Mate Intrebari

1) Fie 2 vectori x, y  R3 x  1, 2, 1 şi y   0, 1, 3 atunci
a) x  y  1, 3, 4  ; b) x  y   0, 3, 4  ; c) x  y   0, 2, 4  ;
d) x  y  1, 3, 1 .
2) Fie vectorii v1, v2, v  R3, v1  1, 2, 3 şi v2   0, 1, 1 .

Să se scrie vectorul v   1, 2, 4  ca o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v2.
a) v  2v1  v2 ; b) v  2v1  v2 ; c) v  v1  v2 ; d) v nu se poate scrie ca o combinatie liniara a a
vectorilor v1 şi v2
3) Fie vectorii v1   0, 2, 1 ; v2  1, m, 1 ; v3   m, 0, 1 ; m  R

Determinaţi parametrul m R astfel încât vectorii v1, v2, v3 să fie liniar independenţi.
a) m=1; b) m= -1; c) m  R ; d) m=0
4) Fie vectorii v1  1, 1, 2  , v2  1, 1, 1 , v3  1, 2, 1 , v1, v2, v3  R3

Vectorii  v1, v2, v3  formează o bază a spatiului vectorial R 3 ?
5) Exprimati vectorul v   3, 1, 2  în baza v1, v2, v3 unde

v1  1, 1, 1 ; v2   3, 1, 2  ; v3  1, 1, 1
a) v  0v1  1v2  1v3 ; b) v  0v1  1v2  0v3 ; c) v  1v1  1v2  0v3 ; d) alt răspuns.
6) Un sistem de vectori v1, v2, ...., vm  din V se numeşte sistem liniar independent dacă din 1v1
+ 2v2 + ....+ mvm = 0 rezultă că scalarii
1 = 2 = ..... =m = 0.
7) Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K. Un sistem de vectori

B = v1, v2, ..., vm se numeşte bază pe spaţiul vectorial V dacă este formată dintr-un număr
maxim de vectori liniari independenţi.
Răspunsuri şi rezolvări:
1) Raspuns corect: a) x  y  1, 3, 4 

Rezolvare:
x  y  1, 2, 1 +  0, 1, 3 = 1, 3, 4 
2) Raspuns corect: d)
Rezolvare:
Conform definiţiei trebuie să aflăm scalarii 1 şi 2 astfel încât
v = 1v1 + 2 v2 
 1, 2, 4   1  1, 2, 3    2   0, 1, 1 
  1, 2, 4   1 1, 1  2, 1  3    2   0,  2 1,  2 1 
  1, 2, 4   1 , 21   2 , 31   2 
sau altfel scris obţinem următorul sistem cu necunoscutele 1, 2.
1  1 1  1
 
21   2  2   2  4 sistem incompatibil sau putem afirma că vectorul v nu se
3    4   7
 1 2  2
poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1 şi v2.
3) Raspuns corect: c)
Rezolvare:
Aplicând definiţia trebuie să punem condiţia ca toţi scalarii 1, 2, 3  K să fie nuli în
egalitatea: 1v1 + 2v2 + 3v3 =0 sau transformând această egalitate într-un sistem de ecuaţii
liniare omogene cu solutie nula unica, atunci obligatoriu trebuie să punem conditia ca
determinantul matricii formată din vectorii  v1, v2, v3  să fie nenul:
0 1 m
det A  0  2 m 0  0  0 + 0 –2m –m2 – 0 –2  0
1 1 1
 m2 + 2m + 2  0  (m+1)2 + 1  0 () m  R
Aşadar vectorii sunt liniar independenţi pentru () m  R.
4) Raspuns corect: A
Rezolvare:
Pentru a demonstra că sistemul format din trei vectori  v1, v2, v3 (numarul vectorilor din baza
trebuie sa fie egal cu dimensiunea spatiului in care se lucreaza) formează baza este suficient să
demonstrăm că este un sistem liniar independent
1 1 1
 1 1 2  0  Vectorii  v1, v2, v3  formează o bază a spatiului vectorial R3
2 1 1
5) Raspuns corect: b)
Rezolvare:
Pentru a exprima v în baza v1, v2, v3 se rezolvă prin metoda Gauss Jordan şi obţinem
v  0v1  1v2  0v3 (sau se observă având în vedere că v  v2 ).
6) Raspuns corect: A.
7) Raspuns corect: A.
1) Fie aplicaţia liniară T : R2  R3, T(x1, x2) = (x1 + x2, – x2, – x1 –x2)
Să se determine matricea asociată aplicaţiei liniare T în raport cu bazele canonice.
 1 1  1 1  1 1
 
a) M B, B ' T    0 1  ; b) M B,B' T    0  1 ; c) M B, B ' T    0 1  ;
 
 1 1 
    1  1  1 0 
 
 
d) alt raspuns.
2) Fie o formă biliniară f : R2 × R2  R

f(x, y) = x1y1 – 2x2y1 + x1y2. Care este matricea formei biliniare în baza canonică?
 1 1  1 1 1 1
a) A f    ;b) A f    ;c) A f    ; d) alt Raspuns corect:.
 3 0   2 0   2 0
3) Să se aducă la forma canonică următoarea formă pătratică

g : R3  R g  x   x22  x32  4 x1 x2  4 x1 x3 utilizând metoda lui Gauss.
a) g  y   y12  y22 ; b) g  y    y12  y22 ; c) g  y   y12  y22 ; d) alt Raspuns corect:.
Rezolvare:
Bazele canonice sunt B = {e1, e2}, e1  1, 0  , e2   0, 1 şi

B '  e1' , e2' , e3' ,  e  1,
'
1 0, 0  ; e2'   0, 1, 0  ; e3'   0, 0, 1
T(e1) = T(1, 0) = (1, 0, –1)
T(e2) = T(0, 1) = (1, –1, –1).
Coordonatele acestor doi vectori în baza B’ sunt (1, 0, –1) şi respectiv (1, –1, –1) şi deci
 1 1
 
M B,B' T    0  1
  1  1
 
Rezolvare:
Fie:
a a  y 
f  x, y    x1 x 2   11 12   1   x1 y1a11  x2 y1a21  x1 y2 a12  x2 y2 a22
 a21 a22   y2 
Această formă o identificăm cu forma biliniară dată şi se obţine matricea formei în baza
 1 1
canonică: A f   
 2 0 
3) Raspuns corect: c)
Rezolvare:
 0 2  2
 
Matricea formei este: A   2 1 0  cu minorii
 2 0 1
 
0 2 2
0 2
 1  0,  2   4,  3  2 1 0  0
2 1
 2 0 1
Metoda lui Jacobi nu se poate aplica deoarece avem minori nuli şi atunci vom aplica acest
exemplu metoda lui Gauss.
Metoda lui Gauss constă în formarea de pătrate perfecte când conţin cel puţin un a ii  0
 
g  x   x22  4 x1 x2  4 x12  4 x12  x32  4 x1 x3   x2  2 x1    2 x1  x3  
2 2
 g  y   y12  y22
are natură nedefinită.
Bibliografie
1. DUDA I., TRANDAFIR R., BACIU A., IOAN R., BÂRZĂ S. – Matematici pentru
economişti, Ed. FRM, Bucureşti, 2006.
2. DUDA I., TRANDAFIR R., BACIU A., IOAN R., – Elemente de matematici economice, Ed.
FRM, Bucureşti, 2005.
3. BACIU A. – Matematici aplicate în economie şi finanţe, Ed. FRM, Bucureşti, 2004
4. DUDA I., – Elemente de algebră pentru economişti, Ed. FRM, Bucureşti, 1999.
5. OPRESCU GH., – Matematici pentru economişti, Ed. FRM, Bucureşti, 1996.
6. IOAN R., GHICA M., COPIL V. – Matematici aplicate în economie, Curs în tehnologia ID-
IFR, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2012.
7. IOAN R., GHICA M., COPIL V. – Matematici financiare şi actuariale, Curs în tehnologia ID-
8. Dedu S., Şerban F. – Matematici aplicate în economie, Ed. Teocora, 2009.
1) Fie T : R3  R3 o aplicaţie liniară a cărei matrice asociată în raport cu baza canonică este:
 4 0 0
 
AT   0 1 3
 0 3 1
 
Să se afle vectorii proprii asociaţi acestui operator.
a) v = (k, h, h), unde k, h  R şi v = (0, –p, p), unde p  R nenul ; b) v = (k, -h, h), unde k, h  R
şi v = (0, p, p), unde p  R nenul; c) v = (k, -h, -h), unde k, h  R şi v = (0, –p, p), unde p  R
nenul; d) alt Raspuns corect:.
Raspuns corect: a)
Rezolvare:
Vectorii proprii asociaţi valorii proprii  se află rezolvând ecuaţia: T(v) = v
4 0 0
Cum polinomul caracteristic P   det A  E 3   0 1  3 atunci ecuaţia
0 3 1 
2
caracteristică va fi: (4 –) (–2 –)= 0
Valorile proprii sunt soluţiile acestei ecuaţii: 1 = 2 = 4 şi 3 = –2.
Aşadar, fie 1 = 2 = 4, atunci vom rezolva ecuaţia
T(v) = 4v, v  R3
4 v 1  4 v 1
 v1  v1 v1  R
 v 2  3v 3  4 v 2   
3v  v  4 v v 3  v 2 v 2  v 3  R
 2 3 3
Deci v = (k, h, h), unde k, h  R şi nu sunt simultan nuli, este vectorul propriu căutat asociat
valorii  = 4.
Fie 3 = –2 atunci vom rezolva ecuaţia

