APLICAȚII LINIARE

Să se verifice care dintre funcțiile de mai jos sunt aplicații liniare.

 , f  x, y    x  y, y, x  y  ;
2 3
1) f:

 , f  x, y, z   x 2  y 2  z 2 ;
3
2) f:

3) f : P  P , f  P( x)   P 2 ( x) ;
4) f : P  P , f  P( x)   P( x 2 ) ;
1 3 1 
 
5) Fie aplicația liniară f :
3
 3
cu matricea asociată A   1 2 4  . Să se calculeze f (1, 2,3) .
1 0 1 
 
Pentru aplicațiile liniare de mai jos, determinați matricea asociată în bazele canonice, nucleul și imaginea
(dimensiunea și câte o bază):

 , f  x, y, z     x  y  z, x  y  z , 2 z , x  y  ;
3 4
6) f:

 , f  x, y, z    x  y  z, 2 x  y  z  ;
3 2
7) f:

 , f  x, y, z, t    x  y  z, y  t , z  t  ;
4 3
8) f:

9) f: 2
 P2 , f  x, y    x  y  x t  ( x  y )t 2 ;

10) f : M 2  M 2 , f  A  A  A .
T

 cu proprietatea că f  vi   wi , cu i  1, 3 , unde:
3 3
11) Să se determine aplicația liniară f :
v1  1,1, 0  , v2  1, 0,1 , v3   0,1,1 și w1   2,1, 0  , w2   1, 0,1 , w3  1,1,1 . Pentru aplicația
liniară determinată, arătați că f  f .
3

 astfel încât f 1,1,1   0,0,0  , f 1,0,0    3,1,0  și

3 3
12) Să se determine endomorfismul f :
f  0, 0,1  1, 2, 0  .

 definită prin f  x, y    x  y, x  y, 2 x  3 y  este

2 3
13) Să se arate că transformarea liniară f :
injectivă, dar nu este surjectivă.

 definite prin f  x1 , x2    2 x1  x2 , 3x2  și respectiv

2 2
14) Fie aplicațiile liniare f , g :
g  x1 , x2     x1  x2 , 4 x1  . Determinați g f și f g și arătați că sunt aplicații liniare.

15) Fie U , V , W trei spații vectoriale peste același corp K și aplicațiile liniare f : U  V , g : V  W . Să se
arate că Im f  Ker g  g f  0.
16) Fie f : U  V , g : V  W două aplicații liniare cu proprietatea că g f  0 . Să se arate că:
a) Dacă aplicația f este surjectivă, atunci g  0 ;
b) Dacă aplicația g este injectivă, atunci f  0 .

17) Se consideră aplicația liniară f :

3
 3
, definită în baza canonică din 3
prin:
f ( x, y, z )  ( x, x  y  z , x) . Să se determine matricea aplicației în baza B1  (1,0,0),(1,1,0),(1,1,1) .

 , definită în baza canonică prin: f  e1   1,1,1 ,

3 3
18) Se consideră aplicația liniară f :
f  e2    0,1,0  și f  e3    0,1, 0  . Să se determine matricea aplicației f în baza B1  w1 , w2 , w3 ,
unde w1  1, 0, 2  , w2   2, 2, 0  și w3   2,1,1 .

 , definită în baza canonică prin: f  e1   3e1  2e2 ,

3 3
19) Se dă aplicația liniară f :
f  e2   2e1  4e2  2e3 și f  e3   2e2  5e3 . Să se determine matricea aplicației f în baza
1 1 1
B1  w1 , w2 , w3 , unde w1   e1  2e2  2e3  , w2   2e1  e2  2e3  și w3   2e1  2e2  e3  .
3 3 3

 , a cărei matrice asociată în baza B1  v1 , v2 , v3  este

3 3
20) Se dă aplicația liniară f :

1 0 2 
 
A   1 2 1  . Să se determine matricea aplicației f în baza B2  w1 , w2 , w3 , unde v1  1,0, 2  ,
 1 1 0 
 
v2   2, 2,0  , v3   0,1,1 și w1  1, 2,1 , w2   2,1, 2  , w3  1,1, 0  .
Indicații și răspunsuri

Pentru exercițiile 1-4 se verifică cele două proprietăți din definiția unei aplicații liniare:

Pentru f : V  W avem:

Propr.1 v1 , v2 V  f (v1  v2 )  f (v1 )  f (v2 )

Propr.2 v  V ,    f (  v)    f (v)

1. DA
2. NU
3. NU
4. DA.

 x   x  3y  z   10 
     
5. f ( x, y, z )  A  y    x  2 y  4 z   f (1, 2,3)  17  .
z  xz  4
     

 1 1 1 
 x    x  1 
  1  1 1   y ; Ker f    1  ,  
  
6. Fie v   y   ; aplicația liniară se scrie: f  v   
3
   , cu
z  0 0 2     0 
    z    
 1 1 0 
 1  1   1  
 1         
    1 1 1 
dim(Ker f )  1 , BKer f   1   . Im f  Sp   ,   ,    . Din Teorema rang-defect,
 0    0   0   2  
    1   1  0  
 1  1  
    
