TEMA 4

APLICAŢII LINIARE
 Matricea asociată unei aplicaţii liniare.
 Valori proprii, vectori proprii.

1. Fie aplicaţia f : R2  R3 definită prin f ( x, y)  ( x, x  y, y) . Se cere:

a) să se arate că f e aplicaţie liniară ;
b) să se determine matricea aplicaţiei liniare f în raport cu bazele canonice
B1  {(1,0),(0,1)} resp. B2  {(1,0,0)(0,1,0),(0,0,1)} ;
c) să se determine matricea aplicaţiei liniare f în raport cu bazele
B1  {(1,1),(1,0)} resp. B2  {(1,1,1),(1,1,0),(1,0,0)} .
Soluţie:Metoda 1
a) f este aplicaţie liniară pentru că sunt îndeplinite proprietăţile 1) şi 2),
adică:   R, (( x, y),( x, y)  R2 :
1) f (( x, y)  ( x, y))  f ( x, y)  f ( x, y) sau f ( x  x, y  y)  ( x, x  y, y) 
( x, x  y, y) sau ( x  x, x  x  y  y, y  y)  ( x  x, x  x  y  y, y  y)
resp.
2) f ( ( x, y))   f ( x, y) sau f ( x,  y)   ( x, x  y, y) sau
( x,  x   y,  y)  ( x,  x   y,  y) .
Metoda 2
f este aplicaţie liniară pentru că  ,  R, (( x, y),( x, y)  R2 are loc
egalitatea:
f ( ( x, y)   ( x, y))   f ( x, y)   f ( x, y)
pentru că ea se reduce la:
f ( x   x,  y   y)   ( x, x  y, y)   ( x, x  y, y)
sau
( x   x,  x   x   y   y,  y   y)  ( x   x,  x   x   y   y,
 y   y)
b) Matricea are pe coloanele sale coordonatele în baza canonică B2 ale
 1 0
 
vectorilor f (1,0)  (1,1,0) resp. f (0,1)  (0,1,1) deci este A   1 1 .
 0 1
 
44

c) Metoda 1
Folosind definiţia matricei cerute, ea are pe coloane respectiv coordonatele în
baza B2 ale vectorilor f (1,1)  (1, 2,1) şi f (1,0)  (1,1,0) . Descompunem
vectorii (1, 2,1)   (1,1,1)   (1,1,0)   (1,0,0) şi deducem că
  1,   1,   1 respectiv (1,1,0)   (1,1,1)   (1,1,0)   (1,0,0) obţinând că
 1 0
   0,    1,    0 . Deci matricea cerută este: A   1 1 .
 1 0 
 
Metoda 2
Matricea A se poate obţine cu ajutorul matricei A din formula:
A  T21 AT1 , unde T1 e matricea de trecere de la baza B1 la baza B1 iar T2 e
matricea de trecere de la baza B2 la B2 , deci:
1
 1 1 1  1 0   0 0 1 1 0   1 0
     1 1     1 1  
A   1 1 0   1 1     0 1 1 1 1   1 1 .
 1 0 0   0 1  1 0   1 1 0  0 1  1 0   1 0 
       

2. Fie aplicaţia liniară f : R2  R2 definită prin f (1,1)  (1,3) şi

f (1, 2)  (2,5) . Să i se determine expresia analitică şi apoi matricea sa relativ
la baza canonică B  {(1,0),(0,1)} resp. la baza B  {(1,1),(1, 2)} .
Soluţie:
Pentru determinarea expresiei analitice folosim una din următoarele metode:
Metoda 1
Pentru a determina f ( x, y ) trebuie să exprimăm argumentul ( x, y) în baza
B : ( x, y)  (1,1)   (1, 2) , obţinând   2 x  y,    x  y .
Atunci :
f ( x, y)  f ((2x  y)(1,1)  ( x  y)(1, 2))  (2x  y) f (1,1)  ( x  y) f (1, 2) 
 (2 x  y)(1,3)  ( x  y)(2,5) .
Deci: f ( x, y)  ( y, x  2 y) .

