = x2 − 1, deci f −1 (ȳ0 ) = {(x2 − 1, x2 ) : x2 ∈ R}.

Click pentru ı̂napoi Problema 5.

10

Rezolvare 6. a) În baza canonică, matricea lui f este matricea coeficienţilor:

 
2 −1
A= .
0 1

b) Avem matricea caracteristică

 
2 − λ −1
A − λI2 = .
0 1−λ
Atunci polinomul caracteristic este dat de
 
 2 − λ −1 
P (λ) = det(A − λI2 ) =   = (2 − λ)(1 − λ),
0 1−λ 

iar valorile proprii sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice

(2 − λ)(1 − λ) = 0,

adică λ1 = 2 şi λ2 = 1.
c) Tr(A) = 2 + 1 = 3 = λ1 + λ2 , iar det A = 2 = λ1 λ2 .
d) Fiecărei valori proprii găsite λ ı̂i corespunde un vector propriu X = (x1 , x2 )
ce se determină din relaţia

(A − λI2 ) · X = [0],

unde [0] este vectorul nul din R2 aşezat pe coloană.

i) Pentru λ = λ1 = 2 avem
 
0 −1
A − λI2 = .
0 −1
Obţinem condiţia
         
0 −1 x1 0 −x2 0
· = ⇒ = ⇒ x2 = 0
0 −1 x2 0 −x2 0

şi x1 poate fi oricât (nenul). Deci vectorul propriu este X = (x1 , 0), x1 ∈ R∗ .
ii) Pentru λ = λ2 = 1 condiţia (A − λI2 ) · X = [0] devine
          
1 −1 x1 0 x1 − x2 0 x1 − x2 = 0
· = ⇔ = ⇔ ,
0 0 x2 0 0 0 0=0

de unde x1 = x2 . Atunci X = (x2 , x2 ), x2 ∈ R∗ .

Click pentru ı̂napoi Problema 6.
 11

Rezolvare 7. Avem matricea caracteristică

   
1 1 1 1 0 0
A − λI3 =  0 2 2  − λ  0 1 0  =
0 0 3 0 0 1
     
1 1 1 λ 0 0 1−λ 1 1
=  0 2 2 − 0 λ 0  =  0 2−λ 2  , de unde rezultă po-
0 0 3 0 0 λ 0 0 3−λ
linomul caracteristic
 
 1−λ 1 1 
 
P (λ) = det(A − λI3 ) =  0 2−λ 2  = (1 − λ)(2 − λ)(3 − λ).

 0 0 3−λ 

Condiţia det(A − λI3 ) = 0 devine (1 − λ)(2 − λ)(3 − λ) = 0. Obţinem:

1 − λ = 0 ⇒ λ1 = 1
2 − λ = 0 ⇒ λ2 = 2
3 − λ = 0 ⇒ λ3 = 3

Deci valorile proprii căutate sunt λ1 = 1, λ2 = 2, λ3 = 3.

Click pentru ı̂napoi Problema 7.

12

Rezolvare 8. Matricea caracteristică este

 
−λ 0 1
A − λI3 =  0 −1 − λ 0  ,
1 0 −λ

iar polinomul caracteristic

 
 −λ 0 1 
 
P (λ) = det(A − λI3 ) =  0 −1 − λ 0 .

 1 0 −λ 

Dezvoltând după a doua linie (sau cu celelalte reguli dând factor comun) rezultă
 
 −λ 1 
P (λ) = det(A − λI3 ) = (−1 − λ) ·  = (−1 − λ)(λ2 − 1).
1 −λ 

Ecuaţia caracteristică P (λ) = 0 are soluţiile date de două ecuaţii: (−1 − λ) = 0,

respectiv λ2 − 1 = 0. Obţinem valorile proprii λ1 = λ2 = −1, λ3 = 1.

Click pentru ı̂napoi Problema 8.

 13
 
2−λ 0 0
Rezolvare 9. a) Avem A − λI3 =  1 2−λ 0  , de unde
0 1 2−λ
 
 2−λ 0 0 
 = (2 − λ)3 .
 
det(A − λI3 ) =  1 2−λ 0 
 0 1 2−λ 

Polinomul caracteristic P (λ) = (2 − λ)3 are rădăcina triplă λ1 = λ2 = λ3 = 2.

b) Valorii proprii λ = 2 ı̂i corespunde vectorul propriu X = (x1 , x2 , x3 ), Condiţia
(A − λI3 ) · X = [0] devine
          
0 0 0 x1 0 0 0  0=0
 1 0 0  ·  x2  =  0  ⇔  x1  =  0  ⇔ x1 = 0
0 1 0 x3 0 x2 0 x2 = 0


Atunci X = (0, 0, x3 ), x3 ∈ R∗ , iar subspaţiul propriu corespunzător este

Sλ1 = {(0, 0, x3 ) : x3 ∈ R}.