 1 1 
dim  Im f   2 și BIm f    ,    .
 0   2  
 1   0  

 x  x  0 
   1 1 1      
7. Fie v   y   ; aplicația liniară se scrie: f  v       y  ; Ker f    1  ,  
3
 , cu
z  2 1 1     1 
  z    
 0  
    1   1   1 
dim(Ker f )  1 , BKer f   1   . Im f  Sp   ,   ,    . Din Teorema rang-defect,
 1    2   1  1  
  
 1   1  
dim  Im f   2 și BIm f    ,    .
 2   1 
  x  x   2  
  1 1 1 0       
y   y  1 
8. Fie v     4
; aplicația liniară se scrie: f  v   0 1 0 1   ; Ker f   ,  
 
z  0 0 1 1  z   1 
       
t t  1
 2  
    1   1   1   0  
 1           
, cu dim(Ker f )  1 , BKer f    . Im f  Sp  0  ,  1  ,  0  ,  1  . Din Teorema rang-defect,
 1    0   0   1   1 
 1           

 1   1   1  
      
dim  Im f   2 și BIm f   0  ,  1  ,  0   .
 0   0   1  
      
 0  
9. Ker f     , dim(Ker f )  0 . Din Teorema rang-defect, dim  Im f   2 și
 0  
 1  0 
Im f  Sp  f  , f     Sp 1  t  t 2 ,1  t 2  ,deci BIm f  1  t  t 2 ,1  t 2  . Considerând baza
 0  1 
 1 1 
 
canonică din P2 : BP2  {1, t , t } , obținem matricea asociată A   1 0  .
2

 1 1
 
a b  0 c b
10. Fie A     M 2 , f ( A)     M2 ;
c d  b  c 0 
 1 0 0 0 0 1 
Ker f          ,  ,  ,    , cu dim(Ker f )  3 ,
 0 0 0 1 1 0 
 1 0   0 0   0 1  
BKer f   , ,   . Considerând baza canonică din M 2 : BM2  m1 , m2 , m3 , m4  ,
 0 0   0 1   1 0 
Im f  Sp  f  m1  , f  m2  , f  m3  , f  m4  . Din Teorema rang-defect, dim  Im f   1 și
0 0 0 0
 
 0 1   0 1 1 0 
BIm f     . Matricea asociată este: A   0 1 1 0  .
 1 0  
 
0 0 0 0
 x
 
11. Fie v   y  
3
un vector oarecare din domeniul de definiție al aplicației liniare; acesta se scrie ca o
z
 
combinație liniară a vectorilor v1 , v2 , v3  (care formează o bază în 3
- sunt liniar independenți). Fie
a, b, c coordonatele vectorului v în baza B  v1 , v2 , v3 , deci putem scrie: vB  av1  bv2  cv3 , ceea
  x 1 1  0
       
ce este echivalent cu:  y   a  1   b  0   c  1  (sistem liniar în necunoscutele a, b, c ), cu soluția:
z 0 1 1
       
x yz x yz x  y  z
a , b , c . Transformarea liniară a vectorului v B cu proprietatea
2 2 2
enunt
din enunț este: f  vB   f  av1  bv2  cv3   af  v1   bf  v2   cf  v3   aw1  bw2  cw3 (am
folosit proprietățile din definiția unei aplicații liniare). Înlocuind a, b, c și respectiv w1 , w2 , w3 se
 2  1  1  2 y  z 
x  y  z   x  y  z   x  y  z    
obține: f  vB    1   0   1   y  .
2 0 2 1 2  1  z 
       
 2y  z  2y  z  2y  z 
      
f 3
 vB   
f f  f  vB     f f  y    f  y    y   f  vB  .
  z   z   z 
      
12. Se rezolvă similar cu problema anterioară: avem v1  1,1,1 , v2  1, 0, 0  , v3   0,0,1 și respectiv
w1  1,1,1 , w2   3,1,0  , w3  1, 2,0  . Se obține :
0  3  1   3x  4 y  z 
       
f  vB   y   0   ( x  y )   1   ( z  y )   2    x  3 y  2 z  .
0  0  0  
       0 
13. Pentru a arăta injectivitatea, se folosește criteriul de injectivitate: f :
2
 3
este injectivă 
Ker f  0  (se verifică). Aplicația nu este surjectivă (vezi criteriul de surjectivitate) pentru că
2

dim  Im f   2  3  dim   (Atenție !!!! deoarece nucleul conține doar vectorul nul, care NU
3

poate fi o bază, dimensiunea nucleului este 0 ).

