Problemele sunt în cea mai mare parte luate din culegerea de probleme a catedrei

1. Vectori







1. Se dau vectorii liberi a şi b despre care se ştie că a = 3 , b = 2 şi ∠(a , b) = 60 . Se consideră






apoi vectorii c = 2 a − 3b şi d = a + b . CalculaŃi:






a) a ⋅ b , c , ∠(a , c) .


b) Aria paralelogramului determinat de vectorii c şi d.











2. Se dau vectorii a = 3m − 2n şi b = m + 2n , unde m şi n sunt doi vectori liberi cu m = 1, n = 2 ,


π


∠( m , n ) = . CalculaŃi aria paralelogramului determinat de vectorii a şi b , lungimile diagonalelor
3
acestui paralelogram şi unghiul dintre ele.

3. DeterminaŃi scalarii λ , µ ∈ R astfel încât punctele A(2, λ ,1), B(3,7,5), C(µ ,10,9) fie coliniare.
4. Se consideră punctele A(-1,1,2), B(2,3,-1), C(1,-2,0).
a) CalculaŃi aria triunghiului ABC, măsura unghiului A şi distanŃa de la punctul A la dreapta BC.
b) DeterminaŃi un vector perpendicular pe planul ΑΒC de normă egală cu 26 2 .










5. DemonstraŃi că oricare ar fi trei vectori necoplanari a , b, c vectorii a − b , b − c , c − a sunt
coplanari.











6. DemonstraŃi că dacă este adevărată egalitatea a × b + b × c + c × a = 0 , atunci vectorii a , b, c sunt
coplanari.











7. Se dau vectorii a = 2 i + ( λ + 2 ) j + 3k , b = i + λj − k , c = 4 j + 2k , unde λ ∈R .
a) DeterminaŃi valoarea parametrului λ astfel încât vectorii să fie coplanari.




b) În acest caz, descompuneŃi vectorul a
după direcŃiile vectorilor b şi c şi calculaŃi aria


paralelogramului determinat de vectorii b şi c .




8. Se dau vectorii a , b , c ∈V3 . DemonstraŃi că:











a × (b × c ) + b × (c × a) + c × (a × b) = 0 .




9. Dacă a , b , c ∈V3 , verificaŃi egalităŃile:











a) (a × b) ⋅ [a × (b × c)] = − (a ⋅ b)(a , b, c ) ;










b) (a × b, b × c , c × a ) = (a , b, c) 2 ;






(a × b) × (a × c) a
c)





=


;
(a × b, b × c, c × a ) (a , b, c)

10. Se dau vectorii a = α i + β j + γk , b = β i + γ j + αk , c = γ i + α j + β k . ArătaŃi că vectorii a × (b × c )



şi b − c sunt coliniari.

11. Fie piramida regulată VABC în care AB = BC = CA = a şi VA = VB = VC = b

(b > a). DemonstraŃi egalitatea:
  → →  → 2b2 − a 2 →
 VA × VB × VC = AB .
  2
2. Drepte şi plane

1. Să se scrie ecuaŃia carteziană a planului care trece prin punctele:

A(1,0,0) , B(0,2,0) , C(0,0,3) .

x − 2 y +1 z − 2
2. Se dau A(2,-1,1), B(1,2,0), C(2,-1,1) şi d: = =
1 2 3
( )
Se cer: i) cos AB, AC ; ii) ecuaŃia dreptei AB; iii) aria triunghiului ABC
iv) ecuaŃia planului ce trece prin A şi dreapta d

3. Se dau π1 : 2 x + y − z = 1 , π 2 : x + y + z = 0 , A(1,1,1), B(1,2,1).

Se cer i) dist(A, π1 ); ii) dist(A,B); iii) EcuaŃia dreptei ce trece prin A şi e paralelă cu π1 ∩ π2 ; iv)
unghiul dintre π1 şi π2 .
x − 2 x z +1
4. Se dau v1 = i − 2 j + k , v 2 = 2i − 3 j − k , A(1,2,1), d : = = . Se cer i) v1 × v 2 ; ii) EcuaŃia
1 −1 2
dreptei prin A paralelă cu v1 ; iii) dist(A,d); iv) cos(v1 , v 2 )

5. Să se scrie ecuaŃia planului care trece prin intersecŃia planelor:

(P1) x-2y-3z+2=0 şi (P2) 4x+y+5z+1=0
şi este paralel cu axa Oz.