Observaţie: vectorul propriu trebuie să fie nenul, iar subspaţiul propriu trebuie să
conţină şi vectorul nul, care este elementul neutru la adunare.

Click pentru ı̂napoi Problema 9.

14

Rezolvare 10. Daţi fiind vectorii x̄ = (x1 , x2 , x3 ) şi ȳ = (y1 , y2 , y3 ), produ-

sul lor scalar p standard este hx̄; ȳip= x1 · y1 + x2 · y2 + x3 · y3 , normele lor
sunt |x̄| = x21 + x22 + x23 şi |ȳ| = y12 + y22 + y32 , cosinusul unghiului lor θ este
hx̄;ȳi
cos θ = |x̄|·|ȳ| , distanta dintre ei este d(x̄, ȳ) = |x̄ − ȳ| iar versorul corespunzător
1
vectorului x̄ este x̄0 = |x̄| · x̄.
În cazul problemei noastre avem:
hv̄1 ; v̄2 i√= 1 · 2 + 0 · 2 + √ 1 · 0 = 2. √ √
|v̄1 | = 12 + 02 + 12 = 2, |v̄2 | = 22 + 22 + 02 = 8
cos θ = |v̄hv̄11|·|v̄
;v̄2 i
2|
= √2·2√8 = √216 = 12 ⇒ θ = π3
p
d(v̄1 , v̄2 ) = |v̄1 −v̄2 | = |(1, 0, 1)−(2, 2, 0)| = |(−1, −2, 1)| =
√ (−1)2 + (−2)2 + 12 =
6 √ √ √
v̄10 = |v̄11 | · v̄1 = √12 · (1, 0, 1) = 22 · (1, 0, 1) = ( 22 , 0, 22 ),
√ √ √
1 √1 1 2 2 2
v̄20 = |v̄2 | · v̄2 = 8
· (2, 2, 0) = √
2· 2
· (2, 2, 0) = 4 · (2, 2, 0) = ( 2 , 2 , 0).

Click pentru ı̂napoi Problema 10.

 15

Rezolvare 11. Vectorii sunt ortogonali dacă produsul lor scalar este zero, deci
avem:
hv̄1 ; v̄2 i = 0 ⇔ 1 · λ2 + λ · 1 + 0 · 2 · λ = 0 ⇔ λ2 + λ = 0 ⇔ λ · (λ + 1) = 0,
aşadar obţinem valorile λ = 0 şi λ = −1

Click pentru ı̂napoi Problema 11.

16

Rezolvare 12. Căutăm vectori de forma v̄ = (a, b).

Distanţa din enunţ este d(ū, v̄) = |ū − v̄| = |(1, 1) − (a, b)| = |(1 − a, 1 − b)| =
p
(1 − a)2 + (1 − b)2 . p √
Aşadar o primă relaţie este (1 − a)2 + (1 − b)2 = 2, de unde rezultă
(1 − a)2 + (1 − b)2 = 2 ⇒ 1 − 2 · a + a2 + 1 − 2 · b + b2 = 2 ⇒
⇒ a · (a − 2) + b · (b − 2) = 0 (*) (vom reveni la această relaţie).
Dacă unghiul vectorilor este de π4 , atunci relaţia care dă cosinusul unghiului este:
√
hū;v̄i
cos π4 = |ū|·|v̄| ⇒ 22 = √12 +1 1·a+1·b
√
2 · a2 +b2
⇒ √12 = √2·√
a+b
a2 +b2
⇒ 1 = √aa+b2 +b2
⇒ a+b =
√ 2 2 2 2 2 2 2
2 2
a + b ⇒ (a + b) = a + b ⇒ a + 2 · a · b + b = a + b ⇒ 2 · a · b = 0.
Aşadar putem trage concluzia că a = 0 sau b = 0. Remarcăm că a şi b nu pot fi
zero simultan deoarece ı̂n acest caz v̄ = (0, 0) si unghiul nu mai poate fi egal cu
π
4 (produsul scalar va fi de fapt zero).
-Dacă a = 0 atunci din relaţia (*) de mai sus rezultă b·(b−2) = 0, şi deci valorile
posibile pentru b sunt ı̂n acest caz b = 0 (care nu convine aşa cum am văzut mai
sus) şi b = 2.
-Dacă b = 0 atunci din relaţia (*) rezultă a · (a − 2) = 0, şi deci valorile posibile
pentru a sunt a = 0 (care nu convine) şi a = 2.
În concluzie, avănd ı̂n vedere valorile găsite pentru a şi b, soluţia problemei constă
ı̂n vectorii v̄1 = (0, 2) şi v̄2 = (2, 0).