 x1   2 x1  x2   x1    x1  x2 
14. Pentru ușurința calculelor putem scrie: f    și respectiv g     .
 x2   3x2   x2   4 x2 
  x  x   2( x1  x2 )  4 x1   6 x1  2 x2 
Calculăm: h  f g  f  g  x1 , x2    f  1 2      și
 4 x1   12 x1   12 x1 
 2 x  x   (2 x1  x2 )  3x2   2 x1  4 x2 
k  g f  g  f  x1 , x2    g  1 2      . Pentru a arăta că
 3x2   4(2 x1  x2 )   8 x1  4 x2 
h  x1 , x2  și k  x1 , x2  sunt aplicații liniare, se folosește definiția aplicațiilor liniare.
15. "  " Pentru orice u U , f  u   Im f  Ker g , deci , conform definiției nucleului unei aplicații

 
liniare, g f  u   0 , adică g f 0;
"  " Fie v  Im f , deci conform definiției imaginii unei aplicații liniare, există u U astfel încât
v  f  u  . Avem: g  v   g  f  u     g f (u )  0 , adică v  Ker g și deci Im f  Ker g .
16. a) Dacă f surjectivă  pentru orice v V , există u U astfel încât v  f  u  . Atunci
g  v   g  f  u     g f (u )  0 , deci g  0 .
 b) Din g f  0 deducem că  g f (u )  0 pentru orice u U , deci g  f  u    0 și cum aplicația

g este injectivă, rezultă f  u   0 pentru orice u U , adică f  0 .

 1   0   0  
      
17. Fie baza canonică din 3
notată clasic B  e1 , e2 , e3    0 , 1 , 0  .Matricea aplicației liniare
     
 0   0   1  
      
 
1 0 0   1   1  1 
        
f în baza canonică este: A  1 1 1  . Rescriem baza B1 în forma: B1   0  ,  1  , 1  .
1 0 0   0   0  1 
        
 w1 w2 w3 
 1 1 1
 
Matricea de trecere de la baza canonică la baza B1 este:
B1
B   0 1 1 (corespunde cu B1
 0 0 1
 
deoarece trecerea se face din baza canonică și f este endomorfism); Se calculează
 1 1 0 
 
 
1
B1
B   0 1 1 . Matricea aplicației f în baza B1 este:
0 0 1 
 
 1 1 2 
 
A1   B 
B1 1
 A B1
B  0 1 2  .
1 1 1 
 
1 0 0 
 
18. Matricea aplicației liniare f în baza canonică este: A  1 1 1  . Se procedează ca la exercițiul
1 0 0 
 
1 2 2  2 2 2 
  1 
anterior și se obține:
B1
B   0 2 1  și  B 
B1 1
  2 3 1  . Matricea aplicației f în
2
2 0 1 
   4 4 2 
 3 4 4
baza B1 este: A1     A    4 5 5  .
B1 1
B
B1
B
 5 6 6 
 
19. Mai întâi determinăm matricea aplicației liniare f în baza canonică:

1 1  0  3
       
f  e1   3e1  2e2  f  0   3   0   2   1    2  ; f  e2   2e1  4e2  2e3 
0 0  0  0
       
 0 1  0  0  2  0 0 0  0 
                 
f  1   2   0   4   1   2   0    4  ; f  e3   2e2  5e3  f  0   2   1   5   0    2  ,
0 0  0  1   2  1 0 1  5 
                 
3 2 0 
 
deci matricea aplicației liniare în baza canonică este: A   2 4 2  . Determinăm vectorii bazei
 0 2 5 
 
 1   0  0   1
1 1        1 
B1  w1 , w2 , w3 : w1   e1  2e2  2e3   w1   0   2   1   2   0     2  ;
3 3    0  1   3  2 
 0       

 1 0  0   2
1 1        1  1
w2   2e1  e2  2e3   w2   2   0    1   2   0     1  ; w3   2e1  2e2  e3  
3 3  1  3  2  3
  0   0     
 1  0   0   2 
1        1   . Matricea de trecere de la baza canonică la baza B este:
w3   2   0   2   1    0     2  1
3 0  0   1  3  1 
        
 1 2 2 
1 
B1
B   2 1 2  (corespunde cu B1 deoarece trecerea se face din baza canonică și f este
3 
 2 2 1 
 1 2 2 
1 
endomorfism); Se calculează  B 
B1 1
  2 1 2  . Matricea aplicației f în baza B1 este:
3 
 2 2 1 
7 0 0
 
A1   B 
B1 1
 A B1
B  0 4 0 .
0 0 1
 

 1 1  1 

20. Matricea de trecere de la baza B1 la baza B2 este
B2
B1  2  2  2  , unde elementele matricei
 3  3 
 3
(1)  w1  1v1   2 v2   3v3

de trecere sunt soluțiile sistemelor liniare: (2)  w2  1v1   2 v2   3v3 .
(3)  w3   1v1   2 v2   3v3
 0 2 0 0 0 1
1   
 
1
Se obține
B2
B1   1 1 1  și B2
B1   1 0 0  . Matricea aplicației f în baza B2 este:
2   1 2 1
 2 0 0  
 1 1 1
 
A2   
1 1
B1
B  A B
B1
 4 2 0 .
2 
5 5 5