6. Să se scrie ecuaŃia planului care trece prin origine, prin punctul A(1,2,3) şi este perpendicular pe
planul:
(P) 6x + 5y − 4 z + 7 = 0 .
7. Să se scrie ecuaŃia fascicolului de plane care trece prin dreapta:
4 x − y + 3z − 1 = 0
(d)  .
x + 5y − z + 2 = 0
Să se determine din fascicol planul care:
a) Este paralel cu axa Oy;
b) Este perpendicular pe planul : (P) 2x-y+5z-3=0

8. . Fie planul (P) 3x+2y-4z-3=0 şi dreapta:

3x + 2 y − 7 = 0
(d) 
z − 1 = 0
a) Să se arate că dreapta (d) este conŃinută în planul (P);

9. . Se consideră punctele A(1,1,0), B(1,0,-1), C(-1, λ ,2), D(2,3,2). Să se determine λ real astfel ca
punctele să fie coplanare precum şi ecuaŃia carteziană a planului lor.

10. Se dau A(1,-1,1), B(2,1,1), C(1,2,0), D(-1,2,2). Se cere : i) Volumul piramidei ABCD ; ii) EcuaŃia
planului ABC; iii) AB ⋅ BC ; iv) EcuaŃia dreptei AB.
3. SpaŃii vectoriale. Baze

1. Se dau vectorii f1 = (1,−1,2 ), f 2 = (1,0,1), f 3 = (0,1,0 ) din R 3 .

i) Să se arate că E = {f1 , f 2 , f 3 } formează o bază în R 3 ; ii) Să se afle coordonatele lui v = (1,−1,1) în
baza E.
2. Să se arate că mulŃimea vectorilor X = (x1, x2, x3)∈R3 care se găsesc pe o dreaptă ce trece prin
origine formează un subspaŃiu vectorial real în R3. Dacă dreapta nu trece prin origine ce putem spune?

3. Care este matricea de trecere de la baza L1 = (1, 2, 1), L2 = (2, 3, 3), L3 = (3, 7, 1), la baza L’1 = (3, 1,
4), L’2 = (5, 2, 1), L’3 = (1, 1, − 6) şi care sunt relaŃiile dintre coordonatele unui vector X∈R3 scris în
cele două baze?

4. În spaŃiul liniar (vectorial) al soluŃiilor sistemului:

 x − y − 3z − t = 0

 x + y + z − 3t = 0
fie soluŃiile V1 = (1, − 2, 1, 0), V2 = (2, 1, 0, 1), V3 = (− 4, − 2, 0, − 2), V4 = (4, 7, − 2, 3).
Să se arate că: a) vectorii V1, V2 formează o bază. b) Să se exprime V3 în această bază. c) V1,
V3, V4 pot fi liniar independenŃi?

5. GăsiŃi o bază de forma {(1, − 1, 0, 1), (1, 1, 1, 1), c, d}, în R4, unde c, d∈R4.

 a b c  
  
6. Fie V =  b − c a + c  a , b, c, d ∈R  . Să se arate că V este un spaŃiu vectorial de dimensiune 4. Să
 d − d a + b 
 
 1 1 1  2 0 0
   
se arate că {A1, A2}, cu A1 =  1 − 1 2 şi A2 =  0 0 2 este un sistem de vectori liniar
   
 − 1 1 2  1 − 1 2
independent. Să se găsească matricele A3 şi A4∈V astfel încât {A1, A2, A3, A4} să fie o bază în V.

7. Dacǎ {e1 , e2 , e3 , e4 } este baza canonicǎ în R 4 sǎ se arate cǎ f1 = e1 − e2 , f 2 = e1 + e2 , f 3 = e3 + e4

f 4 = e3 − e4 este o altǎ bazǎ în R 4 şi sǎ se determine descompunerea vectorului v = 2 e1 − 3e2 + 4 e3 − e4
în aceastǎ bazǎ.