Metoda 2
În baza canonică vectorul ( x, y) are coordonatele cunoscute şi atunci:
f ( x, y)  f ( x(1,0)  y(0,1))  xf (1,0)  yf (0,1) . Pentru calculul celor doi vectori
f (1,0) şi f (0,1) folosim cele 2 ipoteze ( ţinând cont că şi vectorii (1,1) resp.
(1, 2) sunt imediat exprimabili în baza B ) adică: f (1,1)  (1,3) şi
f (1, 2)  (2,5) care se mai scrie
 45

 f ((1, 0)  (0,1))  (1,3)  f (1, 0)  f (0,1)  (1,3)  f (1, 0)  (0,1)

  
 f ((1, 0)  2(0,1))  (2,5)  f (1, 0)  2 f (0,1)  (2,5)  f (0,1)  (1, 2)
deci f ( x, y)  x(0,1)  y (1, 2)  (y , x  2y ).
Pentru determinarea celor două matrice cerute putem, deoarece expresia
analitică a lui f e determinată, folosi metodele descrise în ex.1 sau, utilizând
doar ipotezele f (1,1)  (1,3) şi f (1, 2)  (2,5) procedăm astfel: ca mai sus, din
ipotezele date calculăm f (1,0)  (0,1) şi f (0,1)  (1, 2) deci matricea în baza
 0 1
B este A   .
 1 2
Pentru construcţia matricei în baza B trebuie să determinăm coordonatele
vectorilor f (1,1), f (1, 2) în baza B :
f (1,1)  (1,3)   (1,1)   (1, 2) deci   1,   2 resp.
f (1, 2)  (2,5)   (1,1)   (1, 2) deci    1,    3 .
 1 1
Deci matricea în baza B este A    . Această matrice se poate
 2 3
calcula şi folosind matricea A, adică A '  T 1 AT unde T este matricea de
trecere de la baza B la baza B ' deci:
1
 1 1  0 1 1 1  2 1 0 1 1 1  1 1
A'          .
 1 2   1 2  1 2   1 1 1 2  1 2   2 3 
3. Fie aplicaţia liniară f : R3  R2 definită prin f ( x, y, z)  ( x, z) Să se
determine matricea aplicaţiei liniare f în perechea de baze
B  {(1,0,0),(0,0,1),(0,1,0)} şi B '  (0,1), (1, 0) .
Soluţie:
Deoarece
f (1,0,0)  (1,0)  0(0,1)  1(1,0)
f (0,0,1)  (0,1)  1(0,1)  0(1,0)
f (0,1,0)  (0,0)  0(0,1)  0(1,0)
0 1 0
se deduce că matricea aplicaţiei f relativ la bazele B, B ' este: A   .
1 0 0
 1 1 2
 
4. Fie aplicaţia liniară L : R  R care are matricea A   3 3
3 3
4  în
2 1 1 

3
raport cu baza canonică din . Să se determine L(1,1,1) .
46

Soluţie: Notăm L(1,1,1)  ( y1 , y2 , y3 ) de unde deducem că

 y1  1  1 1 2  1  2 
         
 y2   A  1   3 3 4   1  10 
y   1   2 1 1   1  4 
 3        
Deci L(1,1,1)  2(1,0,0)  10(0,1,0)  4(0,0,1)  (2,10, 4) .

1 1
5. Fie aplicaţia liniară L : R2  R2 care are matricea AB ( L)    în
0 2
raport cu baza B  {v1  (1,1), v2  (1, 2)} din 2
. Să se determine L(v) unde
v  2v1  v2 .
 1 1  2   1 
Soluţie: Avem [ L(v)]B  AB ( L)[v]B        de unde deducem că
 0 2  1  2 

L(v)  1(1,1)  2(1, 2)  ( 1, 3).