Click pentru ı̂napoi Problema 12.

 17

Rezolvare 13. Vom verifica daă sunt satisfăcute condiţiile din definiţia unui
subspaţiu vectorial (vezi şi problema 3):
i) ∀u, v ∈ U ⇒ u + v ∈ U;
ii) ∀α ∈ R, u ∈ U ⇒ αu ∈ U.
In cazul acestei probleme, mulţimea studiata este mulţimea U a vectorilor v̄ =
(a, b) ortogonali cu vectorul ū = (2, 3), muţime care are forma:
U = {(a, b) | hū; v̄i = 0} = {(a, b) | 2 · a + 3 · b = 0}.
Notând a = k din relaţia 2 · a + 3 · b = 0 obţinem b = − 23 · a = − 23 · k şi mulţimea
U se poate scrie:
U = {(k, − 32 · k) | k ∈ R} = {k · (1, − 23 ) | k ∈ R}, ceea ce ı̂nseamnă că orice
vector din U est de forma k · (1, − 23 ), unde k este o constantă arbitrară.
În mod evident relaţiile i) şi ii) sunt satisfăcute (exerciţiu, vezi problema 3) şi,
ı̂n plus, la fel de evident este faptul că o bază a subspaţiului U este formată chiar
din vectorul (1, − 23 ).

Click pentru ı̂napoi Problema 13.

18

Rezolvare 14. Cele trei forţe au aceeaşi origine şi sunt perpendiculare ı̂ntre
ele două câte două. Atunci putem considera un reper (P ;~i, ~j, ~k), unde P este
punctul dat, iar direcţiile şi sensurile vectorilor ~i, ~j, ~k sunt date de cele ale forţelor
aplicate. Rezultă că cele trei forţe vor fi F~1 = 2~i, F~2 = 2~j, respectiv F~3 = 1~k, iar
forţa rezultantă va fi suma lor,

F~ = 2~i + 2~j + 1~k.

Mărimea
√ forţei rezultante,
√ conform formulei de calcul a lungimii unui vector, este
|F~ | = 22 + 22 + 12 = 9 = 3N.

Click pentru ı̂napoi Problema 14.

 19

Rezolvare 15. a) Vectorul de poziţie al punctului A este

~rA = xA~i + yA~j + zA~k = 2~i + 0~j + 3~k = (2, 0, 3).

Analog, ~rB = 1~i + 4~j + 2~k = (1, 4, 2).

b) ~rA + ~rB = (2~i + 0~j + 3~k) + (1~i + 4~j + 2~k) = 3~i + 4~j + 5~k = (3, 4, 5).
−−→ −−→ p √
c) AB = ~rB − ~rA = (−1, 4, −1), iar |AB | = (−1)2 + 42 + (−1)2 = 3 2.

Click pentru ı̂napoi Problema 15.

20

Rezolvare 16. a) Avem

 
xA + xB yA + yB zA + zB
M , , ,
2 2 2

adică M (2, 2, 0).

\ este drept atunci vectorii −
b) Dacă unghiul BAC
−→ −−→
AB şi AC sunt ortogonali, deci
produsul lor scalar este nul. Cum C aparţine axei Oz, avem C(0, 0, c). Atunci:
−−→
AB = ~rB − ~rA = (1, 3, −1) − (3, 1, 1) = (−2, 2, −2) = −2~i + 2~j − 2~k,
−−→
AC = ~rC − ~rA = (0, 0, c) − (3, 1, 1) = (−3, −1, c − 1) = −3~i − ~j + (c − 1)~k,
−−→ −−→
AB · AC = (−2)(−3) + 2(−1) + (−2)(c − 1) = 6 − 2c.
−−→ −−→
Cum AB · AC = 0, rezultă 6 − 2c = 0, adică c = 3. Deci C(0, 0, 3).
−−−→
c) Din C(0, 0, 3) şi M (2, 2, 0) obţinem CM = (2, 2, −3) = 2~i + 2~j − 3~k. Atunci
−−−→ p √ √
CM = |CM | = 22 + 22 + (−3)2 = 4 + 4 + 9 = 17.