4. AplicaŃii liniare

1. Fie aplicaŃia f : R 4 → R 3 datǎ de f (x1 , x 2 , x 3 , x 4 ) = (x1 − x 2 , x1 + x 3 ,2 x1 + x 2 + x 3 ) . a) Sǎ se arate cǎ f

este liniarǎ şi sǎ se scrie matricea lui f in raport cu bazele canonice E = {e1 , e 2 , e3 , e 4 } respectiv
F = {f1 , f 2 , f 3 }. b) Sǎ se determine matricea lui f în raport cu bazele E ' = {e1 , e1 − e2 , e1 − e3 , e1 + e4 }
respectiv F' = {f1 + f 2 , f1 − f 2 , f 3 }. c) Sǎ se determine o bazǎ în ker(f). d) Sǎ se determine o bazǎ în Im(f).
2. Fie {E1, E2, E3, E4} baza canonică din R4 şi aplicaŃia f: R4→R4 definită prin f(E1) = E2 + E3, f(E2) =
E3 + E4, f(E3) = E4 + E1, f(E4) = E1 + E2. Cine este f((1, 2, 3, 4))? Care este matricea asociată
transformării f în baza {E1, E2, E3, E4}? Cât este dim Im f?

3. Fie în R3 bazele {F1 = (1, 1, 1), F2 = (0, 1, 1), F3 = (0, 0, 1)} şi {E1 = (1, 0, 0), E2 = (1, 1, 0), E3 = (1,
1 2 1 
 
3 3
1, 1)}. Fie f: R →R o transformare liniară care în baza {F1, F2, F3} are matricea F =  2 0 1  . Să
 
 0 1 − 1
se găsească matricea transformării f în baza {E1, E2, E3}.

4. Fie P4 spaŃiul vectorial al polinoamelor reale, de variabilă t, de grad ≤3 şi baza L1 = 1, L2 = t, L3 = t2 ,

L4 = t3. Fie f: P4→P4 definită prin f(P(t)) = P(t + 1) − P(t), unde P(t)∈P4. Se cere matricea transformării
f în baza {L1, L2, ..., L4}.

5. . Fie transformarea liniară f: R3→R3 astfel încât f((0, 0, 1)) = (2, 3, 5), f((0, 1, 1)) = (1, 0, 0) şi f((1,
1, 1)) = (0, 1, − 1). Care este matricea transformării f în baza canonică {E1, E2, E3}?

6. Fie aplicaŃiile liniare (date în baze oarecare): f1: R3→R2, f2: R2→R4, definite prin: f1((a1, a2, a3)) =
(a1 + a3, a1 + a2 − a3), f2((b1, b2)) = (b1 + b2, b1, b2, 2b1 − b2). Să se precizeze compunerea f3 = f2  f1 şi
matricile acestor aplicaŃii în bazele considerate.

5. Rang. Sisteme de ecuaŃii. Metoda Gauss de rezolvare

1. Sã se discute compatibilitatea şi sã se rezolve sistemele:

 x1 + 2 x 2 + 3x 3 + 4 x 4 = 0
 7 x + 14 x + 20 x + 27 x = 0  3 x 1 + 2 x 2 + x 3 = −1
 1 2 3 4 
a)  ; b) 7 x1 + 6 x 2 + 5x 3 = λ
5x1 + 10 x 2 + 16 x 3 + 19 x 4 = −2  5 x + 4 x + 3x = 2
 3x1 + 5x 2 + 6 x 3 + 13x 4 = 5  1 2 3

Să se precizeze rangul matricei sistemului.