6. Fie aplicaţia liniară L : 3  3
definită prin L( x, y, z )  ( z, y, x) .
Să se determine matricea asociata AB , B aplicaţiei liniare L unde baza
B  {(1,0,0),(1,1,0),(1,1,1)} .
Soluţie:
0 0 1
 
Matricea AB (L) se poate obţine cu ajutorul matricei ABC ( L)   0 1 0 
1 0 0
 
 1 1 1
1  
din formula: AB ( L)  T ABC ( L)T , unde T   0 1 1 este matricea de trecere
 0 0 1
 
 1 1 0 
1  
de la baza canonică BC la baza B iar T   0 1 1 este inversa
0 0 1 
 
matricei T deci:
 47

 1 1 0  0 0 1  1 1 1  0 1 1 1 1 1
      
AB   0 1 1 0 1 0  0 1 1   1 1 0  0 1 1 
 0 0 1 1 0 0  0 0 1  1 0 0  
      0 0 1
.
 0 1 0 
 
  1 0 0 
 1 1 1
 
6. Fie operatorul liniar f: 3
 3
definit prin
f ( x1, x2 , x3 )  ( x1  x2 , x2  x3 , x1  x3 ) . Să se determine Ker f , Im f .

Soluţie: Pentru a determina Ker f  {( x1, x2 , x3 ) | f ( x1, x2 , x3 )  (0,0,0)}

 x1  x2  0

trebuie rezolvat sistemul omogen  x2  x3  0 . Deducem că x1   x3 , x2  x3 ,
x  x  0
 1 3
adică Ker f  {x3 (1,1,1) | x3 R} .
Să determinăm Im f :
Im f  {( y1, y2 , y3 ) | ( x1, x2 , x3 )  R3 : f ( x1, x2 , x3 )  ( y1, y2 , y3 )}
 x1  x2  y1

Vom determina relaţii între y1 , y2 , y3 astfel încât sistemul  x2  x3  y2 este
x  x  y
 1 3 3
compatibil. Avem din primele două ecuaţii că x1  y1  x2 , x3   y2  x2 şi
înlocuind ăn ecuaţia a treia vom deduce relaţia de compatibilitate adică
y3  y1  y2 .Atunci Im f  {( y1, y2 , y1  y2 ) | y1, y2 R} .
.
7. Fie operatorul liniar f : R3  R3 definit prin
f (1,1,0)  (2,1,0), f (1,1,1)  (0,1, 2) şi (1,0,0)  Ker f .Să se determine
expresia sa analitică.
Soluţie:
Avem (1,0,0)  Ker f  f (1,0,0)  (0,0,0) .
Vectorii v1  ( 1 , 1 , v02 ) , 3
(v1 , 1 , 1 ) ,sunt ( liniar
1 , 0 , independenţi
0)
1 1 1
deoarece 1 1 0  1  0 ; cum un operator liniar e unic determinat prin
0 1 0
48

valorile sale pe vectorii unei baze din domeniul său de definiţie, f ar fi unic
determinant . Pentru a determina f ( x, y, z ) calculăm coordonatele vectorului
( x, y, z ) în baza aleasă:
( x, y, z)  1(1,1,0)  2 (1,1,1)  3 (1,0,0)
de unde 1  y  z,  2  z, 3  x  y deci
f ( x, y, z )  f ( 1v1  2v2  3v3 )  ( y  z ) f (v1)  zf (v2 )  ( x  y) f (v3 ) 
= ( y  z)(2,1,0)  z (0,1, 2)  ( x  y )(0,0,0)  (2 y  2z , y, 2z ) .

8. Să se determine vectorii şi valorile proprii ai operatorului liniar

f : R3  R3 , f ( x, y, z)  ( y  z, x  z, y  x) .
Soluţie:
Construim o matrice a lui f , de ex., pe cea relativ la baza canonică
B  {(1,0,0),(0,1,0),(0,0,1)} .
Deoarece f (1,0,0)  (0,1,1), f (0,1,0)  (1,0,1), f (0,0,1)  (1,1,0) aceasta este
 0 1 1
 
A   1 0 1 . Valoriile proprii sunt atunci rădăcinile reale ale ecuaţiei
 1 1 0
 
 1 1
det( A   I3 )  0 adică 1  1  0 sau (2   )(  1)2  0 ; deci valorile
1 1 
proprii sunt   2,   1 . Pentru fiecare valoare proprie, vectorii proprii se vor
determina prin coordonatele lor în baza B , din ecuaţia ( A   I3 ) X  0 . Pentru
 2 1 1 x   0 
  2 , aceasta se reduce la  1 2 1   
 y    0  rezolvarea va reveni la
 1 1 2  z   0 
    
