Algebră Liniară, Geometrie Analitică şi Diferenţială

- Cursul nr. 3 -

SPAŢII ŞI SUBSPAŢII VECTORIALE (II)

1. Combinaţie liniară
2. Dependenţă şi independenţă liniară
3. Bază. Dimensiune. Coordonate
4. Exemple de baze canonice

1 Combinaţie liniară
Definiţia 1 Fie V /K un spaţiu vectorial peste corpul K şi S 6= ∅, S ⊂ V o
submulţime nevidă a lui V . Un vector v ∈ V de forma

v = α1 v1 + α2 v2 + · · · + αp vp ,

unde α1 , α2 , · · · , αp ∈ K şi v1 , v2 , · · · , vp ∈ S se numeşte combinaţie liniară

finită de vectorii lui S cu scalari din K.

Teorema 1 Fie V /K un spaţiu vectorial peste corpul K, S 6= ∅, S =

{v1 , v2 , · · · , vp } ⊂ V o submulţime nevidă a lui V şi scalarii α1 , α2 , · · · , αp ∈
K. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite α1 v1 + α2 v2 + · · · + αp vp de
vectorii v1 , v2 , . . . vp ∈ S cu scalarii α1 , α2 , · · · , αp ∈ K formează un subspaţiu
vectorial al lui V , notat prin L(S) (sau Span (S)).

Definiţia 2 Subspaţiul vectorial L(S) din teorema anterioară se numeşte

subspaţiul liniar generat de S (sau acoperire liniară a lui S). Mulţimea S se
numeşte mulţimea vectorilor generatori ai subspaţiului vectorial L(S).
Deci, dacă S 6= ∅,

L(S) = {α1 v1 + α2 v2 + · · · + αp vp | α1 , α2 , · · · , αp ∈ K; v1 , v2 , · · · , vp ∈ S},

1
2 Facultatea de Transporturi (anul I, seria A)

iar dacă S = ∅, atunci L(S) = {0}, prin definiţie.

Exemple
1) În spaţiul vectorial R2 /R , combinaţia liniară a vectorilor v1 = (2, −1), v2 =
1
(0, 3), v3 = (6, −2) ∈ R2 cu scalarii 3, −1, ∈ R este
2
1 1
3 · v1 − v2 + · v3 = 3 · (2, −1) − (0, 3) + · (6, −2)
2 2
= (6, −3) − (0, 3) + (3, −1) = (6 − 0 + 3, −3 − 3 − 1) = (9, −7) ∈ R2 .
 
3 2+i
2) În spaţiul vectorial M2 (C)/C , combinaţia liniară a vectorilor A = ,B =
  1 − 2i 3i
−i 0
∈ M2 (C) cu scalarii 2, −i ∈ C este
3+i 2
   
3 2+i −i 0
2·A−i·B =2· −i·
1 − 2i 3i 3+i 2
     
6 4 + 2i 1 0 5 4 + 2i
= − = ∈ M2 (C).
2 − 4i 6i 3i − 1 2i 3 − 7i 4i
3) Dacă unui subspaţiu vectorial ı̂i cunoaştem mulţimea vectorilor genera-
tori, atunci putem determina forma tuturor vectorilor săi.
De exemplu, dacă subspaţiul vectorial W al lui R3 este generat de vec-
torii w1 = (−1, 2, 3) şi w2 = (2, 0, 1), atunci toţi vectorii săi sunt de forma
combinaţiilor liniare
αw1 + βw2 = α(−1, 2, 3) + β(2, 0, 1) = (−α + 2β, 2α, 3α + β), α, β ∈ R,
deci putem scrie
W = L({w1 , w2 }) = {αw1 +βw2 | α, β ∈ R} = {(−α+2β, 2α, 3α+β)| α, β ∈ R}.
4) Invers, dacă unui subspaţiu vectorial ı̂i cunoaştem forma tuturor vecto-
rilor, atunci putem determina mulţimea vectorilor generatori.
De exemplu, dacă subspaţiul vectorial W = {(2a, a − 3b, 0, b) ∈ R4 | a, b ∈
R} ⊂ R4 , atunci vom descompune vectorii săi ı̂n combinaţie liniară, adică
(2a, a − 3b, 0, b) = a(2, 1, 0, 0) + b(0, −3, 0, 1), a, b ∈ R
şi de aici obţinem vectorii generatori w1 = (2, 1, 0, 0) şi w2 = (0, −3, 0, 1),
adică putem scrie
W = L({w1 , w2 }).
lect. dr. L.L. Petrescu 3