T(v) = -2v, v  R3
4 v1  2 v1
 v1  0
v 2  3v 3  2 v 2  
3v  v  2 v v 2   v 3  R
 2 3 3
Deci v = (0, –p, p), unde p  R nenul, este vectorul propriu asociat valorii
 = –2.
2. Fie T : R3  R3 o aplicaţie liniară a cărei matrice asociată în raport cu baza canonică este:
 4 0 0
 
AT   0 1 3
 0 3 1
 
Să se afle valorile proprii asociaţi acestui operator.
a) 1 = 2 = 4 şi 3 = 2; b) 1 = 2 = 4 şi 3 = –2; c) 1 = 2 = –4 şi 3 = –2; d) alt raspuns.
Raspuns corect: b)
Rezolvare:
4 0 0
Polinomul caracteristic P   det A  E 3   0 1  3 şi atunci ecuaţia
0 3 1 
caracteristică va fi: (4 –)2 (–2 –)= 0
Valorile proprii sunt soluţiile acestei ecuaţii: 1 = 2 = 4 şi 3 = –2.
3) Aplicaţie T : V  V’ este aplicaţie ... dacă şi numai dacă:

T(x + y) = T(x) + T(y), () ,   K, x, y  V.
a) liniară; b) neliniară; c) biliniară; d) alt răspuns.
Raspuns corect: a)
4) Fie T: V  V’,   K este o valoare ... a aplicaţiei liniare T dacă şi numai dacă este rădăcină a
ecuaţiei caracteristice
a) proprie; b) caracteristică; c) alt răspuns.
Raspuns corect: a)
5) Fie T :  3   3 dată prin

T  v    4v1  v2 , v1  3v2  v3 , v1  v2  v3  .
Să se studieze dacă există o bază a spaţiului vectorial  3 în raport cu care matricea asociată aplicaţiei
liniare T să aibă formă diagonală.
Soluţie. Matricea transformării este:
4 1 1 
 
AT   1 3  1 .
0 1 1 

Polinomul caracteristic este:
4 1 1
P     1  3    2    ,
2
1 3
0 1 1 
deci ecuaţia caracteristică 3    2     0 are   3 valoare proprie de ordin de multiplicitate doi
2
(rădăcină dublă) şi   2 valoare proprie distinctă.

Vectorii proprii asociaţi valorii proprii   3 sunt soluţiile sistemului
 4  3 v1  v2  v3  0 v1  v2  v3  0 v1  v3
  
v1   3  3 v2  v3  0  v1  v3  0  v2  2v3
 v  2v  0 v  
v2  1  3 v3  0  2 3  3

Deci E  x x   k , 2k , k  , k  
1
 a cărei dimensiune este 1 . Nu există o bază a spaţiului
vectorial  3 în raport cu care matricea asociată aplicaţiei T să aibă formă diagonală.
Bibliografie
1. Aduceti la forma standard urmatoarea problema de programare liniara.
[max] f  6 x1  4 x2 ,
2 x1  x2  9

 x1  3 x2  7
x , x  0
 1 2
2. Scrieti matricea corespunzatoare formei standard pentru urmatoarea problema de programare

liniara si stabiliti daca problema are solutie initiala.
[max] f  6 x1  4 x2 ,
2 x1  x2  9

 x1  3 x2  7
x , x  0
 1 2
3. Alcatuiti tabelul simplex al urmatoarei probleme de programare liniara si optimizati solutia

acesteia.
[max] f  6 x1  4 x2 ,
2 x1  x2  9

 x1  3 x2  7
x , x  0
 1 2
4. Aduceti la forma standard urmatoarea problema de programare liniara.

[max] f  5x1  2 x2 ,
2 x1  3 x2  6

 x1  x2  1
x , x  0
 1 2
5. Să se rezolve următoarea problemă de programare liniară:
min f  2x 1  x 2  x 3  3x 4  2x 5
x 1  x 4  2 x 5  8

x 2  2 x 4  x 5  12
x  x  3x  16
 3 4 5
x i  0, i  1,5
Rezolvări:
1) Rezolvare:: Forma standard a problemei este:

[max] f  6 x1  4 x 2  0  x3  0  x 4 ,
2 x1  x2  x3  9

 x1  3 x2  x4  7
x , x , x , x  0
 1 2 3 4
2) Rezolvare:
Matricea corespunzatoare formei standard este:
a1 a2 a3 a4
 2 1 1 0
A    si deci baza initiala este B  {a3 , a 4 }.
1 2 0 1 
3) Rezolvare:
Tabelul simplex este:
6 4 0 0
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 i
a3 0 9 ( 2) 1 1 0
9 : 2  4,
a4 0 7 1 2 0 1 7 : 1 7
fi 0 0 0 0 0
i 6 4 0 0
.
Verificam criteriul de optim pentru o problema de maxim:  j  0, j  1, 4 ?
Observam ca Raspuns corect:ul este nu si deci, va trebui sa schimbam baza.
Intra in baza vectorul a k corespunzator celei mai mari diferente  j , adica max  j  6  a1
intra in baza.
Iese din baza vectorul a k corespunzator celui mai mic raport  i , adica min{ 92 , 71 }  4, 5  a3
iese din baza.
Trecem la o noua iteratie a tabelului simplex folosind algoritmul Gauss-Jordan si avem:
6 4 0 0
B C B
X C
a1 a2 a3 a4 i
a1 6 9
2
1 1
2
1
2 0 9
2 : 1
2 9
5 1
a4 0 2
0 ( 32 ) 2 1
5
2 : 3
2  5
3
fi 27 6 3 3 0
i 0 1 0 0
.
j 0 ? Raspuns corect:: Nu. Schimbam baza: a 2 intra in baza, a 4 iese din baza.
6 4 0 0
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 i
11 2 1
a1 6 3
1 0 3 3
5 1 2
a2 4 3
0 1 3 5
86 2
fi 3
6 4 8
3 3
i 0 0 8
3
2
3
j 0 ? Raspuns corect:: Da.

Atunci max f  86
3 si se realizeaza pentru x1  113 , x2  53 , x3  x4  0.
4) Rezolvare:
Aducem problema la forma standard.
[max] f  5 x1  2 x2  0  x3  0  x4 ,
2 x1  x2  x3  6

 x1  3 x2  x4  1
x , x , x , x  0
 1 2 3 4
5) Rezolvare:
maxf  2x 1  4x 2  x 5  5x 4  0 y1  0 y 2
2 x 1  x 2  x 3  x 4  y1  12

x 1  x 2  x 3  3x 4  y 2  15
x i  0, i  1,4, y 1  0, y 2  0
Matricea corespunzătoare va fi:

 2 1 1 1 1 0
 
1 1 1 3 0 1
B = {y1, y2}
Întocmim tabloul simplex
cj: 2 4 -1 5 0 0
CB B XB a1 a2 a3 a4 y1 y2
0 y1 12 2 1 1 1 1 0 12 15 
min  ,  
1 3
0 y2 15 1 2 1 3 0 1 15
  3 PIVOT
3
zj 0 0 0 0 0 0
j = cj – zj 2 4 -1 5 0 0 soluţia nu este
optimă (j  0)
0 y1 7 5/3 1/3 2/3 0 1 -1/3  7 5 
min  , =
1 / 3 2 / 3  
5 a4 5 1/3 2/3 1/3 1 0 1/3 5
  2 / 3 PIVOT
2/3
zj 25 5/3 10/3 5/3 5 0 5/3

j = cj – zj 1/3 2/3 -8/3 0 0 -5/3 soluţia nu este
0 y1 9/2 3/2 0 1/2 -1/2 1 -1/2
4 a2 15/2 1/2 1 1/2 3/2 0 1/2
zj 30 2 4 2 6 0 2
j = cj – zj 0 0 -3 -1 0 -2 Soluţia este optimă
(j  0)
Soluţia este x1 = x3 = x4 = 0, x2 = 15/2

y1 = 9/2, y2 = 0
fmax = 30.
Bibliografie
Exemplul 1:
maxf  2x 1  4x 2  x 3  5x 4
2 x 1  x 2  x 3  x 4  10

x 1  2 x 2  x 3  3x 4  15
x i  0, i  1,4
Rezolvare:
 2 1 1 1
Matricea sistemului A :  
 1 2 1 1
Problema se va rescrie
max f  2 x1  4 x 2  x3  5x4  Mu1  Mu 2
2 x1  x 2  x3  x 4  u1  10

 x1  2 x 2  x3  3 x 4  u 2  15
xi  0, i  1,4, u 1  0, u 2  0
Matricea se rescrie corespunzător