2 x  y   z
determinarea soluţiilor sistemului  de unde se obţine
x  2 y  z
x  y  z, z R .
Aşadar vectorii proprii corespunzători sunt:
v  z(1,0,0)  z(0,1,0)  z(0,0,1) , adică v  ( z, z, z ), z R*
1 1 1 x   0 
    
Analog, pentru   1 trebuie rezolvat sistemul: 1 1 1 y    0 
1 1 1 z   0 
    
 49

rezolvarea sa se reduce la: x   y  z, y, z R . Deci vectorii proprii

corespunzători sunt:
v  ( y  z)(1,0,0)  y(0,1,0)  z(0,0,1) adică v  y(1,1,0)  z (1,0,1) ,
y, z R, y 2  z 2  0 .
9. Determinaţi vectori proprii asociaţi operatorului liniar
f : R2  R2 , f ( x, y)  ( x  y, y)
Soluţie:
 1 1
Matricea lui f în baza B  {(1,0),(0,1)} este A   
 0 1
pentru că f (1,0)  (1,0), f (0,1)  (1,1) ; deci ecuaţia caracteristică este
1  1
 0 şi ea are rădăcinile 1,2  1 . Deci valoarea proprie este
0 1 
  1 .. Corespunzător acesteia, coordonatele în baza B ale vectorilor proprii
 0 1     0 
corespunzători sunt soluţiile sistemului:       , rezolvarea sa se reduce
 0 0     0 
la:   0,   . Deci vectorii proprii corespunzători sunt:
v  ( )(1,0)  0(0,1)  ( ,0) .
10. Fie operatorul liniar f : R2  R2 , a cărei matrice în baza canonică B este
 1 0
A  . Să se determine valorile şi vectori proprii.
 2 4
Soluţie:
1  0
Ecuaţia sa caracteristică este:  0 sau (  1)(  4)  0 . De
2 4
unde valorile proprii asociate operatorului liniar f sunt 1  1, 2  4 .
Pentru valoarea proprie 1  1 coordonatele vectorilor proprii în baza B se
 0 0     0  0  0
află din sistemul       sau  de unde deducem că
 2 3     0  2  3  0
  3a,   2a, a  . Deci vectori proprii corespunzători sunt:
v  3a(1,0)  2a(0,1)  a(3, 2) .
Pentru valoarea proprie 1  4 coordonatele vectorilor proprii în baza B
 3 0     0  3  0
se află din sistemul       sau  de unde deducem că
 2 0     0  2  0
  0,   . Deci vectori proprii corespunzători sunt:
50

v  0(1,0)   (0,1)   (0,1) .

11. Să se determine valorile şi vectorii proprii asociaţi operatorului liniar
f : R3  R3 ce are în baza canonică B  {(1,0,0),(0,1,0),(0,0,1)} matricea
 1 2 1
 
A   1 1 1 ..
 1 0 1
 
Soluţie:
1  2 1
Ecuaţia caracteristică a lui f este 1 1  1  0 sau
1 0 1  
 (  2)(  1)  0 . De unde valorile proprii sunt rădăcinile reale ale ecuaţiei
caracteristice adică   0,   2,   1 .
Pentru   0 coordonatele vectorul propriu asociat verifică sistemul:
 1 2 1    0    2    0   2    0
      
 1 1 1     0         0     0
 1 0 1    0      0 
      2  0
de unde deducem că   0,     .Deci vectorul propriu este:
v   (1,0,0)  0(0,1,0)   (0,0,1)   (1,0,1) .
Procedând analog se obţin vectorii proprii v   (3, 2,1) corespunzător valori
proprii   2 respectiv  (0,1, 2) corespunzător valori proprii   1 .