2 Dependenţă şi independenţă liniară

Definiţia 3 Fie V /K un spaţiu vectorial peste corpul K şi S 6= ∅, S ⊂ V
o submulţime nevidă a lui V , finită sau infinită. Mulţimea S se numeşte
liniar independentă dacă pentru orice alegere a vectorilor v1 , v2 , · · · , vp ∈ S
(p arbitrar, p ∈ N) şi a scalarilor α1 , α2 , · · · , αp ∈ K, relaţia

α1 v1 + α2 v2 + · · · + αp vp = 0

implică toţi scalarii α1 , α2 , · · · , αp să fie nuli.

În caz contrar, dacă există cel puţin un scalar nenul α1 , α2 , · · · , αp ∈ K a.ı̂.
să aibă loc relaţia de mai sus (numită relaţie de dependenţă liniară), S se
numeşte liniar dependentă.

Consecinţe
1) O mulţime formată dintr-un singur vector nenul este liniar independentă.
2) O mulţime ce conţine vectorul nul este liniar dependentă.
3) Dacă ı̂ntr-o mulţime există un vector care se poate exprima ca un multiplu
scalar al unui alt vector, atunci mulţimea este liniar dependentă.

Aplicaţie Stabiliţi dependenţa sau independenţa liniară a următoarelor mulţimi

de vectori şi ı̂n caz de dependenţă, indicaţi o relaţie de dependenţă liniară
dintre vectori:
a) v1 = (1, 2, 1, 0), v2 = (−1, 0, 1, 3), v3 = (1, 2, 1, 1) ∈ R4 ;
b) p1 = 2 − X + X 2 , p2 = 5 − 2X, p3 = 1 − 2X 2 ∈ R2 [X].
Rezolvare :
a) Fie α, β, γ ∈ R a.ı̂.
αv1 + βv2 + γv3 = 0.

Înlocuim vectorii daţi şi obţinem

α(1, 2, 1, 0) + β(−1, 0, 1, 3) + γ(1, 2, 1, 1) = 0,

de unde rezultă S.O. 


 α−β+γ =0
2α + 2γ = 0

,
 +β+γ =0
 α
3β + γ = 0

4 Facultatea de Transporturi (anul I, seria A)

care admite soluţia nulă (0, 0, 0). Deoarece matricea sistemului

 
1 −1 1
2 0 2
A= 1 1 1 ∈ M4×3 (R),


0 3 1

rezultă că rang A < 3=min (4, 3) şi de aceea căutăm un minor de ordin 3
nenul dintre cei C43 = 4 minori de ordin 3. Alegând

2 0 2
∆p = 1 1 1 = 2 6= 0,
0 3 1

obţinem că rang A=3=numărul necunoscutelor, deci soluţia nulă este unică,
ceea ce ı̂nseamnă că toţi scalarii sunt nuli şi prin urmare vectorii v1 , v2 , v3
sunt liniar independenţi.
b) Fie α, β, γ ∈ R a.ı̂.

(∗) αp1 + βp2 + γp3 = 0.

Înlocuim vectorii daţi şi obţinem

α(2 − X + X 2 ) + β(5 − 2X) + γ(1 − 2X 2 ) = 0,

de unde
2α + 5β + γ + (−α − 2β)X + (α − 2γ)X 2 = 0
şi astfel obţinem S.O. 
 2α + 5β + γ = 0
−α − 2β = 0 ,
α − 2γ = 0


având matricea asociată

 
2 5 1
A = −1 −2 0  ∈ M3 (R).
1 0 −2

Deoarece det A = 0, rezultă că rang A < 3 şi alegând

2 5
∆p = = 1 6= 0,
−1 −2
lect. dr. L.L. Petrescu 5

obţinem că rang A = 2 < numărul necunoscutelor, deci S.O. admite soluţii
nenule, ceea ce ı̂nseamnă că există scalari nenuli şi prin urmare vectorii sunt
liniar dependenţi. Pentru a găsi o relaţie de dependenţă liniară dintre vectori,
continuăm rezolvarea sistemului. Avem
α, β = necunoscute principale;
γ = necunoscută secundară;
ecuaţiile (1), (2) = ecuaţii principale;
ecuaţia (3) = ecuaţie secundară.
Notăm γ = t, t ∈ R şi atunci sistemul

2α + 5β = −t
−α − 2β = 0

furnizează soluţia (α = 2t, β = −t). Astfel, relaţia (?) devine

2tp1 +(−t)p2 +tp3 = 0 ⇔ 2p1 −p2 +p3 = 0 (o relaţie de dependenţă liniară).