Click pentru ı̂napoi Problema 16.

 21

Rezolvare 17. a) Aplicând regula paralelogramului ı̂n paralelogramul OACB,

avem
−−→ −−→ −−→
OA + OB = OC ⇔ ~rC = ~rA + ~rB .
Atunci
~rC = (~i + ~j + 2~k) + (3~j + 4~k) = ~i + 4~j + 6~k = (1, 4, 6),
deci C(1, 4, 6).
−−→ −−→
b) Paralelogramul OACB este construit pe vectorii OA şi OB , deci avem
−−→ −−→
Aparalelogram = |OA × OB |.

Dar
 ~i ~j ~k 
 
−−→ −−→ 
OA × OB =  1 1 2  = −2~i − 4~j + 3~k.

 0 3 4 
p √
Atunci AOACB = (−2)2 + (−4)2 + 32 = 29.
c) Distanţa de la B la OA este chiar lungimea ı̂nălţimii paralelogramului OACB
corespunzătoare bazei [OA]. Notând cu h această distanţă, avem că aria pa-
ralelogramului este
−−→
AOACB = h · OA = h · |OA |.
√ √ q
Rezultă 29 = h · 6, de unde h = 29 6 .

Click pentru ı̂napoi Problema 17.

22

−−→ −−→ −−→

Rezolvare 18. a) Dacă vectorii AB , AC , AD sunt necoplanari atunci şi punc-
tele A, B, C, D sunt necoplanare. Fie
−−→
~u = AB = ~rB − ~rA = (2, 3, 0) − (1, 0, 0) = (1, 3, 0) = ~i + 3~j
−−→
~v = AC = ~rC − ~rA = (0, 4, 1) − (1, 0, 0) = (−1, 4, 1) = −~i + 4~j + ~k
−−→
~ = AD = ~rD − ~rA = (0, −1, 3) − (1, 0, 0) = (−1, −1, 3) = −~i − ~j + 3~k
w

Avem  
 1 3 0 
−−→ −−→ −−→ 
~ =  −1 4 1  = 19 6= 0,
(AB , AC , AD ) = (~u, ~v , w)
 −1 −1 3 

adică vectorii sunt necoplanari, deci punctele A, B, C, D sunt necoplanare.

b) Aria unui triunghi determinat de doi vectori este jumătate din aria paralelo-
gramului construit pe cei doi vectori. Atunci
1 1
A∆ABC = · Aparalelogram = · |~u × ~v |.
2 2
Calculăm
~i ~j ~k
 
 
−−→ −−→   = 3~i − ~j + 7~k.

~u × ~v = AB × AC =  1 3 0 
 −1 4 1 

Deci √
1p 2 59
A∆ABC = 3 + (−1)2 + 72 = .
2 2
Click pentru ı̂napoi Problema 18.
 23

Rezolvare 19. a) Mediana uneşte un vârf al triunghiului cu mijlocul laturii

opuse. Fie M mijlocul laturii BC. Atunci coordonatele sale sunt media aritme-
tică a coordonatelor punctelor B şi C:
 
2 + 0 3 + 5 0 + (−2)
M , , ⇔ M (1, 4, −1).
2 2 2

Folosind ecuaţia dreptei determinată de două puncte obţinem

x−1 y−0 z−0 x−1 y z
AM : = = ⇔ = = .
1−1 4−0 −1 − 0 0 4 −1
b) Dacă S este simetricul lui A faţă de M atunci M este mijlocul segmentului
(AS), adică
xA + xS
xM = ⇔ 2xM = xA + xS ⇔ xS = 2xM − xA = 1,
2
yA + yS
yM = ⇔ 2yM = yA + yS ⇔ yS = 2yM − yA = 8,
2
zA + zS
zM = ⇔ 2zM = zA + zS ⇔ zS = 2zM − zA = −2.
2
Rezultă S(1, 8, −2).

Click pentru ı̂napoi Problema 19.