 2 1 1 1 1 0
A   
1 2 1 3 0 1
B = {u1, u2}
cj 2 4 -1 5 -M -M
CB B XB x1 x2 x3 x4 u1 u2
-M u1 10 2 1 1 1 1 0 10 15 
min  ,  
1 3
-M u2 15 1 2 1 3 0 1 15
  3 PIVOT
3
zj -3M -3M -2M -4M -M -M

j = cj – zj 2-3M 3M+4 2M-1 4M+5 0 0 soluţia nu este
-M u1  5 5/3 1/3 2/3 0 1 -1/3
5 x4  5 1/3 2/3 1/3 1 0 1/3  5 5 
min  , 
5 / 3 1/ 3
zj 5/3- 10/3- 5/3- 5 -M M/3+5/3 5

5/3M M/3 2M/3   5 / 3 PIVOT
5/3
j = cj – zj 5/3M+1 M/3+2 2M/3- 0 0 -4M/3-5/3 soluţia nu este

/3 /3 8/3 optimă (j  0)
2 x1 3 1 1/5 2/5 0 3/5 -1/5
5 x4  4 0 3/5 1/5 1 -1/5 2/5  3 4 
min  , 
1 / 5 3/5 
zj 26 2 17/5 9/5 5 1/5 8/5 4

  3 / 5 PIVOT
3/ 5
j = cj – zj 0 3/5 -14/5 0 -M- -M-8/5 soluţia nu este

1/5 optimă (j  0)
2 x1 5/3 1 0 1/3 -1/3 2/3 -1/3
4 x2 20/3 0 1 1/3 5/3 -1/3 2/3
zj 80/3 2 4 2 6 0 2
j = cj – zj 0 0 -3 -1 -M -M-2 soluţia este
optimă (toate
diferenţe
j  0)
Soluţia max f = 80/3

x1 = 5/3 u1 = u2 = 0
x2 = 20/3
x3 = x 4 = 0
Exemplul 2:
min f  x 1  x 2  x 3  2x 4  3x 5  4x 6
2 x 1  x 2  x 3  x 4  x 5  x 6  8

x 1  2 x 2  x 3  x 4  3x 5  x 6  24
x  x  2x  x  x  x  8
 1 2 3 4 5 6
x i  0, i  1,6
Rezolvare:
Problema se va rescrie introducând variabilele de compensare şi artificiale corespunzătoare
min f  x 1  x 2  x 3  2x 4  3x 5  4x 6  0 y1  0 y 2  Mu 1  Mu 2
2 x 1  x 2  x 3  x 4  x 5  x 6  y 1  8

x 1  2 x 2  x 3  x 4  3x 5  x 6  u 1  24
x  x  2 x  x  x  x  y  u  8
 1 2 3 4 5 6 2 2
x i  0, i  1,6, y1  0, y 2  0; u 1  0; u 2  0
Matricea sistemului va fi:

 2 1 1 1 1 1 1 0 0 0
 
A : 1 2 1 1 3 1 0 0 1 0
1 1 2 1 1 1 0 1 0 1
 
Observăm că B = {y1, u1, u2}
cj 1 1 1 2 3 4 0 0 M M
CB B XB x1 x2 x3 x4 x5 x6 y1 y2 u1 u2
0 y1 8 2 1 1 1 1 1 1 0 0 0
M u1 24 1 2 1 1 3 1 0 0 1 0
M u2 8 1 1 2 1 1 1 0 -1 0 1
zj 2M 3M 3M 2M 4M 2M 0 -M M M
j = cj – zj 1- 1- 1- 2- 3- 4- 0 M 0 0 soluţia nu
2M 3M 3M 2M 4M 2M este optimă
(j  0)
3 x5 8 2 1 1 1 1 1 1 0 0 0
M u1 0 -5 -1 -2 -2 0 -2 -3 0 1 0
M u2 0 -1 0 1 0 0 0 -1 -1 0 1
zj 24 6- 3- 3- 3- 3 3- 3- -M M M
6M M M 2M 2M 4M
j = cj – zj 6M M- M- 2M 0 2M 4M M 0 0 0
-5 2 2 -1 +1 -3 soluţia este
optimă
degenerată
Soluţia [min]f = 24
u1 = u 2 = 0
y1 = y2 = 0
x1 = x 2 = x 3 = x 4 = x 6 = 0
x5 = 8
Test de evaluare/autoevaluare
1. Scrieti matricea asociata urmatoarei problema de programare liniara si stabiliti o solutie

initiala.
[max] f  5 x1  2 x 2 ,
2 x1  3 x2  6

 x1  x2  1
x , x  0
 1 2
2. Scrieti tabelul simplex pentru urmatoarea problema de programare liniara si optimizati solutia.
[max] f  5 x1  2 x 2 ,
2 x1  3 x2  6

 x1  x2  1
x , x  0
 1 2
Bibliografie
1. Scrieti matricea asociata urmatoarei problema de programare liniara si stabiliti o solutie
initiala.
[max] f  5 x1  2 x 2 ,
2 x1  3 x2  6

 x1  x2  1
x , x  0
 1 2
2. Scrieti tabelul simplex pentru urmatoarea problema de programare liniara si optimizati solutia.
[max] f  5 x1  2 x 2 ,
2 x1  3 x2  6

 x1  x2  1
x , x  0
 1 2
Rezolvări :
1) Rezolvare:: Scriem matricea sistemului de egalitati pentru a verifica daca problema are solutie
initiala de baza.
a1 a2 a3 a4
2 1 1 0 
Avem A    si observa ca nu putem alege in acest moment baza initiala. Pentru
 1 3 0  1
aceasta introducem o variabila artificiala, y, in ecuatia a doua, care va aparea cu coeficientul
 M , M  0 suficient de mare, si avem:
[max] f  5 x1  2 x2  0  x3  0  x4  My,
2 x1  x2  x3  6

 x1  3 x2  x4  y  1.
x , x , x , x , y  0
 1 2 3 4
a1 a 2 a3 a4 a5
 2 1 1 0 0
Avem ca A    si baza initiala artificiala va fi B  {a3 , a5 }.
1 3 0  1 1 
2) Rezolvare:
Tabelul simplex este:
5 2 0 0 M
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 a5 i
a3 0 6 2 1 1 0 0
6 : 23
a5 M 1 (1) 2 0 1 1 1 : 11
fi M M M 0 M M
i 5 M 2M 0 M 0
.
Verificam criteriul de optim pentru o problema de maxim:  j  0, j  1, 4 ?
Obsevam ca Raspuns corect:ul este nu si deci, va trebui sa schimbam baza.
Intra in baza vectorul a k corespunzator celei mai mari diferente  j , adica
max  j  5  M  a1 intra in baza.
Iese din baza vectorul a k corespunzator celui mai mic raport  i , adica min{3,1}  1  a5
iese din baza.
Trecem la o noua iteratie a tabelului simplex folosind algoritmul Gauss-Jordan si avem:
5 2 0 0 M
B CB XB a1 a2 a3 a4 a5 i
a3 0 4 0 1 1 ( 2) 2 4 : 22
a1 5 1 1 1 0 1 1 nu se face
fi 5 5 5 0 5 5
i 0 3 0 5 M 5
j 0 ? Raspuns corect:: Nu. Schimbam baza: a 4 intra in baza, a 3 iese din baza.
5 2 0 0 M
B C B
X B
a1 a2 a3 a4 a5 i
a4 0 2 0 1
2
1
2
1 1
3 1
a1 5 3 1 2 2
0 0
15 5
fi 15 5 2 2
0 0
i 0 11
2
5
2 0 M
.
j 0 ? Raspuns corect:: Da.
Atunci max f  15 si se realizeaza pentru x1  3, x4  2, x2  x3  0.
Bibliografie
Dualitatea în programarea liniară
Problema dualităţii în programarea liniară prezintă un interes deosebit din punct de
vedere matematic cât şi economic. În paragrafele anterioare am făcut ipoteza ca rangA  m până
la metoda bazei artificiale, rămânând totuşi restricţia m  n care nu va mai fi necesară în
abordarea problemei duale.
Pentru formarea unui program dual trebuie să ţinem seama de următoarele reguli:
fiecărei variabile nenegative (nepozitive) din programul primal îi corespunde în programul dual o
inecuaţie  (  );
unei variabile fără semn specificat din programul primal îi corespunde în dual o ecuaţie;
coeficienţii funcţiei obiectiv din problema primală sunt opuşii termenilor liberi din sistemul de
restricţii al problemei duale;
termenii liberi ai restricţiilor din problema primală sunt opuşii coeficienţilor funcţiei obiectiv din
problema duală;
fiecărei restricţii de forma  (  sau =) din programul primal îi corespunde în cel dual o variabilă
nenegativă (nepozitivă sau oarecare);
matricea coeficienţilor din sistemul de restricţii din programul dual este transpusă matricii
coeficienţilor din programul primal.
Utilizând notaţiile vectoriale avem următoarele forme de programe duale:
Dacă programul primal este:
AX  b (1.)
(P) X 0 (2.)
[max] f  CX (3.)
atunci programul dual va fi:
YA  C (4.)
(D) Y 0 (5.)
[min]g  Yb (6.)
În problema (P) putem da următoarele interpretări elementelor: x i poate fi vectorul
preţurilor unitare ale bunurilor rezultate din desfăşurarea activităţilor, vectorul b j – cererea de
produse (sau disponibilul de materii prime) c i – costul fiecărei activităţi (sau beneficiul realizat
din desfăşurarea activităţii) iar valoarea totală a bunurilor create să fie maximă. Putem interpreta
problema duală (D) astfel: dacă x i să reprezinte nivelul la care se desfăşoară activităţile
fenomenului economic respectiv; b j – cererea de produse (sau disponibilul de materii prime); c i
– costul fiecărei activităţi (sau beneficiul realizat din desfăşurarea activităţii respective), să se
determine nivelul fiecărei activităţi x i aşa încât să fie îndeplinite sau depăşite cererile b j iar
costul total al activităţilor desfăşurate să fi minim.
Dacă programul primal (P) este dat sub forma standard:
AX  b (7.)
(P) X 0 (8.)
[max] f  CX (9.)
dualul va fi:
YA  C (10.)
(D) Y oarecare (11.)
[min] g  Yb (12.)
De observat că dualul nu are forma standard.
Între cuplurile de probleme duale există o strânsă interdependenţă a soluţiilor lor. Vom da în
continuare câteva rezultate fără demonstraţie.
Lema. Dacă X şi Y constituie soluţii posibile pentru cuplul de programe (P) – (D), avem
inegalitatea
CX  Yb .
Pentru un cuplu de programe liniare duale teorema de existenţă ne asigură de următoarele
posibilităţi:
Teorema de existenţă Pentru un cuplu de programe liniare duale avem alternativele
următoare:
nici unul din programe nu admite soluţii posibile;
un program are optim finite iar celălalt nu admite soluţii posibile;
ambele programe admit soluţii optime finite.
Teorema fundamentală a dualităţii Pentru un cuplu de programe duale (7.) – (12.), condiţia
necesară şi suficientă pentru ca soluţia realizabilă de bază X a programului primal (P) să fie
optimă, este să existe o soluţie realizabilă de bază Y a programului dual (D) aşa încât să avem
CX  Yb (13.)
Pe baza teoremei dualităţii se poate da şi următorul rezultat:
Teorema Pentru un cuplu de programe lianiare duale (P) – (D) condiţia necesară şi
suficientă ca soluţiile posibile X şi Y să fie optime este:
Y b  AX   0
(14.)
C  YAX 0
Exemple
[min]f  c1 x1  c2 x2  ...  cn xn , [max]g  b1 y1  b2 y2  ...  bm ym ,
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1 a11 y1  a21 y2  ...  am1 ym  c1
a x  a x  ...  a x  b a y  a y  ...  a y  c
 21 1 22 2 2n n 2  12 1 22 2 m2 m 2
 