2. Sã se rezolve, folosind metoda eliminãrii a lui Gauss, urmãtoarele sisteme de ecuaŃii liniare:
 2 x1 + x 2 + x 3 = 2  x1 + 2 x 2 + 3x 3 + 4 x 4 = 11
 x + 3x + x = 5 2 x + 3x + 4 x + x = 12
 1 2 3  1 2 3 4
a)  ; b) 
 1 x + x 2 + 5 x 3 = − 7  13 x + 4 x 2 + x 3 + 2 x 4 = 13
2 x1 + 3x 2 − 3x 3 = 14 4 x1 + x 2 + 2 x 3 + 3x 4 = 14

3. Sã se calculeze, folosind metoda lui Gauss, inversele urmãtoarelor matrice:

 2 3 4 5  2 3 2 2
   
 1 2 3 4  − 1 − 1 0 − 1
a)  ; b) 
1 1 2 3 − 2 − 2 − 2 − 1
   
 1 1 1 2  3 2 2 2

4. Se dă aplicaŃia liniară f : R 4 → R4 , f (x1 , x 2 , x 3 , x 4 ) = (x1 − x 2 , x1 + x 2 , − 2 x 2 , 2 x1 )

Se cere i) matricea lui f în baza canonicǎ {e1 , e 2 , e3 , e 4 } ; ii) Sǎ se determine o bazǎ în ker(f);

5. Fie aplicaŃia f : R 4 → R 3 datǎ de f (x1 , x 2 , x 3 , x 4 ) = (x1 − x 2 , x1 + x 3 ,2 x1 + x 2 + x 3 ) . a) Sǎ se

determine o bazǎ în ker(f). b) Sǎ se determine o bazǎ în Im(f).

6. Fie vectorii X1 = (2, 1, 3, 1), X2 = (1, 2, 0, 1), X3 = ( − 1, 1 − 3, 0) în R4. Să se determine

dimensiunea subspaŃiului generat de X1, X2, X3 şi să se determine o bază sa.

6. Forme biliniare. Forme pătratice

1. Se dă forma pătratică f : R 3 → R , care în baza canonică are expresia

f (x ) = x12 + x 22 + x 32 + x1x 2 + x 2 x 3 + x1x 3 . i) Să se scrie matricea formei biliniare simetrice din care
provine; ii) Să se scrie matricea formei în baza E = {(1,1,1), (0,1,0 ), (0,0,1)};

2. În spaŃiul vectorial real V = R3 se consideră formele biliniare:

a) F1(X,Y) = α1β1+2α2β2+3α3β3;
b) F2(X,Y) = α1β1-α2β3;
c) F3(X,Y) = α1β2+α2β3+α3β1, unde X = (α1,α2,α3) şi Y = (β1,β2,β3). Să se găsească matricele
acestor forme biliniare în baza {e1=(1,1,1),e2=(1,1,-1),e3=(1,-1,-1)} şi să se specifice care dintre ele
sunt simetrice.

3. Fie V un spaŃiu vectorial real, F(X,Y) o formă biliniară definită pe V şi V1={X∈V, F(X,Y) =
0,∀Y∈V}, V2={Y∈V, F(X,Y) = 0,∀X∈V}. Să se arate că V1 şi V2 sunt subspaŃii vectoriale ale lui V;

7. Diagonalizarea formelor pătratice

1. Să se reducă la forma canonică prin metoda Gauss, specificând şi transformarea de coordonate care
se efectuează, următoarele forme pătratice:
a) g1(X) = α 12 + 5α 22 − 4α 23 + 2α 1α 2 − 4α 1α 3 ;
b) g2(X) = 4α 12 + α 22 + α 23 − 4α 1α 2 + 4α 1α 3 − 3α 2 α 3 ;
c) g3(X) = α 1α 2 + α 2 α 3 + α 3 α 1 ,
unde X = (α1,α2,α3) reprezintă un vector arbitrar din V = R3.

2. Să se reducă la forma canonică prin metoda Jacobi următoarele forme pătratice:

a) g 1 ( X) = α 12 + α 23 + α 1α 2 + α 3 α 4 ;
b) g 2 ( X) = α 12 + α 24 + α 1α 2 + α 2 α 3 + α 3 α 4 + α 4 α 1 ;
c) g 3 ( X) = 3α 12 + 2α 22 − α 23 − 2α 24 + 2α 1α 2 − 4α 2 α 3 + 2α 2 α 4 ,
unde X = (α1,α2,α3,α4) este un vector arbitrar din R4.