24

Rezolvare 20. a) Deoarece dreptele d şi BC sunt paralele, ele au aceeaşi direcţie
−−→
dată de vectorul BC , adică
−−→
~vd = BC = ~rC − ~rB = (0, 5, −2) − (2, 3, 0) = (−2, 2, −2).

Rezultă
x−1 y z
d: = = .
−2 2 −2
b) Direcţia perpendiculară pe planul π este dată de vectorul ~nπ = ~vd . Atunci
ecuaţia planului este

π : −2(x − 1) + 2(y − 0) − 2(z − 0) = 0 ⇔ x − y + z − 1 = 0.

Click pentru ı̂napoi Problema 20.

 25

Rezolvare 21. a) Putem găsi valoarea lui a prin mai multe metode, dintre care
prezentăm aici două.
-In cadrul primei metode ţinem cont de faptul că dacă punctele sunt coliniare
−−→ −−→
atunci vectorii AB şi AC au aceeaşi direcţie, ceea ce ı̂nseamnă că produsul
lor vectorial trebuie sa fie (vectorul) nul (sau, echivalent, putem considera ca
triunghiul ABC trebuie să aibă aria nulă, ceea ce ne conduce tot la produsul
vectorial nul). Avem:
−−→
AB = ~rB − ~rA = (0, 2, 4) − (3, 0, 1) = (−3, 2, 3) = −3 · ~i + 2 · ~j + 3 · ~k,
−−→
AC = ~rC − ~rA = (1, a, 3) − (3, 0, 1) = (−2, a, 2) = −2 · ~i + a · ~j + 2 · ~k,

 ~i ~j ~k 
 
−−→ −−→ 
AB × AC =  −3 2 3  = (4 − 3 · a) · ~i + (−3 · a + 4) · ~k.
 
 −2 a 2 

Produsul vectorial este nul dacă toţi coeficienţii vectorului rezultat sunt egali cu
zero, adică dacă 4 − 3 · a = −3 · a + 4 = 0. Rezultă deci a = 34 .
- Metoda a doua are ı̂n vedere faptul ca cele trei punctele sunt coliniare dacă
cel de-al treilea punct se găseşte pe dreapta determinată de primele două puncte.
Scriem aşadar ecuaţia dreptei determinate de punctele A şi B:
x−3 y z−1
d: = = .
−3 2 3
Punănd condiţia ca punctul C să aparţină dreptei d (adică ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia
de mai sus pe x, y, z cu coordonatele punctului C) obţinem:
1−3 a 3−1 −2 a 2 4
d: = = ⇒ = = ⇒a= .
−3 2 3 −3 2 3 3
b) Punctul C(1,0,3) evident nu este coliniar cu punctele A şi B (el corespunde lui
a = 0 6= 43 ). Ecuaţia planului determinat de trei puncte necoliniare A(xA , yA , zA ),
B(xB , yB , zB ) şi C(xC , yC , zC ) se poate calcula folosind una dintre formulele
(echivalente):  
 x y z 1 
 
 x A yA zA 1 
(ABC) :   = 0,
 xB yB zB 1 

 x C yC zC 1 
 
 x − xA y − y A z − z A 
 
(ABC) :  xB − xA yB − yA zB − zA  = 0.

 xC − xA yC − yA zC − zA 
26

De
 exemplu, dezvoltănd
 după prima linie primul determinant:
 x y z 1         
 3 0 1 1   0 1 1 
     3 1 1   3 0 1   3 0 1 
    
 0 2 4 1  =  2 4 1 ·x− 0 4 1  · y +  0 2 1  · z −  0 2 4
     ·1

   0 3 1   1 3 1   1 0 1   1 0 3 
 1 0 3 1 
obţinem ecuaţia:

(ABC) : 4 · x + 4 · z − 16 = 0
sau, echivalent:
(ABC) : x + z − 4 = 0

Click pentru ı̂napoi Problema 21.

 27

Rezolvare 22. a) Deoarece d ⊥ π, direcţia dreptei d este dată de vectorul normal

planului π dat de coeficienţii lui x, y, z din ecuaţia planului, adică

~vd = ~nπ = (2, 3, −1).

Rezultă
x−1 y+1 z
d: = = .
2 3 −1
b) Cum π1 ||π, rezultă ~nπ1 = ~nπ . Atunci ecuaţia planului este

π1 : 2(x − 1) + 3(y + 1) − (z − 0) = 0 ⇔ 2x + 3y − z + 1 = 0.

Click pentru ı̂napoi Problema 22.