............................................. .............................................
am1 x1  am2 x2  ...  amn xn  bm a1n y1  a2n y2  ...  amn yn  cn
x1  0, x2  0,..., xn  0, y1  0, y2  0,..., yn  0.
Scrieţi dualele următoarelor probleme de minim:
a) [min] f  x1  x2 ,
 x1  x2  12
3 x  4 x  20
 1 2
(P)  x1  4 x2  18
  x  6
 1
 x1 , x2  0
b) [min] f  3 x1  5 x2 ,
 x1  2 x2  3

(P) 3 x1  4 x2  7
 x ,x 0
 1 2
Rezolvare:
Folosind regulile de corespondenţă dintre un cuplu de probleme duale (primală-duală), obţinem:
a) Deoarece primala este o problemă de minim, duala va fi o problemă de maxim. Variabilele din
prima problemă sunt nenegative, aşadar în cea de-a 2-a problemă, vom avea restricţii
concordante, adică de tipul ‘  ’ (deoarece a 2-a problemă este de maxim). Invers, deoarece în
problema dată restricţiile sunt concordante (‘  ’ la problemă de minim), în duală vom avea
1 1 
 
3 4 
variabile nenegative. Matricea sistemului de restricţii al primalei este A   , deci
1  4
 
 1 0 
 
 1 3 1  1
matricea sistemului de restricţii al problemei duale va fi AT    . Vectorul (1,1) al
1 4  4 0 
coeficienţilor funcţiei obiectiv din primală devine vectorul termenilor liberi ai sistemului de
restricţii din duală, iar vectorul (12,20,18,6) al termenilor liberi ai sistemului de restricţii din
primală devine vectorul coeficienţilor funcţiei obiectiv din duală.
Aşadar, obţinem duala:
[max] g  12 y1  20 y2  18 y3  6 y4 ,
 y1  3 y2  y3  y4  1

(D)  3 y1  4 y2  6 y3  1
 y ,y ,y ,y 0
 1 2 3 4
b) Folosind aceleaşi raţionamente ca la subpunctul a), obţinem duala:
[max] g  3 y1  7 y2 ,
 y1  3 y2  3

(D) 3 y1  4 y2  5
 y ,y 0
 1 2
2. Fie problema de programare liniara
Duala acestei probleme de programare liniara este...
Bibliografie
Exemplu 1.. a1  65 , a 2  15 , a 3  20 , b1  40 , b2  35 , b3  15 , b4  10 .
b1 b2 b3 b4
3 2 1 4 65 ,
a1
40 25 25
1 3 2 2 15 , 5
a2
10 5
3 4 1 3 20
a3
10 10
40 35 , 10 15 , 10 10 s  100
Pasul I x11  min a1 , b1   b1  40 , am haşurat celulele corespunzătoare variabilelor

nebazice (pentru x 21 , x31 ). Se recalculează a1 care devine a1  65  40  25 .
Pasul II x12  min a1 , b2   a1  25 şi haşurăm celulele corespunzătoare variabilelor
nebazice (pentru x13 , x14 ). Se recalculează b2 care devine b2  35  25  10 .
Pasul III x 22  min a 2 , b2   b2  10 şi haşurăm celula corespunzătoare lui x32 care e nul.
Recalculăm a 2 care devine a 2  15  10  5 .
Pasul IV x 23  min a 2 , b3   a 2  5 , haşurăm celula lui x 23 care e nul şi recalculăm b3 ,
b3  15  5  10 .
Pasul V x33  min a 3 , b3   b3  10 şi este evident că x34  10 .
Ţinând seama de costurile trecute în colţurile de sus ale celulelor avem pentru f valoarea
f  3  40  2  25  3  10  2  5  1  10  3  10  250 .
Am obţinut o soluţie de bază nedegenerată x11  40 , x12  25 , x 22  10 , x 23  5 , x 23  10 ,
x34  10 , x13  x14  x 21  x 24  x31  x32  0
Exemplu 2. Reluăm datele din exemplul 1.

Pasul I Pe prima linie a tabloului cel mai mic cost este c13  1 deci luăm
x13  min a1 , b3   b3  15 ; se haşurează restul de celule din coloana lui b3 şi se
recalculează a1 care devine a1  65  15  50 '
b1 b2 b3 b4
a1 3 2 1 4
65 , 50 , 15
15 35 15
a2 1 3 2 2
15
15
a3 3 4 1 3
20
10 10
40 , 25 35 15 10
Pasul II căutăm min cij  c 21  1 , x 21  min a 2 , b1   a 2  15 şi haşurăm celulele liniei doi.
Recalculăm b1 , care devine b1  40  15  25 .
Pasul III min cij  c12 deci x12  min a1 , b2   b2  35 . Haşurăm coloana lui b2 şi avem
a1  a1  35  15 .
Pasul IV min cij  c11  c31  c34  , x11  min a1 , b1   b1  15 şi b1 devine b1  b1  15  10 .
Este evident acum că x13  10 şi x34  10 .
Avem f  215 pentru x11  15 , x12  35 x13  15 , x 21  15 , x31  10 , x34  10 ,
x14  x 22  x 23  x 24  x32  x33  0 .
Exemplu 2
Fie urmatoarea problema de transport:
B1 B2 B3 B4
Disponibil
A1 80
A2 10
A3 20
Necesar 50 35 15 10
unde costurile sunt

c11  5, c12  6, c13  2, c14  3, c21  2, c22  2, c23  1, c24  4, c31  6, c32  8, c33  3, c34  10.
Determinati o solutie initiala cu metoda diagonalei (sau coltului de nord-vest).
Rezolvare:

a) x11  min(a1 , b1 )  min(80, 50)  50  a1  30 si x21  x31  0.
 
x12  min(a1 , b2 )  min(30, 35)  30  b2  5 si x13  x14  0.
 
x22  min(a2 , b2 )  min(10, 5)  5  a2  5 si x32  0.
 
x23  min(a 2 , b3 )  min(5,15)  5  b3  10.
 
x33  min(a3 , b3 )  min(20,10)  10  a3  10.
x34  10.
B1 B2 B3 B4
Disponibil
A1 50 30 /// /// 80, 30
A2 /// 5 5 /// 10, 5
A3 /// /// 10 10 20, 10
Necesar 50 35, 5 15, 10 10
Exemplul 3
Fie urmatoarea problema de transport:
B1 B2 B3 B4
Disponibil
A1 80
A2 10
A3 20
Necesar 50 35 15 10
unde costurile sunt

c11  5, c12  6, c13  2, c14  3, c21  2, c22  2, c23  1, c24  4, c31  6, c32  8, c33  3, c34  10.
Optimizati urmatoarea solutia initiala: x11  50, x12  30, x22  5, x23  5, x33  10, x34  10 cu
xij  0 in rest.
Rezolvare:
Asadar, punand si costurile in tabel avem urmatoarea solutie initiala:
5 6 2 3
50 30 /// ///
2 2 1 4
/// 5 5 ///
6 8 3 10
/// /// 10 10
.
Costul total in acest moment este: f  250  180  10  5  30  100  575.
Calculam d ij corespunzatori casutelor nebazice (hasurate).
d13  c13  c23  c22  c12  2  1  2  6  3,

d14  c14  c34  c33  c23  c22  c12  3  10  3  1  2  6  9,
d 21  c21  c22  c12  c11  2  2  6  5  1,
d 24  c24  c34  c33  c23  4  10  3  1  4,
d 31  c31  c33  c23  c22  c21  c11  6  3  1  2  6  5  3,
d 32  c32  c33  c23  c22  8  3  1  2  4
Criteriul de optim este: d ij  0 ? Raspuns corect:: Nu.
Avem ca min d ij  9  d14 . Asadar, in ciclul lui corespunzator celulei (1, 4) punem in celula
(1, 4) o valoare pozitiva t iar la celelalte adaugam si scadem alternativ numarul t, adica:
30  t    t
 
5t  5t 
 
10  t  10  t
In acest moment vom cauta cea mai mare valoare t  0 pentru care toate numerele din schema
de mai sus sa fie pozitive. Obtinem t  5 si vom avea solutia imbunatatita:
5 6 2 3
50 25 /// 5
2 2 1 4
/// 10 5 ///
6 8 3 10
/// /// 15 5
Costul total in acest moment este: f  250  150  15  20  45  50  530.