 2 1 0 4 1 1
   
3. Să se arate că matricele A =  1 4 1  şi B =  1 4 1  sunt pozitiv definite şi să se determine
 0 1 6 1 1 4
   
descompunerile lor Choleski.
8. SpaŃii euclidiene

1. Fie f : R 3 × R 3 → R dată de f ((x1 , x 2 , x 3 ), (y1 , y 2 , y 3 )) = 2 x1y1 + 2 x 2 y 2 + x 3 y 3 + x1y 2 + x 2 y1 . i) Să se

arate că f este produs scalar. Să se ortogonalizeze baza E = {(1,0,1), (0,1,1), (0,0,1)} în raport cu acest
produs scalar.

2. In R 3 se dă produsul scalar (x , y ) = x1y1 + x 2 y 2 + x 3 y3 . Să se arate că

i) E = {(1,1,1), (2,1,0 ), (1,0,0 )} este bază în R 3 ; ii) Să se ortogonalizeze această bază prin metoda Gramm-
Schmidt

3. În spaŃiul euclidian V=R3 găsiŃi un vector Z de normă egală cu unu şi ortogonal pe vectorii X,Y
dacă:
a) X=(2,1,0), Y=(-3,2,0);
b) X=(1,1,-1), Y=(2,1,3);

4. În spaŃiul euclidian V = R4 se consideră vectorii e 1 =  , , ,  şi e 2 =  , , ,−  . Să se

1 1 1 1 1 1 1 5
 2 2 2 2 6 6 2 6
verifice că cei doi vectori au norma egală cu unu şi sunt ortogonali. Să se construiască apoi o bază
ortonormată a acestui spaŃiu care conŃine vectorii e1 şi e2.

5. . Considerăm V spaŃiul vectorial real al polinoamelor de o variabilă, cu coeficienŃi reali şi de grad

mai mic sau egal cu doi, adunarea şi înmulŃirea cu scalari fiind definite în mod obişnuit. Dacă
1
X(t),Y(t)∈V, definim <X(t),Y(t)> = ∫ X( t )Y( t )dt.
−1
Să se arate că relativ la această aplicaŃie V devine

spaŃiu euclidian.

6. În spaŃiul euclidian al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu doi să se găsească o bază
ortonormată pornind de la baza {e1=1,e2=t,e3=t2}.

7. a) Dacă V este un spaŃiu euclidian iar {e1,e2,…,en} o bază ortogonală a sa, să se arate că oricare ar fi
vectorul X∈V coordonatele lui în această bază sunt:
< X, e i >
αi = , i∈{1,2,…,n}.
< ei , ei >
b) Considerând spaŃiul euclidian V = R3 şi baza ortonormată formată din vectorii e1 =
 1 1 1   1 1 2   1 1 
 , ,  , e2 =  , ,−  şi e 3 =  ,− ,0 să se găsească coordonatele următorilor
 3 3 3  6 6 6  2 2 
vectori în această bază: X=(2,3,4), Y=(-1,1,2) şi Z=(1,1,0).

8. Dacă V=R3 este considerat ca spaŃiu euclidian cu produsul scalar standard atunci:
a) GăsiŃi complementul ortogonal al subspaŃiului X generat de (1,2,1) şi (3,6,3).
b) GasiŃi matricea proiecŃiei ortogonale pe X în raport cu baza canonică din R 3 .
c) GasiŃi matricea proiecŃiei ortogonale pe complementul ortogonal al lui în raport cu baza canonică
din R 3 .
 4 1 1 0
 
1 6 3 1
9. GăsiŃi descompunerea QR a matricei A =  .
0 2 5 1
 
1 1 1 5 


10. DeterminaŃi o matrice ortogonală Q ∈ M(3,3, R ) prin ortonormalizarea Gramm-Schmidt a bazei

(1,2,1), (2,1,-1),(3,3,1) din R 3 .