Probleme propuse
1. Să se arate că următoarele funcţii sunt aplicaţii liniare şi să se determine
matricea fiecăruia relativ la bazele date:
a) f : R3  R3 , f ( x, y)  ( x, x  y, x  2 y) ; B1  {(1, 0, 0), (0,1, 0), (0, 0,1)} ;
b) f : R3  R2 , f ( x1, x2 , x3 )  ( x1  2 x2 , x2  x3 ) ;
B1  {(1,0,0),(0,1,0),(0,0,1)} , B2  {(1,0),(0,1)} ;

2. Să se determine expresia analitică a aplicaţiei liniare definită prin:

f : R3  R3 , f (1,1,1)  (0,1,1), f (1,1, 1)  (1,0,1), f (1, 1,1)  (1,1,0) ;
 51

3. Determinaţi matricea relativ la baza B  { (1, 0 , 0 ) , ( 0 , 1, 0 ) , ( 0 ,pentru

0 , 1) }
aplicaţia liniară definită prin:
f : R3  R3 , f (1,1,0)  (2,1,0), f (1,0,1)  (1,0,1), f (0,1,1)  (1,1,1) ;
.
4. Să se calculeze f (1,3) unde aplicaţia liniară f este definită prin matricea

 1 1
A  relativ la baza B  {(0,1),(0,1)} specificată.
 0 1
5. Aplicaţia liniară f : R2  R3 are relativ la bazele B1  {(1,1),(1,0)} şi
1 1
 
B2  {(1,0,0),(0,1,0),(0,0,1)} matricea A   0 1  . Să se determine matricea
0 0 

sa relativ la bazele B3  {(1,0),(0,1)} şi B2 .
6. Fie aplicaţia liniară f :S S definită prin
f (a, b, a  b)  (a  b, a  b, 2a) ,
unde S este subspaţiul vectorial al lui R3 definit prin: S  {(a, b, c) R3 |
| a  b  c  0} .
a) Să se determine o bază B a subspaţiului S ;
b) Să se determine matricea aplicaţiei liniare f relativ la baza B .

7. Fie operatorul liniar f : R3  R3 definit prin

 y1  x1  x2  x3

 y2  x1  x2  x3
y  x  x  x
 3 1 2 3
unde x1, x2 , x3 reprezintă coordonatele vectorului v R3 în baza
B  {(1,0,0),(1,1,0),(1,1,1)} iar y1, y2 , y3 sunt coordonatele vectorului
f (v) R3 în aceeaşi bază; să se determine expresia analitică a lui f .

8. Fie operatorul liniar f : R2  R2 ce are în baza canonică B  {(1,0),(0,1)}

 1 1
matricea A    . Să se determine coordonatele vectorului f (3,8) în baza
 1 2
B '  {(1,3),(2,5)} .
52

9. Se dă operatorul liniar f : R2  R2 definit prin

f m ( x, y)  ((1  m) x  2 y,(2  m) x  3 y) .
Să se determine Ker f , Im f (discuţie după mR ).
10. Se dau subspaţiile vectoriale ale lui R3 definite prin
V1  {(a, b, c)  R | a  b  c  0} şi
3
V2 este subspaţiul generat de
S  {(1,1,1),(1,1,0)} . Să se studieze dacă aplicaţia
f : V1  V2 , f (a, b, a  b)  (2a  3b, 2a  3b, 2a)
este un izomorfism.
11. Să se determine expresiile analitice a două aplicaţii liniare f pentru care
Ker f este definit de sistemul x  y  0, x  y  0, 2 x  y  0 .
12. Să se determine valorile şi vectorii proprii coresounzători operatorului liniar
f : R2  R2 , f ( x, y)  (2 x  y, x  2 y)

13. Să se determine valorile şi vectorii proprii ai operatorului f : R2  R2

definit prin f (v1)  3v1  5v2 şi f (v2 )  5v1  3v2 unde v1  (1,1), v2  (1, 2)
14. Să se determine vectorii proprii corespunzători operatoriilor liniari definiţi
mai jos:
a) f : R3  R3 , f ( x, y, z)  ( x  3z,3x  2 y  3z, 3x  z) ;
b) f : R3  R3 ce are în baza B  {(1,0,0),(0,1,0),(0,0,1)}
 2 4 0
 
matricea A   4 16 4 ;
 0 4 2 

c) f : R2  R2 , f (1,0)  (2,1), f (0,1)  (1,1) ;