Calculam d ij corespunzatori casutelor nebazice (hasurate).
d13  c13  c14  c34  c33  2  3  10  3  6,

d 21  c21  c22  c12  c11  2  2  6  5  1,
d 23  c22  c33  c34  c14  c12  c22  1  3  10  3  6  2  9,
d 24  c 24  c14  c12  c 22  4  3  6  2  5,
d 31  c31  c33  c34  c14  c12  c11  6  3  10  3  6  5  11,
d 32  c32  c33  c34  c14  c12  c22  8  3  10  3  6  2  16.
Criteriul de optim este: d ij  0 ? Raspuns corect:: Da.
Deci costul total minim este f  530.
Bibliografie
8. Dedu S., Şerban F. – Matematici aplicate în economie, Ed. Teocora, 2009
1. Funcţia
f(x, y) = (x – 1)2 + y2 este diferenţiabilă în punctul A(1, 1)?
2. Este funcţia f  x, y   x 2  y 2 diferenţiabilă în origine?
3. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei f  x, y   2 x  3 y  1

a) f x/ ( x, y )  2; f y/ ( x, y )  3 ;
b) f x/ ( x, y )  3; f y/ ( x, y )  3 ;
c) f x/ ( x, y )  3; f y/ ( x, y )  3 ;
d) alt răspuns.
4. Calculaţi derivatele parţiale în punctul M (1,0) ale funcţiei f ( x, y )  x 2  y 2  4 xy

a) f x (1, 0)  2 , f y (1, 0)  4 ;
b) f x (1, 0)  4 , f y (1, 0)  4 ;
c) f x (1, 0)  2 , f y (1, 0)  2 ;
d) alt răspuns.
5. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f ( x, y )  x 3  y 3  3 xy

a) f x2 ( x, y )  6 x ,
f y2 ( x, y )  6 y ,
f xy ( x, y )  3 ;
b) f x2 ( x, y )  6 y ,
f y2 ( x, y )  6 x ,
f xy ( x, y )  3 ;
c) f x2 ( x, y )  6 x ,
f y2 ( x, y )  6 y ,
f xy ( x, y )  3 ;
d) alt răspuns.
6.Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f(x,y) = ex-y

a) f x2 ( x, y )  e x  y
f y2 ( x, y )  e x  y
 ( x. y )  e x  y
f yx
b) f x2 ( x, y )  e x  y
f y2 ( x, y )  e x  y
 ( x. y )  e x  y
f yx
c) f x2 ( x, y )  e x  y
f y2 ( x, y )  e x  y
f yx ( x. y )  e x  y
d) alt răspuns.
7. Să se calculeze diferenţiala de ordinul întâi pentru următoarea funcţie:
f (x, y) = ex+2y definită pe R2.

a) df  x, y   e x  2 y  dx  2dy 
b) df  x, y   e x  2 y  dx  2dy 
c) df  x, y   e x  2 y  dx  2dy 
d) alt răspuns.
8. Să se calculeze diferenţiala de ordinul al doilea pentru următoarea funcţie:
f (x, y) = ex+2y definită pe R2.

a) d 2 f  x, y   e x  2 y  dx 2  dxdy  4dy 2 
b) d 2 f  x, y   e x  2 y  4dx 2  4dxdy  dy 2 
c) d 2 f  x, y   e x  2 y  dx 2  4dxdy  4dy 2 
d) alt răspuns.
1) Raspuns corect: A
Rezolvare:
Va trebui să arătăm că are loc egalitatea:
f (1,1) f (1,1)
(1) f ( x, y )  f (1,1)  ( x  1)  ( y  1)    x, y   x  x0 2   y  y0 2
x y
cu lim x , y   0 .
x 1
y 1
f (1,1) f (1,1)
Deoarece  0 şi  2 şi f(1, 1) = 1 atunci egalitatea (1) devine:
x y
 x  12  y 2  1  2  y  1    x, y    x  12   y  12 cu lim x , y   0

x 1
y 1
sau
 x  12   y  12    x, y   x  12   y  12   x, y 
De aici deducem
  x, y    x  12   y  12 şi lim  x  12   y  12 0
x 1
y 1
2) Raspuns corect: F
Rezolvare:
Dacă funcţia ar fi diferenţaibilă în origine, conform unei teoreme enunţate la începutul
capitolului Analiză Matematică,(Matematici pentru economişti, R. Trandafir, I. Duda, A. Baciu,
R. Ioan) ar trebui să admită derivate parţiale în acest punct. Însă
f  x,0    0,0  x2 x
lim  lim  lim  1
x 0 x x 0 x x 0 x
x 0 x 0 x 0
f  x,0    0,0  x2 x
lim  lim  lim  1 .
x 0 x x 0 x x 0 x
x0 x0 x0
f (0,0)
Analog procedăm pentru .
y
În origine, funcţia nu admite derivate parţiale, deci nu este diferenţiabilă.
3) Răspuns corect: a)
Rezolvare:
f x/ ( x, y )  2; f y/ ( x, y )  3
Rezolvare:
Fie M  x0 , y0  unde x0  1, y0  0 , atunci
f x( x0 , y0 )  2 x0  4 y0  f x (1, 0)  2
f y ( x0 , y0 )  2 y0  4 x0  f y (1, 0)  4
5) Răspuns corect: c)
Rezolvare:
f x( x, y )  ( x 3  y 3  3xy) /x  3 x 2  3 y
f y ( x, y )  ( x3  y 3  3xy ) /y  3 y 2  3 x
f x2 ( x, y )  (3x 2  3 y ) /x  6 x
f y2 ( x, y )  (3 y 2  3 x) /y  6 y
f yx ( x, y )  (3x 2  3 y ) /x  3
f xy ( x, y )  (3 y 2  3x ) /y  3
Rezolvare:
f x( x, y )  ( x 3  y 3  3xy) /x  3 x 2  3 y
f y ( x, y )  ( x3  y 3  3xy ) /y  3 y 2  3 x
f x2 ( x, y )  (3x 2  3 y ) /x  6 x
f y2 ( x, y )  (3 y 2  3 x) /y  6 y
f yx ( x, y )  (3x 2  3 y ) /x  3
f xy ( x, y )  (3 y 2  3x ) /y  3
7) Răspuns corect: b)
Rezolvare::
Deoarece f x/  x, y   e x  2 y şi f y/  x, y   2e x  2 y
şi atunci df  x, y   e x  2 y  dx  2dy 
Rezolvare:
/
f x//2  x, y    e x  2 y   e x  2 y
x
/
f y//2  x, y    2e x  2 y   4e x  2 y
y
/
f xy//  x, y    2e x  2 y   2e x  2 y
y
şi atunci d f  x, y   e x  2 y  dx 2  4dxdy  4dy 2 

2
Exemplul 1:
Să se găsească extremele următoare funcţie:
f(x, y) = x2 + y2 – 4x – 2y + 5 (x, y)  R2
Rezolvare:
Conform teoriei generale, extremele funcţiei sunt soluţii ale sistemului:
 f  x, y 
  2x  4  0
 x
(2) 
 f  x, y   2x  2  0
 y
Punctul staţionar, adică soluţia sistemului (2) este (2, 1).
Calculăm derivatele parţiale în punctul (2, 1):
 2 f (2,1)  2 f (2,1)  2 f (2,1)
 2,  2 şi 0
x 2 y 2 xy
 2 f (2,1)
 / ( 2 ,1)  4 > 0 şi  2  0 aşadar punctul (2,1) este punctul de minim şi valoare
x 2
functiei este f(2,1) = 4+1-8-2+5 = 0
Exemplul 2: Determinaţi punctele de extrem pentru:
1 1 2
f ( x, y )   cu condiţia x+y=1 definit pe R \{(0,0)
x y
Rezolvare:
1 1
Considerăm  ( x, y )     ( x  y  1)
x y
Rezolvăm sistemul
  ( x, y ) 1
 x  2  0
x