11. Să se arate că pe spaŃiul vectorial al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu 2 forma biliniară
(f , g ) = f (− 1)g(− 1) + f (0)g(0) + f (1)g(1) este produs scalar şi să se ortogonalizeze prin metoda Gramm-
Schmidt baza {1, x , x 2 } .

9. Vectori şi valori proprii

1. . DeterminaŃi valorile proprii şi vectorii proprii pentru transformările liniare care au ca matrice
asociate (într−o bază oarecare) matricele următoare:
 1 0 0 0
 1 − 3 3   0 1 0  
     0 0 0 0
 − 2 − 6 13 ,  − 4 4 0 ,  .
     0 0 0 0
 − 1 − 4 8   − 2 1 2
 1 0 0 1

2. Să se reducă la forma diagonală matricele, specificându−se şi bazele în care capătă această formă:
 2 −2 0   1 −2 0  3 2 0
     
A =  − 2 1 − 2 , B =  − 2 2 − 2 , C =  2 4 − 2 .
     
 0 −2 0   0 −2 3  0 − 2 5 

3. DeterminaŃi care din următoarele transformări liniare (date prin matricele lor într−o bază oarecare)
pot fi diagonalizate. GăsiŃi matricea diagonală şi baza corespunzătoare în cazul că pot fi diagonalizate.
1 1 1 1
 − 1 3 − 1  6 − 5 − 3  
     1 1 − 1 − 1
a)  − 3 5 − 1 ; b)  3 − 2 − 2 ; c)  ;
    1 − 1 1 − 1
− 3 3 1  2 − 2 0   
1 − 1 − 1 1 

4. Matricea A are valoarea proprie λ . i) Să se arate că matricea A k are valoarea proprie λk pentru orice
k; ii) Să se arate că dacă P(X) este un polinom atunci P(A) are valoarea proprie P(λ ) .

5. O matrice A ∈ M (n, n, R ) are calitatea că A 4 = O ; i) Să se arate că singura valoare proprie a lui A

este 0; ii) Să se arate că matricea I − A este înversabilă şi inversa ei este I + A + A 2 + A 3 .
6. Fie A o matrice pătratică A ∈ M (n, n, R ) , antisimetrică, adică A = − A t . i)Să se arate că elementele
de pe diagonala lui A sunt 0; ii)Să se arate că singura valoare proprie reală posibilă este 0.

1 3
7. Se dă A =   . Să se determine o matrice ortogonală Q astfel ca QAQt să fie matrice diagonală.
3 2

8. Considerăm spaŃiul euclidian real V=R3 iar B={e1=(1,0,0),e2=(0,1,0),e3=(0,0,1)} baza sa canonică.

Dacă X = α 1 ⋅ e 1 + α 2 ⋅ e 2 + α 3 ⋅ e 3 = (α 1 , α 2 , α 3 ) este un vector arbitrar din V, să se reducă la forma
canonică, folosind metoda transformărilor ortogonale, următoarele forme pătratice:
a) g 1 ( X) = 2α 1α 2 + 2α 2 α 3 + 2α 1α 3 ;
b) g 2 ( X) = 2α 12 + α 22 − 4α 1α 2 − 4α 2 α 3 ;
c) g 3 ( X) = 3α 12 + 3α 22 + 3α 23 + 2α 1α 2 + 2α 2 α 3 + 2α 1α 3 ;
d) g 4 ( X) = α 12 + α 22 + α 23 − 2α 1α 2 − 2α 2 α 3 − 2α 1α 3 ;
e) g 5 ( X) = α 12 + 2α 22 + 3α 23 − 4α 1α 2 − 4α 2 α 3 .
Să se specifice în ficare caz matricea schimbării de bază şi să se menŃioneze care forme pătratice sunt
pozitiv definite.

9. Considerăm spaŃiul euclidian V = R4 şi baza sa ortonormată B = {e1=(1,0,0,0),

e2=(0,1,0,0),e3=(0,0,1,0),e4=(0,0,0,1)}. Dacă X= α 1 ⋅ e 1 + α 2 ⋅ e 2 + α 3 ⋅ e 3 + α 4 ⋅ e 4 = (α1,α2,α3,α4) ∈ V, să
se reducă la forma canonică, folosind metoda transformărilor ortogonale, următoarele forme pătratice:
a) g 1 ( X) = 2α 1α 2 + 2α 3α 4 ;
b) g 2 ( X) = α 1α 2 + α 2 α 3 + α 3 α 4 + α 1α 4 ;
c) g 3 ( X) = 2α 12 + 2α 22 + 2α 23 + 2α 24 − 4α 1α 2 + 2α 2 α 3 − 4α 3 α 4 + 2α 1α 4 .

10. Conice

1. Să se reducă la forma canonică, să se reprezinte grafic si sǎ se determine formulele de transformare

a axelor de coordonate pentru conicele:
a) 5x 2 + 8xy + 5 y 2 − 18x − 18 y + 9 = 0 ;
b) 4 x 2 + 9 y 2 − 24 x + 18 y + 9 = 0 ;
c) 5x 2 + 6 xy + 5 y 2 − 16 x − 16 y − 16 = 0 ;
d) 3x 2 + 10 xy + 3y 2 − 2 x − 14 y − 13 = 0
e) x 2 − 6 xy + y 2 + 6 x − 6 y + 4 = 0 ;
f) 3xy + 6 x − y − 8 = 0 ;
g) x 2 − 8xy + 7 y 2 + 6 x − 6 y + 9 = 0 ;
h) 9x 2 − 24xy + 16y 2 − 20x + 110y − 50 = 0.
i) 9 x 2 + 24 xy + 16 y 2 + 22 x + 46 y + 9 = 0 ;
j) x 2 − 2 xy + y 2 − 10 x − 6 y + 25 = 0 ;
k) 16 x 2 + 24 xy + 9 y 2 − 30 x + 40 y = 0 ;
l) 2 x 2 + xy − 6 y 2 − 5x + 11y − 3 = 0
m) 5x 2 + 2 xy + 2 y 2 − 6 y + 6 = 0
 n) (x + 3y ) + 2 x + 6y − 3 = 0;
2

( )
o) 6 x 2 + y 2 + 13xy − 17x - 13y + 5 = 0
p) 5x - 4xy + y 2 = 0
2

2. Să se determine K astfel încât conica: 2x 2 + 5xy − 3y 2 − 23x + 8y + K = 0 să reprezinte două drepte

şi să se găsească ecuaŃiile lor.

3. Să se discute natura conicelor: 2 x 2 + 2 mxy + 3y 2 − 8x − 9 y + 6 = 0 , m fiind un parametru care variază

de la -∞ la +∞. Dacă se obŃin conice cu centru, să se afle locul geometric al centrelor lor.

11. Curbe

1. Să se scrie ecuaŃiile muchiilor şi feŃelor triedrului Frenet ataşat curbelor de mai jos, curbura şi
torsiunea în punctele precizate:

 t 2 2t 3 t 4 
a) r (t ) =  ,
1 2 1
,  , în punctul M( , , );
2 3 2  2 3 2

t2
b) r (t)=(t,-t, ) , în punctul M(t=2);
2

x 2 + y 2 + z 2 = 9
c)  , în punctul M(2,1,2);
x 2 − y 2 = 3

y = x 2
d)  , în punctul M(2,4,4) .
z = 2 x

t4
t3
t2

2. Să se determine tangentele la curba r ( t ) = i+ j + k , t>0 care sunt paralele cu planul x+3y
4 3 2
+2z=0.

( )
3. Să se găsească punctele curbei 2 t − 1, t 3 ,1 − t 2 în care planele osculatoare sunt perpendiculare pe
planul 7x-12y+5z+3=0
4. Să se arate că tangenta, binormala şi normala principală în orice punct al curbei





r ( t ) = e t cos t i + e t sin t j + e t k formează fiecare cu axa Oz un unghi constant.





5. Fie curba r ( t ) = ti + sin tj + (6 − cos t ) k . Să se arate că normala principală într-un punct oarecare este
paralelă cu planul yOz.