28

Rezolvare 23. Notănd cu t valoarea rapoartelor egale care apar ı̂n ecuaţiile car-
teziene ale dreptei putem scrie ecuaţiile
 x+1  parametrice ale dreptei:
 2 =t  x=2·t−1
x+1 y z−1 y
2 = 1 = 1 = t ⇒ 1 = t ⇒ y=t .
 z−1
= t z = t + 1

1
Introducănd pe x, y şi z astfel obţinute ı̂n ecuaţia planului obţinem valoarea lui t
care corespunde punctului de intersecţie:

2 · t − 1 + t − t − 1 = 0 ⇒ t = 1.
Valorile
 lui x, y şi z corespunzătoare lui t = 1 (coordonatele punctului de intersecţe)
 x=2·1−1=1
sunt y=1 .
z =1+1=2

Aşadar punctul de intersecţie este M (1, 1, 2).

Click pentru ı̂napoi Problema 23.

 29

Rezolvare 24. a) Dacă ecuaţia dreptei d este

x − x0 y − y0 z − z0
d: = = ,
l m n
atunci vectorul director al dreptei este

~vd = (l, m, n).

În cazul nostru ~vd = (2, 1, 0). Pe de altă parte, vectorul normal planului π este
~nπ = (1, −2, −1).
Dacă θ este unghiul dintre cei doi vectori, atunci

~vd · ~nπ
cos θ = .
|~vd | · |~nπ |

Avem ~vd · ~nπ = 2 · 1 + 1 · (−2) + 0 · (−1) = 0, deci θ = π/2 (90◦ , adică vectorii
sunt perpendiculari).
b) Coordonatele punctului P de intersecţie dintre dreaptă şi plan se obţin re-
zolvând sistemul
 x = y−1 = z+1 =t


d∩π : 2 1 0
x − 2y − z − 5 = 0


Din prima relaţie obţinem x = 2t, y = t + 1, z = −1 şi ı̂nlocuim ı̂n a doua ecuaţie.
Obţinem
2t − 2t − 2 + 1 − 5 = 0 ⇔ −6 = 0
ceea ce este fals, adică sistemul nu are soluţie.
Deci dreapta şi planul nu se intersectează, fiind paralele. Acest lucru putea fi
dedus din subpunctul a): ~vd ⊥ ~nπ ⇒ d||π.

Click pentru ı̂napoi Problema 24.

30

Rezolvare 25. Proiecţia M 0 a punctului M pe plan este intersecţia dintre plan

şi perpendiculara dusă din M pe plan. Altfel spus, vom calcula M 0 ca punct de
intersecţie al planului cu drepta d determinată de normala la plan şi de punctul
M . Avănd ı̂n vedere că normala la planul π este vectorul (1,2,-1) (ale cărui com-
ponente sunt coeficienţii 
lui x, y şi z, vezi
 problema 22), ecuaţiile dreptei d sunt:
x−1
 1 =t  x=t+1
x−1 y−1 z−1 y−1
1 = 2 = −1 = t ⇒  2 = t ⇒  y = 2 · t + 1 .
z−1
−1 = t z = −t + 1
Introducănd pe x, y şi z ı̂n ecuaţia planului obţinem:
1
t + 1 + 2 · (2 · t + 1) − (−t + 1) + 1 = 0 ⇒ 6 · t + 3 = 0 ⇒ t = − .
2
Valorile
 corespunzătoare pentru x, y şi z (coordonatele punctului de intersecţe)
1
 x= 2
sunt y=0 .
z = 32

Aşadar proiecţia M 0 a punctului M pe plan este M 0 ( 12 , 0, 23 ).
Dacă M 00 este simetricul lui M faţă de plan atunci de fapt M 00 este simetricul
lui M faţă de M 0 şi deci M 0 este mijlocul segmentului (M M 00 ), adică:
xM + xM 00 1
xM 0 = ⇒ xM 00 = 2 · xM 0 − xM = 2 · − 1 = 0,
2 2
yM + yM 00
yM 0 = ⇒ yM 00 = 2 · yM 0 − yM = 2 · 0 − 1 = −1,
2
zM + zM 00 3
zM 0 = ⇒ zM 00 = 2 · zM 0 − zM = 2 · − 1 = 2,
2 2
00
Aşadar simetricul lui M faţă de plan este punctul M (0, −1, 2).

Click pentru ı̂napoi Problema 25.