  ( x, y ) 1
  2  0
 y y
x  y  1


1 1 1
Soluţia sistemului este P ,  pentru  
2 2 4
 2 ( x, y )   1  2
    
x 2 x  x 2
 x3
 2 ( x, y )   1  2
      
y 2 y  y 2
 y3
 2 ( x, y )   1 
       0
xy x  y 2

 1 1 2
d 2  2 3 dx 2  dy 
x y3 
1 1 1 1
d 2  ,   16(dx 2  dy 2 ) 0 astfel P ,  e punct de minim.
2 2 2 2
1. Să se găsească extremele următoarei funcţii:

50 20
f  x, y   xy   , x, y > 0
x y
a) M(5,2) punct şa
b) M(5,2) punct de minim
c) M(5,2 )punct de maxim
d) alt răspuns.
2. Determinaţi punctele de extrem pentru:
f(x,y) = x+3y cu condiţia x2+y2=5 definită pe R2
 1 3   1 3 
a) P1   ,  este punct de minim, P2  ,  este punct de maxim
 2 2  2 2
 1 3   1 3 
b) P1   ,  este punct de maxim, P2  ,  este punct de maxim
 2 2  2 2
 1 3   1 3 
c) P1   ,  este punct de minim, P2  ,  este punct de minim
 2 2  2 2
d) alt răspuns.
1) Răspuns corect: b)
Rezolvare::
Conform teoriei generale, extremele funcţiei sunt soluţii ale sistemului:
 / 50
 f x  x, y   y  x 2  0
(1) 
 f y/  x, y   x  20  0
 y2
Soluţia sistemului (1) este x = 5 şi y = 2. Atunci numim punctul M(5,2) punct staţionar:
100 40
Avem f x//2  x, y   3
, f y//2  x, y   3 şi f xy//  x, y   1
x y
2
  5,2   f x//2  5, 2   f y//2  5, 2    f xy//  5, 2   3
Deoarece f x//2  5,2  > 0 , funcţia f admite în punctul (5,2) un minim având valoarea f(5, 2) = 30.
Rezolvare:
Considerăm (x,y) = x+3y+(x2+y2-5)
 x/  x, y   1  2 x  0

(1)  y/  x, y   3  2 y  0
 2 2
 x  y  5
 1 3 
Soluţia sistemului (1) este P1   ,  pentru   1/ 2
 2 2
 1 3 
şi P2  ,  pentru   1 / 2
 2 2
Calculăm derivatele parţiale de ordinul II
 x//  x, y   (1  2 x) /x  2
2
 y//  x, y   (3  2 y ) /y  2
2
//
 xy  x, y   (3  2 y) /x  0
 1 3 
d 2   , 2 2
  2dx  2dy  0 astfel concluzia este că punctul
 2 2
 1 3 
P1   ,  este punct de minim
 2 2
 1 3   1 3 
d 2  , 2 2
   2dx  2dy  0 şi în acest caz P2  ,  este punct de maxim
 2 2  2 2
Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi
Definiţie Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul întâi o ecuaţie de forma


F x, y , y /  0  (1)
unde: F este o funcţie reală dată, definită pe D  R3 , având ca argumente:

variabila independentă x  R , funcţia necunoscută y  y  x  şi derivata sa y /  y /  x  .
Dacă ecuaţia (1) se poate scrie
y /  f  x, y  (2)
Atunci (2) se numeşte forma explicită sau normală a ecuaţiei diferenţiale (1).
Dacă y    x  este o soluţie a ecuaţiei (2) graficul soluţiei este o curbă plană cu
proprietatea că în fiecare punct al ei, tangenta la curbă are direcţia câmpului  ce trece
prin punctul considerat.
A rezolva ecuaţia (2) revine la determinarea curbelor integrale, cu proprietatea că
în fiecare punct al lor sunt tangente la direcţia câmpului  .
Problema determinării soluţiei ecuaţiei (2), al cărei grafic trece printr-un punct dat
 0 0  numeşte problemă Cauchy.
x , y se
Iar y0  y  x0  condiţie iniţială sau condiţie Cauchy.
1. Să rezolvăm o ecuaţie de forma
y /  f  x  , f :  a, b  continuă (2)
dy
y/ 
dx
Ecuaţia devine
dy (3)
 f  x
dx
Separăm variabilele
dy  f  x  dx (4)
Şi
(5)
y  f  x dx  C
Astfel obţinem soluţia generală a ecuaţiei (2)
y    x  C (5)
Pentru rezolva problema Cauchy impunem condiţia ca soluţia să treacă printr-un
punct dat  x0 , y0  .
y0    x0   C (6)
şi
x0 (7)
y0   f  x dx  C  y0  C
x0
Găsim soluţia problemei Cauchy
y  y0    x0  (8)
y /  f  y  , f :  a, b  continuă (9)
dy
y/ 
dx
Şi
dy (10)
 dx
f  y
Atunci
dy (11)
 f  y  C  x
Găsim soluţia generală în formă implicită
x    y  C (12)

f  x (13)
y/  , f :  a, b  , g :  c, d  continuă
g  y
dy
y/ 
dx
Separăm variabilele
g  y  dy  f  x  dx (14)
Atunci
(15)
 g  y  dy   f  x dx  C
Găsim soluţia generală în formă implicită
G  y  F  x  C (16)
Ecuaţii omogene
P  x, y  (17)
y/  , P, Q funcţii omogene de grad m în x şi y
Q  x, y 
Şi
 y (18)
x m P 1, 
y/   x  funcţii omogene de grad m în x şi y
 y
x m Q  1, 
 x
Astfel ecuaţia se poate scrie
dy  y (19)
 f 
dx x
Facem schimbarea de funcţie
y  x (20)
 u  x ;
x
/
y  x   u  x   xu /  x 
Vom găsi
f  u   u  x   xu /  x  (21)
Rescriem
f u   u (22)
u/  x 
x
Astfel
du dx (23)
 , f u   u  0
f u   u x
Integrînd obţinem
du (24)
ln x   f u   u  C
Sau
ln x    u   C (25)
y  x
dar  u  x  , atunci putem scrie soluţia ecuaţiei sub forma
x
 y (26)
ln x      C
x
Dacă f  u   u  0 , fie u  u0 soluţia egalităţii anterioare, atunci soluţia ecuaţiei va
fi y  xu0 , şi se numeşte soluţie singulară.
Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene
 ax  by  c  (27)
y/  f  
 a1 x  b1 y  c1 
Dacă
a) c  c1 , ecuaţia (17) devine o ecuaţie omogenă.
b) d1  d 2  M  , M  x0 , y0  , unde . d1 : ax  by  c ; d 2 : a1 x  b1 y  c1 . Facem schimbarea
de variabilă t  x  x0 şi schimbarea de funcţie u  y  y0 , atunci ecuaţia (27) se rescrie
du  ax0  by0  c  at  bu  (28)
 f 
dt  a1 x0  b1 y0  c1  a1t  b1u 
du  at  bu 
  f  , o ecuaţie omogenă.
dt  a1t  b1u 
a b
b) d1 | | d 2     , ecuaţia (27) devine
a1 b1
dy  ax  by  c  (29)
 f
dx    ax  by   c1 
 
Facem schimbarea de funcţie ax  by  u , atunci (28) se rescrie
  (30)
 uc 
b

1 /
u a  f   , o ecuaţie omogenă.
 1 u  c1 
 
Ecuaţia liniară de ordinul întâi
Forma generală
y /  P  x  y  Q  x   0, P , Q :  a, b  continue (31)
Rezolvare
I. 1. Se rezolvă ecuaţia omogenă
y /  P  x  y  0, (32)
având soluţia y1  x  .
I. 2. Facem schimbarea de funcţie
y  y1  x  u  x 
în ecuaţia (31) şi găsim
y1/ u  y1u /  P  x  y1u  Q  x   0, (33)
sau
 
u y1/  P  x  y1  y1u /  Q  x   0, (34)
Q  x
y1u /  Q  x   0  u /  
y1  x 
Integrând obţinem
u  x    x  C
Astfel găsim soluţia ecuaţiei (31) va fi
y  y1   x   C  (35)
II. Metoda variaţiei constantelor
II. 1. Se rezolvă ecuaţia omogenă
y /  P  x  y  0, (36)
având soluţia y  Cy1  x  .
II. 2 Metoda variaţiei constantelor constă în a căuta pentru ecuaţia (31) o soluţie
de forma y  C  x  y1  x  .
Astfel ecuaţia (31) devine
y1C /  x   y1/ C  x   P  x  C  x  y1  Q  x   0, (37)