3 Bază. Dimensiune. Coordonate

Definiţia 4 Fie V /K un spaţiu vectorial peste corpul K şi B 6= ∅, B =
{v1 , v2 , · · · , vn } ⊂ V o submulţime nevidă a lui V . Mulţimea B se numeşte
bază a spaţiului vectorial V dacă ı̂ndeplineşte următoarele condiţii:
1) B este liniar independentă.
2) B este sistem de generatori pentru spaţiul vectorial V (şi scriem L(B) =
V ), adică ∀v ∈ V, ∃α1 , α2 , · · · , αn ∈ K a.ı̂. v = α1 v1 + α2 v2 + · · · + αn vn .
Definiţia 5 Spaţiul vectorial V se numeşte finit dimensional dacă admite o
bază finită sau dacă V = {0}. În caz contrar, V se numeşte infinit dimen-
sional.

Teorema 2 Orice spaţiu vectorial V 6= {0} admite o bază.

Teorema 3 Orice două baze ale unui spaţiu vectorial finit dimensional au
acelaşi număr de elemente.

Definiţia 6
i) Dacă V 6= {0}, numărul de elemente dintr-o bază reprezintă dimensiunea
spaţiului vectorial şi se notează prin dimK V .
ii) Dacă V = {0}, atunci dim V = 0.
6 Facultatea de Transporturi (anul I, seria A)

Teorema 4 Fie V /K un spaţiu vectorial n-dimensional peste corpul K şi S =

{v1 , v2 , · · · , vn } ⊂ V o mulţime formată din n vectori din V . Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
i) S este bază ı̂n V ;
ii) S este familie liniar independentă;
iii) S este sistem de generatori pentru V .
Teorema 5 Fie V /K un spaţiu vectorial n-dimensional peste corpul K şi
B = {e1 , e2 , · · · , en } ⊂ V o bază a lui V . Atunci ∀v ∈ V admite o scriere
unică
v = α1 e1 + α2 e2 + · · · + αn en
(numită descompunerea lui v după vectorii bazei B), cu α1 , α2 , · · · , αn ∈ K.
Demonstraţie :
Deoarece B este o bază a spaţiului vectorial V , B generează pe V , deci
L(B) = V şi atunci orice vector v ∈ V se poate scrie ca o combinaţie liniară
de vectorii bazei, de forma
v = α1 v1 + α2 v2 + · · · + αn vn ,
cu α1 , α2 , · · · , αn ∈ K. Pentru a demonstra că descompunerea este unică,
vom presupune că vectorul v ∈ V admite şi descompunerea
v = β1 v1 + β2 v2 + · · · + βn vn ,
cu β1 , β2 , · · · , βn ∈ K. Prin scăderea celor două relaţii, obţinem o combinaţie
liniară nulă:
0 = (α1 − β1 )v1 + (α2 − β2 )v2 + · · · + (αn − βn )vn ,
ai cărei scalari vor fi toţi nuli, deoarece B este o mulţime liniar independentă,
fiind o bază a spaţiului vectorial V . Prin urmare
α1 − β1 = 0, α2 − β2 = 0, . . . , αn − βn = 0
şi atunci α1 = β1 , α2 = β2 , . . . , αn = βn . Obţinem astfel că descompunerea
vectorului v ∈ V după vectorii bazei lui V este unică.

Definiţia 7 Scalarii unic determinaţi α1 , α2 , · · · , αn ∈ K a.ı̂.

v = α1 e1 + α2 e2 + · · · + αn en ,
unde B = {e1 , e2 , · · · , en } ⊂ V este o bază a spaţiului vectorial n-dimensional
V , se numesc coordonatele vectorului v ∈ V ı̂n baza B şi se notează prin
[v]B = (α1 , α2 , · · · , αn ).
lect. dr. L.L. Petrescu 7

4 Exemple de baze canonice

1) R2 /R : B0 = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)}, dimR R2 = 2;
2) R3 /R : B0 = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)}, dimR R3 =3;
3) R/R : B0 = {1}, dimR R = 1;
4) C/C : B0 = {1}, dimC C = 1;
5) C/R : B0 = {1, i}, dimR C = 2;
6) C2 /C : B0 = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1)}, dimC C2 = 2;
7) C2 /R : B0 = {e1 = (1, 0), e2 = (0, 1), ie1 = (i, 0), ie2 = (0, i)}, dimR C2 =
4;
8) R2 [X]/R : B0 = {1, X, X 2 }, dimR R2 [X] = 3;
   
1 0 0 1 0 0
9) M2 (R)/R : B0 = {E11 = , E12 = , E21 = , E22 =
  0 0 0 0 1 0
0 0
}, dimR M2 (R) = 4.
0 1
Aplicaţia 1 Se dă familia de vectori S = {v1 = (1, 1), v2 = (−1, 1)} ⊂ R2 şi
vectorul v = (5, −1) ∈ R2 .
a) Arătaţi că S este o bază a spaţiului vectorial R2 .
b) Determinaţi coordonatele vectorului v ı̂n baza S.
Rezolvare :
a) Vom demonstra liniar independenţa familiei S: fie α, β ∈ R a.ı̂.

αv1 + βv2 = 0.

Înlocuim vectorii daţi şi obţinem

α(1, 1) + β(−1, 1) = 0,

de unde rezultă S.O. 

α−β =0
,
α+β =0
care admite soluţia nulă (0, 0). Deoarece matricea sistemului
 
1 −1
A= ∈ M2 (R)
1 1

are det A = 2 6= 0, rezultă că rang A = 2 = numărul necunoscutelor, deci

soluţia nulă este unică, ceea ce ı̂nseamnă că toţi scalarii sunt nuli şi prin
urmare familia S este liniar independentă.
8 Facultatea de Transporturi (anul I, seria A)

Cum S este liniar independentă şi are 2 vectori, iar dimR R2 = 2, rezultă că
S este o bază a lui R2 , conform Teoremei 4.
b) Fie α, β ∈ R a.ı̂.
v = αv1 + βv2 .
Înlocuim toţi vectorii cunoscuţi ı̂n egalitatea de mai sus şi obţinem

(5, −1) = α(1, 1) + β(−1, 1),

de unde rezultă sistemul 

α−β =5
,
α + β = −1
având soluţia unică (α = 2, β = −3), deci [v]S = (2, −3).
Aplicaţia 2 Determinaţi coordonatele vectorului v = 4 + 3X + 2X 2 + X 3 ı̂n
baza B = {1, 1 + X, X + X 2 , X 2 + X 3 } ⊂ R3 [X].
Rezolvare :
Fie a, b, c, d ∈ R a.ı̂.

v = a · 1 + b · (1 + X) + c · (X + X 2 ) + d · (X 2 + X 3 ).

Înlocuind vectorul v şi ordonând polinomul din membrul drept al egalităţii,

obţinem

4 + 3X + 2X 2 + X 3 = a + b + (b + c)X + (c + d)X 2 + dX 3 ,

de unde, egalând cele două polinoame,



 a+b=4
b+c=3

.

 c+d=2
d=1


Soluţia unică a sistemului este (a = 2, b = 2, c = 1, d = 1), deci

[v]B = (2, 2, 1, 1).

References
[1] V. Balan, Algebră Liniară, Geometrie Analitică şi Elemente de Geome-
trie Diferenţială, Bucureşti 2020
lect. dr. L.L. Petrescu 9

[2] V. Balan, I.R. Nicola, Algebră Liniară, Geometrie Analitică,

Diferenţială şi Ecuaţii Diferenţiale Exerciţii, probleme şi aplicaţii cu
soft specializat, Bucureşti 2019

[3] A. Bejenaru, Algebră liniară şi geometrie analitică (noţiuni teoretice şi
probleme rezolvate), Editura Fair Partners, Bucureşti, 2017

[4] C. Udrişte, Problems of Linear Algebra, Analytic and Differential Geom-

etry, Differential Equations, University Lectures Series-no. 10, Geometry
Balkan Press, Bucharest, 2000

Lavinia-Laura Petrescu
University Politehnica of Bucharest
Faculty of Applied Sciences, Department of Mathematics-Informatics
Splaiul Independentei 313, Bucharest 060042, Romania
E-mail: lavinia.petrescu@upb.ro