y1C /  x   Q  x   0,
Q  x
C  x   y1
dx  C1 ,
iar
C  x     x   C1 (39)
Înlocuim (38) în y  C  x  y1  x  şi găsim soluţia ecuaţiei (31)
y    x  y1  C1 y1 (40)
Test de autoevaluare rezolvat
1. Soluţia ecuaţiei y /  2 x  1 va fi ...
2. Soluţia ecuaţiei y /  y va fi ...
2x  1
3. Soluţia ecuaţiei y /  va fi ...
2 y 1
4. Soluţia ecuaţiei xy /   x  y va fi ...
Soluţie
y
xy /   x  y  y /  1 
x
y  x
Facem schimbarea de funcţie  u  x ;
x
y /  x   u  x   xu /  x  . Astfel ecuaţia devine
du dx
xu /  1  2u    , integrând obţinem
1  2u x
x 2 1  2u   C , adică x  2 y  x   C , soluţia generală a ecuaţiei.
dy x  2y  5
5. Soluţia ecuaţiei  va fi ...
dx 2x  y  4
Soluţie
Rezolvăm sistemul
 x  2y  5  0  x  1
  , deci d1  d 2  M  , M  1, 2  , unde
 2 x  y  4  0 y2
. d1 : x  2 y  5  0; d 2 : 2 x  y  4  0 .
Facem schimbarea de variabilă t  x  1 şi schimbarea de funcţie u  y  2 , ecuaţia
devine
du t  2u (1)
 , ecuaţie omogenă.
dt u  2t
1 2
u (2)
du t

dt u
2
t
Facem schimbarea de funcţie,

u (3)
 v t 
t
Cu ajutorul relaţiei (3) ecuaţia (2) se rescrie
1  2v 1  v2
v  tv /   tv /  
v2 v2
v2 dt
 dv  ,
2 t
1 v
Integrând membru cu membru avem
1 1 v 1 1 v
ln  ln tC   tC ,
1  v2 1  v 1  v2 1  v
Astfel, găsim soluţia generală a ecuaţiei
y2
1
x 1  C  x  1
2
 y2  y2
1  x  1  1   x  1 
   
1  3x  3 y
1 x  y
Soluţie
Observăm că d1 | | d 2 , unde d1 :1- 3 x  3 y  0; d 2 : 1  x  y  0 .
Facem schimbarea de funcţie,
x  y  u  x  (1)
u /  x   1  y/  x .
Ecuaţia devine
1  3u du 2 1  u  (2)
u/ 1    
1 u dx 1 u
 2 
 1  1  u  du  dx,
 
u  2ln 1  u   x  C ,
Astfel, găsim soluţia generală a ecuaţiei
  x  y   2 ln   x  y  1  x  C
7. Soluţia ecuaţiei xy /  y  x  0 va fi ...
Soluţie
1. Rezolvăm ecuaţia omogenă
dy dx (1)
xy /  y  0  
y x
ln y  ln x  ln C ,
Găsim soluţia ecuaţiei omogene
y  Cx. (2)
/
2. Aplicăm „Metoda variaţiei constantelor”, căutăm soluţia ecuaţiei xy  y  x  0 ,
de forma
y  C  x  x. (3)
Ecuaţia xy /  y  x  0 , cu relaţia (3) devine
 
x C /  x  x  C  x   xC  x   x  0  (4)
 x 2C /  x   xC  x   xC  x   x  0.
Astfel
1 (5)
C /  x    C  x    ln x  K
x
Atunci ecuaţia xy /  y  x  0 are soluţia y    ln x  K  x .
x y
x
Soluţie
x y y
y/   y/  1
x x
y  x
Facem schimbarea de funcţie  u  x ;
x
y /  x   u  x   xu /  x  . Astfel ecuaţia devine
du
xu /  u  1  u  x 1
dx
dx
 du  .
x
Integrând obţinem
u  ln Cx , adică y  x ln Cx. , soluţia generală a ecuaţiei.
4 y 1
x2  4
Soluţie
4 y 1 4y 4dx
y/   dy  , integrând obţinem
2
x 4 4y 1 x2  4
 
ln  4 y  1  ln C x 2  4 , găsim soluţia ecuaţiei
y  C  x  4   1 .
1 2
4  
y
10. Soluţia ecuaţiei y /  va fi
x4
Soluţie
y dy dx
y/    , integrând obţinem
x4 y x4
ln y  ln C  x  4  , găsim soluţia ecuaţiei
y  C  x  4 .
Seminar Grafuri
1. Fie matricea D a drumurilor unui graf

x1 x2 x3 x4 p  xi 
x1  0 1 0 1 2
 
x2  0 0 0 1 1
D
x3  1 1 0 1 3
 
x4  0 0 0 0 0
Să se triangularizeze D.
Rezolvare:
Pentru a triangulariza matricea D , ne folosim de relaţiile
p  x3   p  x1   p  x2   p  x4  ,
vom scrie vârfurile în ordinea x 3 , x1 , x 2 , x 4  în loc de ordinea x1 , x 2 , x3 , x 4 . Avem:
x3 x1 x2 x4
x3  0 1 1 1
 
x 0 0 1 1
D1  1 
x2  0 0 0 1
 
x4  0 0 0 0
care este matricea triangularizată a drumurilor.
x1 x2 x3 x4 p  xi 
x1  0 1 0 1 2
 
2. Fie matricea drumurilor x2  0 0 0 1 1
D
x3  1 1 0 1 3
 
x4  0 0 0 0 0
determinaţi drumul hamiltonian!
a) d H :  x3 , x1 , x4 , x2  , b) d H :  x1 , x3 , x2 , x4  , c) d H : x3 , x1 , x 2 , x 4 , d) alt răspuns

Răspuns corect c)
Rezolvare
Matricea nu conţine nicio valoare 1 pe diagonală, deci graful la care matricea este asociată
nu conţine circuite.
4
Avem p  x1   2 ; p  x2   1 ; p x 3   3 ; p x 4   0 şi astfel  px   6 ,
i iar pentru
i 1
nn  1
n  4 rezultă  6.
2
Deci, se poate aplica teorema lui Chen, în G există un drum hamiltonian, iar acesta este
dH : x3 , x1 , x 2 , x 4 .
1. Vârfurile x1 , x2 ,..., x7 reprezintă întreprinderi, iar pe arce este marcată durata executării
controlului în punctul x j după efectuarea lui în punctul xi în unitatea de timp corespunzătoare.
Să se determine timpul minim de control, dintre x1 şi x 7 .
Fig. 6.1
a) d :  x1 , x2 , x3 , x7  ,
b) d :  x1 , x4 , x2 , x7 
c) d :  x1 , x2 , x4 , x7 
Răspuns corect c)
Rezolvare:
Etapa 1
Construim matricea V a valorilor arcelor:
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7
x1 0 2 6 11   
x2  0 4 4 9  
x3   0 1  11 
x4    0   9
x5    6 0 14 19
x6    4  0 13
x7       0
m   
i
1
   9 19 13 0
m   
i
2
20 13 10 9 15 13 0
m   
i
3
15 13 10 9 15 13 0
m   
i
4
15 13 10 9 15 13 0
Etapa 2
 
a) adăugăm mi1 la matricea V , care este transpusa coloanei v j 7
j 1,7
;
b) completăm matricea V cu liniile mi 2  , mi3  , mi 4  ştiind că

mik 1  min vij  m jk 
j 1, 7

Aşadar, pentru linia mi  , primul element m1 2  se determină adunând elementele liniei 1 a
2
matricei V cu cele ale liniei mi  , cea mai mică valoare obţinută fiind elementul căutat.
1
m12   min
j 1, 7

v1 j  mjk   
min0  ,   2,   6,11  9,19  ,13  ,0    20
m22  
 min v2 j  mjk  
j 1, 7

min  ,   0,   4,9  4,9  19,13  ,   0  13
m32  
 min v3 j  m jk  
j 1, 7

min  ,   ,   0,9  1,19  ,13  11,0    10
m42  
 min v 4 j  m jk  
j 1, 7

min  ,   ,   ,9  0,19  ,11  13,   0  9
m52  
 min v5 j  m jk  
j 1, 7

min  ,   ,   ,9  6,19  0,14  13,19  0  15
m62  
 min v6 j  m jk  
j 1, 7

min  ,   ,   ,9  4,19  ,13  0,13  0  13
m72  
 min v7 j  m jk  
j 1, 7

min  ,   ,   ,9  ,   19,   13,0  0  0
Pentru linia mi 3 

vom avea mi3   min vij  m j2  :
j 1, 7

m13  min20  0,13  2,10  6,9  11,15  ,13  ,0    15
m23  min20  ,12  0,10  4,9  4,9  15,13  ,   0  13
m33  min20  ,12  ,10  0,9  1,15  ,13  11,0    10
m43  min20  ,12  ,10  ,9  0,15  ,   13,0  9  9
m53  min20  ,12  ,10  ,9  6,15  0,13  14,0  19  15
m63  min20  ,12  ,10  ,9  4,15  ,13  0,0  13  13
m73  min20  ,12  ,10  ,9  ,15  ,13  ,0  0  0

Pentru linia mi 4  vom avea mi 4   min vij  m j3  :
j 1, 7

m14   min15  0,13  2,10  6,9  11,15  ,13  ,0    15
m24   min15  ,13  2,10  4,9  4,15  9,13  ,   0  13
m34   min15  ,13  ,10  0,9  1,15  ,13  11,   0  10
m44   min15  ,13  ,10  ,9  0,15  ,13  ,0  9  9
m54   min15  ,13  ,10  ,9  6,15  0,13  14,0  19  15
m64   min15  ,13  ,10  ,9  4,15  ,13  0,0  13  13
m74   min15  ,13  ,10  ,9  ,15  ,13  ,0  0  0
Observăm că liniile mi3  şi mi 4  coincid, iteraţiile se opresc.
Elementele lui mi 4  reprezintă valoarea minimă a fiecărui drum care ajunge în x 7 .
Etapa 3
Se adună linia 1 din V cu mi 4  urmărindu-se rezultatul minim, care este 15 , primul arc va
fi  x1 , x 2  .
Se adună linia 2 din V cu mi 4  , rezultatul fiind 13 , al doilea arc va fi  x 2 , x 4  .
Se adună linia 4 din V cu mi 4  , rezultatul minim fiind 9 , arcul corespunzător va fi
x 4 , x7  .
Deci, drumul minim de la x1 la x 7 va fi d :  x1 , x2 , x4 , x7  cu vd   17 .
2. Se consideră graful din figura 6.2. Să se determine valoarea maximă a drumului de la x1 la

x6 .
a) d :  x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6  ,
b) d :  x1 , x2 , x3 , x5 , x4 , x6 
c) d :  x1 , x2 , x4 , x3 , x5 , x6 
Răspuns corect: a)
Fig. 6.2
Rezolvare. Aplicăm algoritmul Bellman-Kalaba. Calculele vor fi sistematizate în tabelul

următor.
V x1 x2 x3 x4 x5 x6
x1 0 5 8 18  
x2  0 6 10 12 21
x3   0 9 11 23
x4    0 8 16
x5     0 9
x6      0
mi1  21 23 16 9 0
2 
mi 34 29 25 17 9 0
3 
mi 35 31 26 17 9 0
4 
mi 36 32 26 17 9 0
5 
mi 37 32 26 17 9 0
mi6  37 32 26 17 9 0
m12   max   0,5  21,8  23,18  16,  9,  0  34

m 22   max     ,0  21,6  23,10  16,12  9,21  0  29
m32   max     ,21    ,0  23,9  16,11  9,23  0  25
m42   max     ,  21,0  23,0  16,8  9,16  0  17
m52   max     ,  21,  23,  16,0  9,0  9  9
m62   max     ,  21,  23,  16,  9,0  0  0
m13  max34  0,29  5,8  25,18  17,  9,  0  35
m23  max   34,0  29,6  25,10  17,12  9,21  0  31
m33  max   34,  29,0  25,9  17,11  9,23  0  26
m43  max   34,  29,  25,0  17,8  9,16  0  17
m53  max   34,  29,  25,  17,0  9,9  0  9
m63  max   34,  29,  25,  17,  9,0  0  0
m14   max35  0,31  5,8  26,18  17,  9,  0  36
m24   max   35,0  31,6  26,10  17,12  9,21  0  32
m34   max   35,  31,0  26,9  17,11  9,23  0  26
m44   max   35,  31,  26,0  17,8  9,16  0  17
m54   max   35,  31,  26,  17,0  9,9  0  9
m54   max   35,  31,  26,  17,0  9,0  0  0
m15   max36  0,32  5,8  26,18  17,  9,  0  37
m25   max   36,0  32,6  26,10  17,12  9,21  0  32
m35   max   36,  32,0  26,9  17,11  9,23  0  26
m45   max   36,  32,  26,0  17,8  9,16  0  17
m55   max   36,  32,  26,  17,0  9,9  0  9
m65   max   36,  32,  26,  17,  9,0  0  0
m16   max37  0,32  5,8  26,18  17,  9,  0  37
m26   max   37,0  32,6  26,10  17,12  9,21  0  32
m36   max   37,  32,0  26,9  17,11  9,23  0  26
m46   max   37,  32,  26,0  17,8  9,16  0  17
m56   max   37,  32,  26,  17,0  9,9  0  9
m66   max   37,  32,  26,  17,  9,0  0  0
Iteraţiile se opresc aici, căci am obţinut liniile mi5   mi6  . Valoarea maximă a drumului de
la x1 la x 6 este 37 .
Etapa 3
Determinăm succesiunea arcelor în drumul maxim astfel obţinut.
1) Adunăm linia mi6  cu linia 1 din V , valoarea maximă obţinută este 37 căreia îi
corespunde arcul  x1 , x 2  .
2) Adunăm linia mi6  cu linia 2 din V , valoarea maximă obţinută este 32 , arcul
va fi  x 2 , x3  .
 6
3) Adunăm linia mi cu lina 3 din V , valoarea maximă obţinută va fi 26 , arcul
va fi  x 3 , x 4  .
4) Adunăm linia mi6  cu linia 4 din V , valoarea maximă 17 , arcul corespunzător
 x 4 , x5  .
5) Adunăm linia mi6  cu linia 5 din V , valoarea maximă va fi 9 , iar arcul  x 5 , x 6  .
Drumul corespunzător va fi, deci d : x1 , x 2 , x3 , x 4 , x5 , x 6  cu vd   37 .

Mate Intrebari

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mate Intrebari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1) Fie 2 vectori x, y  R3 x  1, 2, 1 şi y   0, 1, 3 atunci

2) Fie vectorii v1, v2, v  R3, v1  1, 2, 3 şi v2   0, 1, 1 .

3) Fie vectorii v1   0, 2, 1 ; v2  1, m, 1 ; v3   m, 0, 1 ; m  R

4) Fie vectorii v1  1, 1, 2  , v2  1, 1, 1 , v3  1, 2, 1 , v1, v2, v3  R3

5) Exprimati vectorul v   3, 1, 2  în baza v1, v2, v3 unde

7) Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K. Un sistem de vectori

1) Raspuns corect: a) x  y  1, 3, 4 

2) Fie o formă biliniară f : R2 × R2  R

3) Să se aducă la forma canonică următoarea formă pătratică

Fie 3 = –2 atunci vom rezolva ecuaţia

3) Aplicaţie T : V  V’ este aplicaţie ... dacă şi numai dacă:

5) Fie T :  3   3 dată prin

(rădăcină dublă) şi   2 valoare proprie distinctă.

2. Scrieti matricea corespunzatoare formei standard pentru urmatoarea problema de programare

3. Alcatuiti tabelul simplex al urmatoarei probleme de programare liniara si optimizati solutia

4. Aduceti la forma standard urmatoarea problema de programare liniara.

1) Rezolvare:: Forma standard a problemei este:

j 0 ? Raspuns corect:: Da.

Matricea corespunzătoare va fi:

zj 25 5/3 10/3 5/3 5 0 5/3

Soluţia este x1 = x3 = x4 = 0, x2 = 15/2

Matricea se rescrie corespunzător

zj -3M -3M -2M -4M -M -M

zj 5/3- 10/3- 5/3- 5 -M M/3+5/3 5

j = cj – zj 5/3M+1 M/3+2 2M/3- 0 0 -4M/3-5/3 soluţia nu este

zj 26 2 17/5 9/5 5 1/5 8/5 4

j = cj – zj 0 3/5 -14/5 0 -M- -M-8/5 soluţia nu este

Soluţia max f = 80/3

Problema se va rescrie introducând variabilele de compensare şi artificiale corespunzătoare

Matricea sistemului va fi:

Observăm că B = {y1, u1, u2}

1. Scrieti matricea asociata urmatoarei problema de programare liniara si stabiliti o solutie

Scrieţi dualele următoarelor probleme de minim:

Folosind regulile de corespondenţă dintre un cuplu de probleme duale (primală-duală), obţinem:

b) Folosind aceleaşi raţionamente ca la subpunctul a), obţinem duala:

Duala acestei probleme de programare liniara este...

Pasul I x11  min a1 , b1   b1  40 , am haşurat celulele corespunzătoare variabilelor

Exemplu 2. Reluăm datele din exemplul 1.

unde costurile sunt

unde costurile sunt

Asadar, punand si costurile in tabel avem urmatoarea solutie initiala:

d13  c13  c23  c22  c12  2  1  2  6  3,

Costul total in acest moment este: f  250  150  15  20  45  50  530.

d13  c13  c14  c34  c33  2  3  10  3  6,

f(x, y) = (x – 1)2 + y2 este diferenţiabilă în punctul A(1, 1)?

2. Este funcţia f  x, y   x 2  y 2 diferenţiabilă în origine?

3. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul întâi ale funcţiei f  x, y   2 x  3 y  1

4. Calculaţi derivatele parţiale în punctul M (1,0) ale funcţiei f ( x, y )  x 2  y 2  4 xy

5. Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f ( x, y )  x 3  y 3  3 xy

6.Calculaţi derivatele parţiale de ordinul al doilea ale funcţiei f(x,y) = ex-y

7. Să se calculeze diferenţiala de ordinul întâi pentru următoarea funcţie:

f (x, y) = ex+2y definită pe R2.

8. Să se calculeze diferenţiala de ordinul al doilea pentru următoarea funcţie:

f (x, y) = ex+2y definită pe R2.

 x  12  y 2  1  2  y  1    x, y    x  12   y  12 cu lim x , y   0

şi atunci d f  x, y   e x  2 y  dx 2  4dxdy  4dy 2 

Exemplul 2: Determinaţi punctele de extrem pentru:

1. Să se găsească extremele următoarei funcţii:

2. Determinaţi punctele de extrem pentru:

f(x,y) = x+3y cu condiţia x2+y2=5 definită pe R2

Calculăm derivatele parţiale de ordinul II

Definiţie Se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul întâi o ecuaţie de forma

unde: F este o funcţie reală dată, definită pe D  R3 , având ca argumente: